Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
№_9_2021 (291), septembrie 2021Marek DIETL: Capital markets of the Three Seas region – (un)used potential
There are two poles of fast economic growth in the European Union – Ireland in the West and the twelve countries of the Three Seas Initiative whose economies have grown by 2.8% per annum since they joined the EU. International investors are yet to use the full potential of that rapid pace of development in the region.
The article was provided for publication to the Profit magazine by the Polish Embassy in Moldova
It does not take a keen observer of economics to notice that there is a relationship between economic growth and stock quotations. Despite hundreds of papers written to explain the correlation we still do not know whether it is the capital market that drives the growth or whether strong stock exchanges are the result of economic prosperity. The most likely explanation seems to be that there is a sort of feedback between the two. Public capital markets are the perfect tool for turning savings into investment, but the investment will only make sense if one can expect attractive returns and these are related to economic growth.
As we analyse the relationship between GDP per capita and the share of the market capitalisation of listed companies in the GDP figures of different countries in the European Economic Area, it becomes clear that "rich" countries also have "larger" money markets. In the Three Seas countries, such markets are usually less developed than it might seem from the state of their economies.
A country that has grown fast and yet has quite a large capital market compared to its GDP is Poland. Over the last 30 years, Polish GDP more than tripled which implies real economic growth of an average 4% per annum. Nominal growth was of course higher, amounting to over 11.5% annually. At the same time, over the three decades, the main stock exchange index, WIG, grew at an average rate of over 15%. This seems to be the secret of success – the Warsaw Stock Exchange lists companies that develop better from the "national average", attracting investors whose presence encourages more successful companies to float on the market.
Despite Poland’s undisputed success, its capital market still has a lot of growth potential. The share of capitalisation in GDP oscillates between 30% and 40%, a figure that is twice lower than in the so-called old EU countries. The potential in the other countries of the Three Seas Initiative is even higher. Excluding Austria and Poland, the average market capitalisation-to-GDP ratio ranges between 15% and 20% notwithstanding the excellent economic results of the last three decades.
Even though the companies listed on the Three Seas stock exchanges flourish, their ability to attract investors and, consequently, other companies are undermined by the economies of scale. Almost 85% of turnover is generated by the three biggest markets in the region, which is why it seems necessary that they should cooperate more closely. A joint offer for global investors will provide dynamic companies with an opportunity to raise regional capital that will not try to control them.
One example of such cooperation is the CEEplus index. Introduced in 2019, it now covers 153 companies from seven countries of the region: Poland, Croatia, the Czech Republic, Romania, Slovakia, Slovenia and Hungary. Due to its diversity of countries and industries, the index attracts growing interest from funds and investors from all over the world.
It also fosters joint marketing activities and a common position on EU regulatory solutions in the area of capital markets. So far big players had more bargaining power which, combined with some proposals from the European Commission, could simply annihilate smaller stock exchanges.
The area of cooperation that is specifically important for the WSE is technology. The stock exchanges in the region are already testing some of our solutions. In the future, our export product will be a unique transaction system adapted to the specific nature of small stock exchanges that will make it possible to create a single technological ecosystem for the capital markets of this part of Europe.
The WSE also holds the Three Seas Stock Exchanges Conference, a platform dedicated to the exchange of experiences. We are glad that, for this year’s edition of the conference, we are joined by the stock exchanges from Bulgaria and Austria as well as guests from outside the Three Seas Initiative: Armenia, Greece and Georgia.
The Warsaw Stock Exchange is currently the undisputed leader of the group. Two decades ago, the Athens Stock Exchange was four times larger than the WSE in terms of capitalization and over two times larger in terms of turnover. Today, it is the stock exchange in Warsaw that is four times larger than the one in Greece. This breakneck pace of growth gave Poland unique know-how on how to develop capital markets. However, we do not perceive our position as one of privileged domination, but rather as a commitment to support the evolution of capital markets across the region.
The Three Seas Initiative was launched to address the gaps in the transport and transmission infrastructure on the North-South axis. As it was being developed, we noticed similar shortcomings in capital markets. While cooperation between regional stock markets and the largest markets in the West thrived on many levels, relations between the northern and southern parts of the region were very weak.
It is high time to change this for the benefit of the thousands of regional companies who want to raise capital and the investors who look for an opportunity to multiply their savings. Acting with caution and courage as the leader of the region, the Warsaw Stock Exchange is ready to take on this challenge.■
Далее...
Mateusz MORAWIECKI: Strong economy is important for security
As the world is slowly recovering from the COVID-19 pandemic, it is entering an era of uncertainty. Faced with new threats and challenges, we need a fresh perspective on geopolitical realities. It is the strength of national economies that will ultimately ensure citizens’ security.
The article by the Prime Minister of Poland was provided for publication to the Profit magazine by the Polish Embassy in Moldova
Poland is back on the path of fast economic growth as one of the first countries in Europe. As early as the second quarter of 2021 our GDP was higher than before the pandemic. The rebound happened even sooner than we expected, which only confirms that the anti-crisis measures we had implemented proved efficient. Thanks to stable public finances we were able to build a financial cushion that safeguarded the interests of thousands of Polish companies and millions of employees. Not only did we manage to save jobs, but we also kept wages growing. Without higher pay, GDP growth would be nothing but an empty ratio, a trap jeopardizing both our social and economic policies.
For many years after the fall of communism, the economic growth in Poland had only a minimal impact on the increase in wages. Instead of being centred around solidarity, our economy was dominated by capital gains and was thus doomed to breed inequality. The Polish Deal prepared by the government aims to rectify this. We want to arrive at a situation where the fruits of growth are distributed evenly and Polish employees can finally earn European wages. Poland is eager to join the group of the European leaders of growth. Consequently, we must abandon the model whereby growth is driven by cutting labour costs and the philosophy of improving our competitive edge through cheap labour.
We have already done a major part of this work over the last few years. Poland is at the forefront of OECD countries in terms of wage growth. On average, wages in Poland increased by 25% compared to 2015, whilst the same figure for OECD countries stands at just 5%. We are also a country with one of the lowest unemployment rates in the EU. At the same time, work productivity is on the rise – in 2015-2019 it grew by about 5% annually, the highest such growth among all OECD countries.
The pace of recovery after the pandemic-induced recession is a signal that, given the global challenges of today, the Polish economy has evolved in the right direction. Launching the process of reindustrialization under the Strategy for Responsible Development turned out to be a blessing in the context of the pandemic which hit the services sector particularly hard. However, we need to be aware that other negative global phenomena are looming on the horizon and may significantly slow down the post-COVID upturn. In particular, there is the great risk associated with the unstable situation in the Middle East that may trigger an avalanche of changes in the entire region with global ramifications. We need to assume that the period of US hegemony is drawing to a close and geopolitics abhors a vacuum. America’s place is definitely going to be taken by someone else which means that the constellation of global interests will change, too.
It is therefore hardly surprising that we are witnessing a renewed interest in the economy as one of the foundations of providing security for modern political systems and states. Just as in the mid-20th century, the strength of a state was measured by its military potential, so in the 21st century, it will be defined by the degree of its technological advancement.
Yet, it would be a mistake to decide that economic potential can again be built along neoliberal lines. Putting the economy at the core of our approach to security must be based on a synergy between market forces and the state. What are the consequences of the state abandoning the economy, whilst many of its institutions are weak? The answer is provided by the example of Poland, a country that followed the neoliberal dogma for years. Far from encouraging the development of the free market, the passive attitude of the state distorted competition and fostered an unrestrained growth of tax crime. Such was the case of the so-called VAT mafias, among others.
Poland’s Achilles heel has always been its weak tax system and a number of loopholes in the fiscal system. It is only several years ago that we managed to jolt the country out of the stupor by demonstrating that it is precisely the state that is of key importance for the return of economic efficiency. The scale of negligence is evident from the fact that some people tended to consider paying due taxes as an aberration. But a change in attitude is not enough to fix public finance. It is absolutely necessary to implement specific solutions that will tighten the tax system. To this end, we have established the National Tax Administration and decided to digitise tax inspection activities. As a result, the VAT gap fell by as much as half from 24% to 12%. Efficient tax administration also boosted the operational potential of the state in the area of social policy. Poland could simultaneously achieve three seemingly contradictory goals: implement an ambitious social and investment policy, cut taxes and decrease the budgetary deficit.
Cutting the amount of debt and a robust public finance system enabled the state to respond adequately to the economic crisis and helped develop tools to support employees and companies by the so-called Anti-Crisis and Financial Shields. By doing so, we have succeeded in saving millions of jobs, whilst continuing social programmes and infrastructure investment. This is almost a scientific demonstration proving that the overhaul of the tax system automatically increases the level of state security.■
Далее...
Moldova on its 30-th Independence anniversary
With a grandiose military and cultural ceremony, the Republic of Moldova (Moldova in this article) celebrated on 27 August 2021 its first three decades as an independent state and nation. The highest Moldovan authorities (the President, Parliament and Government) have been honoured by the presence of three chiefs of state (Romania, Poland and Ukraine) and special declarations were made regarding friendship of Moldova with all nations, regional security, international support, especially from the developed states and the international financial institutions, and the ways forward to improve cooperation. The Moldovans themselves present at the ceremony in Chisinau showed their solidarity with their leaders. The Moldovan and international mass-media reflected this key event with a lot of proud, despite many issues which still wait to be addressed, especially now during these pandemic times. In preparation of this major anniversary, the prestigious publication BNE IntelliNews from London published this article below. Many Happy Returns, Moldova!
On August 27 this year, the Republic of Moldova celebrated its 30th anniversary. Moldova became an independent state in 1991 (recognised as such by the United Nations in March 1992), in the aftermath of the Soviet Union’s dissolution. The “birth” of this state, based on the Declaration of Independence adopted by the Moldovan parliament, was an act of historical importance. The evolution of the newly born state during the last three decades was full of events, most of them predictable in the regional geo-political context and because of the intrinsic features of Moldovan society itself.
On a general note, it could be said that Moldova soon managed to achieve crucial features of an independent state. The first one, from this point of view, was full membership of the International Monetary Fund (IMF) and the World Bank Group, a remarkable achievement which was possible with the support of the Netherlands and Romania. The membership documents were signed in Washington DC at the US Department of State by the then prime minister of Moldova, Andrei Sangheli, on August 12, 1992.
The financial support and the technical assistance granted by both the IMF and the World Bank, including the International Finance Corporation (IFC), were pivotal. These international financial institutions (IFIs), including the European Bank for Reconstruction and Development (EBRD) and later the European Investment Bank, Black Sea Bank for Trade and Development and other IFIs were instrumental in ensuring that Moldova can take its own decisions in the interest of its own people, based on its own strategic programmes and its political and economic interests and without the interference of geo-political interests, so much present in the region since the early days of independence and until today.
One other key early achievement of Moldova was the introduction of its own currency on November 29, 1993 with the support of the IMF, with the portrait of Saint Stefan the Great as national symbol.
The Soviet-era roubles, the Russian ones and the Moldovan coupons were taken out of circulation as official means of payment and the Moldovan leu was printed with a starting exchange rate of 3.85 lei to the US dollar. Unfortunately, during its 28 years of existence, the Moldovan leu had a difficult fate, with a lot of depreciations due to global crises (see the case of 1998) and, moreover, due to unprecedented and unheard of banking frauds which culminated in the bankruptcy of Banca de Economii, Banca Sociala and Unibank in 2016. The "Moldovan Laundromat" through which an estimated $20bn of Russian money was laundered through a few Moldovan and Baltic banks has also contributed to the woes of the leu, which currently has an exchange rate of MDL21.2684 to the euro and MDL17.8869 to the US dollar (the two key currencies in Moldova currently).
In short, during its three decades of existence, Moldova managed to implement good programmes to restructure its Soviet-era industrial “elephants”, promoted the development of rural tourism, improved the transport (mainly roads) infrastructure, developed the agricultural sector for which the country has excellent conditions, managed to achieve free-visa travel for its citizens in Europe, succeeded to maintain an annual inflow of remittances of €1.2bn-1.3bn from the Moldovan diaspora working abroad and, perhaps the most important one, signed the Deep and Comprehensive Free Trade Area (DCFTA) agreement with the European Union (EU), ratified in July 2016. All of these are worth mentioning on a non-exhaustive summary list of important achievements.
However, at the time when Moldova declared its independence, this country had a population of 4.33mn (including the so-called Transnistria region on the left bank of the Dniester River). This region alone with a population of some 0.7mn Moldovans, Russians, Ukrainians and other minorities, declared its own independence with the support of the 14th Russian Army which was (and still is) stationed in Tiraspol. This was one of the first serious challenges for the new "young" state. A separatist war erupted soon after and the population began to feel the consequences of the war. An exodus of Moldovans started despite a lot of logistical difficulties, as Moldovans did not enjoy free-visa access to Europe until June 2014. Many Moldovans (some estimates put the number at one million) applied for Romanian citizenship which, especially after January 2007 when Romania became an EU member, helped them emigrate to Romania, Europe and anywhere else. Apart from the Transnistrian war, the exodus was mainly triggered by the low level of GDP per capita, high unemployment, banking frauds and corruption at the highest level of the political spectrum up to 2016-2018. Meanwhile, after starting its transition with zero external debt, Moldova accumulated a sizeable level of this indicator at $8.25bn, which represents more than 68% of its GDP, as of end-March 2021. The obvious impact of this is that it will put pressure on the leu’s exchange rate and possibly accelerate the emigration process.
According to the most recent available data, Moldova currently has a population of only 2.9mn citizens, of which some 0.3mn live in Transnistria (an estimated total decrease of some 1.5mn citizens). However, it is fair to say that Moldova was not the only state in transition to a market economy with such a convoluted dynamic of its population. For instance, Romania lost a large part of its 23mn population as of end-1989. It is estimated that 5mn Romanians have emigrated since the dramatic events of December 1989. Ukraine and Poland’s populations have also decreased during the last three decades of transition. Many other transition countries have suffered similar developments.
These were fundamental changes in the fabric of the Moldovan society, with long-lasting consequences. Measures to reverse these dire trends are needed more than ever. The recent political changes (new reform-minded president, new parliament following the July 11 elections, with a good majority for the main party (PAS) and a new mono-colour government in office since August 6) offer a long-awaited mix which should be utilised to the maximum to consolidate reforms, eradicate corruption, attract more foreign direct investment (FDI), create conditions for private SMEs to flourish and, finally, improve the living standards of the local population. The EU and most IFIs stand ready to support. In a way, one could say that Moldova has never had a better political environment to push for the much needed reforms and to direct the country towards developed Europe where it belongs.
Many happy returns, Moldova!■
Alex M. TANASE, PhD, is an independent consultant and former associate director, senior banker at the EBRD and former IMF advisor.This article represents the author's personal views, and are not those of the EBRD, the IMF or any other institution quoted. The assessment and data are based on information as of mid-August 2021.
Далее...
Moldova la cea de-a 30-a aniversare a Independenţei
Cu o ceremonie militară şi culturală grandioasă, Republica Moldova (Moldova în acest articol) a celebrat pe 27 August 2021 primele sale trei decenii de existenţă ca stat şi naţiune independentă. Cele mai înalte autorităţi moldovene(Preşedintele, Parlamentul, Guvernul) au fost onorate de prezenţa a trei şefi de state (România, Polonia şi Ucraina), iar declaraţii speciale au fost făcute referitoare la prietenia Moldovei cu toate naţiunile, securitatea regională, suportul internaţional, în special cel al statelor dezvoltate şi al organismelor financiare internaţionale, şi căile de dezvoltare a cooperării. Moldovenii înşişi prezenţi la ceremonia din Chişinău şi-au arătat solidaritatea cu lideri lor. Mass-media internaţională şi din Moldova au reflectat acest eveniment cheie cu multă mândrie, în ciuda multor probleme care încă aşteaptă să fie rezolvate, în special în aceste vremuri de pandemie. În pregătirea acestei aniversări majore, prestigioasa publicaţie BNE IntelliNews din Londra a publicat acest articol de mai jos. La Mulţi ani! Moldova.
În data de 27 August 2021, Republica Moldova a celebrat cea de-a 30-a sa aniversare. Moldova a devenit stat independent în 1991 (recunoscut ca atare de ONU în martie 1992) după dizolvarea Uniunii Sovietice. „Naşterea” acestui stat, bazată pe Declaraţia de Independenţă adoptată de Parlamentul Moldovei, a fost un act de importanţă istorică. Evoluţia acestui stat nou născut de-a lungul celor trei decenii a fost plină de evenimente, multe dintre acestea fiind previzibile în contextul regional geopolitic şi trăsăturilor intrinseci ale societăţii moldoveneşti ca atare.
În general vorbind, se poate spune că Moldova a reuşit să obţină repede caracteristicile esenţiale ale unui stat independent. Prima, şi cea mai importantă din acest punct de vedere, a fost aderarea ca membru cu drepturi depline la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Grupul Băncii Mondiale, o realizare remarcabilă care a fost posibilă cu sprijinul Olandei şi al României. Documentele de aderare au fost semnate în Washington DC la Departamentul de Stat al SUA de către Primul-Ministru de atunci al Moldovei, Andrei Sangheli, pe 12 august 1992.
Suportul financiar şi asistenţa tehnică acordată atât de FMI, cât şi de Banca Mondială, inclusiv de Corporaţia Financiară Internaţională (IFC), au fost esenţiale. Aceste instituţii financiare internaţionale (IFI), inclusiv Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi mai târziu Banca Europeană de Investiţii, Banca Mării Negre pentru Comerţ şi Dezvoltare şi alte IFI-uri, au fost importante în a asigura că Moldova poate să ia propriile sale decizii în interesul propriului său popor, bazate pe programele strategice şi interesele sale politice şi economice, fără interferenţa intereselor geopolitice atât de prezente în regiune încă de la primele zile de după independenţă şi până astăzi.
O altă realizare esenţială în vremurile de început ale Moldovei a fost introducerea propriei sale monede pe 29 noiembrie 1993 cu ajutorul FMI şi cu portretul lui Ștefan cel Mare şi Sfânt ca simbol naţional.
Rublele sovietice, rublele ruseşti şi cupoanele moldoveneşti au fost scoase din circulaţie ca mijloace de plată oficiale şi au fost înlocuite de leul moldovenesc la un curs de schimb iniţial de 3,85 lei/USD. Din păcate, în cei 28 de ani de existenţă, leul moldovenesc o avut o soartă grea, cu multe deprecieri, cauzate de crizele globale (vezi cazul anului 1998) şi, mai mult, din cauza unor fraude bancare nemaiauzite şi nemaiîntâlnite, care au culminat cu falimentul Băncii de Economii, Băncii Sociala şi al Unibank în 2016. „Spălătoria moldovenească”, prin care se estimează că s-au spălat $20 mlrd. (bani ruseşti) prin intermediul a câtorva bănci moldoveneşti şi din ţările Baltice, a contribuit, de asemenea, la problemele leului, care are în prezent un curs de schimb de 21,2684 MDL/1 EUR şi de 17,8869 MDL/1 USD (cele două monede de bază în prezent din Moldova).
Pe scurt, în primele sale trei decenii de existenţă, Moldova a reuşit să implementeze programe bune de restructurare a „elefanţilor” săi industriali din era sovietică, să promoveze dezvoltarea turismului rural, să îmbunătăţească infrastructura transportului (în special, a celui pe şosele), să dezvolte sectorul agricol pentru care ţara are condiţii excelente, a reuşit să obţină un regim liber fără vize de călătorie în Europa pentru cetăţenii săi, a menţinut cu succes intrările anuale din remitenţe de €1.2-1.3 mlrd. de la diasporă moldovenească care lucrează în străinătate şi, poate cel mai important, a semnat Acordul pentru Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (Deep and Comprehensive Free Trade Area (DCFTA)) cu Uniunea Europeană (UE), ratificat în iulie 2016. Toate acestea merită să fie menţionate într-o listă de sinteză neexhaustivă a celor mai importante realizări.
Cu toate acestea, la vremea când Moldova şi-a declarat independenţa, această ţară avea o populaţie de 4,33 mil. (inclusiv cu aşa-zisa regiune Transnistria, de pe malul stâng al râului Nistru). Această regiune, cu o populaţie de aproximativ 0,7 mil. de moldoveni, ruşi, ucraineni şi alte minorităţi, şi-a declarat în mod distinct propria independenţă cu ajutorul Armatei a 14-a a Rusiei, care a fost (şi încă este) staţionată la Tiraspol. Aceasta a fost una dintre cele mai serioase provocări pentru tânărul stat „nou născut”. Un război separatist a început în curând, iar consecinţele acestuia au fost resimţite imdediat şi de populaţie.
A început exodul moldovenilor, în pofida multor dificultăţi logistice, deoarece aceştia nu au avut drept de călătorie în Europa fără vize până în iunie 2014. Mulţi moldoveni (după unele estimări circa un milion) au aplicat pentru cetăţenia română, care în special după ianuarie 2007 când România a devenit membru UE, i-a ajutat pe moldoveni să emigreze în România, Europa şi în alte locuri. În afară de războiul transnistrean, exodul a fost declanşat în principal de nivelul scăzut al PIB-ului pe cap de locuitor, şomaj, fraude bancare şi corupţie la cel mai înalt nivel al spectrului politic până în 2016-2018. Între timp, după ce a început tranziţia cu o datorie externă zero, Moldova a acumulat un nivel impresionant al acestui indicator – $8,25 mlrd., care reprezenta mai mult de 68% din PIB la finele lunii martie 2021. Impactul evident al acestei situaţii este că aceasta va pune presiune pe cursul de schimb al leului şi posibil va accelera şi procesul de emigrare.
După cele mai recente date disponibile, Moldova are în prezent o populaţie de numai 2,9 mil. cetăţeni, din care 0,3 mil. trăiesc în Transnistria (o scădere totală estimată la circa 1,5 mil. cetăţeni). Cu toate aceste, este corect să subliniem că Moldova nu este singura ţară în tranziţie către o economie de piaţă cu o asemenea dinamică negativă a populaţiei sale. De exemplu, România a pierdut o parte largă a populaţiei sale, care era de 23 mil. la finele anului 1989. Se estimează că circa 5 mil. de români au emigrat după evenimentele dramatice din decembrie 1989. Populaţiile Ucrainei şi Poloniei au scăzut, de asemenea, în timpul celor trei decenii de tranziţie. Multe alte ţări în tranziţie au suferit trenduri similare.
Acestea au fost schimbări fundamentale în chintesenţa societăţii moldoveneşti, cu consecinţe care vor dura mult. Măsuri pentru a se inversa aceste tendinţe sunt necesare mai mult ca oricând. Schimbările politice recente (un Preşedinte orientat către reforme noi, un nou Parlament după alegerile din 11 iulie 2021, cu o bună majoritate pentru partidul principal (PAS) şi un Guvern mono-color la putere de la 6 august 2021) oferă un mix pentru care s-a aşteptat mult şi care ar putea fi folosit la maximum pentru consolidarea reformelor, eradicarea corupţiei, atragerea mai multor investiţii străine directe (FDI), crearea condiţiilor pentru ca Întreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM-uri) private să înflorească şi, în final, să îmbunătăţească condiţiile de trai ale populaţiei locale. UE şi cele mai multe IFI-uri sunt gata să ajute. Într-un fel, se poate spune că Moldova nu a avut niciodată un mediu politic mai bun pentru a progresa cu reformele necesare atât de mult şi să direcţioneze ţara către Europa, căreia îi aparţine.
La Mulţi Ani, Moldova!■
Alexandru M. TĂNASE, PhD, este autor independent şi fost Associate Director, Senior Banker la BERD şi Consilier la FMI. Acest articol reprezintă opiniile personale ale autorului şi nu cele ale BERD, FMI sau orice altă instituţie citată. Analiza şi datele sunt bazate pe informaţii disponibile până la mijlocul lunii August 2021.
Далее...
Zhang Yinghong: „Să obţinem ştiinţific trasabilitatea virusului şi să fim uniţi în combaterea epidemiei”
În prezent, multe ţări, inclusiv Moldova, suferă de tulpina mutantă „Delta”, iar al patrulea val de noi epidemii de COVID-19 izbucneşte în multe părţi ale lumii.Virusul COVID-19reprezintă o mare ameninţare pentru viaţa şi sănătatea oamenilor din întreaga lume, iar cooperarea în lupta împotriva epidemiei este o aspiraţie globală a comunităţii internaţionale. Cu toate acestea, am constatat că unele ţări continuă să răspândească zvonuri şi să discrediteze problema trasabilităţii. Profitând de această ocazie, aş dori să împărtăşesc câteva opinii prietenilor moldoveni cu privire la acest lucru.
Articol semnat de Zhang Yinghong,
ambasador al Republicii Populare Chineze în Republica Moldova
1. Trasabilitatea virusului este o problemă ştiinţifică serioasă
Cu toţii cunoaştem că urmărirea originii virusului nu trebuie să pună politica deasupra ştiinţei şi nu trebuie să pună interesul politic mai presus de viaţa şi sănătatea oamenilor. Cu toate acestea, unele ţări au încercat de la bun început să politizeze epidemia, să stigmatizeze virusul şi să instrumenteze trasabilitatea virusului ignorând eforturile depuse de oamenii de ştiinţă, folosind metode de spionaj pentru a face aşa numite „studii de depistarea originii virusului”, astfel ajungând la „teoria scurgerii virusului din laborator” a prezumţiei vinovăţiei.
Nu cu mult timp în urmă, jurnalul medical autorizat „The Lancet” a publicat încă o dată o declaraţie comună a 24 de experţi medicali care critică aşa-numita „ipoteza scurgerii virusului din laborator” şi subliniază că „noul coronavirus a evoluat natural”. Un expert autorizat în boli infecţioase din Milano a declarat în Comisia pentru afaceri sociale a Camerei Reprezentanţilor italieni că noul coronavirus este „un virus necunoscut, fără semne de inginerie genetică în interior”. Prin urmare, dacă cineva ignoră natura ştiinţifică a trasabilităţii virusului, scopul este doar de a arunca responsabilitatea pentru lupta ineficientă împotriva epidemiei şi de a atinge scopul politic de discreditare şi suprimare a altor ţări.
Sub manipularea politică şi presiunea anumitor ţări, procesul de elaborare a planului de lucru al OMS privind trasabilitate în a doua etapa publicat recent a fost criticat prin lipsă de transparenţă, fără a solicita în prealabil opiniile şi sugestiile diferitelor state membre şi fără o consultare suficientă şi completă cu statele membre, care deviază clar de la o poziţie neutră obiectivă. În timp ce situaţia globală anti-epidemică este încă severă, ignorând faptele ştiinţifice, folosind trucuri politice pentru a manipula originea virusului şi se angajează în „prezumţia de vinovăţie”, care are un impact extrem de negativ asupra cooperării anti-epidemice globale şi subminează grav atmosfera pentru cooperarea globală de trasabilitate ştiinţifică.
2. Trasabilitatea viruşilor trebuie să adere la transparenţa ştiinţifică
Se găsesc din ce în ce mai multe rapoarte în comunitatea internaţională despre noi cazuri de coronavirus apărute încă în a doua jumătate a anului 2019 în mai multe locaţii din lume. În Statele Unite există cel puţin cinci state în care situaţia de infecţie cu noul coronavirus a fost mai devreme decât primul caz confirmat oficial de SUA. Recent, experta Ju Liya, doctor în imunologie la Institutul Pasteur din Franţa, a subliniat într-un interviu exclusiv despre trasabilitatea noului virus al COVID-19 spunând că, din situaţia generală a epidemiei de coronavirus, mai multe origini de virus şi focare multiple sunt deja fapte obiective evidente.
China a menţinut întotdeauna o cooperare deschisă şi transparentă cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru a oferi un sprijin puternic cercetării privind trasabilitatea virusului COVID-19. În perioada 14 ianuarie - 10 februarie a acestui an, experţi internaţionali din 10 ţări din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, împreună cu experţi chinezi au format un grup pentru a efectua un studiu comun de 28 de zile la Wuhan. China a oferit toată asistenţa necesară pentru buna funcţionare a grupului de experţi din Wuhan. Experţii au mers la toate unităţile în care doreau să meargă şi s-au întâlnit cu toţi oamenii pe care doreau să-i întâlnească. Pe baza unui număr mare de studii de trasabilitate ştiinţifică efectuate în comun, grupul mixt de experţi OMS-China, format din 34 de experţi din mai multe ţări, a emis un raport comun de cercetare, care a ajuns la o concluzie ştiinţifică că „scurgerile de laborator sunt extrem de imposibil” şi a prezentat recomandări importante, cum ar fi „căutarea unor posibile cazuri timpurii la scară globală” şi „studierea posibilităţii transmiterii viruşilor în lanţul frigorific” indică faptul că stadiul actual al cercetării în China privind trasabilitatea coronavirusului a ajuns la concluzii ştiinţifice. Pentru unele lucrări suplimentare de cercetare sugerate în raportul comun de cercetare, China va continua să o promoveze activ cu o poziţie „deschisă, transparentă şi responsabilă” şi va desfăşura schimburi internaţionale sub premisa trasabilităţii ştiinţifice normale.
3. Trasabilitatea viruşilor trebuie să susţină cooperarea pragmatică.
China a acordat întotdeauna importanţă problemei trasabilităţii virusului şi a preluat conducerea în desfăşurarea cooperării de cercetare privind trasabilitatea noului coronavirus cu OMS, creând o atmosferă bună pentru comunitatea internaţională şi menţinând împreună cooperarea anti-epidemică globală. Poziţia Chinei a fost, de asemenea, larg susţinută de comunitatea internaţională. Până în prezent, aproape 60 de ţări au scris directorului general al OMS, dl. Tedros Adhanom Ghebreyesus, subliniind că trasabilitatea virusului este o sarcină ştiinţifică, se opune în mod clar politizării şi stigmatizării problemelor de trasabilitate, şi apelă la o cercetare ştiinţifică şi transparentă a originii virusului.
Considerăm că a doua fază a trasabilităţii ar trebui desfăşurată pe baza primei faze de studii şi ar trebui să fie ghidată de rezoluţiile relevante ale Adunării Mondiale a Sănătăţii, după discuţii şi consultări complete de către statele membre. Trasabilitatea virusului a fost efectuată în prima etapă, mai ales dacă s-a ajuns la o concluzie clară, aceasta nu ar trebui repetată. Pe baza consultărilor complete şi extinse între statele membre, ar trebui să promovăm trasabilitatea căutărilor ale cazurilor timpurii de coronavirus în mai multe ţări din înreaga lume. Doar folosind dovezile ştiinţifice ca ghid şi realizând cu seriozitate cooperarea internaţională în domeniul trasabilităţii ştiinţifice, putem avea speranţa că vom găsi cea mai probabilă origine a virusului.
În faţa epidemiei, China este dispusă să colaboreze cu comunitatea internaţională, inclusiv Moldova, pentru a se uni şi a coopera pentru a depăşi dificultăţile. Pe 6 august, preşedintele chinez Xi Jinping a anunţat la prima şedinţă a Forumului Internaţional de Cooperare în privinţa Vaccinurilor anti-COVID-19. Anul acesta, China se va strădui să furnizeze lumii 2 mlrd. de doze de vaccin şi să doneze $100 mil. către „Planul de implementare a vaccinurilor pentru noul coronavirus” (COVAX) pentru distribuirea vaccinurilor în ţările în curs de dezvoltare. China a demonstrat pe deplin prin acţiunile sale că este dispusă să colaboreze cu comunitatea internaţională pentru a avansa procesul de cooperare internaţională în domeniul vaccinurilor, pentru a promova construirea unei comunităţi de sănătate umană cu un destin comun şi pentru a lucra împreună pentru a învinge pandemia COVID-19 la o dată timpurie.■
Далее...
