Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._7_8_2015 (231), iulie-august 20152KR retehnologizează agricultura
În secolul al XXI-lea este imposibil să ne imaginăm o agricultură modernă fără o tehnică modernă. Rezultate bune în domeniu nu mai pot fi obţinute cu sapa sau cu mijloace tehnice învechite, care nu mai fac faţă noilor cerinţe. La începutul anilor 2000, a demarat procesul de modernizare a tehnicii agricole moldoveneşti prin intermediul Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare din contul Programului Japonez 2KR, care pe parcursul celor 15 ani de activitate în Moldova şi-a demonstrat viabilitatea, reuşind să pună pe roate agricultura moldovenească atât la propriu, cât şi la figurat.
Promotorii acestui proiect ambiţios au fost ministrul de atunci al agriculturii, Valeriu Bulgari, şi şeful Direcţiei Generale Mecanizare, Vasile Bumacov, care au iniţiat discuţii, au negociat şi au determinat partea niponă să susţină retehnologizarea agriculturii moldoveneşti. „Negocierile nu au fost simple, dar s-au dovedit a fi de bun augur”, îşi aminteşte Vasile Bumacov, care după ce şi-a finalizat la începutul anului 2015 misiunea de ministru al agriculturii şi industriei alimentare, a revenit la proiectul 2KR în funcţia de director tehnic, pentru a continua procesul de modernizare a agriculturii moldoveneşti. „De fapt, eu niciodată nu am plecat de la 2KR. Chiar şi atunci când am fost ministru, am susţinut acest proiect, deşi fără salariu”, spune fostul ministru, care nu are regrete pentru faptul că după alegerile din 2014 nu se mai regăseşte în arcul guvernamental. Consideră că atât timp cât a fost ministru a făcut tot ce a putut pentru a ajuta agricultorii, rămânând şi în prezent un prieten fidel al acestora.
De-a lungul celor 15 ani de activitate a 2KR în Moldova, Vasile Bumacov a reuşit să stabilească o relaţie de invidiat cu partea japoneză, pe care a convins-o că poate iniţia o cooperare de lungă durată cu Moldova. Efortul a meritat, iar astăzi vorbim de un număr de 5 mii de beneficiari ai proiectului şi peste 7,5 mii de unităţi de tehnică agricolă nouă adusă în Moldova, ceea ce reprezintă circa 40% din tehnica agricolă modernă care activează în prezent în ţara noastră.
Vasile Bumacov are doar cuvinte de laudă pentru poporul japonez, pe care-l admiră pentru capacitatea şi puterea fenomenală de a renaşte, chiar şi atunci când ţara este făcută una cu pământul. „După 10 ani de la tragedia de la Hiroshima şi Nagasaki, Japonia a reuşit să devină ţară donatoare, ajungând astăzi una dintre cele mai puternice economii ale lumii, care zilnic ajută alte popoare cu milioane de euro. Un popor mai modest, mai cumsecade şi mai săritor la nevoie nu am întâlnit. Cred că avem foarte multe de învăţat de la japonezi, dar, în primul rând, capacitatea de a munci cinstit şi a fi extrem de generoşi”, spune Vasile Bumacov, care între timp a început să cunoască şi farmecul limbii japoneze.
În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, fostul ministru al agriculturii şi industriei alimentare vorbeşte despre performanţele proiectului 2KR în Moldova, despre şansele agriculturii moldoveneşti, despre relaţia admirabilă pe care o are cu Japonia şi despre invitaţia de a conduce Ambasada Moldovei în Ţara Soarelui - Răsare, care urmează a fi inaugurată la începutul anului viitor.
Profit: Dle Bumacov, cum a început cooperarea Moldovei cu partea niponă pentru realizarea proiectului 2KR în Moldova şi la ce etapă de implementare se află acesta în prezent? 
Vasile Bumacov: În comparaţie cu alte state din spaţiul postsovietic, în Moldova programul 2KR a ajuns relativ târziu, iar motivele au fost diferite - necunoaşterea limbii engleze, indiferenţa, lipsa de organizare etc. În anul 1998, activând în calitate de şef de departament în cadrul ministerului agriculturii, am aflat de posibilitatea de a obţine surse financiare pentru procurarea tehnicii agricole în cadrul programului 2KR. Pentru aceasta era nevoie de elaborarea unui proiect care să corespundă cerinţelor extrem de riguroase ale japonezilor. Am întocmit cererea de finanţare, iar peste un an, cu susţinerea ministerului economiei, am expediat documentele Ambasadei Japoniei. În anul 1999 Guvernul nipon a trimis în Moldova prima misiune a Agenţiei Japoneze pentru Cooperare Internaţională (JICA), iar în anul 2000 a fost acordată prima tranşă de 380 mil. yeni ($3,5 mil.) pentru procurarea tehnicii agricole. Până în prezent au fost oferite nouă tranşe în valoare totală de peste $20 mil.
De fapt, proiectul 2KR este unul deosebit. Chiar dacă a fost hărţuit în toate perioadele, în mare parte din cauza invidiei, acesta a supravieţuit, reuşind astăzi să fie considerat unul dintre cele mai viabile şi de succes proiecte străine care se desfăşoară în Republica Moldova.
Proiectul s-a confruntat cu mari probleme, acestea fiind generate, în special, de funcţionarii noştri, care considerau că cineva nu se împarte cu banii care vin din străinătate. În realitate însă banii nici nu ajung în Moldova, iar japonezii sunt foarte atenţi şi pedanţi, astfel ca resursele acordate să fie utilizate strict conform destinaţiei. Licitaţia privind achiziţia tehnicii agricole se desfăşoară la Tokio, de unde banii ajung în contul distribuitorului, iar în Moldova nu vin bani, ci utilaj şi tehnică agricolă.
Profit: Pe parcursul anilor, modalitatea de repartizare a surselor grantului a fost schimbată de mai multe ori. De ce raţionamente v-aţi ghidat în acest sens?
V.B.: Toţi banii pe care îi alocă partea japoneză pentru dezvoltarea proiectului 2KR în Moldova sunt grant, care ajută agricultura noastră să devină una performantă. De-a lungul timpului ne-am gândit să elaborăm un mecanism prin care am putea multiplica acest grant, astfel încât de el să beneficieze cât mai mulţi agricultori, iar modalitatea de finanţare să fie una durabilă. Astfel, am decis să acordăm agricultorilor noştri posibilitatea de a achiziţiona în rate şi în condiţii extrem de avantajoase tehnica oferită de partea japoneză. Adică, tehnica ajunsă în Moldova nu este repartizată gratuit, ci vândută în rate, iar din banii obţinuţi se cumpără altă tehnică, comercializată după aceleaşi reguli. În rezultat, am reuşit să dezvoltăm un proiect grandios de modernizare a tehnicii agricole cu banii Japoniei şi cei ai agricultorilor noştri. Guvernul nu a investit niciun leu în proiectul 2KR.
Am colaborat cu experţi din Marea Britanie, Suedia, SUA, perfecţionând această metodologie astfel încât s-o facem cât mai comodă pentru producătorii agricoli. Nu în zadar, ulterior, Comisia Europeană a solicitat ca respectiva metodologie să fie aplicată şi în cazul sistemelor de irigare la scară mică. De asemenea, proiectul Compact al Fondului „Provocările Mileniului” a solicitat asigurarea cu utilaj şi sisteme de irigare tot prin metodologia 2KR.
Profit: Care sunt avantajele achiziţionării tehnicii agricole prin intermediul proiectului 2KR, în raport cu alte posibilităţi de cumpărare a acesteia? 
V.B.: Fiecare agricultor achită costul tehnicii sau utilajului agricol în termen de trei-patru ani, beneficiind de un şir de avantaje. În primul rând, tehnica este scutită de TVA, iar în al doilea rând, nu solicităm garanţie bancară sau gajarea bunurilor, care, de obicei, trebuie să aibă o valoare dublă faţă de achiziţia făcută. Noi ne asumăm riscul, oferind utilajul agricultorului, pentru care acesta a achitat doar o parte din cost. Tehnica ne aparţine până la ultima plată şi nu-l forţăm să-şi gajeze bunurile, pentru că înţelegem foarte bine că pentru un agricultor este o mare problemă să aibă ce gaja.
De asemenea, agricultorii sunt instruiţi la Centrul de şcolarizare cum să utilizeze tehnica agricolă. Totodată, reparaţia utilajului este mai ieftină, iar deservirea tehnică poate avea loc chiar şi în câmp. Am avut anterior trista experienţă când primele tractoare au fost deservite de agricultori, care le-au turnat ulei sovietic, fiind, astfel, distruse 30 din 42 de tractoare. Ulterior, ne-am învăţat că tehnica modernă necesită alte reguli de întreţinere.
Noi lucrăm doar cu dealerii calificaţi. Mai mult, am introdus un punct în proiect, care stabileşte faptul că nicio companie nu poate participa la licitaţie, dacă tehnica pe care o propune nu va fi deservită de un dealer autorizat. A fost o condiţie dură, însă foarte bună, care ne permite să evităm o sumedenie de probleme.
De fapt, tot ce am propus noi pentru a fi implementat în cadrul proiectului 2KR a fost ulterior pus în practică în toată lumea. De exemplu, am mai venit cu ideea efectuării anuale a unui audit extern, care verifică modul în care sunt utilizaţi banii.
Astfel, ne asigurăm că nu facem nimic greşit, iar banii puşi în circuit sunt folosiţi doar la modernizarea tehnicii agricole.
Mai este un lucru important care ne face accesibili în raport cu alte oferte de pe piaţă. Atunci când agricultorul ia un credit de la bancă, pentru care, apropo, din start trebuie să mai achite 14%, iar termenul de rambursare a expirat şi nu are posibilitatea să-şi achite datoria, inevitabil încep penalităţile. În cazul proiectului 2KR, lucrăm cu fiecare client în parte şi îi oferim acestuia răgazul solicitat de câteva luni sau chiar jumătate de an pentru a-şi stinge datoria, fără a aplica penalităţi. De obicei, ţăranii mici sunt foarte conştienţi şi responsabili. Dacă ne solicită încă un termen pentru achitarea datoriei, de obicei, se ţin de cuvânt. Există şi o anumită rezervă de timp până se epuizează amortizarea tractorului, fapt care ne permite să fim îngăduitori cu agricultorii. Însă în cazul în care nici în această perioadă nu are loc achitarea, atunci suntem nevoiţi să retragem tehnica. Trebuie să recunosc faptul că sunt foarte mulţi escroci, care dacă nu erau puşi la punct la timp, atunci astăzi am fi avut mari probleme. Japonezii au înţeles din start acest lucru şi sunt extrem de pedanţi. În momentul în care unor persoane cu funcţii înalte în stat le-a fost retrasă tehnica toţi au înţeles că jocurile s-au terminat. În astfel de cazuri, reparăm tehnica, o vopsim şi o punem din nou în circuit.
Profit: Agricultorii sunt mulţumiţi de condiţiile de finanţare?
V.B.: Evident, sunt mulţumiţi, pentru că, într-adevăr, condiţiile sunt avantajoase. Chiar dacă într-un final preţul de achiziţie se apropie de cel de piaţă, pentru că interesul nostru nu este să facem dumping, agricultorii sunt mulţumiţi. În joc nu este atât preţul, cât condiţiile de finanţare, lipsa gajului şi a dobânzii bancare, deservirea tehnică în termen şi calitativă. Când pun cap la cap toate aceste lucruri, agricultorii se conving de faptul că avantajele sunt evidente.
Profit: Dar partea japoneză este satisfăcută de felul în care este implementat proiectul?
V.B.: În toţi aceşti ani am fost la Tokio de nouă ori, iar în luna august curent voi pleca a 10-a oară. Împreună cu Valeriu Bulgari, am fost de trei ori la Ministerul de Externe al Japoniei, responsabil de finanţări, pentru a explica succesul 2KR în Moldova, prin intermedul căruia în ţara noastră au venit până în prezent în jur de $20 de mil. Până la urmă nu este o sumă atât de mare, însă datorită metodologiei elaborate de noi, am reuşit să multiplicăm această sumă de zeci de ori. Reiterez, acest proiect este un efort comun al agricultorilor şi al japonezilor. Suma iniţială acordată de japonezi este toată în circuit. O parte din bani au fost utilizaţi pentru construcţia Centrului de şcolarizare, iar o parte pentru fabrica de producere a peletelor de la Porumbeni, care a fost dată în exploatare la finele lunii iulie. Pentru că suntem corecţi, japonezii nu au cum să nu fie mulţumiţi.
Profit: Timp de 15 ani de implementare a proiectului 2KR în Moldova, care este numărul agricultorilor care au beneficiat de tehnică şi utilaj agricol nou prin intermediul 2KR?
V.B.: Este vorba de circa 5 mii de beneficiari şi 7,5 mii de tractoare, combine şi utilaje agricole. De fapt, 40% din tehnica nouă a fost livrată prin 2KR. Practic, am modernizat şi mecanizat ţara. Nu veţi găsi o altă fostă republică sovietică cu un asemenea procent de tehnică agricolă nouă, repartizată uniform pe întreg teritoriul ţării.
Profit: În contextul în care UE a anunţat îngheţarea finanţării până la formarea unui nou Guvern şi semnarea unui memorandum cu FMI, nu s-a pus şi în cadrul 2KR o astfel de problemă?
V.B.: Într-adevăr, instabilitatea politică din Republica Moldova şi situaţia economică nu tocmai favorabilă i-a alarmat serios şi pe japonezi. Noi însă sperăm că vom face tot posibilul pentru a continua colaborarea cu partea niponă. Îmi amintesc că au fost timpuri foarte grele şi anterior. În 2001 au venit comuniştii la putere şi a fost nevoie să convingem japonezii că merită să continuăm acest proiect. Dimpotrivă, partea moldovenească refuza atunci colaborarea, spunând că „Moldova nu are nevoie de banii japonezilor, pentru că Rusia şi Belarus ne vor oferi tehnică mai bună şi mai ieftină”. Ulterior, trebuie să recunosc faptul că guvernarea comunistă a susţinut foarte mult acest proiect.
Profit: Au existat perioade de stopare a implementării proiectului?
V.B.: Nu au fost stopări, dar au fost şanse ratate, din cauza faptului că mulţi priveau cu invidie acest proiect. Consider că trebuie să atragem cât mai mulţi bani în ţară, pentru că doar astfel ne este asigurat un proces durabil de dezvoltare nu doar a agriculturii, dar şi a ţării, în general.
Profit: Unde v-aţi simţit mai bine – la minister sau la 2KR?
V.B.: Eu mă simt bine acolo unde pot face bine ţării. La Ministerul Agriculturii am făcut tot ce am putut pentru a ajuta ramura agriculturii să se dezvolte. Erau situaţii foarte complicate, când eram blocaţi din diferite părţi. Cu toate acestea, am reuşit să introducem în Strategia de dezvoltare Moldova-2020 agricultura şi dezvoltarea rurală drept priorităţi, deşi foarte multă lume s-a împotrivit acestui fapt. De asemenea, am reuşit să adoptăm Strategia de dezvoltare a agriculturii şi spaţiului rural, cel mai important document de modernizare a agriculturii. Consider că mi-am îndeplinit misiunea şi am făcut maximum ce am putut în condiţiile existente.
Profit: Atât în perioada mandatului Dvs. cât şi acum agricultorii ameninţă cu proteste, fiind nemulţumiţi de felul în care sunt trataţi de autorităţi. Cum apreciaţi revendicările agricultorilor?
V.B.: Şi atunci, şi acum susţin producătorii agricoli. Dacă nu beneficiam de sprijinul lor, nu am fi reuşit să introducem agricultura ca ramură prioritară în Strategia-2020, iar asta ar fi însemnat să pierdem şansa de a beneficia de milioane de euro din partea partenerilor europeni. Consider că noi ne-am încurajat reciproc şi am avut întotdeauna o colaborare foarte bună.
Acum, situaţia este cu mult mai gravă şi nu cred că seceta este cea mai mare problemă a ţării. Cea mai gravă problemă a noastră ţine de mentalitate, care, odată schimbată, ne va asigura noi perspective de dezvoltare. Recunosc sincer, îmi pare rău pentru colegii de la guvernare, pentru fermieri şi pentru ţară în general, având în vedere că situaţia este una extrem de dificilă.
Profit: Fermierii cer dreptul de a importa combustibil pentru efectuarea lucrărilor agricole. Din punct de vedere tehnic, cum ar fi posibil acest lucru?
V.B.: În opinia mea, chiar dacă nu ar fi în stare să importe, ei trebuie să aibă acest drept, fiindcă un drept lezat devine un vis. Această problemă trebuia soluţionată cu mult timp în urmă. Unii spun să nu vor putea să importe pentru că nu vor avea capacităţi, dar aceasta este deja problema agricultorilor. Daţi-le dreptul şi ei se vor organiza. Trebuie să recunoaştem că există un lobby colosal din partea petroliştilor pentru a nu oferi agricultorilor această posibilitate, motiv pentru care proiectul de lege este blocat la toate nivelurile – ministere, Guvern, Parlament. Personal, nu văd niciun pericol în acest sens. Oamenilor trebuie să li se ofere acest drept. Ei doar nu doresc să nu achite taxe, ci doar să importe în condiţii egale ca şi petroliştii. Acest lucru ar permite o diminuare esenţială a costului motorinei utilizate la efectuarea lucrărilor de câmp, ceea ce ar facilita activitatea agricultorilor. Dacă o asociaţie de producători agricoli are capacitatea de a importa produse petroliere, nu are decât să facă acest lucru. În legislaţie însă sunt prevăzute astfel de condiţii, încât nimeni nu poate importa în afară de unii petrolişti.
Profit: În actualele condiţii economice, este posibilă majorarea Fondului de subvenţionare în agricultură până la 1,2 mlrd. aşa cum solicită agricultorii?
V.B.: Nu o singură dată am fost supus criticilor din partea agricultorilor spunând că statul nu are resurse pentru a majora Fondul de subvenţionare. Fiind membru al Guvernului, consideram că sunt importanţi şi bătrânii, şi copiii, şi sistemul educaţional, la fel cum este importantă şi dezvoltarea agriculturii. Am luptat pentru sporirea subvenţiilor şi în unele privinţe am reuşit. Ştiam clar care este situaţia şi cât ar fi rezonabil să constituie acest fond. Evident, subvenţiile trebuie majorate substanţial, dar eu propun ca acest lucru să nu se facă din contul copiilor, grădiniţelor, bătrânilor, ci din contul negocierilor avantajoase şi favorabile Republicii Moldova.
Profit: Aveţi anumite regrete că nu aţi reuşit să realizaţi unele lucruri la minister?
V.B.: Nu am niciun regret. Am lucrat conştiincios şi mi-am făcut cinstit datoria.
Profit: Dacă vi s-ar propune, aţi mai accepta încă o dată postul de ministru?
V.B.: Sigur că nu. Nici atunci, în 2011, nu am fost foarte entuziasmat, dar nu am vrut să intru în conflict cu agricultorii. Ulterior, nu o singură dată am fost pe punctul de a demisiona, însă agricultorii mi-au dat din deget, spunând că „dacă veţi fi demis – e una, dar dacă vă daţi singur demisia, atunci ne supăraţi pe noi”.
Profit: În opinia Dvs., care este şansa de dezvoltare a agriculturii moldoveneşti? 
V.B.: Autorităţile trebuie să facă tot posibilul pentru ca Moldova să înainteze pe calea europeană, deoarece nu există altă cale de susţinere nu doar a agricultorilor, dar şi a ţării, în general. În acelaşi timp, trebuie să menţinem relaţii bune cu toată lumea şi să avem o diplomaţie puternică, iar banii să fie repartizaţi uniform pentru dezvoltarea echilibrată a tuturor sectoarelor economiei naţionale.
Agricultorii înţeleg foarte bine ce se poate şi ce nu se poate. Însă atunci când văd că vecinul primeşte sute de euro la hectar, iar ei nimic, evident că se înrăiesc. Nimeni, în afară de UE, SUA, Japonia nu ne pot ajuta. Cea mai mare susţinere ar trebui să vină din partea UE, în special, pentru fermieri. Nu în zadar am luptat pentru ca agricultura şi spaţiul rural să devină priorităţi. Agricultura nu trebuie privită doar ca şi cultivarea grâului sau a porumbului. Agricultura reprezintă satele noastre, unde trebuie create condiţii pentru ca oamenii să nu plece peste hotare. Moldova întotdeauna s-a bazat pe spaţiul rural, tocmai de aceea acest domeniu reprezintă şansa noastră pentru a moderniza întreaga ţară.
Profit: În presă s-a vehiculat numele Dvs. în calitate de Ambasador al Republicii Moldova în Japonia. Aţi accepta această funcţie?
V.B.: Este adevărat că acum ceva timp mi s-a propus funcţia de ambasador în Japonia. Nu ştiu dacă se va realiza sau nu acest lucru pentru că situaţia este una complicată. Oricum, eu mă consider ambasador în Japonia, având în vedere că am iniţiat atâtea proiecte cu partea niponă pe care le realizăm cu succes. Am relaţii foarte bune în Japonia şi pentru mine nu este atât de important să merg acolo în calitate de ambasador. Eu îmi fac datoria şi de aici, de acasă.
Nu o singură dată am abordat problema deschiderii unei ambasade a RM în Japonia, considerând că această ţară a făcut foarte multe pentru Moldova şi ar fi de datoria noastră să avem acolo o ambasadă. Mă bucur că acest lucru se va realiza anul viitor, când va fi deschisă şi o reprezentanţă diplomatică a Japoniei la Chişinău.
Am cele mai bune gânduri pentru acest popor, de o tenacitate impresionantă, care uimeşte întreaga lume. Uneori îmi este greu să înţeleg cum această ţară situată pe câteva insule, distrusă după cel de-al doilea război mondial, doar după 10 ani a reuşit să devină ţară donatoare, iar astăzi este una dintre cele mai dezvoltate economii ale lumii. Mai mult, japonezii sunt un popor foarte modest. Nimeni nu-şi va permite să poarte un ceas de zeci de mii de dolari, să se plimbe cu maşini de lux sau să aibă case de lux. Ei trăiesc într-o societate în care vor, pur şi simplu, să fie respectaţi, iar acest lucru le reuşeşte pe deplin. Cred că avem foarte multe de învăţat de la acest popor, dar, în special, modestia, cumsecădenia şi generozitatea.■
Далее...
Şah, trântă şi verticalitate în sistemul bancar
Văzută din afară, situaţia din sectorul bancar al Republicii Moldova arată ca un joc de şah între doi jucători înrăiţi care şi-au calculat cu mult timp înainte şansele şi mişcările, şi ştiu cu exactitate unde şi cât sunt dispuşi să cedeze pentru a-şi asigura victoria…
Chiar mai mult. La o privire mai atentă, realizez că între timp - de la impunerea administrării speciale în trei bănci cu probleme financiare până la anunţarea supravegherii speciale în altele trei, cele mai solide bănci - s-a trecut de la şah la „trântă”.
E evident că „jucătorii” nu mai încearcă să ajungă la un compromis, după cum le sugera fostul premier Ion Sturza. La moment, principiul pare a fi unul singur: cine pe cine. Fiecare tabără şi-a mobilizat artileria grea, unii având scopul să preia controlul, alţii jucând dur pentru a-şi menţine şi extinde influenţa. Aparenţele sunt păstrate. Unii pretind că totul se face în beneficiul clienţilor, al băncilor şi chiar al acţionarilor, iar ceilalţi pretind a respecta normele legale pentru a nu trezi furia organelor de supraveghere.
Cât de mult se va înainta cu aceste lupte corp la corp, va arăta timpul. Deocamdată, cert este faptul că fructul dorit cu atâta râvnă de aceste tabere nu este nici pe departe asigurarea unui profit stabil în sectorul bancar care ar contribui la dezvoltarea temeinică a economiei ţării. Prea meschine le sunt interesele pentru a le păsa de dezvoltare.
Cei cărora le revine sarcina de asigurare a unui profit suficient pentru a-l putea reinvesti în economie sunt cei care în prezent sunt nevoiţi să ţină piept luptelor dintre aceste două tabere, astfel fiind supuşi unor presiuni enorme. Mă refer la executivii băncilor, care sunt responsabili în proporţie de 80% de corectitudinea şi transparenţa tranzacţiilor bancare.
Conştientizez că această afirmaţie ar putea trezi zâmbete sarcastice ale unor cititori. Înţeleg şi care ar fi motivul acestora. Unele dintre băncile vizate au fost şi sunt în atenţia presei fie din cauza scandalurilor interne, fie din cauza anumitor tranzacţii frauduloase care fac obiectul unor investigaţii internaţionale. În astfel de situaţii devine clar cine şi câtă verticalitate, putere de convingere şi perspicacitate are pentru a menţine bunul nume al companiei pe care o conduc.
Totuşi chiar şi atunci când ceea ce ar trebui să fie regulă se transformă în excepţie, e bine să nu generalizăm. Orice efort de a juca conform unor reguli temeinice şi sănătoase trebuie încurajat şi susţinut, mai ales în Republica Moldova unde temelia este atât de fragilă. Înainte de a-i pune pe toţi într-o oală, ar fi bine să dăm dovadă de un pic de discernământ, să analizăm atent şi abia după aceasta să tragem concluzii. Cu atât mai mult nu le stă bine unora aşezaţi comod în fotolii înalte să lovească pe la spate, făcând declaraţii nefondate din dorinţa de a profita de situaţie pentru a-şi consolida imaginea şi a atrage clienţi.
Între timp, situaţia generală se deteriorează, instabilitatea politică având un impact direct asupra situaţiei financiare şi economice. Suspendarea asistenţei bugetare de către Banca Mondială şi Uniunea Europeană, precum şi refuzul Fondului Internaţional Monetar de a negocia un nou acord cu Moldova în absenţa unui guvern plenipotenţiar au determinat experţii să bată clopotele: Moldova ar putea intra în incapacitate de plată peste două luni deja.
Ca să nu ne pară puţin, atât exporturile cât şi importurile au înregistrat scăderi, şi aceasta fără a menţiona remitenţele care par a fi în cădere liberă. La aceste circumstanţe se mai adaugă şi politica monetară austeră a Băncii Naţionale. Se creează condiţii în care companiile, pur şi simplu, nu-şi permit să ia credite, să se dezvolte, iar drept rezultat, băncile se vor vedea nevoite să reducă ritmul activităţii şi, respectiv, ar putea înregistra indicatori sub nivelul aşteptărilor.
Norii se înteţesc foarte mult, atât de mult încât ai putea spune că cineva trage intenţionat de sfori pentru a agrava situaţia. Ceea ce pare foarte îngrijorător pentru unii, ar putea fi privit drept o oportunitate de către alţii, oportunitate ce le-ar permite să se afirme ca învingătorii jocului…■
Далее...
,,Ambasador” dezamăgit
Preşedintele Mobiasbancă Groupe Société Générale, Ridha Tekaia, este ferm convins că investitorii străini sunt cei mai buni ambasadori ai ţării în care activează. Cu toate acestea, bancherul recunoaşte că niciun investitor străin important, de care avem nevoie ca de aer, nu va sosi în ţara noastră în curând din cauza nivelului înalt al corupţiei şi al concurenţei neloiale. ,,Dat fiind evoluţiile cu-rente, nu pot încuraja pe nimeni să vină în Moldova... Nu văd ca situaţia să se îmbunătăţească”, spune bancherul. Este cu atât mai trist să auzi asemenea afirmaţii de la un investitor străin dat fiind faptul că, spre deosebire de noi, cetăţenii acestei ţări, oficialii şi oamenii de afaceri de peste hotare au părut întotdeauna mult mai optimişti în ceea ce priveşte implementarea reformelor. Afirmaţiile lui Ridha Tekaia însă demonstrează o dată în plus că lucrurile stau foarte prost în RM şi că sunt necesare măsuri radicale pentru a redresa situaţia.
Profit: Dle Tekaia, contractul Dvs. în calitate de preşedinte al Mobiasbancă Groupe Société Générale a fost recent extins. V-aţi aşteptat la o asemenea decizie?
R.T.: Aş vrea să menţionez că iniţitiva de prelungire a contractului îmi aparţine, iar angajatorul, Grupul Société Générale, a acceptat-o. Am considerat că nu este momentul oportun să părăsesc banca, dat fiind evoluţiile din sectorul bancar şi din economie, în general. În plus, am considerat că nu am realizat, deocamdată, toate obiectivele stabilite. Astfel, contractul meu a fost prelungit pentru încă 1,5 ani în funcţie de rezultatele obţinute. Société Générale este un angajator flexibil. Lucrul cel mai important în asemenea situaţii sunt realizările.
Profit: În opinia Dvs., care au fost trei cele mai importante realizări pe parcursul primului mandat de patru ani?
R.T.: Primul lucru de care sunt foarte mândru este echipa, care acum este mult mai matură. Ştiu la ce nivel erau membrii echipei cu câţiva ani în urmă şi la ce nivel sunt în prezent. Aş dori să menţionez faptul că alte cinci persoane au devenit recent membri ai Comitetului executiv al băncii şi, astfel, am obţinut o balanţă perfectă: trei străini (doi francezi şi un ceh dintr-o altă subdiviziune a Grupului) şi trei moldoveni.
Acest lucru demonstrează că există posibilităţi reale de promovare a reprezentanţilor unei subdiviziuni în funcţii importante în cadrul altei subdiviziuni, lucru care oferă noi perspective managerilor. Aş dori să menţionez faptul că doi dintre cei trei membri locali ai comitetului executiv sunt femei, lucru care, sper, să încurajeze şi alte femei să ocupe posturi de conducere în companiile moldoveneşti.
Cea de-a doua realizare este numărul clienţilor care a fost extins şi cu care am reuşit să stabilim o relaţie de încredere reciprocă. Acest lucru a fost demonstrat încă o dată în timpul turbulenţelor de pe piaţa financiar-bancară de la începutul anului.
A treia realizare este imaginea băncii care a fost îmbunătăţită considerabil. Astăzi, nu mai este necesar să le spunem clienţilor noştri că Mobiasbancă este o bancă de încredere şi transparentă, ei s-au convins deja de acest lucru.
Profit: Într-un interviu acordat revistei noastre în 2013, aţi declarat că unul dintre scopurile Dvs. este ca Mobiasbancă să intre în topul primelor trei bănci din ţară. În ianuarie-februarie 2015, Mobiasbancă, pentru prima dată în istorie, a urcat pe poziţia a treia la capitolul profit (41.175 mil. lei). În prezent, banca se află pe poziţia a patra, dar are un avans semnificativ faţă de deţinătorul locului cinci. Va fi în stare banca să continue această tendinţă de ascensiune? 
R.T.: Sincer să fiu, profitul nu este un scop în sine, ci o consecinţă. Este important să avem un profit rezonabil raportat la riscuri. Examinăm toate riscurile, iar uneori suntem poate prea prudenţi. Dar acesta este comportamentul nostru natural. Nu dorim să avem fluctuaţii semnificative la capitolul profit, deoarece aceasta aduce după sine o imagine proastă la nivel internaţional.
Într-adevăr, la moment, sectorul bancar înregistrează un nivel destul de înalt al profitabilităţii, dar acest lucru este cumva artificial, dat fiind volatilitatea pieţei valutare. Trebuie să înţelegem cu toţii că cineva va trebui să plătească pentru această majorare a profitului din sectorul bancar. La moment, acest lucru este făcut de către companii, dar situaţia lor este din ce în ce mai dificilă. Ele nu vor fi în stare să achite rate ale dobânzii de 15% sau 20% o perioadă foarte lungă de timp. Din această cauză, în pofida rezultatelor destul de bune raportate în prima jumătate a anului, ne aşteptăm la o situaţie mult mai proastă în a doua jumătate, dat fiind distanţa dintre cauză şi efect.
Da, suntem pe locul al treilea sau al patrulea la capitolul profit, dar, cu siguranţă, nu acesta este obiectivul nostru principal. Pentru noi este important să înregistrăm creşteri consistente în fiecare an. Faptul că unii dintre concurenţi se dezvoltă mai repede ori mai încet sau înregistrează profituri mai mari sau mai mici depinde de strategia lor de dezvoltare.
Profit: Dar potrivit cărui indicator aţi dori ca Mobiasbancă să se afle în top trei?
R.T.: ROE (Return on Equity), adică raportul dintre suma investită şi venitul obţinut. În prezent indicatorul ROE la Mobiasbancă este de 15%, în creştere de la 4-5% cu câţiva ani în urmă. Creşterea ROE a fost o adevărată provocare.
Profit: Cota de piaţă a Mobiasbancă era de 6% în 2012. S-a majorat acest indice de atunci? Unii experţi consideră că o asemenea cotă de piaţă este mult prea mică pentru o bancă susţinută de o companie internaţională atât de puternică.
R.T.: Cota de piaţă este distorsionată atunci când există câteva bănci în care, într-un mod netransparent, unul dintre acţionari se deserveşte pe sine sau companiile cu care are tangenţe.
Le-am spus acţionarilor Mobiasbancă că deşi, oficial, pe parcursul ultimilor ani, am avut o cotă de piaţă de circa 9%, întotdeauna am simţit că, de fapt, cota noastră reală, care include doar economia reală, nu şi cea tenebră, variază între 12% şi 15%. Părerea mea a fost confirmată în ianuarie când cota de piaţă a Mobiasbancă a depăşit nivelul de 10%, după scandalul cu cele trei bănci aflate în prezent sub administraţia BNM. Sunt convins că în RM mai există bănci netransparente care joacă necinstit. De exemplu, ştim încă foarte puţine lucruri despre adevăraţii acţionari ai anumitor bănci.
Aş vrea să menţionez faptul că atât timp cât interesele noastre şi economia ţării nu sunt afectate, nu ne interesează felul în care unele bănci sunt conduse şi căror clienţi le acordă credite. Suntem însă îngrijoraţi de efectul domino al unui posibil al doilea scandal în sistemul bancar care va avea impact asupra tuturor băncilor, inclusiv asupra celor sănătoase, precum şi asupra clienţilor şi a întregii ţări. Ceva trebuie să se schimbe în RM deoarece, altfel, va fi, pur şi simplu, imposibil de a evita probleme extrem de serioase. În prezent, circa $1 mlrd. urmează a fi compensat din surse bugetare. Nu sunt sigur că o asemenea situaţie nu se va repeta, iar un nou scandal va avea un impact enorm asupra economiei.
Profit: Prin urmare, care este opinia Dvs. faţă de frauda bancară în sumă de peste $1 mlrd.? Despre ce vorbeşte acest lucru? Impresia generală este că organele de control nu au făcut tot posibilul pentru a preveni acele tranzacţii dubioase care au condus la dispariţia unei sume de bani echivalentă cu 12% din PIB.
R.T.: În primul rând, consider că o parte din acest miliard s-a reîntors deja în ţară şi a fost utilizat pentru careva achiziţii majore. Cred că aceste achiziţii ar putea fi reîntoarse statului în calitate de compensaţii pentru pierderile înregistrate. În al doilea rând, consider că BEM s-a înbolnăvit nu în 2014, dar cu mult mai înainte, în perioada în care banca se afla în proprietatea statului. Când am sosit la Chişinău în 2011, BEM se confrunta deja cu anumite probleme de management. În orice bancă, prima persoană responsabilă este acţionarul, în cazul dat statul. Cel de-al doilea este regulatorul, iar al treilea sunt companiile de audit ce pregătesc rapoarte anuale care sunt ulterior aprobate de acţionari. Mai există şi Consiliul de supraveghere, directorii executivi şi, în cele din urmă, managerii. Nu sunt expert pentru a spune cine anume se face vinovat de această situaţie, dar cel mai probabil că responsabili sunt reprezentanţii acestui lanţ şi nu doar managerii care au fost învinuiţi, în primul rând.
Profit: Acum marea întrebare este ce facem mai departe: naţionalizăm sau lichidăm BEM, ajutăm sau închidem Banca Socială şi Unibank? În calitate de bancher cu experienţă, ce aţi sugera autorităţilor moldoveneşti să facă într-o asemenea situaţie? 
R.T.: Aş dori să citez experienţa Cehiei, care după căderea sistemului comunist a privatizat întreg sistemul bancar. Au fost depuse eforturi enorme pentru a îmbunătăţi activitatea băncii centrale, iar în prezent toate băncile din această ţară sunt sănătoase, în conformitate cu standardele internaţionale şi înregistrează rezultate foarte bune. Deci modele există.
Consider că Moldova ar putea avea un sistem bancar excelent, fără a avea o bancă de stat. Statul a demonstrat de câteva ori că nu este în stare să gestioneze corect o bancă sau orice altă companie. Nu este businessul lui de bază. Statul are atâtea alte lucruri de realizat în alte sectoare ale economiei încât o povară adiţională nu îşi are rostul.
BEM a costat deja bugetul de stat destul de mult - miliardul care a dispărut va trebui reîntors într-o zi de către toţi contribuabilii. În plus, cele 11 bănci care vor rămâne după posibila lichidare a celor trei bănci cu probleme, în opinia mea, este mai mult decât suficient pentru o ţară atât de mică precum este Moldova. Am declarat cu mai multe ocazii că Moldova este o ţară pentru şapte bănci, iar dacă unele bănci vor continua să facă ceea ce fac la moment, atunci probabil că se va ajunge la acest număr peste doi sau trei ani.
Profit: Care ar putea fi impactul posibilei lichidări sau naţionalizări a Băncii de Economii?
R.T.: Lichidarea BEM va avea doar un impact pozitiv, mai ales dat fiind structura complicată a acţionarilor acestei bănci. Dacă această bancă nu este lichidată, atunci, într-o zi, când problemele de ordin financiar vor fi soluţionate cu ajutorul statului, acţionarul iniţial ar putea apărea şi cere compensaţii. Dat fiind faptul că este destul de dificil de a stabili întreaga istorie a proprietarilor acestei bănci, este mai bine de a evita aceste riscuri şi a lichida instituţia. O bancă lichidată nu are aceeaşi valoare ca şi una care a fost la un pas de a fi lichidată, dar apoi a fost repusă pe picioare graţie contribuţiei statului.
Opinia mea este: cu cât se aşteaptă mai mult, cu atât mai puţine active vor fi găsite. Valoarea acestei bănci scade cu fiecare zi. BEM a pierdut, practic, majoritatea clienţilor mari şi a depozitelor.
În ceea ce priveşte planurile de naţionalizare anunţate anterior, nu sunt sigur despre aspectul legal al unei asemenea decizii sau cine va câştiga litigiul în cazul în care se va ajunge la o instituţie judiciară internaţională. Dacă totuşi BEM va fi naţionalizată, atunci statul va găsi doar o companie cu probleme şi fără active. Această bancă va fi absolut goală peste câteva luni. Din această cauză poate este mai bine de oprit hemoragia acum, iar ulterior, dacă va fi cazul, de creat o nouă instituţie bancară cu capital de stat.
La moment există un comportament absolut iraţional din partea unor jucători şi o competiţie complet neloială. Din bugetul de stat sunt acordate fonduri pentru cele trei bănci, două dintre care sunt private, iar una a fost privată timp de un an de zile (în perioada septembrie 2013-noiembrie 2014, cota statului în BEM a fost de 33.3%, faţă de 56% deţinută până şi după această perioadă - Profit), pentru a le sprijini, pentru a continua achitarea pensiilor şi rambursarea depozitelor. Statul acordă bani băncilor private, ceea ce nu face decât să distorsioneze piaţa. Sunt sigur că dacă acest lucru s-ar fi întâmplat cu o bancă internaţională, atunci statul nu i-ar fi acordat niciun bănuţ.
Profit: Unii analişti susţin că, dat fiind ultimele evoluţii din sectorul bancar, ar fi binevenită majorarea sumei depozitelor garantate, care la moment este destul de mică, de doar 6 mii lei. Credeţi că o asemenea decizie ar fi corectă?
R.T.: De ce consideraţi că această sumă este mică? Garanţiile depind de banca unde vă ţineţi depozitele. Oare atunci când duceţi hainele la curăţătorie cereţi garanţie că veţi primi înapoi perechea de pantaloni în cazul în care curăţătoria va fi afectată de incendiu sau va fi distrusă? Când duceţi automobilul la reparaţie, cereţi garanţie că întreprinderea respectivă va funcţiona peste o săptămână când vă veţi întoarce după automobil?
În acest caz reputaţia spălătoriei sau a garajului îşi spun cuvântul. La fel şi cu depozitele: asumaţi-vă responsabilitatea şi studiaţi banca căreia îi încredinţaţi banii. Majorarea sumei depozitelor garantate până la 100 mii lei este doar o iluzie că totul va fi bine. Oricum, se stabileşte o anumită limită. Repet: este important cu cine semnaţi contractul.
Profit: În acest caz apare întrebarea: de ce suma depozitelor garantate este atât de înaltă în Europa?
R.T.: Deoarece acolo regulamentele funcţionează. Dacă majoraţi suma, consideraţi că protejaţi consumatorul. În realitate însă consumatorul care ştie că suma minimă garantată este de 100 mii lei nu va lua în considerare nivelul transparenţei şi al încrederii băncii, dar va deschide un depozit pentru suma de 999 999 lei, ştiind că depozitul lui este în siguranţă.
În cazul în care consumatorul nu atrage atenţia la calitatea băncii şi la transparenţa acţionarilor acesteia, el provoacă o deviere în comportamentul unor bănci, care vor începe să primească bani, fără a depune eforturi să lucreze cinstit şi transparent, iar în rezultat situaţia ar putea fi chiar mai rea decât este la moment.
Acest sistem funcţionează doar dacă sunteţi siguri că băncile dispun de o guvernare reală şi au un comportament corect. Nu voi susţine niciodată o asemenea idee în actualul context, unde fiecare poate face ce vrea în colţul său fără a spune cine îi sunt acţionarii.
Voi aduce un exemplu.
Rata de adecvare a capitalului (Capital Adequacy Ratio), ceea ce înseamnă capitalul băncii raportat la riscuri, este în prezent de 16%. Dar pe parcursul mai multor ani, unor bănci în care acest indice era de 12%, 14% sau 15%, li s-a permis să utilizeze o metodologie artificială de calculare astfel încât acesta să fie la limita de trecere - 16.5% sau 17%. Din păcate, nu sunt susţinut de majoritatea bancherilor pentru a mă opune acestor lucruri.
Deci întrebarea este: cum protejăm consumatorul? În opinia mea, cel mai important lucru este să îi oferim posibilitate să-şi aleagă singur banca în care doreşte să fie deservit. Nu înţeleg de ce angajatorul, fie că este de stat sau privat, trebuie să decidă pentru angajaţi în ce bancă să le fie transferat salariul. Imaginaţi-vă că mâine angajatorul le spune angajaţilor să viziteze doctorul X, să îşi dea copiii la şcoala Y sau să facă cumpărăturile la magazinul Z.
În locul modificării limitei depozitelor garantate de 6 mii lei, angajaţilor ar trebui să li se permită să decidă singuri în ce bancă ar dori să-şi primească salariul. Nu contabilul, care poate beneficiază de o reducere a dobânzii la creditele acordate, trebuie să fie cel care să decidă la ce bancă salariaţii să-şi primească retribuţiile. Lucrul cel mai interesant este că legislaţia permite angajaţilor, nu însă şi pensionarilor, să-şi aleagă banca, dar în realitate nimeni nu poate beneficia de această prevedere a legislaţiei.
Profit: O astfel de posibilitate însă nu ar îngreuna prea mult activitatea contabililor?
R.T.: Aceasta a fost o problemă cu 10 ani în urmă când sistemele informaţionale ale băncilor nu erau încă atât de performante. Acum, când toate băncile şi majoritatea contabililor dispun de sisteme electronice automate, acest aspect nu mai constituie o problemă. În cazul în care un angajat doreşte să fie deservit de o anumită bancă, atunci contabilul introduce datele în sistem şi atât. În fiecare zi între bănci au loc milioane de tranzacţii şi totul funcţionează fără probleme.
Profit: Cum activează acest sistem în alte state?
R.T.: Acolo angajatorul este pe post de ambasador. El primeşte patru-cinci oferte de la bănci, le selectează pe trei cele mai bune şi le aduce la cunoştinţa salariaţilor. Când o persoană nouă este angajată la lucru, ea este rugată să aleagă banca la care ar dori să fie deservită.
Profit: Aţi abordat această problemă în cadrul discuţiilor cu structurile relevante?
R.T.: Am făcut acest lucru de câteva ori. Am discutat problema cu miniştrii finanţelor şi al economiei, cu şefa Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi cu alţi oficiali, dar niciunul dintre ei nu s-a arătat şocat de faptul că în Moldova consumatorul nu are dreptul să decidă asupra contului său bancar. Vreau să încurajez orice consumator, care într-o bună zi va pierde măcar un leu din cauza celor trei bănci cu probleme sau a oricărei alte bănci, să dea în judecată nu banca, dar angajatorul care a decis ca el să-şi primească salariul anume prin intermediul acestei instituţii financiare. Insist asupra acestui aspect, deoarece în spatele unor astfel de decizii se află corupţia.
Iată un exemplu. Consider că nu este normal ca o instituţie de stat să anunţe un tender la ora 5 seara şi să-l închidă la 10 dimineaţa a doua zi.
Recent, am făcut un test. Am rugat un coleg că pregătească o mostră de răspuns pentru orice fel de tender, iar la rubrica costul serviciilor bancare să indice zero la toate capitolele. Colegul a zis că în acest caz vom pierde bani. I-am spus să nu-şi facă griji pentru că nu vom câştiga. Când am primit următoarea invitaţie de a participa la tender care, la fel ca şi multe altele, s-a deschis seara şi s-a închis la 10 dimineaţa a doua zi, am indicat doar denumirea companiei beneficiare şi am trimis oferta noastră la 9.37. Nu am primit niciun răspuns. Câteva săptămâni mai târziu, am avut ocazia să mă întâlnesc cu o persoană responsabilă de acest tender şi să-l întreb despre rezultate. ,,Ne pare rău, dar aţi pierdut. Tenderul a fost câştigat de o altă bancă”, mi-a spus interlocutorul. I-am răspuns: ,,Bine, înţeleg. Dar spuneţi-mi, vă rog, cel puţin, o cauză care nu ne-a permis să învingem, deoarece noi am indicat zero la toate capitolele, ceea ce înseamnă că oferta noastră a fost cea mai bună”. Persoana respectivă s-a simţit foarte jenată deoarece oferta noastră nu a fost nici măcar deschisă…
Vedem că Guvernul nu a tras concluziile de rigoare de pe urma implementării legii anterioare prin care toate instituţiile de stat şi toţi angajaţii acestora trebuiau să fie deserviţi de către BEM. Povestea se repetă, doar că acum toate structurile de stat sunt reorientate către alte două bănci. Acelaşi simptom – aceeaşi boală! Ce se va întâmpla dacă peste un timp aceste două bănci vor produce aceleaşi efecte ca şi BEM? Cine va plăti în acest caz?
Profit: De ce nu organizaţi o conferinţă de presă la care să vorbiţi despre aceste lucruri?
R.T.: Am abordat problema în timpul unei conferinţe organizate de Asociaţia Investitorilor Străini. Am menţionat faptul că statul nu a fost corect în 2013 când a votat o lege prin care toţi angajaţii instituţiilor de stat trebuiau să fie deserviţi de către BEM. Consider că acest lucru vine în contradicţie cu principiul concurenţei loiale. Cu regret, nimeni nu a reacţionat. La moment, această lege este încă în vigoare, deşi niciun ministru nu o mai respectă. În acelaşi timp, tenderele sunt organizate de instituţiile de stat într-un asemenea mod încât majoritatea dintre ele să fie câştigate de doar două bănci.
La moment, se atestă un val mare de migraţie de la BEM la alte bănci şi consider că Consiliul Concurenţei ar trebui să examineze aceste procese. Din câte cunosc, de la sfârşitul lunii decembrie 2014, volumul depozitelor BEM a scăzut cu câteva miliarde de lei. Până la 90% din aceste depozite au fost transferate la alte două bănci. Restul 10% au mers la alte bănci, inclusiv Mobiasbancă. Desigur, banca noastră înregistrează anumite creşteri, dar majoritatea se datorează sectorului privat care are încredere în noi şi care dispune de libertatea de a alege.
Profit: Prin urmare, concurenţa neloială, despre care vorbeaţi cu câţiva ani în urmă, continuă să persiste?
R.T.: Da, aceasta persistă, atestându-se chiar o înrăutăţire a situaţiei. Cu fiecare zi ce trece nu se observă nicio îmbunătăţire. Corupţia are două părţi: cel care corupe şi cel care este corupt. Primul nu poate acţiona fără acceptul celui de-al doilea şi viceversa. Autorităţile trebuie să schimbe cadrul legal şi să permită consumatorului să decidă singur în ce bancă ar dori să fie deservit, la fel cum decide la ce doctor să meargă sau de la ce magazin să-şi achiziţioneze bunurile de care are nevoie.
Profit: Este destul de trist să auzi asemenea afirmaţii, mai ales dat fiind faptul că oficialii şi investitorii străini care activează în Moldova întotdeauna se pare că au fost mai optimişti în ceea ce priveşte evoluţiile şi implementarea reformelor în ţara noastră în comparaţie cu populaţia locală.
R.T.: Au fost înregistrate schimbări pozitive pe parcursul câtorva ani. Eram optimist şi căutam să văd luminiţa de la capătul tunelului. Situaţia a început să se înrăutăţească pe parcursul ultimilor 1,5-2 ani de zile, lucru care m-a determinat să bat alarma.
Profit: Acest lucru explică de ce niciun investitor străin important nu a intrat pe piaţa Moldovei în ultimii ani.
R.T.: Înainte de a atrage investitori străini, indiferent de ţara lor de origine, trebuie întreprinse eforturi pentru a satisface cerinţele investitorilor prezenţi deja pe piaţă. Dacă regulile de bază – concurenţa loială, lipsa retroactivităţii şi stabilitatea – nu sunt respectate, atunci niciun investitor străin nu va veni aici.
Retroactivitatea este lucrul cel mai rău – este duşmanul businessului. Investitorii care deja activează aici sunt cei mai buni ambasadori ai RM. Cu regret, dat fiind ultimele evoluţii, personal nu pot încuraja niciun alt investitor străin să vină în Moldova.
Voi aduce un ultim exemplu. Împreună cu alte câteva bănci, Mobiasbancă participă la implementarea proiectului IFAD (Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă) în Moldova. La mijlocul lunii iunie curent am primit un amendament la contractul pe care îl avem prin care băncii i se cere să accepte o nouă condiţie potrivit căreia Ministerul Finanţelor poate, în orice moment, cere băncii să ramburseze suma totală a fondurilor primite în cadrul programului IFAD.
Fondurile IFAD sunt acordate băncilor la o anumită rată avantajoasă, iar băncile, la rândul lor, acordă aceste fonduri clienţilor, de asemenea, la o rată avantajoasă. Semnarea acelui amendament ar fi însemnat că aş fi acceptat să pierd bani, deoarece banca nu-i poate cere clientului care a luat un credit pentru câţiva ani să-l întoarcă înainte de termen doar pentru că Ministerul Finanţelor cere banii înapoi. Ceva nu este corect aici. Accept să semnez o asemenea clauză într-un nou contract, dar nu pot face acest lucru retroactiv. Înţeleg că autorităţile se confruntă cu o lipsă de mijloace financiare şi sunt în căutarea banilor din orice surse. Şi totuşi… În ziua în care principiul retroactivităţii nu va mai exista, cu siguranţă, mai mulţi investitori vor veni în Moldova.
Profit: În acest an, Mobiasbancă marchează cea de 25-a aniversare. Pe parcursul acestei perioade, banca a avut două etape importante în dezvoltarea sa: până şi după sosirea Société Générale în 2007. Unde vedeţi Mobiasbancă în următorii cinci ani şi, de ce nu, în următorul sfert de secol?
R.T.: Sper, de fapt, sunt sigur că Société Générale, care a împlinit 150 de ani în 2014, va continua să activeze în Moldova. Atitudinea şi principiile noastre vor rămâne aceleaşi. A fi o bancă mai mare sau mai mică de foarte multe ori depinde de circumstanţe. De fapt, nu mărimea băncii este lucrul cel mai important, ci să continuăm să implementăm principiile şi valorile de care ne conducem, să ne respectăm clienţii şi să le oferim servicii de înaltă calitate.
Profit: Ce ne puteţi spune despre succesele Mobiasbancă în comparaţie cu alte companii subsidiare ale Société Générale? A reuşit sau nu Mobiasbancă să intre în top 20 al subdiviziunilor Société Générale?
R.T.: Mobiasbancă niciodată nu va fi un subsidiar mare, dat fiind piaţa mică a Moldovei. Dar banca noastră a înregistrat rezultate foarte bune la capitolul ROE. În acelaşi timp, suntem perfect conştienţi de faptul că situaţia se poate schimba. De exemplu, din cauza crizei din Rusia, rezultatele înregistrate de subsidiara Société Générale în această ţară sunt sub aşteptări. La moment, Mobiasbancă are un ROE mai bun în comparaţie cu subsidiara Société Générale din Rusia. Aş dori să menţionez faptul că Société Générale a început să considere Mobiasbancă drept un subsidiar important. A crescut numărul vizitelor efectuate de angajaţii noştri peste hotare şi al reprezentanţilor Grupului în Moldova. Membrii echipei noastre călătoresc foarte mult şi se întorc acasă mult mai motivaţi – anume acesta este şi combustibilul care ajută banca să se dezvolte.■
Далее...
