Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
№_6_2021 (289), iunie 2021Republic of Moldova - the birth of the banking sector. The first decade
This year, on 8 May, the largest commercial bank of the Republic of Moldova (Moldova in this article) marked the 30th anniversary of its establishment. The legal act which provided for the establishment of this bank was a Government of Moldova’s Decision dated 8 May 1991 through which the activities of former Soviet Union’s bank branches/divisions were transferred to a newly established Moldovan bank. The year 1991 could be considered the year in which the Moldovan banking sector was born taking into account that on 4 June 1991 the National Bank of Moldova (NBM) was also founded. The complex evolutions which followed in the first decade (1991 -2001) were to predict major changes, some of which were dramatic.
(This article was taken from the Magazin Istoric*)
This is how was established the Commercial Bank Moldova Agroindbank (MAIB), which inherited the branches/divisions of one former Soviet bank specialised for transactions in the agro-industrial field and cooperative trade. Shortly thereafter the Commercial Bank Moldindconbank (MICB) followed and it took over the financing activities of industry and capital constructions. MICB was established on 25 October 1991 through the reorganisation of the State Bank for Industry and Constructions of the former USSR. This had a tumultuous evolution, intertwined at certain stages in time with Investprivatbank, a bank that is currently under liquidation. Banca Sociala (BS), currently in liquidation since 2016 in the aftermath of a resounding fraud, unique in the history of the transition period (estimated at $1 billion and still to be clarified), took over the banking activities for municipalities, state-owned trade and catering for individuals. A very special case was that of Banca de Economii (BEM)/Savings Bank, also in liquidation since 2016, together with Banca Sociala and Unibank, which took over the activity of the former Saving House. It was subsequently transformed into a bank designed to additionally serve private mortgage lending. One other bank, Eximbank, was established a little bit later on 29 April 1994 through a reorganisation process as well.
The commercial banks mentioned above, which took over the activities of the territorial divisions of the Soviet banks, had implicitly assumed (apart from the pure commercial activities) the burden of the expenses related to free of charge services granted (up to 1998) for public finance accounts and to a large number of budgetary institutions.
All these new banks were established as closed joint-stock companies, in accordance with the Government Decision already mentioned, but in 1997 legislative changes were introduced, under which these were transformed into open joint-stock companies. At the same time, within a few years after 1991, the shares owned by the state were bought by the respective banks. The shareholding of commercial banks during the first decade of transition was extremely diversified, including companies and individuals. There many cases in which the number of shareholders was in their thousands, of which some of the shareholders had, in reality, one or just a few shares. In practice, this led to a strange situation in which the major decisions of corporate governance were taken by shareholders with a small number of shares and which started to form various groups of interest. Some of these groups in evolved forms to a certain extent, of course, are still in existence today. However, there were cases in which some shareholders did not show the required transparency in accordance with the international standards.
The accounting standards started to be adjusted to the practice existent in the developed countries and the first international audits were prepared based on the 1993 accounts by the international auditing company KPMG. At the same time, during the first part of the first decade of transition, the new banks had transformed themselves into universal banks and in time some of them were listed at the Moldovan Stock Exchange, although the stock exchange’s liquidity was very low in those days.
From the very beginning, the largest commercial bank in Moldova was MAIB. As of end-1991, this bank has entered the transition period with a balance sheet of 28.9 billion Soviet rubles and managed through adequate managerial policies to grow its assets, total equity, the total number of clients, lending portfolio and attracted deposits (currently, MAIB’s total assets reached 30,996 mln Lei (€1,452.3 mln).
In the historical context which prevailed in those years, Moldova had surprisingly offered a favourable environment for the development of private banks, even before the dissolution of the former Soviet Union. The case of Commercial Bank Victoriabank (VB) is very illustrative. This was established on 22 December 1989 through a collection of money from population and companies or through by taking over of some of the clients from other commercial banks. In a very convoluted period of time in which the Soviet Union had disintegrated, on 22 February 1990 the founder and the main shareholder of VB did manage to register the new bank with the former State Bank of the USSR (licence no. 246). A little bit later, the first transaction was booked on 12 April 1990 and, on 1 September 1991, VB was reorganised as a joint-stock company and reregistered with the NBM. After many institutional difficulties, this bank managed to remain operational with the support of the European Bank for Reconstruction and Development (EBRD), which provided credit lines and participated in the capital of the bank as well as other international financial institutions. This bank was the first and the most illustrative example of the enormous difficulties the commercial banks had to deal with during the first decade of transition. Currently, Victoriabank is ranked as the third bank of Moldova, with total assets of 15,787 mln Lei (€740 mln as of end-February 2021). Starting with 2018, VB is part of Banca Transilvania Group, Romania. EBRD is still an indirect shareholder through an investment vehicle registered in the Netherlands.
After VB, the formation of new private commercial banks had continued, so by the end of 1995, the Moldovan banking system was formed of 27 commercial banks and three branches of foreign banks from Romania and Transnistria. Out of the 27 commercial banks, 17 had licences for all domestic and international activities. The analysts of the Moldovan banking sector of those years had repeatedly commented that Moldova was in fact "over-banked". Currently, only 11 commercial banks have valid operational licences in Moldova, out of which most of them are owned by well-known foreign shareholders.
All these banking evolutions were possible in the historical context of those years from the start of the transition. On 27 August 1991, Moldova declared its independence, but the NBM was already established on 4 June 1991, with the specific attributions of a central bank. In June 2021, NBM marked its 30th anniversary, a fact which was underlined during the virtual seminar organized by the NBM on 7 April 2021. The seminar has benefited from the participation of the Governor of the National Bank of Romania, the academician Mugur Isarescu, which underlined that the independence of the central bank was "essential".
Back to the historic context, it is worth noted that Moldova started its preparations to become a member of the International Monetary Fund (IMF) and of the World Bank Group in 1991, immediately after the independence declaration. This process, in which I have participated, was a very difficult one. All macroeconomic indicators of the newly established state were in accordance with the old methodology and socialist practice, in which the former USSR played a major role. The introduction of the banking terms expressed in the Romanian language (which in itself struggled to get through in a society which for five decades up to 1991 was educated in the Russian language) was a difficult and long process in which the international financial institutions (IMF and others) had played a key role. The transition from the macro-economic socialist indicators to those specific to market economies was a real qualitative jump. Finally, Moldova’s membership to the IMF, in which I have directly participated from the IMF’s side, was signed by the then Prime Minister, Mr. Andrei Sangheli, on 12 August 1992. At the same time, Moldova became a member of the World Bank Group.
At the beginning of its activities, the NBM had a very restrictive monetary policy. The IMF’s recommendations were strictly implemented, which contributed to a greater extent to control some turbulent economic developments which today could be easily labelled as economic derailments. Despite all of these, the refinancing rate for commercial banks reached 377% by March 1994, a very unusual level on the domestic lending markets. Also, the minimum reserves requirements for commercial banks were very high (in 1994 - some 28%). A step by step relaxation process of these though economic policies had followed. For instance, the refinancing rate was gradually reduced up to 19% in April 1996. Minimum reserves requirements were also reduced to 8% by the end-1996.
All these efforts made by Moldova during the difficult transition process to a market economy were recognised by the international community. Moldova succeeded to obtain good ratings from the main international rating agencies in the ’90s. This advantage was lost because of the serious negative political, financial and banking evolutions, especially during 2012 - 2015.
Concerning the national currency, Moldova is a special case. After its independence, this country continued to use the Soviet ruble, then the Russian ruble and its coupons up to 29 November 1993, when, with the help of the IMF, it decided to introduce its own national currency (the Moldovan leu). The first Moldovan leu was signed by the first Governor of the NBM, Mr. Leonid Talmaci, who held this office for the longest period of time.
During the first years of its existence, the Moldovan leu managed to remain stable against the reference currency in Moldova in those years, namely the USA dollar, around its initial introductory exchange rate of 3.85 lei/USD. This had a positive impact on the commercial banks, but the great financial crisis on the international capital markets from August 1998 gave a hard hit to the banking stability in Moldova and the Moldovan leu started a very steady process of depreciation (18.01 lei/USD in April 2021). This depreciation was also heavily impacted by the accumulation, during the first decade of transition after independence, of a certain external debt.
One characteristic feature of the Moldovan banking system is the presence of the second central bank in the so-called Transnistrian Moldovan Republic. Transnistria, which had a population of around 469,000 persons in 2018, was never recognized by the international community, except by the Russian Federation, as a distinct state. Between Moldova as such and Transnistria did exist and they still have a border, although they are part of the same internationally recognised state. During the ’90s years of the last century, crossing from Moldova to Transnistria was possible only after custom formalities which tended to be very detailed, especially when in the delegations in which I was part of there were foreign citizens from the developed countries. The controlling border force on the Transnistrian side was very suspicious and the required waiting time was usually very long, based on reasons which in Europe were labelled as hilarious. In many cases, the support of the Ministry of Foreign Affairs from Chisinau was needed before the delegations were allowed to cross the border to fulfil their jobs.
During the first decade, some Moldovan banks (such as Victoriabank and MICB) used to have branches on the left bank of Dniester River at Tiraspol or Slobozia, one aspect which involved substantial banking risks. The control of the activities developed by these branches was very difficult to be undertaken in real life. The dialogue with the so-called central bank (Transnistrian Republican Bank), which had issued the Transnistrian rouble, was very difficult, as many companies acting in this region used to have non-transparent activities and therefore there was no interest for dialogue or cooperation.
Currently, the Moldovan banking system does not include banking institutions in the territory on the left bank of Dniester River, as all the branches in this region were closed upon the recommendation of Moldova’s foreign partners.
Despite all advantages gained at their establishment (through the reorganisation of the regional Soviet branches), all Moldovan commercial banks were rather small as compared to the banks in other transition countries. Banca Sociala and BEM had disastrous endings after many years of bad management, especially during the last decade. BEM had navigated through a continuous process of contradictory changes regarding its shareholding. Finally, the state lost its control of the share capital of the bank and became a minority shareholder. Since 2016, the bank has been in liquidation. Apart from the three banks involved in the fraud of the century (Banca de Economii, Banca Sociala and Unibank), many other banks (11) became bankrupt during the last three decades or are under liquidation. Some of them had various destinies, but in essence, they did not observe the basic norms of banking regulations. With some of these banks, I worked effectively until the shareholders started to adopt measures that were not according to sound banking principles and with the requirements of transparency.
A special note is worthwhile to be made for the commercial banks which were subsidiaries of some banks from Romania, as was the case of Banca Turco-Româna (Turkish-Romanian Bank) and Bankcoop. The fate of these banks in Romania is well-known, but their images in Moldova had suffered heavy blows once the main banks had entered into the bankruptcy procedures at home. At the same time, one other thing which should be noted was related to the fact that the NBM had not been up to the statutory and/or international standards regarding the supervisory role-specific to a central bank if we refer to the banking fraud, the Russian Laundromat or the bankruptcy of some commercial banks.
Finally, we just express our hope that this modest endeavour will serve as a departing point for an encyclopaedia for the next generations with all major historical events from the Moldovan banking sector, especially more so that the first two largest commercial banks and NBM celebrate this year three decades from their establishment. The lessons learned from this short presentation of the birth and consolidation of the Moldovan banking sector are multiple, starting with the need for constant and high-quality banking supervision. Even more, the way the commercial banks evolved at the start of the transition is a confirmation that banking transparency is a fundamental condition for a healthy banking system, a field in which trust is the most precious asset. Without the implementation of verified banking principles as applied in developed countries, the corporate governance of the commercial banks is indeed liable to damages and the end (the bankruptcy) is of course undeniable sooner or later. The cooperation with the international financial institutions has also proven many times as beneficial for Moldova and its banking system. Like for all other countries in transition, as a matter of fact.■
These are the author’s personal views. The analysis and expressed opinions are not those of the NBM and/or of any commercial bank and/or and any other quoted institutions. The analysis and the data are based on information available by mid-April 2021.
* This article was published in the Romanian language only for the first time by the Magazin Istoric Revue, Romania no. 6/June 2021 signed by the same author.
Далее...Naşterea sectorului bancar în Republica Moldova. Primul deceniu
Anul acesta, la 8 mai, s-au împlinit 30 de ani de la înfiinţarea celei mai mari bănci comerciale a Republicii Moldova (Moldova în acest articol). Actul legal care a stat la baza înfiinţări acestei bănci comerciale a fost Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 8 mai 1991, prin care activitatea filialelor/diviziunilor unei bănci comerciale a fostei Uniuni Sovietice a fost transferată unei bănci moldoveneşti nou înfiinţate. Anul 1991 poate fi considerat anul naşterii sistemului bancar moldovenesc, având în vedere că la 4 iunie 1991 s-a înfiinţat şi Banca Naţională a Moldovei (BNM). Evoluţiile complexe care au urmat în primul deceniu (1991 -2001) aveau însă să prevestească schimbări majore, unele chiar dramatice.
(Articol preluat de la Magazin Istoric)
Astfel a luat fiinţă Banca Comercială Moldova Agroindbank (MAIB), care a moştenit filiala/diviziunile fostei bănci sovietice specializată pentru operaţiunile din sectorul alimentar şi comerţul cooperatist. La puţină vreme a urmat Banca Comercială Moldindconbank (MICB), care a preluat activităţile de finanţare a industriei şi construcţiilor capitale. MICB a fost înfiinţată în data de 25 octombrie 1991 prin reorganizarea Băncii de Stat pentru Industrie şi Construcţii a fostei URSS. Aceasta a avut o evoluţie mai tumultoasă, întrepătrunsă în anumite etape cu Investprivatbank, o bancă în lichidare în prezent. Banca Socială (BS), aflată din anul 2016 în lichidare, în urma unei fraude de răsunet, unică în istoria perioadei de tranziţie (estimată la un $1 mlrd. şi încă neelucidată), a preluat activităţile bancare din gospodăria comunală, comerţul de stat şi deservirea populaţiei. Un caz mai aparte a fost cel al Băncii de Economii (BEM), de asemenea, aflată din anul 2016 în lichidare, împreună cu BS şi Unibank. BEM a preluat activitatea fostei Case de Economii şi a fost transformată ulterior în bancă cu atribuţii suplimentare în creditarea spaţiului locativ particular. O altă bancă, Eximbank, a fost înfiinţată ceva mai târziu, la 29 aprilie 1994, tot printr-un proces de reorganizare.
Băncile comerciale menţionate mai sus, care au preluat activităţile diviziunilor teritoriale ale băncilor sovietice, şi-au asumat (în afara activităţii pur comerciale) implicit şi povara cheltuielilor provenite din servicii acordate gratuit (până în 1998) pentru conturile finanţelor publice şi ale unui număr mare de instituţii bugetare.
Toate aceste bănci noi au fost înfiinţate ca societăţi pe acţiuni de tip închis, în temeiul Hotărârii de Guvern menţionată deja, dar în anul 1997 au fost introduse modificări legislative, potrivit cărora s-au transformat în societăţi de tip deschis. În paralel, în decurs de câţiva ani după 1991, acţiunile deţinute de stat au fost răscumpărate de băncile respective. Acţionariatul băncilor comerciale din primul deceniu al tranziţiei era extrem de divers, format din companii şi persoane fizice. În multe cazuri acestea numărau mii de acţionari, între care unii deţineau efectiv una sau doar câteva acţiuni. În practică, acest lucru a condus la o situaţie ciudată în care deciziile majore de guvernanţă corporatistă erau luate de acţionari care deţineau un număr mic de acţiuni şi care au început să se coaguleze în grupuri de interese. Unele dintre aceste grupuri, în forme evoluate, bineînţeles, mai există şi astăzi. Au fost însă şi cazuri în care unii acţionari nu manifestau transparenţă necesară cerută de standardele internaţionale.
Standardele de contabilitate au început să fie adaptate la practica ţărilor dezvoltate, iar primele audituri internaţionale s-au făcut pe datele anului 1993 de firma internaţională de audit – KPMG. Totodată, în prima parte a primului deceniu de tranziţie, noile bănci s-au transformat în scurt timp în bănci universale, iar între timp unele dintre aceste bănci au fost listate la Bursa de Valori a Moldovei, deşi lichiditatea bursei era atunci redusă.
De la început, cea mai mare bancă comercială a Moldovei a fost MAIB. La sfârşitul anului 1991, această bancă a intrat în perioada de tranziţie cu un bilanţ de 28,9 mlrd. ruble sovietice şi a reuşit prin politici manageriale adecvate să-şi dezvolte activele, capitalul total, numărul total de clienţi, portofoliul de împrumuturi şi depozitele atrase (în prezent, activele totale ale MAIB au ajuns la 30,996 mil. lei (€1,45 mlrd.).
Într-un fel oarecum surprinzător pentru contextul istoric prevalent în acei ani, Moldova a oferit un cadru propice pentru dezvoltarea băncilor particulare, chiar mai înainte de dizolvarea fostei Uniuni Sovietice. Cazul băncii comerciale Victoriabank (VB) este deosebit de ilustrativ. Aceasta s-a înfiinţat la 22 decembrie 1989 prin colectarea unor sume băneşti de la populaţie şi companii sau prin preluarea unora dintre clienţii altor bănci comerciale. Într-o perioadă tulbure de dezintegrare a Uniunii Sovietice, la 22 februarie 1990, fondatorul şi acţionarul principal al VB a reuşit să înregistreze noua bancă la fosta Bancă de Stat a URSS (licenţa nr. 246). Puţin mai târziu a fost efectuată prima tranzacţie, la 12 aprilie 1990, iar la 1 septembrie 1991, VB a fost reorganizată în societate pe acţiuni şi reînregistrată la BNM. După multe dificultăţi instituţionale, aceasta a reuşit să se menţină operaţională cu sprijinul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care a oferit linii de credit şi a participat la capitalul băncii, precum şi al altor instituţii financiare internaţionale. Această bancă a fost primul şi cel mai ilustrativ exemplu al dificultăţilor imense cu care s-au confruntat toate băncile comerciale în primul deceniu al tranziţiei. În prezent, Victoriabank ocupă poziţia a treia în Moldova, cu un volum total de active de 15,787 mil. lei (€740 mil.), la finele lunii februarie 2021. Din 2018, VB este parte a Grupului Banca Transilvania, România. BERD este încă acţionar indirect prin intermediul unui vehicul de investiţii înregistrat în Olanda.
După VB, înfiinţarea de noi bănci comerciale private a continuat, astfel că la finele anului 1995, sistemul bancar moldovenesc cuprindea 27 de bănci comerciale şi trei filiale ale unor bănci străine din România şi din Transnistria. Dintre cele 27 de bănci comerciale, 17 aveau licenţe pentru activităţi interne şi internaţionale. Analiştii sectorului bancar moldovenesc din acei ani au comentat repetat că Moldova era de fapt „supra-bancarizată”. În prezent, în Moldova au licenţă de funcţionare doar 11 bănci comerciale, dintre care cele mai multe sunt deţinute de acţionari străini de renume.
Toate aceste evoluţii bancare au fost posibile în contextul istoric din acea perioadă de început a tranziţiei. La 27 august 1991, Moldova şi-a declarat independenţa, dar BNM a fost înfiinţată încă din 4 iunie 1991, cu atribuţii specifice unei bănci centrale. În iunie 2021, BNM marchează primii 30 de ani de activitate, lucru remarcat în cadrul seminarului virtual organizat de BNM la 7 aprilie 2021. Seminarul s-a bucurat şi de participarea guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR), domnul academician Mugur Isărescu, care a subliniat independenţa băncii centrale ca fiind „esenţială”.
Revenind la contextul istoric, trebuie menţionat faptul că Moldova a început procedurile de aderare la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Grupul Băncii Mondiale din 1991, imediat după declararea independenţei. Acest proces, la care am luat parte, a fost deosebit de anevoios. Toţi indicatorii macroeconomici ai noului stat recent înfiinţat erau în conformitate cu vechea metodologie şi practică socialistă, în care fosta URSS a avut un cuvânt greu de spus.
Introducerea termenilor bancari în limba română (care ea însăşi răzbea cu greu într-o societate care timp de cinci decenii până în 1991 fusese educată în limba rusă) a fost un proces dificil şi lung, în care instituţiile financiare internaţionale (FMI şi altele) au jucat un rol major. Trecerea de la indicatorii macroeconomici socialişti la cei din economiile de piaţă a fost un adevărat salt calitativ spectaculos. În final, aderarea Moldovei la FMI, la pregătirea căreia am participat din partea Fondului, a fost semnată de prim-ministrul de la acea vreme, domnul Andrei Sangheli, la 12 august 1992. Tot atunci Moldova a aderat şi la Grupul Băncii Mondiale.
BNM a avut în perioada de început o politică monetară deosebit de restrictivă. Recomandările FMI erau urmate cu stricteţe, ceea ce a permis într-o bună măsură ţinerea sub control a unor evoluţii economice care astăzi pot uşor fi calificate ca adevărate derapaje economice. Cu toate acestea, rata de refinanţare pentru băncile comerciale ajunsese în martie 1994 la 377%, nivel neobişnuit pe pieţele interne de credit. Rezervele minime obligatorii ale băncilor comerciale au fost, de asemenea, foarte ridicate (în anul 1994 – circa 28%). A urmat încetul cu încetul un proces de relaxare a acestei politici economice dure. De exemplu, rata de refinanţare a fost redusă treptat până la nivelul de 19%, în aprilie 1996. Rezervele minime obligatorii a fost, de asemenea, reduse la 8%, la finele lui 1996.
Eforturile făcute de Moldova în procesul dificil al tranziţiei către o economie de piaţă au fost recunoscute de comunitatea internaţională. Moldova a reuşit să obţină cotări bune de la principalele agenţii internaţionale de rating în anii ’90. Acest avantaj a fost însă pierdut din cauza gravelor evoluţii politice şi financiar-bancare, în special din anii 2012 -2015.
În ceea ce priveşte moneda naţională, Republica Moldova este un caz aparte. După independenţă, această ţară a folosit încă rubla sovietică, ulterior rubla rusească şi propriile cupoane până la 29 noiembrie 1993, când a decis, cu sprijinul FMI, introducerea monedei naţionale (leul moldovenesc). Primul leu moldovenesc a fost semnat de primul şi cel mai longeviv guvernator al BNM, domnul Leonid Talmaci.
În primii ani de existenţă, leul moldovenesc a reuşit să se menţină stabil faţă de moneda de referinţă din Moldova acelor ani şi anume dolarul SUA, în jurul cursului iniţial de la data introducerii monedei de 3,85 lei/USD. Acest lucru a avut un impact pozitiv asupra băncilor comerciale, dar marea criză financiară de pe pieţele internaţionale de capital din august 1998 a dat o lovitură puternică stabilităţii bancare din Moldova, iar leul moldovenesc a început un proces de devalorizare destul de pronunţat (18,01 lei/USD în aprilie 2021). La această depreciere a contribuit şi acumularea unei datorii externe în primul deceniu după independenţă.
Un aspect specific sistemului bancar moldovenesc este prezenţa celei de-a doua bănci centrale din aşa-zisa Republica Moldovenească Transnistreană. Transnistria, care avea o populaţie de circa 469 mii de persoane în 2018, nu a fost recunoscută ca stat distinct de comunitatea internaţională, cu excepţia Federaţiei Ruse. Între Moldova ca atare şi Transnistria a existat şi mai există încă graniţă, deşi fac parte din acelaşi stat recunoscut internaţional. În anii ’90 ai secolului trecut, trecerea din Moldova în Transnistria se făcea numai după formalităţi vamale foarte amănunţite, în special atunci când în delegaţiile din care am făcut parte existau şi cetăţeni străini din ţările dezvoltate. Suspiciunea organelor de control era deosebit de mare, iar timpii de aşteptare erau cel mai adesea foarte lungi, din motive care în Europa păreau hilare. În multe cazuri era nevoie de intervenţia Ministerului Afacerilor Externe de la Chişinău pentru ca delegaţiile să fie lăsate să-şi continue misiunea.
În primul deceniu, unele bănci moldoveneşti (de exemplu, Victoriabank şi MICB) aveau sucursale în stânga Nistrului la Tiraspol sau Slobozia, un aspect care a implicat riscuri bancare substanţiale. Controlul activităţilor desfăşurate de aceste sucursale era dificil în practică. Dialogul cu aşa-zisa Banca Republicană Transnistreană, care a emis rubla transnistreană, a fost destul de dificil, întrucât multe dintre companiile care acţionau în această regiune desfăşurau activităţi nu dintre cele mai transparente şi ca atare nu exista interes pentru dialog sau colaborare.
În prezent, sistemul bancar moldovenesc nu mai include/cuprinde instituţiile bancare din teritoriul din stânga Nistrului, filiale în această regiune fiind închise la recomandarea partenerilor externi ai Moldovei.
Cu toate avantajele conferite de la înfiinţarea lor (prin reorganizarea diviziunilor teritoriale sovietice), toate băncile comerciale moldoveneşti erau mici în comparaţie cu băncile celorlalte ţări în tranziţie. Banca Socială şi BEM au avut un final dezastruos după mulţi ani de conduceri defectuoase, în special în ultima decadă. BEM a trecut printr-un proces continuu de schimbări contradictorii în privinţa acţionariatului. În final, statul şi-a pierdut pachetul de control în capitalul băncii şi a devenit un acţionar minoritar. Din 2016, banca este în proces de lichidare. Cu excepţia celor trei bănci implicate în furtul secolului (Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank), multe alte bănci (11) au falimentat de-a lungul ultimelor trei decenii sau sunt în lichidare. Ele au avut fiecare în parte destine diferite, dar în esenţă nu au respectat norme elementare de prudenţă bancară. Cu unele dintre aceste bănci am lucrat efectiv până când acţionarii lor au început să ia măsuri care nu erau conforme cu practicile bancare sănătoase şi cu cerinţele de transparenţă.
O notă aparte se impune a fi făcută pentru băncile comerciale care erau sucursale ale unor bănci din România, cum a fost cazul Băncii Turco-Române şi al Bankcoop. Soarta acestora în România este cunoscută, dar imaginea lor în Moldova a avut de suferit puternic odată ce băncile-mamă au intrat în faliment acasă. În acelaşi timp, trebuie menţionat şi faptul că BNM nu a fost la înălţimea cerinţelor statutare şi/sau internaţionale în materie de supraveghere bancară specifice unei bănci centrale, dacă ne referim la fraudă bancară, la „Laundromatul rusesc” sau la falimentarea unor bănci comerciale.
În final, ne exprimăm speranţa că acest demers modest va servi ca punct de pornire pentru o enciclopedie pentru generaţiile viitoare cu toate evenimentele istorice majore din sectorul bancar moldovenesc, mai ales că primele două dintre marile bănci comerciale şi BNM celebrează anul acesta trei decenii de la înfiinţare. Lecţiile care se desprind din această scurtă incursiune în perioada de apariţie şi consolidare a sistemului bancar moldovenesc sunt multiple, începând cu necesitatea stringentă a unei supravegheri bancare permanente şi de calitate. Mai mult, modul în care au evoluat băncile comerciale la începuturile tranziţiei confirmă faptul că transparenţa bancară este o condiţie fundamentală pentru un sistem bancar sănătos, domeniu unde încrederea este cel mai de preţ activ. Fără implementarea unor principii bancare verificate în ţările dezvoltate, guvernanţa corporatistă a băncilor comerciale are de suferit în mod sigur, iar finalul (falimentul) este inevitabil mai devreme sau mai târziu. De asemenea, cooperarea cu organismele financiare internaţionale s-a dovedit nu o singură dată benefică pentru Moldova şi sistemul bancar al acesteia. Ca şi pentru celelalte ţări în tranziţie, de altfel.■
Articolul reprezintă părerile personale ale autorului. Analizele şi părerile exprimate nu sunt cele ale BNM şi/sau ale vreunei bănci comerciale şi/sau ale oricăror altor instituţii citate. Analiza şi datele sunt bazate pe informaţii existente la mijlocul lunii aprilie 2021.
* Acest articol a fost publicat pentru prima oară în Revista Magazin Istoric, România nr. 6/iunie 2021 sub semnătura aceluiaşi autor.
Далее...Octavian ARMAŞU: BNM este o bancă modernă, europeană şi progresivă
Banca Naţională a Moldovei (BNM) are în spate o istorie de 30 ani, timp în care instituţia a trecut prin experienţe dificile, dar din care a învăţat şi a devenit doar mai puternică. Situaţia actuală din sectorul bancar denotă că până la urmă BNM a ştiut să-şi păstreze independenţa, să reziste la presiuni şi că pune interesul public mai presus de toate. Drept urmare, astăzi avem bănci puternice, bine capitalizate, cu o guvernanţă internă adecvată. Acest lucru a permis ca sectorul bancar din Republica Moldova să facă faţă provocărilor generate de două crize concomitent – pandemică şi economică. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, cu ocazia celor trei decenii de activitate, guvernatorul BNM, Octavian ARMAŞU, a relatat despre cele mai importante etape prin care a trecut autoritatea de reglementare în această perioadă, starea actuală a sectorului bancar din Republica Moldova, precum şi despre principalele priorităţi în dezvoltarea ulterioară a acestuia.
Profit: În data de 4 iunie curent, BNM a marcat trei decenii de activitate. Vă rog să numiţi cele mai importante etape prin care a trecut autoritatea de reglementare în această perioadă.
Octavian ARMAŞU: Acum 30 de ani, odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale a Moldovei au fost instituite bazele sistemului financiar-bancar din Republica Moldova. De atunci, au fost înregistrate mai multe realizări importante, cum ar fi introducerea monedei naţionale, modificarea obiectivului fundamental de la stabilitatea monedei naţionale la stabilitatea preţurilor, tranziţia la regimul de ţintire a inflaţiei, consolidarea independenţei şi a capacităţii BNM, implementarea unei noi legislaţii financiare-bancare ce transpune cele mai bune standarde internaţionale şi ale Uniunii Europene, precum şi alte realizări majore pentru reformarea, dezvoltarea şi fortificarea mediului financiar-bancar autohton.
În cele trei decenii, BNM a trecut şi prin experienţe dificile, din care a învăţat şi a devenit mai puternică, iar ceea ce avem acum în sectorul bancar denotă că până la urmă BNM a ştiut să îşi păstreze independenţa, să reziste la presiuni şi pune interesul public mai presus de toate. Drept urmare, astăzi avem bănci puternice, bine capitalizate, cu o guvernanţă bună, ceea ce ne-a permis să asigurăm o stabilitate financiară pe timp de pandemie.
Voi sublinia că în cei 30 de ani de activitate, BNM a evoluat spre o bancă centrală modernă, europeană şi progresivă, având un rol major în instituirea unei economii de piaţă pe deplin funcţionale, orientate spre bunăstarea economică generală în ţară.
Profit: Pe parcursul celor trei decenii, băncile moldoveneşti au servit drept locomotivă a transformărilor progresive din sectorul financiar. Care este rolul băncilor în prezent, când sarcina de bază este restabilirea economiei după pandemia COVID-19 şi criza economică din 2020?
Octavian ARMAŞU: Provocările post-pandemie abia se profilează şi ceea ce contează astăzi este să înţelegem provocările şi să anticipăm evoluţiile şi modul în care să se reacţioneze la nivelul tuturor instituţiilor, cu eforturile şi responsabilităţile fiecăreia în parte, pentru că nu totul depinde de mandatul băncii centrale.
Banca Naţională va continua să îşi exercite atribuţiile pentru realizarea obiectivului său fundamental – menţinerea stabilităţii preţurilor. Relansarea economiei doar prin mecanisme de politică monetară nu este posibilă. Este foarte important ca acţiunile de politică monetară să fie însoţite de politica fiscală şi cea economică a Guvernului elaborate anume în acest scop – susţinerea relansării economiei după pandemie. Trebuie să existe o strategie clară pentru restabilirea încrederii economice, care este indisolubil legată de încrederea oamenilor în instituţiile statului şi în modul în care sunt gestionate consecinţele economice.
Acum, când economia începe să reia turaţiile după pandemie, piaţa monetară şi sistemul bancar sunt pregătite să susţină relansarea acesteia. Inflaţia joasă permite să menţinem în perioada imediat apropiată o politică monetară relaxată şi stimulativă pentru economie. Sistemul bancar dispune de suficiente lichidităţi care aşteaptă să fie asimilate de agenţii economici, populaţie sau stat, iar ratele dobânzilor sunt la valori istorice foarte joase.
În acelaşi timp, ca după orice criză, este bine să se vină cu o nouă viziune. Noua realitate impune băncile să treacă la un nivel superior de dezvoltare – introducerea şi aplicarea tehnologiilor inovative – pentru a ţine pasul cu cerinţele timpului, în susţinerea economiei şi a cetăţenilor. Este nevoie de politici de susţinere a creşterii economice din partea Guvernului pentru a valorifica acele oportunităţi care au apărut în urma schimbărilor radicale, provocate de pandemie. Mă refer la digitalizare, educaţie financiară, dezvoltarea infrastructurii financiare şi susţinerea potenţialelor proiecte noi în economie. Banca centrală le va susţine în limita mandatului său.
Desigur, acum este imperios ca autorităţile şi instituţiile de drept ale statului să protejeze reformele din sectorul bancar, care au însănătoşit băncile din temelie. Trebuie să se înţeleagă faptul că atunci când se loveşte în progresele obţinute în domeniul financiar-bancar, de fapt, se loveşte în securitatea financiară a ţării.
Profit: Ce schimbări vor urma în politica BNM privind sprijinul financiar al economiei, astfel încât ţara să iasă cât mai rapid din criza cauzată de pandemia COVID-19?
Octavian ARMAŞU: Banca Naţională are mandatul legal de a asigura şi a menţine stabilitatea preţurilor. Prin promovarea unei politici monetare adecvate, BNM reuşeşte să protejeze puterea de cumpărare a populaţiei şi să asigure condiţii optime pentru revenirea şi creşterea economică.
Astfel, de la debutul pandemiei, similar altor bănci centrale, BNM a întreprins mai multe acţiuni în limitele mandatului său şi ale instrumentelor de care dispune pentru a crea condiţii monetare orientate spre atenuarea efectelor negative ale pandemiei asupra economiei naţionale.
Pe parcursul anului trecut, rata dobânzii de politică monetară a fost redusă până la minimumul istoric de 2,65%. Această şi alte măsuri de politică monetară au fost îndreptate spre susţinerea cererii agregate şi a accesului agenţilor economici la resurse de finanţare, compensarea presiunilor dezinflaţioniste pronunţate, cauzate de diminuarea activităţii economice, precum şi spre readucerea ratei anuale a indicelui preţurilor de consum în intervalul ţintei de 5% cu o posibilă deviere de ±1,5 puncte procentuale (p.p). Acesta este nivelul considerat optim pentru creşterea şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova pe termen mediu.
Voi menţiona aici şi deciziile Comitetului executiv al BNM de a diminua norma rezervelor obligatorii în moneda naţională. Acestea au vizat majorarea lichidităţilor disponibile pentru băncile licenţiate şi au avut scopul de a preveni riscul de lichiditate, de a susţine procesul de creditare şi de a consolida sistemul bancar naţional.
În această ordine de idei, conform ultimei prognoze a BNM publicate în Raportul asupra inflaţiei nr. 2 din 7 mai 2021, rata anuală a inflaţiei va fi în continuare sub limita inferioară a intervalului-ţintă de variaţie în primele două trimestre, iar, începând cu trimestrul IV 2021, va reveni în coridor şi se va afla aproape de ţintă până la finele perioadei de prognoză.
La acest rezultat se va ajunge în urma deciziilor de politică monetară menţionate mai sus şi, totodată, prin politica monetară proactivă promovată de BNM.
Astfel, Banca Naţională a Moldovei permanent monitorizează cu precauţie situaţia macroeconomică internă şi cea externă şi, la momentul oportun, va veni cu măsuri necesare din arsenalul său de instrumente pentru a atinge obiectivul său fundamental. De asemenea, voi reconfirma necesitatea unor acţiuni comune şi din partea altor autorităţi, prin politici fiscale şi economice, care să însoţească deciziile de politică monetară.
Profit: Cum aţi caracteriza starea actuală a sectorului bancar din Republica Moldova?
Octavian ARMAŞU: În condiţiile pandemiei sectorul bancar din Republica Moldova şi-a continuat, în principal, evoluţia pozitivă, devenind mai consolidat datorită capacităţii băncilor de a-şi gestiona prudent activitatea şi ca urmare a activităţii de supraveghere a Băncii Naţionale.
Dacă ne referim la anul curent, pe parcursul trimestrului I, activele s-au majorat cu 605,2 mil. lei sau 0,6% până la 104 528,8 mil. lei. De asemenea, au crescut creditele – cu 993,9 mil. lei sau 2,2% până la 46 643,1 mil. lei. Ca şi în alte perioade, cele mai mari creşteri ale portofoliului de credite au fost consemnate la creditele acordate pentru procurarea sau construcţia imobilului – cu 460,7 mil. lei sau 5,8% şi la creditele de consum – cu 373,2 mil. lei sau 5,0%.
Ponderea creditelor neperformante în totalul creditelor s-a diminuat cu 0,2 p.p., constituind 7,2%. S-a diminuat nesemnificativ şi ponderea creditelor expirate în totalul creditelor – de la 4,5% până la 4,4%. Cum am menţionat şi anterior, în perioada crizelor, impactul acestora asupra creditelor neperformante ar putea fi întârziat.
Creşterea depozitelor persoanelor fizice cu 1 227,3 mil. lei sau 2,4% până la 51 996,7 mil. lei arată că cetăţenii au încredere în bănci, iar nivelul înalt de lichiditate denotă că sectorul bancar e capabil să evite riscul legat de aceasta. Astfel, lichiditatea curentă a constituit 50,4% (limita ≥20%) şi indicatorul lichidităţii pe termen lung 0,7 (limita ≤1).
Totodată, depozitele persoanelor juridice s-au micşorat cu 1 793,5 mil. lei sau 6,2% până la 26 934,0 mil. lei ca urmare a micşorării soldurilor conturilor curente ale clienţilor din cauza efectuării plăţilor curente. La situaţia din 31.03.2021, profitul aferent exerciţiului pe sectorul bancar a constituit 422,4 mil. lei.
Comparativ cu perioada similară a anului precedent, acesta s-a micşorat cu 9,9 mil. lei sau 2,3% din cauza majorării cheltuielilor neaferente dobânzilor, preponderent ca urmare a majorării cheltuielilor administrative. Cât priveşte rentabilitatea activelor şi rentabilitatea capitalului, acestea au fost în descreştere nesemnificativă cu 0,3 p.p. şi, respectiv, cu 1,4 p.p., constituind 1,6% şi, respectiv, 9,3%. Astfel, avem un sector bancar rezilient şi cu o funcţionalitate sigură, în susţinerea economiei naţionale şi a cetăţenilor.
Profit: Numiţi vă rog principale priorităţi în dezvoltarea ulterioară a sectorului bancar.
Octavian ARMAŞU: Pe parcursul anului 2022, băncile licenţiate urmează să prezinte pentru prima dată raportările privind procesul de evaluare a adecvării lichidităţii interne (ILAAP). ILAAP este un factor important în procesul de supraveghere, revizuire şi evaluare a activităţii băncilor. Astfel, în cadrul acestui proces va fi evaluată soliditatea, eficacitatea şi caracterul cuprinzător al cadrului pentru administrarea riscurilor de lichiditate şi de finanţare aferente băncilor.
Totodată, BNM, în calitate de autoritate de reglementare, va întreprinde în continuare măsuri de perfecţionare a cadrului normativ ce guvernează activitatea bancară pentru menţinerea fiabilităţii şi a credibilităţii sectorului. Procesul de reglementare, în contextul cerinţelor prudenţiale, este orientat spre ajustarea cadrului normativ european, inclusiv Basel III.
La fel, pornind de la prevederile Regulamentului UE nr. 575 din 2013 care se transpune gradual în cadrul normativ bancar de la noi, este necesar să dezvoltăm actele normative în contextul evaluărilor bazate pe modele interne de rating ale băncilor. Astfel, cadrul normativ va fi ajustat şi completat cu prevederi referitoare la tratamentul riscului de credit, cu abordarea modelelor interne de rating respective.
Alinierea în continuare la cerinţele şi practicile internaţionale de supraveghere bancară va conduce la consolidarea permanentă a sectorului bancar. Astfel, vor fi create premise pentru ridicarea nivelului de încredere în sistemul bancar, precum şi a calităţii serviciilor acordate de către băncile autohtone.
Voi adăuga aici că băncile îşi vor dezvolta în continuare produsele şi serviciile electronice pentru a corespunde cerinţelor pieţei şi voi remarca inclusiv automatizarea în continuare a proceselor interne, care va asigura minimizarea riscurilor legate de acestea.
Profit: La ce să se aştepte sectorul bancar, în următorii doi sau trei ani, în ceea ce priveşte reformele din domeniu?
Octavian ARMAŞU: Banca Naţională, în procesul de supraveghere a activităţii băncilor, se va axa şi în continuare pe domeniile în care pot surveni cele mai mari riscuri, fapt pentru care anual analizează şi aprobă priorităţile de supraveghere. Astfel, în viitorul apropiat, BNM va acorda o atenţie sporită analizei: (1) guvernanţei interne în bănci şi a modalităţii determinării necesarului de capital intern, (2) practicilor de creditare ale băncilor pentru a se asigura că acestea continuă a fi solide şi conforme cu reglementările în vigoare şi cu profilul de risc, (3) riscului asociat tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor, aspectelor legate de dezvoltarea infrastructurii IT, care să corespundă cerinţelor actuale şi să asigure nivelul de securitate corespunzător, (4) riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului şi îmbunătăţirea aplicării abordării bazate pe risc în procesul de supraveghere.
Voi menţiona, la fel, că în decembrie 2020 a fost aprobat Regulamentul privind efectul de levier pentru bănci. Acest indicator a fost introdus suplimentar la rata fondurilor proprii care este esenţială pentru a asigura existenţa fondurilor proprii suficiente de a acoperi pierderile neaşteptate. Astfel, aplicarea indicatorului efectului de levier va ajuta băncile să-şi administreze mai prudent riscurile şi să reducă la minimum pierderile de capital neprevăzute.
De asemenea, BNM va continua procesul de implementare a reglementărilor ce transpun cerinţele Basel III.
Totodată, dacă ne referim la reformele care se aşteaptă pe piaţa financiară, voi specifica: după ce, în anul 2023, BNM va prelua de la Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF) funcţia de reglementare şi supraveghere a activităţii anumitor actori ai pieţei financiare, va avea loc consolidarea şi eficientizarea funcţiei în cauză. Acest fapt va avea un impact pozitiv şi asupra sectorului bancar din punctul de vedere al cunoaşterii riscurilor sistemice.
Profit: Ce angajamente îşi va asuma BNM pentru a elimina riscurile sistemice şi pentru a menţine în continuare stabilitatea financiară în ţară?
Octavian ARMAŞU: Angajamentul BNM rămâne unul ferm faţă de societate: să fie în continuare o instituţie independentă şi să promoveze politici în interesul publicului.
Banca Naţională contribuie la menţinerea stabilităţii financiare şi la eliminarea riscurilor sistemice prin prisma obiectivului său fundamental şi a politicilor promovate – politica monetară şi valutară echilibrată, reglementarea şi supravegherea bancară şi a sistemelor de plăţi etc. Stabilitatea financiară, per general, reprezintă condiţia în care sunt eliminate episoadele de criză, dar şi funcţionarea neîntreruptă a sistemului financiar pentru furnizarea serviciilor acestuia.
De la începutul pandemiei, eforturile BNM, la fel ca şi cele ale altor bănci centrale din lume, au fost axate pe menţinerea funcţionării instituţiilor financiare şi stimularea intermedierii financiare. Mă refer, în special, la menţinerea ofertei şi a accesului la credite pentru economie. Şi pentru că este prematur să vorbim despre ieşirea din criză, este raţional ca BNM să menţină politicile care contribuie la stimularea economică, fără a prejudicia obiectivul său fundamental de menţinere a stabilităţii preţurilor.
În ceea ce priveşte eliminarea riscurilor sistemice, acest proces este unul continuu. În condiţiile de pandemie şi ale restricţiilor aferente, o atenţie sporită se acordă riscului de credit. După cum ştiţi, există întotdeauna un decalaj între evoluţiile economice şi modificarea calităţii portofoliului de credite. De aceea băncile trebuie să fie permanent prudente pentru a recunoaşte la timp creditele problematice. Totodată, necesităţile sporite de finanţare arată cât de importantă este monitorizarea riscului de supraîndatorare a debitorilor mai grav afectaţi de criza pandemică. Pe parcursul acestei crize, băncile s-au arătat a fi reziliente, reuşind să menţină rezerve solide de capital şi de lichiditate. Suplimentar, potenţialele riscuri sistemice care pot ameninţa sectorul financiar sunt motorizate şi analizate în cadrul Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară. Acesta reprezintă o platformă de cooperare interinstituţională pentru prevenirea, reducerea sau eliminarea riscurilor care ameninţă stabilitatea financiară la nivel de sistem şi emite recomandări corespunzătoare.
Profit: Dar ce va întreprinde BNM pentru o adaptare rapidă a sectorului bancar la tehnologiile inovatoare?
Octavian ARMAŞU: Înainte de toate, voi reitera că îmi doresc ca resursele umane ale Băncii Naţionale a Moldovei să nu mai fie consumate de lupta pentru protejarea reformelor, dar să fie îndreptate spre inovaţie şi dezvoltare.
Progresul tehnologic a avut întotdeauna un impact major asupra dezvoltării tehnologiilor şi serviciilor financiare. Acesta s-a manifestat atât prin lansarea pe piaţă a unor produse noi de către prestatorii de servicii de plată, de asemenea, prin posibilitatea utilizării mai rapide şi mai comode a serviciilor respective de către consumatori.
Dezvoltarea continuă a tehnologiilor informaţionale are o contribuţie semnificativă la elaborarea şi implementarea noilor sisteme de plăţi şi decontări, a instrumentelor de plată fără numerar, a sistemelor automatizate de deservire la distanţă.
Sectorul bancar din Republica Moldova şi prestatorii de servicii de plată nebancari fac paşi importanţi în adaptarea serviciilor pe care le oferă tehnologiile inovatoare. Majoritatea băncilor şi prestatorilor de servicii de plată nebancari deja dispun de sisteme automatizate de deservire la distanţă, cum ar fi internet payments sau mobile payments. Gama de servicii şi produse oferite de către aceştia beneficiază tot mai mult de tehnologiile inovatoare. Este important de sesizat că procesul de adaptare este unul continuu şi care necesită resurse şi timp. Băncile şi prestatorii serviciilor de plată nebancari trebuie să se orienteze spre această adaptare pentru a nu rămâne în urmă şi a răspunde preferinţelor tot mai mari pentru servicii moderne ale consumatorilor.
BNM, în calitate de autoritate de reglementare şi supraveghere, contribuie în sensul respectiv prin elaborarea şi ajustarea unor reglementări de un caracter neutru din punct de vedere tehnologic, prin desfăşurarea proiectelor de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii financiare şi prin setarea unor obiective strategice, cum ar fi, de exemplu, promovarea plăţilor fără numerar.
Cu toate acestea, rolul important în adaptarea serviciilor financiare la tehnologiile inovatoare îl au, preponderant, entităţile ce oferă servicii financiare, precum şi deschiderea pieţei şi încrederea clienţilor acestor entităţi în noile tehnologii. Rolul autorităţilor în această transformare este de a găsi şi de a promova echilibrul între inovaţie şi riscurile ce trebuie identificate şi gestionate de către actorii pieţei financiare.
Profit: În perioada menţionată, BNM a emis cea mai mare bancnotă de 1 000 de lei. Care va fi cea mai semnificativă bancnotă din punctul de vedere al valorii pe care banca o va emite în cel de-al patrulea deceniu?
Octavian ARMAŞU: Băncile centrale din întreaga lume emit bancnote cu o valoare nominală mare ca urmare a cererii respective din partea populaţiei. Este important să se înţeleagă natura necesităţii bancnotelor în acest sens pentru a prognoza emisii eficiente. Adică, fără exces sau lipsă de bancnote de o anumită valoare nominală. Actualmente, nu se remarcă o necesitate de a emite bancnote cu o valoare mai mare.
Profit: Vă mulţumim pentru interviu!■
Далее...
