Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
№_6_2022 (299), iunie 2022Inflația fără frâne
Apogeul creșterii inflației în Moldova se deplasează din luna august spre octombrie și poate depăși prognoza de 30-31%, deoarece rezultatul pentru luna mai a însumat 29,05% și până la atenuarea indicelui prețurilor de consum e departe. În această situație, Banca Națională (BNM) reduce lichiditatea existentă prin rata de bază și normele obligatorii de rezerve pentru băncile comerciale.
Apogeul creșterii inflației în Moldova se deplasează din luna august spre octombrie și poate depăși prognoza de 30-31%, deoarece rezultatul pentru luna mai a însumat 29,05% și până la atenuarea indicelui prețurilor de consum e departe. În această situație, Banca Națională (BNM) reduce lichiditatea existentă prin rata de bază și normele obligatorii de rezerve pentru băncile comerciale.
Autoritatea de reglementare, în pofida activității comisiei parlamentare speciale, abilitate cu investigarea cauzelor care au dus la creșterea ridicată a prețurilor de consum (29,05% din mai), contracarează creșterea prețurilor de consum prin măsuri monetare dure. În cadrul ședinței ordinare din 3 iunie, Comitetul executiv al băncii a decis în unanimitate să majoreze rata de bază. Și a făcut acest lucru cu trei puncte procentuale deodată, ajungând la 18,5%.
Lista succintă a deciziilor Comitetului executiv:
1. Rata de bază pentru principalele operațiuni de politică monetară pe termen scurt se stabilește la nivel de 18,50%.
2. Se stabilesc ratele de dobândă:
a) la creditele overnight, la nivelul de 20,50% anual;
b) la depozitele overnight, la nivelul de 16,50% anual.
3. Se majorează norma rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în lei moldovenești și în valută neconvertibilă după cum urmează:
a) începând cu perioada de aplicare a rezervelor obligatorii în lei moldovenești 16 iunie 2022 – 15 iulie 2022, de la 30,0% la nivelul de 32,0% din baza de calcul;
b) începând cu perioada de aplicare a rezervelor obligatorii în lei moldovenești 16 iulie 2022 – 15 august 2022, de la 32,0% la nivelul de 34,0% din baza de calcul.
4. Se majorează norma rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în valută liber convertibilă după cum urmează:
a) începând cu perioada de aplicare a rezervelor obligatorii în valută liber convertibilă 16 iunie 2022 – 15 iulie 2022, de la 33,0% la nivelul de 36,0 la sută din baza de calcul;
b) începând cu perioada de aplicare a rezervelor obligatorii în valută liber convertibilă 16 iulie 2022 – 15 august 2022, de la 36,0% la nivelul de 39,0% din baza de calcul.
Această decizie le dă dreptate experților care la începutul anului 2022 spuneau că doar prin majorarea ratei de bază, la care a recurs autoritatea de reglementare, este dificil să limitezi creșterea prețurilor. Banca a fost obligată să folosească o pârghie mult mai eficientă, cum ar fi "rezervele obligatorii" pentru băncile comerciale. Prin aceasta, autoritatea de reglementare deturnează o parte din lichiditatea de pe piață, reducând impactul acesteia asupra inflației.
Instrumentele de care dispune autoritatea de reglementare pentru a combate inflația nu sunt atât de puține pe cât ar putea părea. Este important ca BNM să preîntâmpine situația și, de preferință, să nu rămână în urmă. Potrivit experților, acuzațiile aduse BNM de către conducerea politică a Moldovei au mai mult de-a face cu dorința partidului de guvernământ PAS de a schimba conducerea băncii. Guvernatorul acesteia, Octavian Armașu, s-a alăturat BNM din funcția de ministru al Finanțelor, în care a fost numit de Partidul Democrat, condus de Vladimir Plahotniuc, aflat atunci la guvernare.
Mai mulți experți consideră că Armașu "nu a vrut să plece de bună voie", adică "din proprie inițiativă", așa cum a făcut, de exemplu, șeful SIS, Alexandru Esaulenco, săptămâna trecută. Iar acum guvernatorul BNM este învinuit pentru inflația mare, care în Moldova, din "vina unei instituții publice cum este BNM, este cea mai mare din regiune".
Până de curând, Armașu a fost acuzat că niciuna dintre băncile centrale din regiune nu aplică măsuri monetare atât de dure pentru a reduce inflația. A fost adesea menționat faptul că și în Ucraina, țară beligerantă, inflația este mai mică decât în Moldova și că Banca Națională a acestei țări nu majorează atât de brusc rata cheie. Dar odată cu creșterea ratei dobânzii în Ucraina la 26%, acest argument "motivat politic" a decăzut de la sine.
Și în țările UE există îngrijorare din cauza inflației record, care a depășit 8%. Conducerea BCE, care nu a recurs până acum la o modificare a ratei dobânzii, a declarat că poate folosi acest indicator de politică monetară și pentru a reduce prețurile.
Guvernatorul Armașu pare să acționeze acum fără sprijinul parlamentului și al guvernului, realizând că se apropie o situație în care creșterea prețurilor va trebui limitată prin măsuri extraordinare pentru a face față creșterii prețurilor. În justificarea deciziilor recente ale Comitetului executiv, BNM a adus următoarele argumente.
Octavian ARMAȘU: Riscurile și incertitudinile privind stabilitatea prețurilor sunt ridicate, ceea ce a condus la menținerea unui caracter restrictiv al politicii monetare. Măsurile de politică monetară sunt adecvate din mai multe puncte de vedere. Acestea sunt legate de atenuarea efectelor secundare ale șocurilor externe asupra prețurilor, de echilibrarea cererii agregate, de stimularea economiilor în detrimentul consumului imediat și de atenuarea presiunii în sensul scăderii monedei naționale ca urmare a creșterii deficitului de cont curent și a ieșirilor de capital.
Politica monetară a BNM creează condiții pe piață care ar trebui să atenueze ritmul alarmant de creștere a prețurilor și efectele secundare ale șocurilor de ofertă. În acest fel, autoritatea de reglementare urmărește să ancoreze așteptările inflaționiste de pe piață și să readucă inflația în intervalul țintit de plus sau minus 1,5% din indicatorul de inflație pe termen mediu de 5%;
Condițiile economice regionale și globale sunt afectate de situația tensionată, cauzată de războiul din Ucraina.
Inflația mondială a crescut într-un ritm accelerat. Iată care sunt factorii determinanți - creșterea cotațiilor pe piețele internaționale de mărfuri, alimente și energie; perturbări în lanțurile de aprovizionare, producție și transport. În acest context, Banca Centrală și-a revizuit în creștere previziunile privind inflația și a menținut o politică monetară antiinflaționistă.
Contextul regional și internațional dezechilibrează situația macroeconomică internă, exercitând presiuni asupra inflației prin intermediul canalului importurilor. Comparativ cu alte țări, Moldova este mai dependentă de cotațiile și evoluțiile de pe piețele internaționale. Acest lucru o face mult mai vulnerabilă la șocurile de preț.
Rata anuală a inflației a crescut la 29,05% în luna mai. Pe lângă componenta de import a ratei inflației, un factor care consolidează creșterea prețurilor în Moldova este ajustarea întârziată a tarifelor reglementate. O deviere negativă de 0,3 puncte procentuale a inflației efective față de prognoza din aprilie, împreună cu întârzierea unor ajustări ale ratelor, sugerează că prognoza privind inflația pentru trimestrul II din 2022 este probabil să devieze în jos. Însă situația tensionată din regiune și riscurile de escaladare a acesteia mențin incertitudinea cu privire la perspectivele inflației pe termen mediu. Factorii care vor determina dinamica inflației în viitor vor fi în continuare prețurile la energie și la produsele alimentare de import. Acestea din urmă vor înlocui, probabil, bunurile din Ucraina, iar efectele proinflaționiste corespunzătoare vor activa factorii din partea ofertei prin intermediul costurilor de producție.
Statisticile operaționale arată condiții pentru o creștere economică pozitivă în primul trimestru, dar mai slabă decât în trimestrul precedent. Perspectivele de creștere a PIB-ului pe termen mediu depind de evoluția războiului din Ucraina, de riscurile și incertitudinile care îl însoțesc. În acest sens, sunt evidențiați factorii care pot influența consumul gospodăriilor. Pe de o parte, există un impact proinflaționist al cererii din partea refugiaților și, pe de altă parte, un impact dezinflaționist în ceea ce privește atenuarea surselor de finanțare a consumului legate de contractarea remitențelor. Pe fondul perturbării lanțurilor de aprovizionare și a logisticii comerțului exterior, există o tendință continuă de înlocuire a anumitor bunuri și de restructurare a sectoarelor economice.
Octavian ARMAȘU: Din cauza scumpirii mai accentuate ale îngrășămintelor și energiei, agricultorii trebuie să suporte costurile, ceea ce duce la o activitate agricolă mai redusă în 2022 și menține prețurile alimentelor la un nivel ridicat. Condițiile monetare, ajustate de caracterul restrictiv al politicii monetare, rămân favorabile pentru a susține economisirea, atractivitatea depozitelor și, în același timp, slăbesc consumul gospodăriilor, precum și creditul de consum, care alimentează economia prin stimularea creșterii veniturilor gospodăriilor.
Analiza operațională arată o creștere a ratelor dobânzilor la creditele noi în monedă națională și o încetinire corespunzătoare a ratelor, ceea ce atenuează presiunea asupra proceselor inflaționiste. Deși ratele la depozitele noi atrase în monedă locală continuă să înregistreze o tendință de creștere, există o reticență a deponenților pe fondul incertitudinii legate de evoluția conflictului din Ucraina. Cu toate acestea, datele săptămânale indică faptul că tendința de creștere a depozitelor noi atrase în lei moldovenești este în creștere după o scădere în martie 2022.
BNM afirmă că riscurile și incertitudinile globale, regionale și naționale sunt în creștere din cauza consecințelor războiului din Ucraina. Pe această bază, bancherul concluzionează că perspectivele condițiilor economice în contextul evenimentelor din Ucraina nu sunt fiabile.
Octavian ARMAȘU: Analiza și evaluarea informațiilor macroeconomice disponibile, după actualizarea rundei de prognoză din aprilie, semnalează că riscul de deviere de la perspectiva inflației pe termen mediu persistă pe întreg orizontul de prognoză, cu excepția trimestrului doi. Ipotezele externe legate de scăderea activității economice mondiale și de creșterea prețurilor mondiale la petrol și la produsele alimentare în comparație cu așteptările din prognoza inflației pentru luna mai 2022 reprezintă noi surse de risc de deviere a prognozei inflației. În plus, trebuie luate în considerare și riscurile mediului intern legate de acțiunile autorităților de susținere a populației și a entităților economice în perioadele viitoare, precum și de ajustările tarifelor reglementate în țară (gaze, energie electrică, energie termică).
Șeful BNM a dat de înțeles că deciziile ulterioare ale Comitetului executiv al Băncii vor depinde de dinamica și perspectivele pe termen mediu ale inflației și de evaluarea riscurilor din mediul intern și extern. Armașu a reiterat necesitatea coordonării și interacțiunii între măsurile monetare și fiscale pentru a maximiza impactul acestora asupra economiei reale și a inflației. Autoritatea de reglementare arată clar că cele două politici de stat - monetară și fiscală - vor fi mult mai eficiente în abordarea creșterii prețurilor. Aceasta din urmă poate fi angajată, cel puțin temporar, pentru a stopa creșterea ratei inflației, lipsind-o de baza pentru creșterea ulterioară, care a atins un nivel alarmant.
BNM recunoaște că vârful creșterii prețurilor nu va avea loc la sfârșitul celui de-al treilea trimestru, așa cum se preconiza anterior, ci va avea loc în jurul sfârșitului lunii septembrie sau la începutul lunii octombrie 2022. Președintele BNM nu a oferit o cifră specifică. Deși anterior experții sugeraseră că inflația anuală va atinge un vârf de 33-35% în 2022. Este puțin probabil ca o altă politică a BNM să fie mai eficientă în limitarea prețurilor în Moldova, dat fiind faptul că ponderea componentei de import în inflația moldovenească atinge 70-75%. Un alt factor important, despre care BNM a fost reticent să vorbească până de curând, este la fel de important. Ideea este că tarifele reglementate de stat pentru servicii nu corespund prețurilor de piață.
Se pare că prețurile mari vor fi principalul argument cu care autoritățile își vor justifica voința politică irepresibilă de a-l înlocui pe președintele băncii. Ei intenționează să facă acest lucru în pofida faptului că partenerul strategic al Moldovei, FMI, nu recomandă schimbarea conducerii BNM, considerând că politica monetară dusă de bancă este corectă.
Romania and Moldova – economic issues during transition
During the transition to a market economy after the dramatic events of December 1989 and to date, Romania has undergone demographic transformations and economic evolutions which deserve a closer look due to the seriousness of some of those changes. There are analysts of the Romanian developments who were of the opinion that the national fibre of the Romanian people was changed or, to be more precise, its essence was damaged. This article is an effort to express our position regarding such a statement. The case of the Republic of Moldova (Moldova in this article) is also interesting. From many points of view, the two countries have registered similar evolutions, but there are many specific things which determined the evolution and the phase which they reached to be very different indeed. The Declaration of Independence in August 1991 (Fig. 3, left) did mark an irreversible process for the consolidation of this young state, but it should be said that the evolution since then has not been smooth. The geopolitical context in the region, the high dependency of energy imports, the COVID-19 pandemic and the financial crisis during this period of time have all had a very strong impact on the Moldovan state. Even more, the 2022 war between the Russian Federation and Ukraine has had major implications for both Romanian and Moldova, both of them being neighbour countries. On a more general note, the Russian-Ukrainian conflict will be most likely studied by historians during the following period to draw the required lessons for all the Eastern flank of the North Atlantic Treaty Organisation (NATO) and for the European Union (EU).
1. Romania - from super-centralisation to market economy
The key economic changes registered by Romania during the last seven decades, as presented in Table 1, speak for themselves. Historically speaking, the progress of Romania since 1965 was quite significant, but the last 25 years of the socialist era were not easy. A certain period of real progress must be however noticed up to the big earthquake on 4 March 1977. There were no problems such as drugs or violence in Romania in those days and, economically speaking, there was the relative stability of employment (even the obligation to work for those able to), and the food supply of the population was at a reasonable level for the specific conditions of the respective period, the access to the written mass media from abroad was still allowed, travelling abroad, despite being limited and mainly allowed in the former socialist countries, was still possible and access to free education was granted for all Romanian children. From an economic point of view, Romania used to encourage the local production, created possibilities for employment and had a very strong financial and budgetary discipline. The external equilibrium and external debt were well managed.
However, the great natural disaster on 4 March 1977 followed and this had shaken Romania and the Romanian society from its foundations (both ad literally and figuratively). Romania started to gradually slide towards absolutism and a despotic leadership in a very difficult economic reconstruction period. Even more, the economic hardships were combined with an unhealthy political development, which had dramatic social and cultural consequences. The population, which had increased constantly to December 1989 (the number of Romanians in the country reached 23.15 million in accordance with the Statistical Yearbook of Romania (SYR)- 1991), started to suffer from an economic point of view, and the queues for basic foods for any family were unbearable, as presented through the images in Fig. 1. The situation was similar with the local transport and community services from the larger cities, not to mention the issue of central heating of the apartments in the block of flats, an issue which became inhumane during the winters of the last 4-5 years before 1989.
These were not, of course, the only issues which brought the population to the streets starting on 17 December 1989. It was impossible to procure other essential goods, such as the chance to buy a car or, even more, the limited right to buy gas (one tank per month) and/or the right to drive a car only on certain days depending on the number on your plate, forced the large part of the population to realize that the socialist era was close to its end. Economically speaking, socialism failed in Romania. The major events in Poland, the "perestroika" in the former Soviet Union, the 1968 Prague spring (during which Romania had indeed manifested a true desire for political independence within the Warsaw Treaty (and more generally within the Council for Mutual Economic Assistance (CMEA)), the Brasov protests and many others represented so many changes which were not understood by the Romanian authorities in those days. The end on 25 December 1989 and the events of the summer of 1990 are well known.
During the last 33 years of transition, Romanian registered some significant economic and political achievements. Unfortunately, the evolutions have worsened during the last 2-3 years in the context of the health crisis (COVID-19 pandemic) of biblical proportions which affected all countries on the planet from an economic point of view. The pandemic had a negative impact on the demographic equilibrium of the country, which was fragile anyway. Generally, there is an impression that the pandemic together with the energy crisis has unleashed a consistent inflationary process (14.5% as of May 2022 according to the Institute for National Statistics (INS)) and the inter-human relationships in the Romanian society became more difficult. Moreover, one of the major macroeconomic equilibria (the external one) is not properly controlled. The country’s foreign debt reached €134.6 billion, which is more than 50% of the GDP, an aspect which was determined by the very large trade and current account deficits (€7.6 billion current account deficit during the first four months of 2022, as compared to €4.1 billion during the corresponding period of 2021).
One other domain gravely impacted, with major economic implications, was the education system at all levels. The online education which was possible during the pandemic crisis was just a palliative. The professional training of school people and students was negatively impacted. Frequent or very frequent changes in the learning system, (including those announced in March 2022 regarding the structure of the school year) did not help. It is clear the Ministry of Education has no unified vision to face the requirements of the current phase. This will have major economic implications if the redressing measures are not implemented soon. The Romanian labour force (as reduced as it is now) will suffer further.
2. Moldova - at the crossroads of great geopolitical interests
The historic destiny of Moldova was different compared to the one of Romania, despite the fact that these two countries speak the same language, have joint personalities in their culture and literature fields and have also a joint orthodox religion which is practised by the majority of the populations on both sides of Prut River. The Republic of Moldova entered the international stage with a fratricide war (started on 2 March 1992 - see Fig. 3, right) following the declaration of autonomy by the Transnistrian Republic, which was sustained by the 14-th Army of the Russian Federation. The human losses are well-known, but the most difficult part was the image that the country had been confronted with for a good period of time. Practically, the big investors adopted a common line namely "to wait and see what will happen next". This had economic consequences. The external debt of the country reached $9.01 billion (65.9% of its GDP) as of end-2021, a high indicator which will have, most likely, social consequences as well. The annual target for inflation of 5% of the National Bank of Moldova (NBM) is substantially over passed at 29.05% as of May 2022, while the base interest rate increased to 18.50% starting on 3 June 2022 (raised constantly by NBM to stave inflation).
Like in Romania, Moldova started to be confronted with a powerful emigration process which led to the dramatic fall of its population from 4.36 million in 1996 (including Transnistria) to 2.59 million (resident population in 2021, without Transnistria and Bender Municipality), in accordance with the data published by the National Bureau for Statistics (NBS). It is currently estimated that more than one million Moldovans are living outside Moldova and it is true that they are sending home remittances of significant volume, but the price of this was very heavy. The population has registered a major ageing process and the economic potential of the country is not fully utilised, with the relevant social consequences. In addition, in 2022, Moldova supported in full the consequences of the human exodus from Ukraine to the West during the war ("special military operation") provoked by the Russian Federation. It is estimated that more than half a million refugees from Ukraine have transited Moldova, of which some 80,000 have remained in the country. As a matter of fact, taking into account the population and the economic potential of the country, Moldova was the worst affected by this exodus of Ukrainian emigrants for which the country was simply not prepared to cope without external aid. From this point of view, both the whole European Union and the individual states of the Eastern flank (especially Poland, Slovakia, Romania and the Baltics) and France, the USA, and others have helped and most likely will continue to help Moldova further in order to overpass the humanitarian problems it has been confronted with.
3. Looking toward the future
The problems currently facing the two countries are quite different, but for both the quick resolution of the Ukrainian-Russian conflict, with its negative economic and social impact, is of major importance. From an economic point of view, Romania’s fundamental objective for the next immediate period must be the full implementation of the agreed measures with the EU within the National Program for Recovery and Resilience (NPRR) in order to benefit from the allocated funds by the EU. Moldova will need the support of the friendly countries to accelerate the necessary measures to adhere to the EU (its request for membership was sent to UE in March 2022, similar to the requests of Ukraine and Georgia, and the accession candidate status for Ukraine and Moldova was decided in June 2022).
Both Romania and Moldova need to take immediate measures to maintain their demographic equilibria which were badly damaged by the mass emigrations of both Romanians and Moldovans. Creating new jobs with a decent remuneration could be/should be an immediate start. Still, as much as possible, the stimulation of natality should be also an immediate priority, until not too late. Improvements in the public health system, together with the further development of the private systems and the eradication of the corruption in the public acquisitions will no doubt contribute to the restoration of the economic equilibrium. The school training systems and the university education must be based on scientific foundations which need to be maintained unchanged on medium terms. This needs to be a priority for the Governments of both countries and could be discussed in the joint meetings of such bodies. We also believe that the EU, NATO and the international financial organisations will continue to play their key roles in the elimination of future economic and social convulsions like those already registered so far by both countries during the recent decades.■
Alexandru M. TANASE, PhD, is an Independent Author and former Associate Director, Senior Banker at the EBRD and former IMF Advisor. Mihai RADOI is a Director of a specialised Investment Fund focused on Eastern Europe and former Executive Director of Anglo-Romanian Bank, London and previously of the BFR Bank, Paris. These are personal views of the authors and are not of any quoted institution (including, but not limited to, those of the EBRD and/or IMF and/or NBR and/or NBM or any other quoted institutions). The assessment and data are based on available information as of mid-June 2022.
România şi Moldova - probleme economice în tranziţie
În perioada tranziţiei către o economie de piaţă începută după evenimentele dramatice din decembrie 1989 şi până în prezent, România a cunoscut mari transformări demografice şi evoluţii economice, care merită o cercetare mai atentă din cauza gravităţii unora dintre acestea. Sunt analişti ai fenomenului românesc care consideră că fibra naţională a poporului român s-a schimbat sau, mai exact, esenţa acesteia a fost afectată. Prin rândurile de mai jos, încercăm să ne exprimăm poziţia în legătură cu această aserţiune. Cazul Republicii Moldova (Moldova în acest articol) este, de asemenea, interesat. Din multe puncte de vedere cele două ţări au cunoscut evoluţii asemănătoare, dar sunt şi multe particularităţi, care a făcut ca evoluţia şi stadiul la care acestea au ajuns în prezent să fie foarte diferite. Declararea independenţei Moldovei în August 1991 (Fig. 3, stânga) a marcat un proces ireversibil pentru consolidarea statalităţii acestui stat tânăr, dar evoluţia în ultimele trei decenii de atunci încoace nu a fost lină. Contextul geopolitic din regiune, dependenţa aproape totală de importul de energie, pandemia COVID-19 şi crizele financiare din această perioadă au marcat puternic statul moldovenesc. Mai mult, războiul dintre Federaţia Rusă şi Ucraina din 2022 a avut implicaţii majore atât asupra României, cât şi asupra Moldovei, ambele ca ţări vecine. Pe un plan mai general, conflictul ruso-ucrainian va fi cel mai probabil cercetat de istorici în perioada care urmează pentru a trage învăţămintele necesare pentru tot flancul de Est al Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic (NATO) şi al Uniunii Europene (UE).
1. România - de la centralism excesiv la economia de piaţă
Schimbările economice majore prin care România a trecut în ultimele şapte decenii, sintetizate în Tabelul 1, sunt evidente. Istoric vorbind, din martie 1965 şi până în prezent saltul României a fost semnificativ, dar ultimii 25 de ani ai perioadei socialiste nu au fost uşori. O perioadă de deschidere către progres trebuie însă remarcată până la marele cutremur din 4 martie 1977. Nu erau probleme cu drogurile care nu existau în România acelor vremuri, şi economic vorbind exista o stabilitate relativă a locurilor de muncă (chiar obligativitatea de a munci pentru cei apţi), aprovizionarea populaţiei cu alimente era la un nivel rezonabil pentru condiţiile specifice perioadei respective, accesul la presa scrisă din străinătate încă mai era permis, călătoriile în străinătate, deşi restrânse şi permise mai mult în fostele ţări socialiste, erau încă posibile, iar accesul la educaţie era asigurat gratis pentru toţi copii din România. Din punct de vedere economic, România stimula producţia autohtonă, asigura locuri de muncă şi dădea dovadă de disciplina financiară şi bugetară. Echilibrul extern şi datoria externă erau bine controlate.
A urmat însă marele dezastru natural de la 4 martie 1977, care a zdruncinat din temelii (şi la propriu şi la figurat) societatea românească. România a alunecat încetul cu încetul, către absolutism şi o conducere despotică într-o perioadă de refacere economică grea. Mai mult, greutăţile economice au fost însoţite în paralel de o evoluţie politică nefastă, care a avut repercusiuni dramatice în plan social şi cultural. Populaţia, care a crescut în permanenţă până în decembrie 1989 (când numărul românilor din ţară ajunsese la 23,15 milioane după datele publicate în Anuarul Statistic al României (ASR) - 1991), a început să sufere din punct de vedere economic, iar cozile pentru produsele de bază pentru orice familie erau insuportabile, aşa cum rezultă şi din imaginile din Fig. 1. La fel a fost situaţia şi cu transportul local şi serviciile comunale din marile oraşe, fără să mai amintim de problema încălzirii centrale a apartamentelor din blocurile de locuinţe, o chestiune care devenise inumană în iernile ultimilor 4-5 ani înainte de 1989.
Bineînţeles că acestea nu a fost singurele probleme care au adus populaţia în stradă începând din 17 decembrie 1989. Imposibilitatea de a-şi procura şi alte bunuri esenţiale, cum ar fi dreptul de a cumpăra un autoturism sau, mai mult, dreptul restrâns la alimentarea cu benzină (un rezervor pe lună) şi/sau dreptul de a circula numai în anumite zile în funcţie de numărul de înregistrare al maşinii, a făcut o parte largă a populaţie să-şi dea seama că era socialistă ajunsese aproape de sfârşit. Economic vorbind, socialismul eşuase în România. Evenimentele majore din Polonia, perestroika din fosta Uniune Sovietică, primăvara de la Praga din 1968 (în cursul căreia România şi-a manifestat o adevărată dorinţă de independenţă politică în cadrul Tratatului de la Varşovia (şi mai pe larg în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER)), protestele de la Braşov şi altele au fost schimbări pe care autorităţile din România acelor vremuri nu le-au înţeles. Finalul din data de 25 decembrie 1989 şi evenimentele ulterioare din vara lui 1990 sunt cunoscute.
În ultimii 33 de ani de tranziţie, România a făcut unele progrese majore în plan economic şi politic. Din nefericire, lucrurile au degenerat în ultimii 2-3 ani pe fondul unei crize de sănătate (pandemia COVID - 19) de proporţii biblice care a afectat economic toate ţările de pe planetă. Pandemia a avut un efect negativ asupra echilibrului demografic al ţării care şi aşa era destul de fragil. În general, impresia creată este că din cauza pandemiei şi a crizei energetice, care au declanşat un proces inflaţionist consistent (14,5% în luna mai 2022 potrivit datelor INS), relaţiile inter-umane în societatea românească au devenit mai dificile. Mai mult, unul dintre echilibrele macroeconomice majore (echilibrul extern) nu este suficient de bine controlat. Datoria externă a ţării a ajuns la €134,6 miliarde, ceea ce reprezintă peste 50% din PIB-ul ţării, pe fondul unor deficite comerciale şi de cont curent foarte mari (€7,6 miliarde constituie deficitul de cont curent în primele patru luni ale anului 2022, comparativ cu €4,1 miliarde în perioada corespunzătoare a anului 2021).
Un alt domeniu grav afectat, cu implicaţii economice majore, a fost cel al sistemului de educaţie de toate gradele. Învăţământul online, care a fost posibil în condiţiile pandemice, a fost doar un paliativ. Pregătirea profesională a elevilor şi studenţilor români a fost grav afectată. Schimbările dese sau foarte dese ale sistemului de învăţământ (inclusiv cele anunţate în martie 2022 referitor la structura anului şcolar) nu au ajutat. Se vede clar că Ministerul Educaţiei şi Învăţământului nu are o viziune unitară şi coordonată în concordanţă cu cerinţele etapei actuale. Acest lucru va avea implicaţii economice majore, dacă măsurile de remediere vor întârzia să fie implementate. Forţa de muncă românească (şi aşa redusă) va avea de suferit.
2. Moldova - la răscrucea marilor interese geopolitice
Destinul istoric al Moldovei a fost diferit faţă de cel al României, deşi aceste două ţări vorbesc aceeaşi limbă, au personalităţi comune în cultură şi literatură şi o religie ortodoxă, de asemenea, comună împărtăşită de marea majoritate a populaţiilor de pe ambele maluri ale Prutului. Moldova a debutat însă pe scena internaţională cu un război fratricid (început pe 2 martie 1992 – vezi Fig. 3, dreapta) în urma declarării autonomiei de către Republica Transnistreană, susţinută de către Armata a 14-a a Federaţiei Ruse. Pierderile umane sunt cunoscute, dar la fel de grav au fost şi problemele de imagine cu care ţara s-a confruntat o perioadă îndelungată de timp. Practic, marii investitori internaţionali au adoptat o linie comună de „a aştepta – să mai vedem ce se întâmplă”. Acest lucru a generat consecinţe economice grave. Datoria externă a ţării a ajuns la $9,01 miliarde (65,9% din PIB) la finele anului 2021, un indicator ridicat ce va avea, cel mai probabil, şi consecinţe sociale. ţinta privind inflaţia anuală de 5% a Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) este substanţial depăşită (29,05% în luna mai 2022), în timp ce rata dobânzii de bază a ajuns la 18,5% începând cu 3 iunie 2022 (majorată constant de BNM pentru stăvilirea inflaţiei).
La fel ca şi în cazul României, în Moldova a început un puternic proces de emigrare, care a condus la scăderea dramatică a populaţiei de la 4,36 milioane în 1996 (inclusiv Transnistria) la 2,59 milioane (populaţie rezidentă în 2021, fără Transnistria şi municipiul Bender), după datele publicate de Biroul Naţional de Statistică (BNS). Se estimează că în prezent sunt în afara ţării peste un milion de moldoveni, care într-adevăr trimit acasă remitenţe în volume semnificative, dar preţul acestei situaţii a fost exagerat de mare. Populaţia cunoaşte un proces de îmbătrânire major, iar potenţialul economic nu este în întregime utilizat, cu consecinţele sociale de rigoare. În plus în 2022, Moldova suportă din plin consecinţele exodului uman din Ucraina către Vest în urma războiului („operaţiune militară specială”) provocat de Federaţia Rusă. Circa o jumătate de milion de refugiaţi din Ucraina au tranzitat Moldova, din care circa 80 mii au rămas în ţară. În fapt, având în vedere numărul de locuitori şi potenţialul său economic, Moldova a fost cel mai grav afectată de valul de emigranţi ucraineni. ţara, pur şi simplu, nu poate să facă faţă unui asemenea val fără ajutor extern. Din acest punct de vedere, întreaga Uniune Europeană, precum şi state individuale din flancul de Est (în special, Polonia, Slovacia, România, ţările Baltice), precum şi Franţa, SUA şi altele au ajutat şi, cel mai probabil, vor ajuta în continuare Moldova pentru a depăşi problemele umanitare cu care se confruntă.
3. Privire spre viitor
Problemele cu care se confruntă cele două ţări în această etapă sunt diferite, dar pentru amândouă, încheierea grabnică a conflictului ruso-ucrainian, cu impactul său economic şi social negativ, este de o importanţă majoră. Din punct de vedere economic, obiectivul fundamental al României în perioada următoare ar trebui să fie implementarea întocmai a măsurilor convenite cu UE în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) pentru a beneficia de fondurile puse la dispoziţie de UE.
Moldova va avea nevoie de sprijinul ţărilor prietene pentru accelerarea măsurilor necesare pentru aderarea la UE (cererea de aderare a fost transmisă la UE în luna martie 2022, similar cu cererile Ucrainei şi Georgiei, iar statutul de candidat pentru Ucraina şi Moldova a fost hotărât în iunie 2022).
Atât România, cât şi Moldova au nevoie de măsuri imediate de menţinere a echilibrului demografic, grav afectat de emigrarea pe scară largă a românilor şi moldovenilor. Un început de urgenţă poate fi/trebuie să fie crearea de noi locuri de muncă cu remuneraţie corespunzătoare. Stimularea natalităţii în ambele ţări (atât cât mai este posibil) trebuie să fie o prioritate imediată, până nu este prea târziu. Îmbunătăţirea sistemului public de sănătate, alături de dezvoltarea în continuare a sistemelor private, precum şi eliminarea fenomenelor de corupţie în achiziţiile publice, vor contribui fără îndoială la restaurarea echilibrului economic. Sistemele de educaţie şcolară şi universitară trebuie puse pe baze ştiinţifice, care să fie menţinute constat pe perioade medii de timp. Aceasta ar trebui să fie, de asemenea, o prioritate pentru guvernele celor două ţări şi trebuie să fie discutată în şedinţele comune ale acestor organisme. Credem că UE, NATO şi organismele financiare internaţionale vor continua să joace roluri cheie în eliminarea unor viitoare convulsii economice şi sociale, cum au fost cele înregistrate până acum, în ultimele decenii, în cele două ţări.■
Alexandru M. TĂNASE, PhD, este un Autor Independent şi fost Associate Director, Senior Banker la BERD şi fost IMF Advisor. Mihai RĂDOI este Director al unui Fond de Investiţii specializat în Europa de Est şi fost Director Executiv al Anglo-Romanian Bank, Londra şi al BFR Bank, Paris. Acestea reprezintă părerile personale ale autorilor. Analizele şi părerile exprimate nu sunt cele ale BERD şi/sau FMI şi/sau BNR şi/sau BNM şi/sau într-adevăr ale oricăror altor instituţii citate. Analiza şi datele sunt bazate pe informaţii existente la mijlocul lunii iunie 2022.
