Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._7_8_2013 (211), iulie-august 2013Moldoveanca de la Stockholm School of Economics
Stockholm School of Economics (SSE) este una dintre cele mai prestigioase şcoli de economie din lume, fiind clasată pe locul 26 în topul internaţional QS al Universităţilor de Economie. În cadrul prestigioasei instituţii au ajuns să înveţe şi studenţi din Republica Moldova, care reprezintă cu brio ţara peste hotare, demonstrând că sunt, cel puţin, la fel de talentaţi ca şi semenii lor din UE.
Universitatea are sediul central în Stockholm, Suedia, dar are deschise şi două filiale: la Riga, Letonia, şi la Sankt Petersburg, Rusia. Din anul 2011, filiala din Riga acordă 20 de burse de studii cu finanţare deplină care acoperă costul studiilor şi cazarea, pentru tineri din Republica Moldova, Ucraina, Georgia şi Belarus. Ana Efros, o tânără de 22 de ani, absolventă a liceului „Mihai Eminescu” din Chişinău, face parte din prima generaţie de studenţi moldoveni care au mers la SSE Riga, absolvind de curând anul II de studii.
În 2011, peste 50 de studenţi moldoveni au concurat pentru cele 10 burse oferite de Guvernul suedez pentru Republica Moldova. Procesul de aplicare a constat în trei etape - îndeplinirea formularului de aplicare on-line, susţinerea examenelor de admitere la matematică, logică şi engleză, ultima etapă, decisivă, fiind interviul cu reprezentanţii administraţiei Universităţii. Etapa a doua şi a treia au avut loc la Chişinău.
Universitatea favorizează internaţionalismul şi diversitatea printre studenţi, prin urmare, studenţilor din Moldova nu le-a fost greu să se integreze în noul mediu academic. „Toţi studenţii sunt puşi în situaţia de a se adapta unei noi ambianţe, pentru că este un mediu internaţional, iar engleza este o limbă străină pentru toţi. Însă, sincer vorbind, prima lună este atât de încărcată cu lecţii, proiecte şi activităţi încât studenţii nici nu au timp să se gândească la toate schimbările care au loc. Iar la sfârşitul lunii se trezesc deja că s-au adaptat fără să fi fost conştienţi de acest proces. Profesorii sunt excepţionali, fiind mereu deschişi spre comunicare. Aş îndrăzni să spun că există un pic de invidie din partea unor colegi, din cauza bursei pe care o primim. Dar asta nu stă în calea formării relaţiilor de prietenie, ba chiar creează o concurenţă sănătoasă în procesul de obţinere a performanţelor academice”, spune Ana.
Printre principalele avantaje oferite de Universitatea din Riga, pe lângă cadrele didactice profesioniste şi studiile de calitate, se numără şi cooperarea cu organizaţii şi companii de prestigiu, precum L’Oreal Paris, Oriflame, KPMG, Ernst & Young, P&G, AirBaltic, Danone, Nestle etc., în scopul obţinerii experienţei practice de către studenţi, dar şi stabilirea contactelor şi crearea de networking cu adevăraţi profesionişti. De asemenea, studenţii au oportunitatea de a merge pentru un semestru sau un an într-o altă Universitate europeană, prin intermediul programului de burse Erasmus.
Deşi a avut posibilitatea să-şi desfăşoare stagiul de practică la una dintre companiile partenere ale Universităţii, Ana a ales să vină acasă, unde a avut oportunitatea, datorită statutului de student SSE Riga, să-şi facă practica timp de o lună la Curtea de Conturi a Republicii Moldova.
Ana spune despre oraşul Riga, că puţine lucruri mai amintesc acum de faptul că acesta a fost capitala unei republici sovietice. „Riga este un oraş european, cu o frumoasă şi bogată arhitectură. Îmi place că acest oraş promovează toate formele de artă şi oferă oportunităţi excepţionale pentru cei pasionaţi de operă, teatru, balet, dansuri, muzică, arhitectură, pictură etc. Aici poţi întâlni oameni din toate colţurile lumii care s-au aventurat să cunoască această regiune şi s-au mutat cu traiul aici. Cu părere de rău, condiţiile meteorologice sunt unicul lucru care mă împiedică să spun că acest loc este perfect pentru mine. Este greu să fii voioasă şi veselă când timpul este posomorât, ploios şi rece aproape tot anul”, remarcă Ana.
Spre deosebire de mulţi alţi studenţi moldoveni care studiază peste hotare, Ana Efros susţine că după terminarea studiilor îşi doreşte să se întoarcă acasă, în Moldova. Aici vrea să activeze în domeniul marketingului sau în cadrul Agenţiei Suedeze pentru Cooperare Internaţională şi Dezvoltare.
Anul acesta, interviurile de admitere pentru candidaţii din Republica Moldova la SSE Riga au avut loc în data de 27 mai. În rezultat, alţi nouă tineri moldoveni au fost admişi să-şi facă studiile în cadrul Universităţii.
Este îmbucurător faptul că tot mai mulţi studenţi moldoveni aleg să-şi facă studiile peste hotare, fiind trataţi cu încredere de către universităţile-gazdă. Dar cel mai îmbucurător fapt este că după finalizarea studiilor, mulţi dintre aceştia aleg să revină acasă, pentru a implementa în practică experienţa obţinută peste hotare şi a contribui, astfel, la dezvoltarea Republicii Moldova.■
Далее...
Lilia Caraşciuc
Matematician şi economist de profesie, Lilia Caraşciuc a acceptat în anul 1999 provocarea de a conduce filiala Transparency International în Moldova. Deşi orice început este dificil, a făcut faţă provocării, iar astăzi, după 14 ani de la fondare, Transparency International Moldova este o asociaţie ale cărei studii şi sondaje sunt luate în consideraţie atât de autorităţile locale, cât şi de cele internaţionale. Care a fost drumul de la matematician la cel de luptător anticorupţie, cum s-a schimbat atitudinea autorităţilor şi societăţii faţă de Transparency International, precum şi ce putem face pentru a fi fericiţi, aflaţi din rubrica „10 lucruri despre Lilia Caraşciuc”.
Matematica şi muzica – pas în pas
1 Tatăl meu a fost matematician de profesie, iar mama - muzician şi ambii au dorit să le urmez calea. Respectiv, în copilărie am făcut şi matematică, şi muzică, aceste discipline mergând tot timpul pas în pas în viaţa mea. Mama mi-a cultivat o dragoste permanentă pentru artă, frumos, muzică. Deşi ulterior am decis să-mi urmez studiile la Facultatea de Matematică şi Cibernetică, muzica era indispensabilă pentru mine, fiind o altă dimensiune în care trăiam. De fapt, muzica s-a integrat foarte armonios în viaţa mea. Dimineaţa făceam matematică aplicată, iar după masă eram muzician. Acum mă gândesc că, dacă aş fi făcut doar matematică, m-aş fi simţit unilaterală. Însă, dat fiind faptul că am combinat aceste două domenii, întotdeauna m-am simţit împlinită şi nu am avut niciodată sentimentul că am dat preponderenţă matematicii.
Mică, dar voinică
2 Soţul, fiind militar de profesie, a fost repartizat la muncă în Letonia, iar eu l-am urmat. A trebuit să ne ajustăm cerinţelor unui orăşel mic unde oferta de muncă nu era foarte variată. În oraşul unde locuiam, Aluksne, era o singură staţie de calcul, iar eu, fiind programator de profesie, eram disperată pentru că serviciile mele nu erau solicitate. În schimb, aveau nevoie de un inginer. Nu am avut de ales şi am acceptat funcţia. Iniţial, fiind mică de statură, colegii mă priveau ca pe un copil. Însă după două luni, doi din cei trei ingineri au plecat. Respectiv, totul urma să se bazeze pe mine. Cu timpul, atitudinea faţă de mine s-a schimbat şi am stabilit relaţii de lucru foarte bune. În general, am învăţat multe de la letoni şi nu doar la capitolul serviciu. După un an, când am revenit în Moldova, am realizat cât de mare este diferenţa dintre atitudinea faţă de viaţă şi faţă de tine însuţi la letoni şi la moldoveni.
De la matematică la combaterea corupţiei
3 În anul 1992, am susţinut teza de doctor în economie în domeniul modelării matematice a proceselor economice. Ulterior, la propunerea dlui Sergiu Certan, am condus un laborator de cercetare în cadrul Academiei de Ştiinţe la subiectul economiei subterane. Făcând cercetări la acest capitol, am ajuns la concluzia că un factor esenţial care alimentează economia subterană este anume corupţia. Prin urmare, am insistat că are rost să privim mai adânc de unde se trag rădăcinile acestui flagel. Lucrând în cadrul unui proiect al PNUD Moldova, am participat la o conferinţă anuală anticorupţie a Transparency International (TI) în or. Durban, Africa de Sud. Ulterior, conducerea TI m-a întrebat dacă nu aş dori să conduc filiala acestei organizaţii în Moldova. Era anul 1999. Îmi amintesc cât de diferit se uitau cei patru colaboratori pe care îi aveam la planurile privind efectuarea unor studii şi cercetări vizavi de nivelul corupţiei în Moldova sau organizarea diferitelor evenimente care ar diminua gradul de toleranţă faţă de corupţie.
Reacţii diferite
4 Reacţiile faţă de TI au fost întotdeauna diferite. Îmi amintesc de faptul că, la începutul anilor 2000, Artur Reşetnicov m-a invitat la Preşedinţie şi m-a preîntâmpinat că publicaţiile noastre creează o imagine negativă Republicii Moldova peste hotare. I-am răspuns atunci că asta înseamnă că guvernarea trebuie să lucreze mai mult asupra imaginii ţării. După anul 2009, am stabilit o colaborare mai strânsă cu autorităţile şi ne bucurăm că de multe ori observaţiile şi criticile noastre sunt luate în consideraţie.
Schimbarea la faţă a vămii
5 În anii 2004-2005, am fost implicaţi într-un proces de judecată cu Serviciul Vamal care ne cerea $1,3 mil. drept despăgubire pentru prejudicierea imaginii acestora printr-o cercetare pe care am realizat-o în cadrul sistemului vamal şi cu care nu erau de acord. Cazul a durat doi ani, iar, în final, am câştigat procesul. Ulterior, atitudinea colaboratorilor vamali faţă de noi s-a schimbat radical, solicitându-ne chiar să colaborăm. Ne-au pus la dispoziţie o maşină cu care vizitam toate punctele vamale şi în fiecare lună prezentam câte un subiect legat de corupţie. La prima noastră întâlnire cu angajaţii serviciului vamal Ungheni, persoana care ne însoţea în acele vizite, a declarat că „noi ştim că în cadrul Serviciului Vamal nu există corupţie, dar să ascultăm opinia experţilor TI”. După un timp, aceeaşi persoană spunea deja „corupţia este un fenomen care afectează societatea noastră, iar vama nu este o excepţie”. Pentru noi acesta a fost un progres în atitudine.
Viitorul depinde de noi
6 Am participat la numeroase stagii peste hotare şi cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o a fost că viitorul unei ţări depinde foarte mult de ceea ce îşi doresc cetăţenii săi. Fiind în California, SUA, citisem despre Podul sinucigaşilor din oraşul Pasadena în timpul Marii Depresiuni din anii 30 ai secolului trecut. Veniturile scăzuseră foarte mult, iar oamenii erau atât de disperaţi încât doar de pe acest pod din oraşul Pasadena s-au sinucis 76 de persoane şi asta chiar dacă autorităţile alocau sume mari de bani pentru patrularea podului. Până la urmă, cetăţenii acestei ţări, mulţi dintre care credeau că vor găsi salvare aruncându-se de pe pod, au conştientizat că nimeni nu este în stare să-i ajute decât ei singuri. Au găsit puterea şi forţa necesară şi, cu încredere în Dumnezeu, au construit o naţiune puternică. În prezent, în acest oraş, există un obicei frumos ca în noaptea de revelion să se organizeze „Parada trandafirilor” - paradă cu milioane de flori, aduse din diferite colţuri ale lumii, care simbolizează fericirea şi bunăstarea acestei ţări.
Să nu fim cinici
7 Cel mai mult mă sperie faptul că noi devenim pe zi ce trece tot mai cinici, savurăm faptul că avem corupţie şi ne complăcem în această situaţie. Foarte des aşteptăm că cineva va întreprinde ceva în locul nostru. Convingerea mea este că putem beneficia de foarte multă susţinere din străinătate, dar lucrurile nu se vor schimba atât timp cât nu vom conştientiza că noi suntem centrul acestei reforme. Cu regret, în societatea moldovenească prevalează încă mentalitatea că statul trebuie să facă totul. Aceeaşi atitudine am întâlnit-o şi în Africa de Sud. Deşi naţiunea este bogată, toţi consideră că statul este dator să le rezolve toate problemele de la asigurarea cu locuinţe până la dotarea acesteia cu telefon. Este adevărat că trebuie să cerem de la autorităţi, dar, în acelaşi timp, nu trebuie să aşteptăm că lucrurile se vor schimba de la sine. Trebuie să avem o atitudine pozitivă faţă de viaţă şi să depunem un minimum de efort pentru a contribui şi noi, fiecare cu ce poate, la dezvoltarea ţării.
Sunt o norocoasă
8 Până în prezent am avut posibilitatea să vizitez circa 40 de ţări, atât în interes de serviciu, cât şi personal. Din aceste considerente pot spune că sunt o norocoasă. Am vizitat oraşe care m-au impresionat profund prin arhitectura, cultura şi felul de a fi al oamenilor. Întotdeauna m-am străduit să-mi fac timp liber pentru a vizita oraşul în care mă aflu. Dacă am posibilitatea, pot merge pe jos 8-9 ore şi, deşi la finalul zilei sunt epuizată, mă simt împlinită pentru că am reuşit să savurez tot ceea ce am văzut şi să trăiesc împreună cu oraşul pe care-l vizitam.
Puterea de a fi fericit
9 În anul 2010 am participat la o conferinţă internaţională în Bangkok, Thailanda. Am fost surprinsă de atitudinea thailandezilor faţă de viaţă. Locuitorii acestei ţări sunt mereu zâmbitori şi plini de viaţă. Până şi taxiurile sunt de culoare roz aprins, redând speranţă şi încredere. În acelaşi timp, discrepanţa dintre lux şi mizerie este extrem de pronunţată. Mi s-a întipărit în minte imaginea unei femei sărace care locuia sub un pod din Bangkok. Deşi aerul de acolo era foarte greoi din cauza numărului mare de autoturisme, femeia îşi arunca în sus copilul de câteva luni cu atâta dragoste şi amândoi râdeau atât de frumos, încât era imposibil să nu te minunezi. După jumătate de an, în Thailanda s-a produs o inundaţie de proporţii şi de multe ori mă gândesc dacă femeia cu copilul care m-au impresionat atât de mult mai sunt în viaţă. Poate că nu au supravieţuit acelei inundaţii devastatoare, dar sunt sigură că atât timp cât a trăit în acea mizerie greu de imaginat, femeia era fericită, iar copilaşul s-a simţit iubit. Am înţeles atunci că filozofia thailandezilor este să fii fericit atât cât îţi este dat să trăieşti. Mulţi moldoveni se plâng că sunt nefericiţi din cauza sărăciei, dar vizitând cinci ţări africane, pot afirma cu toată încrederea că noi nu ştim încă ce înseamnă adevărata mizerie şi sărăcie.
Deseori trecem pe lângă fericire
10 Un om credincios, dacă apreciază ceea ce i-a dat Dumnezeu, i se va da şi mai mult. În schimb, cel care nu apreciază acest lucru, nici ceea ce are nu a meritat. Posibil că este spus prea drastic, însă de multe ori nu ne dăm seama că trecem pe lângă fericire. Uitaţi-vă ce vară frumoasă şi plină de roade avem. Faptul că putem cultiva atâtea fructe şi legume este o binecuvântare pentru noi, pe care, din păcate, nu prea ştim să o apreciem. Trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem şi să depunem efort pentru a obţine mai mult. Dar pentru asta trebuie să muncim, nu doar să aşteptăm ajutor de la stat, de la structurile internaţionale etc.■
Далее...
Eficienţă demonstrată
Programul MoREEFF (Facilitatea de Finanţare a eficienţei energetice în sectorul rezidenţial în Moldova), elaborat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi lansat în 2012, şi-a demonstrat deja eficienţa. Până în prezent, aproape 300 de familii au beneficiat de finanţarea MoREEFF pentru a-şi eficientiza consumul de energie.
Programul MoREEFF a fost lansat în octombrie 2012 şi va dura până în anul 2017. BERD a alocat 35 mil. de euro pentru creditarea măsurilor de eficienţă energetică realizate în locuinţele individuale şi blocurile de locuit. Finanţarea BERD constituie o parte din eforturile depuse pentru a ajuta Republica Moldova să-şi sporească securitatea energetică, în condiţiile în care ţara importă mai mult de 90% din energia consumată şi cheltuieşte pentru aceasta mai mult de 30% din bugetul de import.
Infrastructura orăşenească depăşită, blocurile locative în mare parte aflate în stare deplorabilă, infrastructura energetică învechită provoacă pierderi enorme de resurse la nivel de consumator. În unele clădiri rezidenţiale pierderile de căldură constituie până la 50% din consumul de căldură. Astfel, scopul programului MoREEFF este de a ajuta familiile din Moldova să investească în eficienţa energetică a locuinţelor, ceea ce va contribui la reducerea consumului de energie şi, respectiv, la micşorarea facturilor la energie.
Julia OTTO, şefa Biroului BERD în Moldova: Eficienţa energetică a fost stabilită de către BERD drept o prioritate de vârf în Moldova. Facturile la energie reprezintă o povară enormă pentru moldoveni, mai ales pe timp de iarnă. În acelaşi timp, pierderile de căldură sunt la fel destul de mari. Finanţarea BERD are drept scop să ajute familiile din Moldova să-şi renoveze locuinţele, să le păstreze calde şi să plătească mai puţin pentru facturile la energie.
MoREEFF funcţionează după o schemă simplă: BERD oferă credite băncilor partenere din Moldova care, la rândul lor, creditează persoanele fizice şi anumite categorii de persoane juridice în conformitate cu propriile politici de creditare. Pentru a stimula investiţiile în domeniul eficienţei energetice, Guvernul Suediei şi Uniunea Europeană complimentează resursele BERD-ului cu un fond de granturi de care are dreptul să beneficieze fiecare persoană care aplică pentru un credit MoREEFF.
La moment, în cadrul programului participă patru bănci partenere din Moldova. Prin programul MoREEFF, acestea oferă credite pentru finanţarea unui şir de măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice stipulate de BERD. Respectiv, prin creditele MoREEFF se finanţează instalarea ferestrelor energoeficiente, izolarea termică a pereţilor, acoperişurilor şi podelelor, instalarea cazanelor pe gaze naturale, cazanelor pe biomasă, instalarea sistemelor solare de încălzire a apei, pompelor de căldură (inclusiv aparatelor de aer condiţionat) şi sistemelor fotovoltaice. Toate aceste măsuri trebuie să corespundă anumitor criterii tehnice stabilite de experţii BERD.
În cadrul programului MoREEFF sunt trei categorii de beneficiari: locatari şi proprietari ai imobilelor rezidenţiale care constituie grupul-ţintă şi pot implementa proiecte individuale în apartamente şi case particulare. Asociaţiile de locatari constituie a doua categorie şi pot solicita creditele MoREEFF pentru realizarea proiectelor de eficienţă energetică pentru întreg blocul de locuit, de exemplu, izolarea termică a blocului. Cea de-a treia categorie sunt companiile de administrare a fondului locativ, companiile prestatoare de servicii energetice, companiile care oferă servicii de întreţinere, funcţionare, construcţie şi renovare, care pot obţine finanţare pentru a implementa proiecte de eficienţă energetică în blocurile locative.
Investiţii susţinute prin granturi
După implementarea cu succes a proiectului de eficienţă energetică, solicitanţii care au realizat proiectele individuale în apartamente sau case particulare au dreptul să primească 20% din suma creditului. Totuşi există şi un anumit plafon de granturi pentru fiecare acţiune. De exemplu, suma maximă a grantului pentru instalarea ferestrelor este de 800 de euro, pentru cazane - 600 de euro. Acest plafon a fost stabilit pentru a stimula cât mai multe familii să realizeze proiecte MoREEFF în limita fondului de granturi.
Conform strategiei sale, MoREEFF încurajează acţiunile colective ale blocurilor rezidenţiale, astfel încât să se implementeze cele mai reuşite soluţii de eficienţă energetică pentru a reduce cheltuielile la consumul de energie şi pentru a obţine un nivel ridicat al confortului pentru toţi locatarii blocului. Astfel, pentru asemenea proiecte complexe de renovare a blocurilor de locuit se prevede un grant de 30% sau 35% în funcţie de măsurile realizate, fără vreun oarecare plafon maxim.
La momentul aplicării pentru obţinera grantului, proiectele sunt verificate de experţii programului şi, în funcţie de rezultatele verificării, solicitanţii primesc granturile.
Costuri recuperate
Finanţarea prin Programul MoREEFF are mai multe avantaje. În primul rând, cetăţenii din Moldova care nu dispun de resurse financiare suficiente, au posibilitatea prin acest mecanism de creditare să-şi instaleze tehnologii calitative de o eficienţă energetică sporită. Costul acestora se va recupera în termen de la 1 la 10 ani în funcţie de tehnologia instalată şi scara proiectului. Mai mult decât atât, aceste măsuri de eficienţă energetică contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de trai.
Un alt avantaj îl constituie posibilitatea de a realiza acţiuni colective. Un grup de minimum patru locatari sau o asociaţie de locatari pot realiza acţiuni pentru întreg blocul de locuit, ceea ce va avea un impact pozitiv pentru fiecare dintre locatari. Şi, desigur, granturile prevăzute pentru proiectele MoREFF constituie un imbold pentru investiţiile în domeniu şi ajută solicitanţii să reducă costul proiectului de eficienţă energetică.
Opiniile beneficiarilor
Ion Cantarajiu, Coloniţa
Despre programul MoREEFF am aflat de la banca la care mă deservesc. Am încheiat contractul de acordare a creditului pentru a instala bateriile solare, un cazan prin condensat pe gaz şi încălzirea apei calde prin baterii solare. De asemenea, a fost efectuată termoizolarea faţadelor şi a acoperişului, în acest scop fiind utilizate ferestre şi uşi exterioare din material performant. Sunt foarte mulţumit de acest program şi îl recomand cu încredere.
Petru Cujba, Chişinău
Aduc mulţumiri programului MoREEFF pentru conlucrarea pe care am avut-o şi contribuţia prevăzută în acest program. Datorită programului am făcut economii de 20% din costul utilajului pe care l-am instalat. M-am adresat la bancă, după care am plecat la compania care realizează utilajul şi am luat documentele necesare, pe care le-am prezentat la bancă. Ulterior, reprezentanţii programului MoREEFF s-au deplasat la faţa locului unde au verificat instalarea. Pentru viitor planific să procur şi baterii solare.
Andrei Florica, Grătieşti
Despre creditul MoREEFF am aflat de la fiica mea Ina, care activează în sistemul bancar. Ne-a descris condiţiile creditului şi la consiliul familiei am decis să luăm creditul. Perioada de rambursare a creditului este de 5 ani, dintre care 20% reprezintă grantul. Aceasta este o economie de 10 mii de lei care ne permite să micşorăm perioada de rambursare de la 5 la 4 ani. Avantajele le-am resimţit în factura pentru luna următoare, economia fiind de 15%.■
Далее...
Mitul integrării europene
După anul 2009, guvernarea proeuropeană de la Chişinău a declarat drept obiectiv prioritar integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Deşi în tot acest răstimp autorităţile noastre, comunitatea internaţională şi majoritatea experţilor nu contenesc să argumenteze „importanţa crucială a acestui proces pentru destinul de mai departe al ţării”, există voci care au o atitudine foarte critică faţă de UE şi faţă de tot ce înseamnă procesul de integrare în comunitatea europeană.
Expertul în managementul strategic, globalizare şi strategii de comunicare socială, Viorel Ciubotaru, este unul dintre cei pentru care integrarea europeană nu reprezintă „bunăstare, prosperitate, democraţie, piaţă de desfacere, locuri de muncă etc.”, ci mai degrabă „lipsă de valori, de conştiinţă naţională şi de memorie istorică, degradare morală şi spirituală, degenerare şi genocid”.
Susţine integral afirmaţia fostului disident politic din U.R.S.S., Vladimir Bukovski, potrivit căruia „UE este aceeaşi Uniune Sovietică, doar că într-un format mult mai dur”. Dacă autorităţile şi comunitatea internaţională ne conving că „merită să ne jertfim pentru a ne integra”, atunci Viorel Ciubotaru este ferm convins că „merită să ne jertfim pentru a nu ne integra”.
Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Viorel Ciubotaru argumentează „care sunt pericolele care ameninţă Republica Moldova odată cu integrarea europeană” şi de ce „trebuie să ripostăm vehement acestui proces”.
Profit: Dle Ciubotaru, în opinia Dvs., ce înseamnă, de fapt, „integrare europeană”?
Viorel Ciubotaru: Depinde din al cui punct de vedere privim lucrurile. Din punctul de vedere al autorităţilor noastre, înseamnă una, al oficialilor europeni - alta, iar din punctul de vedere al cetăţenilor acestei ţări înseamnă cu totul altceva.
Respectiv, una este ce spun propaganda şi lozincile proeuropene, alta este ce spun documentele şi cu totul alta este ce se întâmplă, de fapt, cu ţările care aderă la UE. Formal, aderarea la această structură înseamnă integrarea întregului sistem juridic, politic, economic şi social în reglementările Bruxelles-ului, ceea ce presupune, de fapt, desfiinţarea statalităţii Republicii Moldova. Da, formal, pe hârtie vom avea stemă, steguleţ, imn, însă la nivel de conţinut statul se desfiinţează.
Toate deciziile nu se iau nici măcar de Parlamentul European, ci în cabinetele funcţionarilor de la Bruxelles.
Această integrare juridică, politică, economică, socială se face în interesul celor care conduc la modul real UE, în esenţă fiind vorba de corporaţiile transnaţionale. Interesele acestora au prea puţin în comun cu ceea ce înseamnă interesele şi modul nostru de viaţă. Din aceste considerente, dar şi din multe altele, apreciez opţiunea europeană drept una nefastă pentru viitorul şi destinul Republicii Moldova.
Odată porniţi pe acest drum al europenizării, am început să implementăm în Moldova instituţii europene. Cum însă spunea în 2007 fostul preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, „pentru cei din vecinătatea europeană este necesar să aibă instituţii europene, nu şi fonduri europene”. Or, după cum se ştie, fără fonduri europene instituţiile europene, în principiu, nu pot funcţiona. Este ca şi cum ai da televizorul într-o junglă, unde oamenii habar nu au ce este acesta. În cadrul UE nu există posibilitatea de a te proteja, a te împotrivi unei acţiuni ostile, iar prin introducerea acestor instituţii se dezintegrează voinţa şi capacitatea de apărare.
Mai mult decât atât, instituţiile europene sunt croite pentru omul european, nu pentru omul est-european. Omul european este omul vest-european, lipsit de memorie istorică, de conştiinţa de sine colectivă, de valori. Pentru acesta sunt importante lucrurile palpabile imediat - bani, faimă, plăceri. Nu degeaba în ultimul timp a apărut o noţiune nouă: homo economicus. Ea vizează omul european care nu gândeşte decât în termeni economici, comerciali, financiari, cu accentul exclusiv pe beneficii materiale, profit etc.
Administraţia europeană vede omul doar ca un consumator şi lucrător. Nimic mai mult. Tot ce este în afara acestor două faţete ale omului contemporan, nu doar că nu este luat în considerare, dar este chiar penalizat. De aceea mulţi cercetători, politicieni în dizgraţie, precum Vladimir Bukovski, fost disident sovietic emigrat în S.U.A., a făcut o afirmaţie foarte aspră în adresa Uniunii Europene: „UE este aceeaşi Uniune Sovietică, doar că într-un format mult mai dur”.
Noi am resimţit duritatea Uniunii Sovietice din cauza faptului că aceasta s-a format rapid, în doar câţiva ani, 1918-1922.
Coagularea accelerată a unor structuri incompatibile cu populaţia care urmează a fi condusă se produce doar prin violenţă.
În patru ani de zile Rusia de atunci a pierdut 21 mil. de vieţi omeneşti, doar în urma războiului civil. Dacă acelaşi proces îl extinzi pe mai multe generaţii, obţii acelaşi efect fără ca lumea să observe ce întâmplă. În asemenea condiţii, schimbarea este percepută cel mult ca un conflict între generaţii. Dar, de fapt, este vorba despre un etnocid. Diferenţa dintre etnocid şi genocid nu rezidă în rezultatul acestor crime, ci în forma în care noi percepem procesul. Genocidul se întâmplă în decursul a două-trei generaţii, pe când etnocidul se desfăşoară pe parcursul a 5-6-7 generaţii. Şi atunci acestea nu reuşesc să perceapă ce se întâmplă şi analizează lucrurile doar la nivelul unui conflict de generaţii, gen că „pe vremea noastră era altfel” etc. În realitate are loc un proces de degenerare a omului şi de creare a unui alt om, mult mai crud, lipsit de scrupule şi de valori.
Profit: Spuneţi că „UE este o uniune fără valori”. Totuşi, atunci când se vorbeşte despre valori europene, ce se are în vedere?
V.C.: Este vorba doar de un şir de lozinci care nu au nicio legătură cu realitatea. Lozinci de genul „drepturile omului, dreptul la libera exprimare, dreptul la asociere, de a fi ales şi a alege, dreptul la viaţă” etc. Toate sunt doar pe hârtie. Vă aduc un simplu exemplu: dreptul la libera exprimare. Avem, pe de o parte, un proprietar a 10 ziare, iar pe de altă parte, un muncitor, stăpân doar pe propria forţă de muncă. Cine are dreptul la libera exprimare: cel care ţipă cât vrea la orice colţ de stradă şi îl aud doar trecătorii sau cel care deţine 10 publicaţii şi posturi TV, ai căror angajaţi la un simplu semnal vor vocifera ce comandă proprietarul? Şi atunci, despre care liberă exprimare este vorba? Cine se exprimă liber - proprietarul publicaţiilor sau omul din stradă? Nu există niciun fel de egalitate în acest sens şi nici nu poate fi.
Un alt exemplu: dreptul la asociere. Ce folos că se asociază 10 năpăstuiţi şi amărâţi, dacă, pe de altă parte, se asociază doi-trei oligarhi care conduc o ţară, două, trei? Sunt lucruri absurde, dacă urmărim sensul real al acestor valori europene declarate. Şi aşa putem lua orice drept - dreptul la viaţă, de exemplu. Ce fel de drept la viaţă, dacă se permite avortul?
Cu alte cuvinte, valorile europene nu sunt valori absolute, ci extrem de relative şi diferiţi manipulatori, de genul actualilor oficiali europeni, vin la Chişinău şi ni le propun drept valori absolute, fără să ne spună foarte clar care sunt condiţionările. Evident, aceste condiţionări sunt dictate de vigoarea financiară a celor care le promovează. De aceea, toată această UE este nimic altceva decât o reeditare într-un format mult mai dur a U.R.S.S.
Cu toate lipsurile şi minusurile sale, Uniunea Sovietică a fost nevoită să se reformeze, iar în ultimii 20-30 de ani a fost o societate relativ echilibrată. Se ştie, au existat multiple probleme, dar nu s-a ajuns la acea degenerare şi descompunere morală, socială, culturală în care ne aflăm noi acum, încă neaderând la UE.
Profit: Moldova urmează să parafeze la Summit-ul de la Vilnius Acordul de Asociere cu UE. Mulţi politicieni şi analişti vorbesc despre acest acord ca despre o mare realizare care va aduce Moldovei doar beneficii. În opinia Dvs., la modul practic şi real, ce se va schimba în Moldova după semnarea acestui acord?
V.C.: Acest acord este mai grav decât capitularea necondiţionată. Conţinutul acestui acord reprezintă vânzarea sau dăruirea pe gratis corporaţiilor transnaţionale a tot ce are mai valoros Moldova - pământul şi oamenii. În schimb, noi nu obţinem absolut nimic.
Ce se va schimba? În primul rând, sub aspect juridic, UE va avea la mână documentul privind acest dar făcut sie însăşi, care, reiterez, este mai mult decât o capitulare. În al doilea rând, parafarea acordului înseamnă semnarea şi ratificarea lui, iar de acolo nimic nu mai împiedică UE să facă ce doreşte cu Moldova.
Profit: Autorităţile şi opoziţia, precum şi unii experţi şi analişti, în funcţie de orientarea lor politică, apreciază în contradictoriu impactul semnării Acordului de Comerţ Liber cu UE, prevăzut în Acordul de Asociere. În timp ce autorităţile spun că acesta va avea un impact pozitiv asupra economiei Moldovei, opoziţia susţine că semnarea acestui document va da o lovitură mortală producătorilor autohtoni, care nu sunt gata să concureze de la egal la egal cu producătorii din UE. Dvs. cum vedeţi lucrurile?
V.C.: Într-adevăr, piesa centrală a Acordului de Asociere este Acordul de Liber Schimb. Deja mai mulţi experţi din Republica Moldova s-au pronunţat vizavi de efectele catastrofale ale acestui acord pentru Moldova şi bruma de economie pe care o mai are. Evident, nu mă refer la acei experţi care sunt plătiţi din fondurile europene şi care pot să vorbească ore întregi fără să spună nimic.
Clauzele centrale ale acestui acord şi însuşi mecanismul de funcţionare sunt ascunse de ochii lumii. Apare întrebarea logică, de ce guvernarea nu acceptă să discute cu oamenii de afaceri, cu sindicatele, cu sectorul social toate aceste prevederi. Răspunsul este simplu: pentru că ele afectează dramatic societatea moldovenească, iar guvernarea este perfect conştientă de aceasta.
Totodată, aşa cum au remarcat negociatorii din partea Moldovei şi cei ai UE, Moldova este lider la viteza de negociere - 16 luni. Dacă este lider, aceasta înseamnă că nu s-a negociat nimic, ci doar s-a făcut copy paste şi s-a acceptat dictatul total al corporaţiilor transnaţionale, ale căror corniţe sunt vizibile şi palpabile în cadrul acestor negocieri. Acordul nici măcar nu este tradus în limba română, fapt recunoscut chiar de viceministrul economiei, Octavian Calmâc. Aşa-numita guvernare proeuropeană nu este o guvernare, ci o curea de transmisie a voinţei unor entităţi ostile nouă pentru a implementa în Moldova interese incompatibile cu existenţa noastră ca popor, ca oameni, dar fără a ţine cont de realităţile noastre. Autorităţile Republicii Moldova nu au nicio capacitate de negociere. Pentru că a negocia înseamnă a veni cu propriile interese şi argumente, cu propriile pârghii şi a găsi posibilităţi de a împăca ceea ce vor cei de la Bruxelles şi ceea ce este bine pentru poporul acestei ţări.
De aceea am convingerea că această guvernare de după 2009 este formată din trădători de ţară şi din uzurpatori de stat. Ei pun în joc vieţile noastre, ale copiilor noştri în interesul unor forţe străine neprietenoase nouă. Este vorba, practic, despre un genocid şi cum pot să-i privesc pe cei care promovează acest genocid, decât ca pe nişte duşmani de moarte ai poporului meu.
Profit: Totuşi Moldova obţine sume importante de bani din partea comunităţii europene pentru a se moderniza, venite sub formă de investiţii, credite, granturi?
V.C.: Unul dintre miturile „economiei de piaţă” sunt investiţiile străine - cea mai mare pacoste care există pentru orice popor şi economie naţională. Investiţii străine înseamnă colonizare la modul cel mai direct. Adică, vine străinul la noi în ţară şi construieşte ce doreşte, acţionând strict în interesul personal şi nu al economiei acestei ţări. A admite investiţii străine într-o ţară, înseamnă că această ţară nu există şi nu are cine s-o apere. De ce Japonia interzice la nivel constituţional investiţiile străine? De ce ţările musulmane, în cea mai mare parte, interzic prezenţa străinilor în capitalul social al companiilor peste 49%, iar condiţia de bază este ca directorul, inginerul şi contabilul să fie locali?
Pentru că este vorba despre protejarea economiei naţionale. Noi deja mai bine de 15 ani avem investiţii 100% străine. Acest lucru nu poate fi calificat decât trădarea intereselor naţionale.
Pe parcursul întregii istorii a omenirii, creşterea demografică naturală a însemnat dezvoltare, pe când scăderea demografică - colaps şi dispariţie. Din 1992 încoace Moldova este în scădere demografică, adică este vorba despre un genocid. Din anii 1990 până în 2000 noi am pierdut mai mulţi oameni la nivel procentual, decât din 1940 până în 1950 când a fost război, foamete şi deportări. Ce fel de reforme sunt acestea, dacă ele produc efecte de-a dreptul dezastruoase?
Dar reformele se pun în practică în mod conştient. Din anii '90 sunt în contact permanent cu reprezentanţii străini ai F.M.I., B.M., O.M.C., alte structuri internaţionale şi europene. Ei sunt perfect conştienţi de ceea ce fac aici. În anii 2000 am fost parte la proiectul reformei în medicină. Se punea la cale închiderea spitalelor pe motiv că nu sunt rentabile. Dar medicina şi, în general, sectorul social nu vor fi niciodată rentabile. Ele sunt domenii care trebuie asigurate de stat.
De exemplu, în ţări precum Suedia sau Danemarca, sectorul social este întreţinut de stat, şi nu comercializat, cum ni se propune nouă.
Profit: Opoziţia şi unii analişti politici susţin că autorităţile de la Chişinău „sunt gata să renunţe la tot de dragul integrării în UE, inclusiv la valorile şi tradiţiile de secole”. Merită oare integrarea europeană aceste „jertfe”?
V.C.: Merită să ne jertfim ca să nu ne integrăm. Merită să ne luptăm contra acestei intervenţii străine, distrugătoare de ţară. Este vorba despre o crimă împotriva existenţei noastre ca stat, ca popor.
Profit: Totuşi puţini sunt cei care susţin astăzi punctul Dvs. de vedere ...
V.C.: Dar ce este democraţia? Ea înseamnă dictatura totalitară a banului. Respectiv, aşa-numitele drepturi democratice funcţionează doar pentru cei care au resurse financiare. Iar acestea se creează prin privatizare legală şi ilegală.
Privatizarea legală nu este mai puţin coruptă decât cea ilegală. Şi cine se află acum la putere? Privatizatorii iliciţi şi gangsterii tranziţiei cu acoliţii lor. Este normal să creăm o opoziţie, care se poate face ori prin jertfire de sine, inclusiv a propriilor familii, ori trebuie să ai o sursă alternativă care să finanţeze această protecţie pentru a te porni la luptă. Noi nu suntem popor, suntem doar populaţie. Iar populaţia înseamnă supremaţia intereselor individuale în raport cu cele colective.
Acest val dictat din exterior şi preluat de cei din interior atacă cum lupul atacă o stână de oi. Iar oile nu se pot organiza. Bineînţeles că uneori şi mămăliga explodează şi atunci când lumea va conştientiza la modul real ce se întâmplă în această ţară, cum sunt trecuţi prin cuţit, duşi la abator cu ţapul în frunte, care este guvernarea de azi, lumea va protesta. Cei de la guvernare au demonstrat deja că sunt oameni lipsiţi de orice scrupule, oameni care gândesc doar în interes de profit personal, nu însă în interes naţional. Ei în principiu nu pot gândi şi acţiona altfel.
Profit: Dle Ciubotaru, ţinând cont de critica dură pe care o aduceţi UE şi stilului de viaţă de acolo, cum explicaţi faptul că în majoritatea ţărilor UE serviciile sociale sunt la un nivel net superior celor din Europa de Est, nivelul corupţiei şi al violenţei în familie este mult mai mic, curăţenia pe stradă este la ea acasă, muzeele şi teatrele sunt pline de vizitatori etc.? Sunt lucruri despre care vorbesc toţi cei care au fost măcar o dată în Vest şi lucruri care nu prea caracterizează Estul.
V.C.: Să le luăm pe rând. Care ţări formează acea „majoritate” în UE în care serviciile sociale sunt la un nivel superior? Cum se numesc aceste ţări? Germania, Franţa, Marea Britanie sau cele scandinave? Şi care servicii sociale anume? Cele medicale, învăţământul, ajutorul de şomaj sau pensiile? Dacă este să le luăm în funcţie de ţara concretă şi de tipul concret de serviciu, atunci tabloul este cu totul altul decât situaţia reală. Astfel, bunăoară, în Germania, dacă vrei să obţii o consultaţie la medicul care activează în cadrul serviciilor sociale, atunci trebuie să te înscrii cu 2-3 luni înainte. În acest răstimp ori te însănătoşeşti singur, ori chemi ambulanţa fără a mai ajunge la acest serviciu social. Situaţia este şi mai gravă în Marea Britanie sau Franţa. De ţările din sudul şi estul UE nici nu merită să discutăm. Acolo situaţia este chiar mai proastă decât în Moldova.
În ţările scandinave, în ceea ce priveşte serviciile medicale sociale, situaţia, într-adevăr, este alta. Dar în cazul lor situaţia este gravă în ceea ce priveşte învăţământul public. Bunăoară, în Norvegia, copiii din clasa a cincea a şcolii publice abia de pot spune tabla înmulţirii, iar în Moldova acest lucru îl fac cu uşurinţă copiii din clasa întâi şi aceasta după degradarea greu de imaginat a învăţământului moldovenesc după epoca sovietică. Unii s-ar putea întreba, dar de unde apar studenţi scandinavi? Anume de aceea există şcoli private în care, într-adevăr, se predă şi în care se învaţă. Dar ele costă şi nu fac parte din „serviciile sociale”.
Ajutoarele de şomaj, pensii? Atunci cum explicăm protestele cu milioane de protestatari în mai toate ţările UE? În Spania, şomajul tinerilor este de peste 50%. La un nivel comparabil este şi şomajul în Italia, Irlanda, Grecia, Portugalia. Franţa a ajuns şi ea aproape de acest nivel. Ţările scandinave nici ele nu rămân cu mult în urmă în privinţa acestui indicator.
Prin urmare, nu putem vorbi la general despre servicii sociale în toate ţările vest-UE. Fiecare serviciu social trebuie să-l comparăm cu acelaşi serviciu în fiecare ţară în parte. Atunci se va observa că situaţia nu este cu mult mai bună decât în „cea mai săracă ţară a Europei – Moldova”, iar în multe dintre ele este chiar mai proastă.
În ceea ce priveşte corupţia. Dacă reducem corupţia la mită, atunci da, în vestul UE nu prea ai pentru ce da mită la nivel de poliţie, judecătorie, şcoală publică etc., mai ales dacă eşti un simplu salariat. Dar corupţia nu este mită, ci un cu totul alt fenomen care se produce la nivelurile superioare decizionale ale puterii de stat. De ce credeţi că Parlamentul Franţei a votat legalizarea „căsătoriilor” homosexuale când marea majoritate a cetăţenilor Franţei sunt categoric împotrivă? Nu este aceasta corupţie?
Totodată, ştiţi că de la 50 la 80% din volumul tuturor „granturilor” „date” Moldovei se întorc înapoi la cei care le-au „dat” sub formă de plăţi făcute firmelor UE pe care suntem obligaţi să le angajăm pentru „valorificarea” acestor „granturi”? Iar aceste firme, oricum, lucrează cu specialiştii noştri, cei din Moldova care sunt plătiţi cu 40-100 euro ziua, pe când cei din UE, lucrând la noi în ţară, sunt plătiţi cu 500-1500 euro ziua. Nu este aceasta oare corupţie?
De ce în cazul Moldovei UE susţine un regim hipercorupt care fură nu numai ţara, ci şi fondurile enorme oferite de Bruxelles? Unde sunt rezultatele acestor miliarde? Or, oficialii europeni cunosc foarte bine tot ce face regimul lor proeuropean impus nouă nu prin alegeri, ci prin dictatul unor „fule” şi „şiubeli”. Noi, de 15 ani implementăm programe europene de luptă cu corupţia, finanţate din greu cu bani europeni, cu larga participare a experţilor europeni. Rezultatul îl vedem pe faţă.
Violenţa în familie? Dar ce este, în general, familia în UE? Când se interzic cuvintele „mamă” şi „tată”, iar în loc se impune „părintele A” şi „părintele B”? Aşa este în Marea Britanie şi în Franţa. În Norvegia există legal peste 20 de tipuri de aşa-numite „familii”: cu 3 „taţi” şi 5 „mame”, cu 3 „taţi” şi copii, cu 3 „mame” şi copii, iar incestul este legal etc. Acestea sunt familii?
Şi ce este violenţa în familie? La noi, la TV, se face propagandă la cazuri ieşite din comun, dar nu se califică violenţă de familie când nepotul îşi înjunghie bunica pentru nişte lei pentru discotecă sau bere. În Germania, o femeie de origine sovietică i-a dat o palmă fiicei sale de 13 ani care a refuzat să scoată gunoiul afară şi încă într-o formă grosolană. Fiica îndată a telefonat la poliţie, fiind internată pentru trei luni la o casă de copii unde în fiecare zi curăţa veceurile, se trezea la ora 05.00 dimineaţa, dormea într-o încăpere în condiţii de cazarmă etc. Consider că problema violenţei în familie este una artificială, ceea ce nu înseamnă că în cazurile ieşite din comun nu trebuie aplicate sancţiunile cele mai drastice.
În ceea ce priveşte muzeele şi teatrele, lucrurile sunt aşa cum le-aţi descris. Astfel a fost şi în U.R.S.S., deci modelul eurocapitalist nu este unicul care să producă asemenea efecte, unele dintre ele doar vizuale. Eu ţin minte prea bine cum erau teatrele în Chişinău pe vremea sovietică: erau pline de vizitatori! La fel şi muzeele. Vest-europenii se minunau când veneau în turism pe la noi. Aşa ceva la ei nu exista. Iar muzeele lor sunt în criză ca şi întreaga lor civilizaţie degenerescentă căci de ce ar face ei nudism în muzeele lor cum s-a întâmplat anul acesta într-un muzeu din Germania unde vizitatorii intră în pielea goală ca în baie? Iar marile lor muzee sunt pline de turişti din Japonia, China, Rusia, Europa de Est, dar nu din ţările din vestul UE.
Referindu-mă la curăţenie. În general, capitalele europene nu sunt mai curate decât Chişinăul. Iar cine a vizitat Parisul, Londra, în afara centrului lor istoric, s-a îngrozit de murdăria şi mormanele de gunoi care în Moldova, România sau Bulgaria nimeni nu şi le poate imagina.
Şi încă o trăsătură trecută sub tăcere. Bunăoară, în Elveţia, cea mai bogată ţară vest-europeană, numai 37% dintre elveţieni au în proprietate vreun imobil de genul apartament sau casă. În Moldova, acest procent este de peste 85%. În Berlin, numai 20% de berlinezi sunt proprietari ai locuinţelor în care locuiesc. În Chişinău - peste 80% din populaţie locuieşte în apartamentele şi casele care le aparţin. Iar când se face calculul PIB-ului sau al bunăstării pe cap de locuitor aceste valori imobiliare nu sunt luate în considerare, ci doar veniturile lichide sub diferite forme. Totodată, nu se trec în calcul cheltuielile lor. Cât costă, de exemplu, un kilogram de căpşune în Chişinău la cel mai mare preţ? Vreo 40-60 de lei, adică 2,5-4 euro. Dar în Elveţia? 45-50 de euro! De diferenţa de calitate a căpşunelor noastre naturale şi a celor de plastic din UE nici nu merită să discutăm.
Corect aţi menţionat că acestea sunt lucruri pe care le remarcă cei care au fost „măcar o dată” în Vest. Una este vitrina, adică să stai vreo lună-două în vizită şi alta este să trăieşti acolo, mai ales după regulile lor. Adică să supravieţuieşti. Am fost şi eu în UE nu o singură dată şi nu într-o singură ţară. Mai am şi prieteni italieni, francezi, nemţi. Sunt profesori de universitate, experţi în consultanţă, contabili, rentieri. Şi cu toţii o duc cu greu, comparabil cu intelectualii din Moldova. Şi se miră de ce vrem să ne integrăm în problemele lor, agravându-le prin aceasta şi mai mult. Sub aspect economic şi social, UE este „Titanicul” după ciocnirea lui cu gheţarul. Sub celelalte aspecte, situaţia din UE este şi mai catastrofală.
Profit: După felul în care evoluează lucrurile, credeţi că vom ajunge sau nu la obiectivul de integrare europeană?
V.C.: Sub aspect de supravieţuire a noastră ca popor, ca familie, este irelevant dacă ne integrăm sau nu, deoarece instituţiile nefaste europene se introduc la noi şi fără integrare. Este important să pornim procesul de rezistenţă şi să curmăm acest proces de integrare.
Profit: Care ar fi factorii care ar contribui la opunerea acestei rezistenţe?
V.C.: Factorul esenţial este să ne amintim cine suntem ca trecut istoric şi configuraţie morală, cât şi ca specific spiritual. Să ne amintim că suntem, în primul rând, oameni. Ceea ce este om în UE este antiom în sensul nostru tradiţional. La noi omul are demnitate, în UE omul nu are demnitate, dar are venit. La noi omul are răspundere faţă de familie, de societate, în UE are răspundere faţă de sexul de orice fel.
Deci, dacă ne amintim că suntem oameni, părinţi, feciori, fii, surori, deja este o lovitură sub centură acestei UE, pentru că ei nu pot vorbi în aceşti termeni. De asemenea, să nu uităm că purtăm răspundere pentru acest pământ, care este sursa vitală pentru urmaşii noştri. Totodată, să ne informăm ce înseamnă UE la modul real. Şi atunci orice om normal va vedea că este pus cu capul sub ghilotină şi va începe să se zbată. Această zbatere va genera o rezistenţă socială organizată.
Potrivit dreptului internaţional, poporul are dreptul să se apere de cotropitori şi uzurpatori prin orice mijloace. Şi în acest sens, suntem îndreptăţiţi sub toate aspectele legale, morale, culturale, sociale, economice, politice.■
Далее...
