Tema numărului

№_5_2018 (259), mai 2018

Tema numărului / numarul_5_2018 >
├numarul_12_2023 ├numarul_9_2023 ├numarul_6-7_2023 ├number_4-5_2023 ├number_3_2023 ├number_1-2_2023 ├numarul_11-12_2022 ├numarul_10_2022 ├numarul_9_2022 ├numarul_7-8_2022 ├numarul_6_2022 ├numarul_5_2022 ├numarul_4_2022 ├numarul_3_2022 ├numarul_1-2_2022 ├numarul_12_2021 ├numarul_11_2021 ├numarul_9_2021 ├numarul_7-8_2021 ├numarul_6_2021 ├numarul_5_2021 ├numarul_4_2021 ├numarul_3_2021 ├num[rul_1-2_2021 ├numarul_12_2020 ├numarul_11_2020 ├numarul_10_2020 ├numarul_9_2020 ├numarul_7-8_2020 ├numarul_6_2020 ├---------- ├numarul_3_2020 ├----- ├numarul_12_2019 ├numarul_11_2019 ├numarul_10_2019 ├numarul_9_2019 ├numarul_7-8_2019 ├numarul_6_2019 ├numarul_5_2019 ├numarul_4_2019 ├numarul_3_2019 ├numarul_1-2_2019 ├numarul_12_2018 ├numarul_11_2018 ├numarul_10_2018 ├numarul_9_2018 ├numarul_7-8_2018 ├numarul_6_2018 ├numarul_5_2018 ├numarul_4_2018 ├numarul_3_2018 ├numarul_1-2_2018 ├numarul_12_2017 ├numarul_11_2017 ├numarul_10_2017 ├numarul_9_2017 ├numarul_7-8_2017 ├numarul_6_2017 ├numarul_5_2017 ├numarul_4_2017 ├numarul_3_2017 ├numarul_1_2_2017 ├numarul_12_2016 ├numarul_11_2016 ├numarul_10_2016 ├numarul_9_2016 ├numarul_7_8_2016 ├numarul_6_2016 ├numarul_5_2016 ├numarul_4_2016 ├numarul_3_2016 ├numarul_1_2_2016 ├numarul_12_2015 ├numarul_11_2015 ├numarul_10_2015 ├numarul_9_2015 ├numarul_7_8_2015 ├numarul_6_2015 ├numarul_5_2015 ├numarul_4_2015 ├numarul_3_2015 ├numarul_1_2_2015 ├numarul_121_2014 ├numarul_11_2014 ├numarul_10_2014 ├numarul_9_2014 ├numarul_7_8_2014 ├numarul_6_2014 ├numarul_5_2014 ├numarul_4_2014 ├numarul_3_2014 ├numarul_1_2_2014 ├numarul_12_2013 ├numarul_11_2013 ├numarul_10_2013 ├numarul_9_2013 ├numarul_7_8_2013 ├numarul_6_2013 ├numarul_5_2013 ├numarul_4_2013 ├numarul_3_2013 ├numarul_1_2_2013 ├numarul_12_2012 ├numarul_11_2012 ├numarul_10_2012 ├numarul_09_2012 ├numarul_07_08_2012 ├numarul_06_2012 ├numarul_05_2012 ├numarul_04_2012 ├numarul_03_2012 ├numarul_01_02_2012 ├numarul 06_2010 ├numarul_12_2011 ├numarul_11_2011 ├numarul_10_2011 ├numarul_09_2011 ├numarul_07_08_2011 ├numarul_06_2011 ├numarul_05_2011 ├numarul_04_2011 ├numarul_03_2011 ├numarul_01_02_2011 ├numarul_12_2010 ├numarul_11_2010 ├numarul 10_2010 ├numarul 09_2010 ├numarul 07_08_2010 ├numarul 05_2010 ├numarul 04_2010 ├numarul 03_2010 ├numarul 01_02_2010 ├numarul 12_2009 ├11_2009 ├Numarul 10_10 ├Numarul 09_09 ├Numarul-07-08-09 ├Numarul 06_09 ├Numarul 05_09 ├Numarul 04_09 ├Numarul 03_09 ├Numarul-01-02-09 ├Numarul 12_08 ├Numarul 11_08 ├Numarul 10_08 ├Numarul 9_08 ├Numarul 7_8_08 ├Numarul 6_08 ├Numarul 5_08 ├Numarul 4_08 ├ Numarul 3_08 ├Numarul 1_08 ├Numarul 12 ├Numarul 11 └Numarul 10
Some key macro-economic correlations: Why are not they working for Moldova yet?

For any healthy economy, the national currency represents an indicator of extreme importance which ensures the normal functioning of the whole economic system. You will find out in the paper below how the things evolved in the Republic of Moldova since the introduction of its national currency and why some key macro-economic correlations are not working for Republic of Moldova yet.

For any healthy economy, the national currency represents an indicator of extreme importance which ensures the normal functioning of the whole economic system. You will find out in the paper below how the things evolved in the Republic of Moldova since the introduction of its national currency and why some key macro-economic correlations are not working for Republic of Moldova yet.

Historical, regional and monetary context

Moldova became an independent state on 27 August 1991, in the aftermath of the Soviet Union's dissolution. One year later, in August 1992, Moldova became a full member of the International Monetary Fund (IMF) and the World Bank Group. The memberships in these both financial organisations represented an important achievement for the new Moldovan authorities. As originally hoped, by achieving membership in both international institutions, Moldova benefited, first and foremost, of the financial support for its reforms to a market economy. Also, Moldova received technical assistance, including training for key Moldovan staff from the banking and public financial sector. The most recent facilities were (EFF and ECF) for a total amount of SDR 129.4 million (USD 178.7 million) were signed with IMF on 7 November 2016 and is disbursing. The conditionality of this last program is rich, especially on the banking sector supervision and restructuring of this key sector. However, more importantly, Moldova's cooperation with both the IMF and the World Bank Group (including the International Finance Corporation (IFC) and Multilateral Investment Guarantee Agency (MIGA)) helped it to have access to international capital markets, to obtain good international ratings and finally to negotiate and sign, on 27 June 2014, a Deep Comprehensive Free Trade Agreement (DCFTA or Association Agreement) with the European Union (EU).

A bold decision to introduce its own currency was taken and that happened on 29 November 1993, when, with the support of the IMF, Moldova put in circulation its own Moldovan Leu (the Leu). From an economic point of view, some conditions for a stable currency had been met in those days, such as the lack of any foreign debt and the economic potential of the agri-business sector. These premises were of major importance, but it should be noted that Moldova barely had any foreign currency reserves and had no gold holdings whatsoever at the time when this new currency was ″born″. In the dissolution process of the former Soviet Union, Moldova opted for ″no share of the foreign debt, no share of the international assets″. However, the lack of any gold holdings has haunted the currency up to nowadays.

The economic potential of this country was quite good if compared to its geographic and human dimensions, but it was not used to the highest level. By the time of the introduction of its currency, Moldova had registered a sharp economic decline. Inflation and state budget deficits was extremely high. Hence, the evolution of this new currency was to follow more dramatic developments in the following years, as presented below.

Under such circumstances, corroborated with the second large scandal in the banking sector in 2015, the currency depreciated to 20.41 lei/EUR and to 17.10 lei/USD, respectively, as of end-2017. It is true that a modest appreciation was registered (mainly vs. USD) by the end of the last year and the first part of 2018, but during 2015-2016, the level of 22.00 lei/EUR was exceeded repeatedly which shows the weakness and the fragility of this young currency.
A decade of chronic deficits and debts

Over the last decade, Moldova registered significant twin trade and current account deficits as presented below:

In the winter of 1996, Moldova was forced to introduce the ″state of emergency″ as the Russian Federation reduced its exports of oil, natural gas and energy and asked for the upfront payment of the accumulated debt. In more recent years, Moldova had another type of difficulties generated by restrictions and/or by the total prohibition of exports of some traditional products to the Russian markets. This was supposedly done for phytosanitary reasons, but all external analysts of the Moldovan developments agree that the restrictions were mainly geo-politically motivated. Also, the Russian authorities threatened many times that all work permits of the Moldovans working in Russia (around 400,000 according to some estimations) will be withdrawn. This is a major risk for the Moldovan currency as a large part of remittances comes from Russia, for the two trade and current account deficits and for the level of foreign debt itself.

Despite the so called zero option (no foreign debt, no external assets), Moldova's foreign debt started to accumulate at a rapid pace. By end-2017, it built up to a staggering level of USD 6.97 billion. This was already equal to approximately 100% of GDP. The Moldovan foreign debt has had and will continue to have a material impact on the fate of the Moldovan Leu and on other key macro-economic correlations. In addition, the debt accumulated by the companies established in Transnistria has been and will continue to be a topic of heated discussions in the Moldovan society, as the break-away unrecognized Republic of Transnistria has been supported by the Russian Federation ever since Moldova's independence in August 1991. Moldova has been and will continue to be externally vulnerable because of its almost total dependence on energy imports from the Russian Federation and other CIS countries.

Lack of responsiveness to leu's exchange rate changes

There is almost a general agreement in the economic theory that a depreciation of a currency of a certain country will lead to increase of its exports and to a reductions of its imports. According to the classical economic gospel (see D. Ricardo, C. Kiritescu, J. Stiglitz and many others), the exporters will benefit from a devalued currency as they will cash more in their local currency, while importers will have to pay more in local currency for their imported goods. In turn, the importers will have to increase their wholesale prices and finally the retail ones. This will reduce the demand for imported goods, but inflation will start to nudge up and further depreciations of the currency will be the natural result. The spiral of ″depreciation-inflation-depreciation″ will soon be a common reality. All seems to be correct from a theoretical point of view and there are cases when the correlations between exports, imports and exchange rate changes worked (see the cases of Russia's imports and rouble changes between 1990 - 1995 and that of the Czech Republic's exports and change of its currency during the same period). All good, except that, in some cases, this theory does not work in real life for very different reasons. Moldova is an illustrative case in this latter respect.

A mathematical analysis of Moldova's exports and imports changes, respectively, (defined as two axes of y), equivalent in USD for the last 7 years, in correlation with the annual changes (axe x) of the Moldovan Leu' exchange rate against USD could be done using a simple linear regression function such as, for example, f(x) = a + bx. This could be used to test the strength of correlation (or lack of it). A system of double equations needs to be resolved, namely:

n a + b ∑x = ∑y                                   (1)

a ∑x + b ∑x2 = ∑xy                             (2)

where:

n = number of the years in the selected period;

a and b = parameters of the selected regression function.

Based on data above, the resulting parameters (a and b) showed no correlation during the last 7 years searched for this paper in Moldova's case (see primary data in Table 1). In order to find out the “determination coefficient” (d) of this linear regression function, the following formulae could be used:




where: Y = theoretical function of the searched series.

In other words, MD Leu's exchange rate changes (depreciations/appreciations) did not have any major impact on the exports' value changes, due to the reasons presented below. Same was true for imports. The results for (d) show clearly no correlations between the two pair of series. A way to verify the correlation is offered to practitioners by Microsoft/Excel, where the following mathematical formula is offered for CORREL function:
where: ¯x and y¯ are average of the first and second series, respectively.

If this latter formulae is applied on the series of changes resulting from the original figures presented in Table 1, the direct positive correlation showed is inexistent for Exchange rate changes and Exports changes (+0.0334). A negative correlation (as is supposed to be) is also very weak for the case of Exchange rate changes and Imports changes (-0.5486). In fact, this resulting level is treated in practice as no correlation. These results are clearly illustrated by the trends in the figure 2.

Some explanations - disturbing factors

Basically, both the correlations and the graph show that during this period of 7 years, the evolution of the Moldovan exports and imports did not follow the script. Some of the possible reasons why it happened so are explained, in summary, below:

• First and foremost, the Moldovan economy inherited from the former Soviet Union was structured and focussed on the markets of the former Soviet Union and the former socialist countries, members of the former Council for Mutual Economic Assistance (Comecon, in existance between 1949 and 1991, that comprised many countries, such as the former Soviet Union and the former Eastern Bloc). After its independence, Moldova needed years to restructure its economy and the restructuring process was slow due to, inter alia, the fact that the majority of its industrial assets were located in Transnistria, a break-away republic unrecognized by the international community. This was a stumbling block for the Moldovan authorities for decades up to nowadays;

• Second, Moldova was and still is a majority agri-business economy, with key industries such as canning of fruits and vegetables, wine industry and other processing branches closely related to the erratic agricultural crops. In many years, Moldova's productions of fruits and vegetables were (partially or even totally in some years) destroyed by late spring colds, freezing or even snows after the agricultural season already started. In turn, this has heavily impacted on the export potential of the country which made the right theoretical correlations mentioned above almost useless;

• Third, for many years after its independence, Moldova was at the mercy of a capricious geo-political environment, caused by the great powers in the region. As mentioned, in March 2016, the Russian Federation introduced restrictions on the exports of some traditional Moldovan products. The country has had its exports of traditional fruits, vegetables, wine, cognac, meat, etc. blocked on the Russian markets for many years since then. Also since then a continuous game was played by the Russian authorities (mainly Rosselhoznadzor and the Federal Service for Monitoring Consumer Protection and Human Welfare - Rospotrebnadzor,) to allow or to prohibit large consignments of Moldovan products. In many cases, many perishable goods were returned from wholesale stores in Russia with all the damages (perishable goods deteriorated) and costs being covered finally by the Moldovan exporters (who barely can afford it). Other restrictions were introduced before the signing in 2014 by Moldova of the DCFTA with the EU and again in February 2017. The results of such prohibitions were very harsh for the Moldovan exporters of wines and other related products. For instance, exports of this group of products declined from USD 235 mln in 2005 to USD 61 mln in 2012, to give just an example. This was done apparently for phyto-sanitary reasons, but all the analysts following the Moldovan developments agree that the actual reason was the geo-political game played in the region by the great superpowers. Of course, Moldova made every efforts to re-direct its traditional exports to other markets such as the EU and China, but this has been a very long process which requires time and moreover which implies a lot of additional costs;

• Fourth, on the imports side, Moldova is again in a special precarious situation as it has been and continue to be totally dependent of the imports of energy (oil, natural gas, electricity and the likes) from the Russian Federation and other CIS countries. This again made the theoretical correlations redundant. Moldova tries to import more energy products from Romania, but Romania itself is not self-sufficient from this point of view. Same for Ukraine. Moreover, pipelines were needed to technically connect Chisinau and other parts of the country with Romania. Construction started, but there are connection problems yet;

• Fifth, although not exactly the same as exports, services' trends did not observes the right correlation either. Despite the depreciation of the Moldovan Leu (especially after 2014), the level of remittances (transfers of some one million of Moldovans working abroad) did not increase accordingly, as it theoretically should. In fact, the reverse is true, with the last years on records registering a visible downward trend. Many countries in which the approximatively one million of Moldovans are living and working introduced a lot of restrictions, the most of which being introduced by the Russian Federation. Obviously, no correlation was observed, as the restrictions in transferring money to Moldova were mainly of political nature. Despite all these problems, Moldova received during the last 10 years, on annual basis, an average USD 1.3-1.4 billion from its citizens currently living and working in the Russian Federation, the European Union, USA, United Kingdom, Israel and many other countries. An amount of USD 1.2 billion was registered in 2017. In some years, this represented up to 20% of the Moldovan GDP, but the large majority of this money is going for consumption/subsistence. As such, the Leu's exchange rate and Moldova's current account status have been clearly related to the volume of remittances. The large transfers helped considerably the financing of the trade deficits and the Moldovan Leu to stay afloat, but if the total level of remittances will decline (as seem to be the tendency of the last years), the exchange rate of the Leu will clearly be negatively impacted. No doubts that pressure on the currency and finally on exports/imports will continue without a solid stream of remittances. The ratio of consumption/investments will be also influential and the increase of the investment share will help supporting the Leu and reduce the deficits;

• Last but not least, the Moldovan exports and imports (like in the case of many other countries) are implemented in many currencies. The figures presented in Table 1 are simple transformations of various transactions denominated in many currencies into USD. As such, the Leu's exchange rates (which are not entirely dependent of Moldovan developments only) will impact on the correlations in various directions. The result is that the ″determination coefficients″ of the chosen regression function are very weak or even negative as presented above.

Many other reasons could be added to this very short list of ″disturbant″ factors which explains why a very good theoretical approach is not working in Moldova's case. The situation of this landlocked country may not be unique, in fact. Countries which base their economies on one key commodity (such as crude oil exporting ones) may encounter similar mishaps when coming to fundamental economic correlations. Also, countries which are caught in the middle of geo-political games or even military interests or war zones may well suffer from the same issues as Moldova does. Unfortunately, no easy solutions are immediately available to resolve this economic anomaly despite all good efforts of the international community, international financial organizations and/or of the respective countries themselves.

External imbalances - do they matter?

Of course, they do. It is quite clear that countries with large external imbalances (such as the USA, United Kingdom, Greece, Romania, Serbia, Macedonia (FYROM) and many others) should be concerned. Basically, these are at the mercy of ″the kindness of strangers″, as Tennessee Williams put it in its famous play ″A Streetcar Named Desire″ (played also in some Eastern European countries even under the communist times). Rebalancing the books (external accounts in this case) will mainly depend on the willingness of other commercial partners to take the goods offered by the debtor countries. Even more, of crucial importance will be the ways of financing of deficits (increase of the capital account surpluses, borrowing on international markets, attract more foreign direct investments, including through more privatisations, internal financial and budgetary discipline, eradicate corruption, etc.). Mutatis mutandis, Moldova is in the same ″club″. All above options could be used, but as the country has already experienced, during its 27 years of transitions to a market economy since its independence in 1991, some of its key commercial partners, especially those with a geo-political influence in the region, does not seem very prepared to buy the Moldovan goods/services without political interference.

The present political situation in the region is very sensitive/complex. The fact that the Moldovan macro-economic developments did not show the right correlations (exchange rate changes, exports and imports test is just one example) does not mean that they will never function. In a right political and economic environment, these fundamental correlations will work and the Leu's evolution and its impact on exports and imports will be more predictable. Not for the time being though. The Moldovan monetary policy makers (mainly the NBM) will have to monitor the market developments very closely in order to avoid material ″derailments″ or macro-economic disequilibria. The Moldovan authorities need to show ″pragmatism″, as IMF recommended in October 2017 for countries implementing programs. Moldova's current good economic potential is there waiting to be harnessed. The country signed a Deep and Comprehensive Free Trade Agreement (DCFTA) with the EU in June 2014 (with full effect from 1 July 2016), but, as mentioned, the benefits are still to be fully utilized. In its endeavour, Moldova could be helped by its faithful commercial partners, the EU, IMF, the World Bank and other major international financial institutions.■

 

Далее...

Corelaţii Macro-Economice Cheie: De ce acestea nu funcţionează încă pentru Moldova?

Pentru orice economie sănătoasă, valuta naţională reprezintă un indicator extrem de important care asigură funcţionarea normală a întregului sistem economic. Cum au evoluat lucrurile în Republica Moldova din momentul introducerii monedei naţionale şi de ce unele corelaţii macro-economice cheie nu funcţionează deocamdată pentru Republica Moldova, aflaţi în materialul ce urmează.

Contextul istoric, regional şi monetar

Moldova şi-a obţinut independenţa pe 27 august 1991, în urma dezmembrării Uniunii Sovietice. Un an mai târziu, în august 1992, Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi al Grupului Băncii Mondiale. Apartenenţa la aceste două organizaţii financiare a fost o importantă realizare pentru noile autorităţi moldoveneşti. Prin aderarea la cele două instituţii internaţionale, Moldova a beneficiat, înainte de toate, de suport financiar pentru realizarea reformelor necesare unei economii de piaţă. De asemenea, Moldova a primit asistenţă tehnică, inclusiv pentru perfecţionarea personalul din sectorul bancar şi cel financiar public. Cele mai recente facilităţi (EFF şi ECF) pentru o sumă totală de DST 129,4 milioane (USD 178,7 milioane) au fost semnate cu FMI pe 7 noiembrie 2016 şi în prezent debursează. Condiţionalitatea acestui ultim program este bogată, în special în ceea ce priveşte supravegherea sectorului bancar şi restructurarea acestui sector cheie. Cooperarea cu FMI şi Grupul Băncii Mondiale (inclusiv Corporaţia Financiară Internaţională (IFC) şi Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (MIGA)) a oferit Moldovei şansa de a accesa pieţele internaţionale de capital, de a obţine cotaţii internaţionale bune şi, în final, de a negocia şi semna pe 27 iunie 2014 Acordul de Asociere (Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) cu Uniunea Europeană (UE).

Introducerea propriei monede poate fi considerată o decizie îndrăzneaţă, eveniment produs pe 29 noiembrie 1993. Cu suportul FMI, Moldova a pus în circulaţie propriul Leu moldovenesc (Leul). Din punct de vedere economic, în acele zile au fost îndeplinite unele condiţii pentru o monedă stabilă, cum ar fi lipsa oricărei datorii externe şi potenţialul economic al sectorului agro-alimentar. Premise importante, însă trebuie să menţionăm faptul că în momentul în care s-a „născut” noua monedă, Moldova nu avea niciun fel de rezerve de valută şi deţineri de aur. În procesul de dezmembrare a fostei Uniuni Sovietice, Moldova a decis în favoarea aşa-zisei opţiuni zero, respectiv „nicio parte din datorie externă, nicio parte din active internaţionale”. Cu toate acestea, faptul că nu a avut deţineri de aur a bântuit moneda până în zile noastre.

Potenţialul economic al ţării a fost foarte bun, raportat la dimensiunile sale geografice şi umane, dar nu a fost însă folosit la cel mai înalt nivel. La data introducerii monedei, Moldova a înregistrat un declin economic puternic. Inflaţia şi deficitele bugetare erau extrem de înalte. Din această cauză, evoluţia noii monede avea să înregistreze momente mai dramatice în anii următori. (Figura 1)

Un deceniu de deficite cronice şi datorii

În ultimul deceniu, Moldova a înregistrat deficite majore paralele la balanţa comercială şi la contul curent, după cum este prezentat mai jos. (Tabelul 1)

În asemenea circumstanţe, coroborat şi cu cel de-al doilea mare scandal în sectorul bancar în 2015, moneda s-a depreciat la 20,40 lei/EUR şi la 17,10 lei/USD, respectiv, la finele anului 2017. Este adevărat că o modestă apreciere s-a înregistrat (în special faţă de USD) către finele anului trecut şi în prima parte a anului 2018, dar în 2015-2016 nivelul de 22,00 lei/EUR a fost depăşit în mod repetat, ceea ce demonstrează slăbiciunea şi fragilitatea tinerei monede.

În iarna anului 1996, Moldova a fost forţată să introducă „starea de urgenţă” pentru că Federaţia Rusă a redus exporturile sale de ţiţei, gaze naturale şi energie şi a cerut plata anticipată a datoriei acumulate. În ultimii ani, Moldova a avut un alt tip de dificultăţi generate de restricţii şi/sau prohibiţie totală a exporturilor unora dintre produsele sale tradiţionale pe pieţele din Rusia. Motivele oficiale au fost de ordin fitosanitar, dar analiştii externi ai evoluţiilor moldoveneşti sunt de acord că restricţiile erau motivate geo-politic. De asemenea, autorităţile ruseşti au ameninţat de mai multe ori că toate permisele de lucru ale tuturor moldovenilor care lucrează în Rusia (circa 400.000 după unele estimări) vor fi retrase - un risc major pentru moneda moldovenească, având în vedere că o mare parte a remitenţelor care vin din Rusia sunt importante pentru cele două deficite de balanţă comerciala şi de cont curent, dar şi pentru nivelul datoriei externe.

În pofida aşa-zisei opţiuni zero (fără datorie externă, fără active externe), datoria externă a Moldovei a început să se acumuleze într-un ritm rapid. Până la sfârşitul anului 2017, aceasta a atins un nivel impresionant de USD 6,97 miliarde, fiind egală cu aproximativ 100% din PIB. Datoria externă moldovenească a avut şi va continua să aibă un impact material în legătură cu soarta Leului moldovenesc şi a altor corelaţii macro-economice cheie. În plus, datoria acumulată de companiile înregistrate în Transnistria a fost şi va continua să fie un subiect de discuţii aprinse în societatea moldovenească, deoarece aşa-zisa Republica Transnistreană, secesionistă şi nerecunoscută, a fost susţinută întotdeauna de Federaţia Rusă, încă de la independenţa Moldovei din august 1991. Moldova a fost şi va continua să fie vulnerabilă din punct de vedere extern din cauza dependenţei sale aproape totale de importurile de energie din Federaţia Rusă şi din alte ţări CSI.

Lipsă de răspuns la modificările cursului de schimb al leului

În teoria economică există un acord general potrivit căruia o depreciere a monedei unei anumite ţări va conduce la creşterea exporturilor şi la o reducere a importurilor sale. În concordanţă cu postulatele economice clasice (vezi D. Ricardo, C. Kiriţescu, J. Stiglitz şi mulţi alţii), exportatorii vor beneficia de o monedă depreciată, întrucât vor încasa mai mult în moneda lor locală, în timp ce importatorii vor trebui să plătească mai mult în moneda locală pentru mărfurile importate. În schimb, importatorii vor trebui să crească preţurile cu ridicata şi în final preţurile cu amănuntul. Aceasta va reduce cererea pentru mărfuri din import, dar inflaţia va începe să crească, iar noile deprecieri ale monedei vor fi un rezultat natural. Spirala „depreciere-inflaţie-depreciere” va fi în curând o realitate comună. Totul pare corect din punct de vedere teoretic şi sunt cazuri în care corelaţiile dintre exporturi, importuri şi schimbările cursului de schimb funcţionează (vezi cazurile importurilor Rusiei şi schimbările de curs ale rublei între anii 1990 - 1995 şi cel al exporturilor Republicii Cehe şi schimbările cursului monedei sale din aceeaşi perioadă). Totul este bine, cu excepţia faptului că, în anumite cazuri, această teorie nu se adevereşte în viaţa de zi cu zi din diverse motive. Moldova este un caz ilustrativ în ceea ce priveşte această ultimă situaţie.

O analiză matematică a schimbărilor exporturilor şi, respectiv, a importurilor Moldovei (definite ca cele două axe de y), echivalent în USD pe ultimii 7 ani, în corelaţie cu schimbările anuale (axele x) ale cursului de schimb al Leului moldovenesc faţă de USD poate fi făcută folosind o funcţie de regresie liniară simplă cum ar fi, de exemplu, f(x) = a + bx. Ea poate fi utilizată pentru a testa soliditatea corelaţiei (sau lipsa ei). Trebuie rezolvat un sistem de două ecuaţii duble şi anume:

n a + b ∑x = ∑y                                   (1)
a ∑x + b ∑x2 = ∑xy                             (2)
unde:
n = numărul de ani în perioada selectată;

a şi b = parametrii funcţiei de regresie selectată.

Bazat pe datele prezentate, parametrii care rezultă (a şi b) au arătat că nu a existat corelaţie în cei 7 ani cercetaţi pentru acest articol în cazul Moldovei (vezi datele primare în Tabelul 1). Pentru a afla „coeficientul de determinare” (d) al acestei funcţii liniare de regresie, poate fi folosită următoarea formulă:

unde: Y = funcţia teoretică a seriilor cercetate.

Cu alte cuvinte, schimbările cursului de schimb al Leului moldovenesc (deprecieri/aprecieri) nu au avut nici un impact major asupra schimbărilor valorice ale exporturilor din cauza motivelor pe care le vom prezenta în continuare. Acelaşi lucru e valabil şi pentru importuri. Rezultatele pentru (d) arată clar că nu există corelaţii între cele doua perechi de serii. Microsoft/Excel oferă practicienilor o modalitate de a verifica această corelaţie, fiind listată următoarea formulă matematică pentru funcţia CORREL: unde: ¯x şi y¯ sunt mediile primei şi, respectiv, a celei de-a doua serii.

 

 

 

 

Dacă această ultimă formulă este aplicată pe seriile de schimbări rezultate din evoluţia datelor originale prezentate în Tabelul 1, corelaţia directă pozitivă este inexistentă pentru schimbările de Curs şi schimbările Exporturilor (+0.0334). O corelaţie negativă (aşa cum se presupune că ar trebui să fie) este, de asemenea, foarte slabă în cazul schimbărilor de Curs şi schimbărilor Importurilor (-0.5486). De fapt, acest nivel rezultat este tratat în practică drept o lipsă de corelaţie. Rezultatele sunt ilustrate în mod clar şi de trendurile din figura 2.

Câteva explicaţii - factorii dereglatori

Fundamental, atât corelaţiile, cât şi graficul, arată că în această perioadă de 7 ani, evoluţia exporturilor şi importurilor moldoveneşti nu a urmat scriptura. Unele dintre posibilele motive de ce s-a întâmplat aşa sunt explicate, în sinteză, în cele ce urmează:

• Primul şi cel mai important, economia Moldovei moştenită de la fosta Uniune Sovietică a fost structurată şi canalizată pe pieţele fostei Uniuni Sovietice şi ale fostelor ţări socialiste, membre ale fostului Consiliu de Ajutor Economic Reciproc (Comecon, care a existat între 1949 şi 1991, şi care cuprindea multe ţări cum ar fi fosta Uniune Sovietică şi fostele ţări din fostul Bloc Estic). După obţinerea independenţei, Moldova a avut nevoie de ani ca să îşi restructureze economia, iar procesul de restructurare a fost lent datorită, inter alia, faptului că majoritatea activelor industriale erau localizate în Transnistria, o republică secesionistă, nerecunoscută de comunitatea internaţională. Aceasta a fost o problemă pentru autorităţile moldoveneşti pentru decenii până în zile noastre;

• În al doilea rând, Moldova a fost şi încă este o economie majoritar agro-alimentară, cu ramuri de bază cum ar fi conservarea fructelor şi legumelor, industria vinului şi alte ramuri de prelucrare strâns legate de recolte agricole neprevizibile. În mulţi ani, producţiile de fructe şi legume au fost distruse (parţial sau chiar total în unii ani) de primăveri reci, îngheţuri sau chiar zăpezi după ce sezonul agricol începuse deja. Drept rezultat, impactul a fost unul major asupra potenţialului de export al ţării, ceea ce face corelaţiile teoretice corecte menţionate aproape de nefolosit;

• Al treilea, pentru mulţi ani după independenţă, Moldova a fost încă dependentă de un sistem geo-politic capricios, cauzat de marile puteri în regiune. În martie 2016, Federaţia Rusă a introdus restricţii la exporturile unor produse moldoveneşti tradiţionale.Ţara a avut exporturile sale de fructe tradiţionale, vegetale, vinuri, coniac, carne etc. blocate pe pieţele ruseşti pentru mulţi ani de atunci încoace. De asemenea, autorităţile ruseşti (în special Rosselhoznadzor şi Sistemul Federal de Urmărire a Protecţiei Consumatorului şi Bunăstării Umane - Rospotrebnadzor,) au făcut un joc continuu pentru a permite sau interzice loturi mari de produse moldoveneşti. În multe cazuri, produsele perisabile au fost returnate de la depozitele din Rusia cu toate pierderile legate de acest lucru (mărfuri perisabile deteriorate) şi costuri care în final au fost acoperite de exportatorii moldoveni (unii care cu greu îşi puteau permite aşa ceva). Înainte de semnarea de către Moldova în 2014 a Acordului de Asociere (DCFTA) cu UE au fost introduse noi restricţii, care au continuat şi în februarie 2017. Rezultatele unor asemenea prohibiţii au fost foarte dure pentru exportatorii moldoveni de vinuri şi alte produse înrudite. De exemplu, exporturile acestui grup de produse au scăzut de la USD 235 milioane în 2005 la USD 61 milioane în 2012, pentru a oferi doar un singur exemplu. Declarativ, aceasta s-a făcut pe motive fitosanitare, dar toţi analiştii care urmăresc evoluţiile moldoveneşti sunt de acord că motivul real a fost, de fapt, jocul geo-politic pe care îl fac în regiune marile super-puteri. Bineînţeles, Moldova a depus toate eforturile pentru a-şi diversifica piaţa şi re-direcţiona exporturile tradiţionale către UE şi China. Procesul este anevoios, necesită timp şi, cel mai important, implică multe costuri adiţionale;

• Al patrulea, pe partea importurilor, Moldova este din nou într-o situaţie precară, deoarece a fost şi continuă să fie total dependentă de importurile de energie (ţiţei, gaze naturale, electricitate şi alte asemenea) din Rusia şi alte ţări CSI. Acesta lucru face din nou corelaţiile teoretice de nefolosit. Moldova încearcă să importe mai multe produse energetice din România, dar România, ca atare, nu este independentă din acest punct de vedere. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Ucraina. Mai mult, pentru a conecta tehnic Chişinăul şi alte părţi ale ţării cu România au fost necesare conducte. Construcţia a început, dar mai sunt încă probleme de conectare;

• Al cincilea, deşi nu sunt exact ca exporturile, evoluţia serviciilor, de asemenea, nu a respectat corelaţia. În pofida deprecierii Leului moldovenesc (în special după 2014), nivelul remitenţelor (transferurile a circa un milion de moldoveni care lucrează în străinătate) nu a crescut în mod corespunzător, aşa cum ar fi trebuit să fie în mod teoretic. De fapt, a fost valabilă situaţia inversă, cu o vizibilă evoluţie de scădere în ultimii ani.

Multe ţări în care trăiesc şi muncesc cei aproximativ un milion de moldoveni au introdus mai multe restricţii, dintre care majoritatea au fost introduse de Federaţia Rusă. Bineînţeles, nicio corelaţie nu a fost respectată, având în vedere că restricţiile în transferul banilor către Moldova erau în principal de natură politică. Chiar şi confruntându-se cu aceste probleme, Moldova a primit în ultimii 10 ani, pe o baza anuală, în medie USD 1,3-1,4 miliarde de la cetăţenii săi care trăiesc şi lucrează în Federaţia Rusă, UE, USA, Marea Britanie, Israel şi multe alte ţări. În 2017, a fost înregistrată suma de USD 1,2 miliarde. În unii ani, aceasta a reprezentat până la 20% din PIB-ul moldovenesc, dar marea majoritatea a banilor sunt utilizaţi pentru consum/subzistenţă. De fapt, cursul de schimb al Leului şi contul curent al Moldovei au fost în mod clar legate de volumul remitenţelor. Marile transferuri au ajutat în mod considerabil ca finanţarea deficitelor comerciale şi Leul moldovenesc să se menţină pe linia de plutire, dar dacă nivelul remitenţelor va scădea (aşa cum arată tendinţa ultimilor ani), cursul Leului va avea evident de suferit. Nu există niciun dubiu că presiunea pe monedă şi în final pe exporturi/importuri va continua fără un influx solid de remitenţe. Raţia consum/investiţii, de asemenea, va avea importanţă, iar creşterea ponderii investiţiilor va ajuta Leul şi va contribui la reducerea deficitelor;

• În ultimul rând, dar nu cel mai puţin important, exporturile şi importurile moldoveneşti (aşa cum este şi cazul multor altor ţări) sunt efectuate în multe valute. Cifrele prezentate în Tabelul 1 sunt simple transformări în USD ale unor diverse tranzacţii denominate în multe valute. Ca atare, cursurile de schimb ale Leului (care nu sunt în totalitate dependente doar de evoluţiile moldoveneşti) vor influenţa asupra corelaţiilor în diferite direcţii. Rezultatul este că acei „coeficienţi de determinare” ai funcţiei de regresie aleasă sunt foarte slabi sau chiar negativi.

La respectiva listă ar putea fi adăugate multe alte motive ale factorilor „dereglatori” ceea ce explică de ce o abordare teoretică foarte bună nu este valabilă şi în cazul Moldovei. Situaţia acestei ţari care nu are ieşire la mare/ocean poate, de fapt, să nu fie unică. Ţări care îşi bazează economiile pe o singură marfă esenţială (cum ar fi cele care exportă ţiţei neprelucrat) pot sa aibă de-a face cu probleme similare când este vorba de corelaţii economice fundamentale.

De asemenea, ţări care sunt prinse în mijlocul jocurilor geo-politice sau chiar al unor interese militare sau zone de război pot suferi de aceleaşi probleme aşa cum este cazul Moldovei. Din păcate, soluţii uşoare pentru a rezolva această anomalie economică nu sunt disponibile imediat, în pofida tuturor eforturilor depuse de comunitatea internaţională, organizaţiile financiare internaţionale şi/sau de ţările respective.

Dezechilibrele externe contează?

Da, bineînţeles. Este evident că ţările cu mari dezechilibre externe (cum ar fi SUA, Marea Britanie, Grecia, România, Serbia, Macedonia (FYROM) şi multe alte ţări) trebuie să fie preocupate. În fapt, acestea sunt dependente de „bunăvoinţa străinilor” aşa după cum spunea Tennessee Williams în faimoasa piesă de teatru „Un tramvai numit dorinţă” (jucată de asemenea în unele ţări Est-Europene chiar şi pe vremea comunismului). Reechilibrarea conturilor (externe în acest caz) va depinde în principal de bunăvoinţa celorlalţi parteneri comerciali de a prelua mărfurile oferite de către ţările debitoare.

Mai mult chiar, modalităţile în care sunt finanţate deficitele vor fi de o importanţă crucială (creşterea surplusurilor de la conturile curente, împrumuturi pe pieţele internaţionale, atragerea mai multor investiţii directe, inclusiv prin mai multe privatizări, disciplină internă financiară şi bugetară, eradicarea corupţiei etc.). Mutatis mutandis, Moldova este în acelaşi „club”. Toate opţiunile enumerate pot fi folosite, însă aşa cum s-a confirmat deja pe parcursul celor 27 de ani de tranziţie către o economie de piaţă, unii dintre partenerii săi comerciali de bază, în mod special cei cu o influenţă geo-politică în regiune, nu par să fie foarte pregătiţi să cumpere mărfurile/serviciile moldoveneşti fără interferenţă politică.

În prezent, situaţia politică în regiune este sensibilă/complexă. Faptul că evoluţiile macro-economice moldoveneşti nu au prezentat corelaţiile corecte (testul schimbărilor de curs, exporturi şi importuri este doar un exemplu) nu înseamnă însă că acestea nu vor funcţiona niciodată. Într-un mediu politic şi economic corect, aceste corelaţii fundamentale vor lucra, iar evoluţia Leului şi a impactului său asupra exporturilor şi importurilor vor fi mai predictibile. Nu acum însă. Decidenţii de politici monetare din Moldova (în principal BNM) vor trebui să monitorizeze dezvoltarea pieţelor foarte atent pentru a evita „derapaje” materiale sau dezechilibre macro-economice.

Autorităţile moldoveneşti trebuie să dea dovadă de „pragmatism”, aşa după cum FMI a recomandat în octombrie 2017 pentru ţările care implementează programe. Moldova are potenţial economic, însă aşteaptă să fie fructificat. Ţara a semnat Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) cu UE în iunie 2014 (cu efecte depline de la 1 iulie 2016), dar beneficiile urmează a fi pe deplin utilizate. În eforturile sale, Moldova poate fi ajutată de partenerii comerciali loiali, precum UE, de FMI, Banca Mondială şi alte organisme financiare internaţionale.■

Далее...

Moldova învaţă să cucerească piaţa europeană

În Republica Moldova a fost lansată recent Academia Exportatorilor de către Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova (CCI) pentru a ajuta antreprenorii moldoveni să cunoască regulile exportului pe piaţa europeană. În cadrul acestei iniţiative, în aprilie 2018 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a organizat în colaborare cu CCI două instruiri – una pentru exportatorii începători şi alta pentru cei avansaţi. Desfăşurate prin intermediul iniţiativei EU4Business, cele două cursuri au reprezentat un imbold pentru ca antreprenorii moldoveni să-şi dezvolte afacerile şi să-şi sporească nivelul de competitivitate odată cu accederea pe piaţa europeană.

Anul 2014 a deschis noi oportunităţi pentru mediul antreprenorial din Republica Moldova. Având undă verde pentru a exporta în UE, odată cu semnarea Acordului de Asociere şi intrarea în vigoare a capitolului referitor la Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre RM-UE, antreprenorii moldoveni s-au pomenit însă că nu prea ştiu cum să folosească noile şanse. Şi asta deoarece exportul pe piaţa europeană este total diferit de exportul în Rusia cu care s-au obişnuit ani de-a rândul. Pentru a lichida această lacună, CCI a lansat Academia Exportatorilor, urmărind scopul de a ghida antreprenorii moldoveni în procesul de export pe direcţia UE şi a le oferi toate instrumentele nece-sare astfel încât aceştia să păşească cu dreptul pe piaţa europeană.

Experienţa East Invest trebuie multiplicată

Începând cu anul 2010, CCI a fost parte a proiectului regional EU4Business  East Invest de facilitare a investiţiilor şi a comerţului în ţările Parteneriatului Estic, realizat în cadrul iniţiativei EU4Business . Scopul proiectului a fost de a spori capacităţile actorilor economici pentru a promova şi facilita cooperarea economică şi de investiţii între UE şi ţările Parteneriatului Estic. Astfel, în perioada anilor 2010-2017 o serie întreagă de întreprinderi mici şi mijlocii din Moldova au beneficiat de instruiri, schimburi de experienţă şi vizite de studiu în ţările UE, îmbunătăţindu-şi astfel abilităţile şi contribuind la intensificarea relaţiilor economice dintre UE şi Moldova.

Pornind de la această experienţă pozitivă, CCI şi-a propus să continue practica de diseminare a cunoştinţelor şi de promovare a relaţiilor comerciale dintre Moldova şi UE. „Academia Exportatorilor ne-a venit în gând ca urmare a Academiilor organizate împreună cu Eurochambres în cadrul East Invest. Experienţa bogată acumulată pe parcursul anilor ne-a permis să lansăm noua Academie pentru a ajuta antreprenorii moldoveni să pătrundă pe piaţa europeană”, spune vicedirectorul CCI, Mihai Bîlba.

Diferiţi, dar cu acelaşi scop

Cursurile „Practici şi Proceduri de Export pentru întreprinderile mici şi mijlocii” pentru exportatori începători şi, respectiv, cei avansaţi, primele organizate sub umbrela Academiei Exportatorilor, au adunat sub acelaşi acoperiş antreprenori care gestionează afaceri diferite, au ambiţii şi scopuri diferite de dezvoltare a businessului, însă toţi sunt interesaţi de acelaşi lucru – să beneficieze şi să valorifice la maximum oportunităţile de export pe piaţa Uniunii Europene.

Ghidaţi de experţi locali şi internaţionali, exportatorii au aflat regulile exportului pe piaţa UE. Cursurile au fost concepute astfel încât să ajute şi să încurajeze companiile să iniţieze şi să dezvolte activitatea de export, pentru a reuşi astfel să accese-ze noi pieţe de desfacere. Instruirile pentru exportatorii începători au vizat subiecte legate de regulamentele UE şi standardele tehnice, proceduri de vămuire, declarare şi achitare a mărfurilor. Exportatorii avansaţi au învăţat cum să selecteze pieţele pentru creşterea exportului, cum să obţină informaţii relevante pentru cercetarea pieţelor de export, cum să-şi planifice o vizită de studiu în străinătate, cum să gestioneze riscurile comerciale, bancare, politice şi de ţară etc. Pentru a responsabiliza antreprenorii, organizatorii au perceput şi o taxă de participare în sumă de 81 euro pentru exportatorii începători şi 165 euro pentru cei avansaţi.

Jonathan Ian Walden, consultant principal în cadrul Crown Agents din Marea Britanie - o companie internaţională de dezvoltare şi furnizor global de servicii de consultanţă, a fost unul dintre experţii care a ghidat antreprenorii moldoveni în procesul de cunoaştere a procedurilor de export. „Am întâlnit la training persoane extraordinare, care vor să exporte pe piaţa UE. Sunt plăcut surprins de entuziasmul lor, de faptul că vor să-şi îmbunătăţească abilităţile de export, iar drept rezultat mărfurile moldoveneşti să fie mai prezente pe piaţa europeană”, ne-a spus Jonathan Ian Walden.

Exportul perfecţionează afacerile

Pentru Victor Luca, un antreprenor care gestionează o afacere în domeniul restaurantelor în or. Soroca, participarea la cursul de instruire a constituit o adevărată revelaţie. A aflat întâmplător de această oportunitate pe care a privit-o ca o şansă. Acum, pleacă acasă nu doar cu mai multe cunoştinţe în ceea ce priveşte posibilitatea de export pe piaţa UE, dar şi cu un plan concret de acţiuni. „M-am convins că Moldova are toate posibilităţile să cucerească consumatorul european. Pe lângă potenţialul financiar pe care ţi-l oferă piaţa europeană, este şi un lucru captivant din care înveţi şi te perfecţionezi încontinuu. Prin urmare, exportul în UE reprezintă pentru mine şi o ambiţie personală”, spune Victor Luca.

După ce mai bine de 10 ani a gestionat activitatea în domeniul restaurantelor şi hotelelor, acum antreprenorul şi-a pus în gând să-şi diversifice portofoliul, fiind tot mai mult tentat să exploreze potenţialul de export al Republicii Moldova. A reuşit deja să tatoneze reacţia europenilor şi a rămas surprins să constate că produsele moldoveneşti, precum vinul sau fructele, de exemplu, sunt foarte apreciate în rândul consumatorilor din UE. În acelaşi timp, şi-a dat seama că există o serie de lacune informaţionale pe care dacă nu le elimini, pur şi simplu, nu ai cum să reuşeşti, indiferent cât de ambiţios ai fi. Prin urmare, participarea la curs a fost mai mult decât binevenită, întrucât a reuşit să obţină răspunsuri la o serie de întrebări care vizează drumul pe care trebuie să-l parcurgă un antreprenor pentru ca produsul său să ajungă pe rafturile magazinelor europene.  

„Trăim într-un mediu informaţional destul de poluat, unde informaţia calitativă este foarte puţină. Acest curs reprezintă o investiţie simbolică, raportat la calitatea sugestiilor şi recomandărilor primite. Cu regret, astfel de oportunităţi sunt destul de puţine în Moldova, iar mediatizarea lor în rândul tinerilor ar schimba situaţia. Aşa însă, mulţi tineri ambiţioşi lansează afaceri pur intuitiv, fără a deţine informaţii, după care cedează, îşi pierd încrederea în sine şi nu mai vor să facă afaceri, deşi avem un potenţial enorm în rândul tinerilor”, consideră Victor Luca.

Frica a fost depăşită

Iana Ursu, administratoarea site-ului Biser.md, specializat în comercializarea broderiilor şi diverselor accesorii pentru lucrul manual, a conştientizat de mai mult timp că trebuie să practice activitatea de export, fiind impusă şi de circumstanţe. A primit deja o serie de comenzi din România pentru exportarea produselor handmade, însă nu ştia cum să le onoreze. În acelaşi timp, a decis că nu are rost să pornească la drum fără cunoştinţe în domeniu. „Eram cuprinsă de un sentiment de frică, nu ştiam de unde să încep. Acum lucrurile au devenit mult mai clare”, recunoaşte antreprenoarea.

Este ferm convinsă că participarea la cursul de instruire reprezintă o oportunitate pentru a-şi dezvolta afacerea şi a explora noile posibilităţi de export. „Am aflat multe lucruri pe care nu le cunoşteam şi merg acasă cu ideea că merită să faci export pe piaţa Uniunii Europene”, se arată convinsă antreprenoarea.

Tatiana Bass de la compania Dasterum, care exportă deja materiale de construcţii pe piaţa europeană, a obţinut la training informaţii suplimentare despre procesul de certificare a produselor, a aflat de unde poate găsi anumite date importante şi care sunt drepturile exportatorilor pe noile pieţe. „Ni s-au deschis ochii la numeroase aspecte de care nici nu bănuiam. Acum suntem mai siguri pe ceea ce facem. Merită să încercăm să explorăm noile posibilităţi”, spune Tatiana Bass, care a conştientizat că „pentru a accede pe piaţa europeană este nevoie de o continuă îmbunătăţire a calităţii produselor”.

Identificarea partenerilor în UE ne poate salva

Domeniul agricol este unul de mare perspectivă pentru Republica Moldova, constituind circa 40% din valoarea Produsului Intern Brut al ţării. Prin urmare, pentru antreprenorii care îşi dezvoltă afa-ceri în acest sector, deschiderea pieţei europene reprezintă un adevărat colac de salvare, după ce produsele lor periodic sunt declarate „non-grata” pe piaţa Rusiei, tradiţională până nu demult pentru agricultorii moldoveni.

Diana Vlasiuc este juristă în cadrul companiei Agarista Agricola, care deţine o livadă de 250 ha de prune, caise şi vişini în satul Cobusca Veche, raionul Anenii Noi. A venit la curs pentru a afla care sunt aspectele juridice necesare accederii pe piaţa europeană, ghidând astfel compania în procesul de export.

„Pentru orice producător, piaţa UE reprezintă o oportunitate de dezvoltare a afacerii. La moment, comercializăm fructe în stare proaspătă şi uscată în Rusia, unde de altfel putem vinde doar prin companii intermediare. În cazul în care vom găsi parteneri în UE suntem siguri că ne va fi mult mai uşor să ne realizăm producţia agricolă. Sunt ani în care avem cumpărători, dar sunt şi ani în care trebuie să-i căutăm”, spune Diana Vlasiuc.

Compania Fani SRL din satul Măgdăceşti, raionul Criuleni, specializată în creşterea fructelor, reprezintă o afacere de familie creată în anul 1995. Timp de mai bine de două decenii, pieţele principale de export au fost Belarus şi Ţările Baltice, însă de 5 ani compania exportă şi în UE struguri, mere, prune. „Fiecare ţară îşi are practicile sale de export şi a fost foarte important să aflăm care sunt cele ale ţărilor europene. Mai mult, am învăţat şi din greşelile altora”, ne-a declarat directorul companiei, Ştefan Bîtlan. Acum, conducerea Fani SRL este pregătită să implementeze recomandările experţilor, astfel încât să fie mai prezentă pe piaţa europeană. De asemenea, compania intenţionează să-şi diversifice pieţele şi să ajungă cu produsele sale şi în Orientul Mijlociu. „Cunoştinţele obţinute la instruire ne permit acest lucru”, spune încrezut Ştefan Bîtlan.  

Tendinţa este una bună

Practica de a instrui periodic antreprenorii este preluată de la nivel european. „Experienţa demonstrează că toţi au nevoie de suport pentru a se integra în comerţul internaţional. Sunt aspecte pe care nu ai cum să le cunoşti atât timp cât nu practici exportul. De aceea, învăţăm împreună cum să fim competitivi pe plan internaţional”, susţine preşedintele CCI, Sergiu Harea.

Academia Exportatorilor reprezintă un efort comun al Camerei de Comerţ şi Industrie şi BERD pentru ca antreprenorii moldoveni să-şi dezvolte potenţialul de export. „Majorând exportul, veţi majora profitul, veţi extinde aria de activitate şi veţi deveni mai competitivi”, a încurajat tinerii exportatori Veronica Arpintin, managerul naţional pentru Moldova al echipei de susţinere a micului business BERD.

Anual, Academia îşi propune să instruiască în jur de 150 de antreprenori, contribuind astfel la creşterea potenţialului de export al RM pe piaţa Uniunii Europene.■

___________________________________________________________________________

Acest articol a fost publicat în cadrul iniţiativei EU4Business.

 

 

 

Далее...

Efes Moldova – investiţiile dau roade

Efes Moldova marchează în acest an o triplă aniversare - 15 ani de când Grupul Anadolu Efes este prezent în Republica Moldova după procurarea pachetului majoritar de acţiuni al societăţii Vitanta Intravest, 145 de ani de la fondarea primei fabrici de bere din Moldova, de unde începe istoria actualei companii, creată în 1873 de germanul Raaps, şi 45 de ani de activitate a fabricii de pe strada Uzinelor. După aproape un secol şi jumătate de existenţă şi 15 ani de investiţii solide în modernizare, Efes Moldova este astăzi cel mai mare producător de bere din Moldova şi unul din cei mai mari contribuabili la bugetul de stat. În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, directorul financiar al Companiei Efes Moldova, Artur Vîrtosu, explică secretul acestei performanţe, prezintă rezultatele financiare ale companiei pentru anul 2017 şi ne spune cum se simte Grupul Anadolu Efes în Republica Moldova.

Profit: Dle Vîrtosu, suntem în ajunul sezonului estival când consumul de bere creşte semnificativ. Este compania Efes pregătită pentru majorarea volumului de producere? Care sunt prognozele pentru actualul sezon estival?

Artur Vîrtosu: Într-adevăr, avem o sezonalitate exprimată a consumului, ceea ce înseamnă că în perioada estivală consumul de bere este de trei ori mai mare decât în perioada rece a anului. Chiar şi în această situaţie suntem pregătiţi să facem faţă solicitărilor venite atât de pe piaţa internă, cât şi cea externă. Compania dispune de capacităţi suficiente pentru a satisface cerinţele consumatorilor de pe întreg teritoriul Republicii Moldova, şi totodată să-şi sporească geografia exporturilor, care a cunoscut o extindere semnificativă în ultimii ani.

Suntem, de asemenea, pregătiţi să lucrăm astfel, încât berea pe care o oferim consumatorilor să fie cea mai proaspătă şi de cea mai înaltă calitate. Prospeţimea produsului este unul dintre avantajele noastre majore. În acest mod, ne menţinem poziţia indiscutabilă de lider pe piaţă, ceea ce înseamnă că 6 beri din 10 consumate în Moldova sunt produse de Efes Moldova.

Profit: Totuşi, intenţionaţi să produceţi mai mult sau mai puţin decât în vara anului trecut?

A.V.: Evident, planurile noastre ţintesc o uşoară creştere, englezeşte vorbind „single middle digit-growth”, adică o creştere de o singură cifră. Am considera satisfăcătoare o creştere de 5%. Piaţa este matură şi competitivă, prin urmare, trebuie să fim suficient de abili şi inovatori pentru a concura atât cu companiile locale, cât şi cu importatorii care reprezintă companii şi branduri globale.

Profit: În opinia Dvs., care ar fi principalele cauze ce ar determina consumul de bere în ţară? Numărul populaţiei, politica de preţuri, marketingul, publicitatea, noi branduri etc?

A.V.: Estimările noastre arată că în Moldova consumul de bere este în jur de 40 de litri pe locuitor. Evident, există foarte mulţi factori care influenţează acest proces, începând cu puterea de cumpărare a populaţiei şi terminând cu numărul cetăţenilor. O analiză elementară a structurii populaţiei denotă faptul că în ultimii ani ne confruntăm cu o scădere semnificativă a numărului populaţiei tinere ceea ce se răsfrânge negativ şi asupra nivelului consumului.

Profit: Care este costul de producere al berii astăzi şi există posibilităţi pentru reducerea acestuia?

A.V.: Costul de producere al berii variază. La producerea berii se folosesc materii prime al căror preţ este stabilit la nivel mondial, cum ar fi malţul, hameiul, ambalajul. La aceste capitole nu există o piaţă locală sau una regională, preţurile fiind mondiale. Dar, evident, există şi alte componente care se regăsesc în preţul berii precum salariile şi resursele energetice. În Moldova resursele energetice sunt mai scumpe decât în ţările din vecinătate şi la moment reprezintă circa 10% din cost.

Profit: Apropo, în ultimii ani, subiectul eficienţei energetice a devenit unul actual în Moldova. Compania implementează careva proiecte de eficienţă energetică pentru a reduce consumul?

A.V.: Efes Moldova este o companie responsabilă inclusiv din acest punct de vedere. Implementăm atât proiecte reglementate prin lege, cât şi proiecte pe care le dezvoltăm individual.

Cel mai important ţine de utilizarea sticlei reutilizabile, care permite o economie substanţială a energiei electrice. Oricare sticlă pe care o folosim are în medie 6 cicluri de utilizare. Producerea ei necesită foarte multă energie. Acum închipuiţi-vă ce presiune am depune pe sistemul energetic dacă am opta pentru sticla nereturnabilă. Nemaivorbind de presiunea asupra ecologiei!

În ultimii ani compania a implementat un sir de proiecte de reducere a consumului de energie electrică, cum ar fi recuperarea energiei la suflarea buteliilor PET şi a energiei în secţia de fierbere a mustului de bere, optimizarea proceselor tehnologice de spălare şi dezinfectare a echipamentelor, cât şi a instalaţiilor frigorifice. Implementarea acestor proiecte a dus la o reducere a consumului de energie electrică cu circa 150.000 kWh anual. De asemenea, am realizat un proiect care vizează iluminarea în cadrul întreprinderii, iar drept rezultat la moment toată iluminarea este pe bază de led. Chiar dacă investiţia iniţială a fost una semnificativă, efectele la capitolul consumului de energie electrică deja se fac simţite.

Profit: Pe cât de sigur ar trebui să fie consumatorul de bere că produsul pe care-l consumă este unul de calitate?

A.V.: Până în prezent, compania Efes Moldova a investit în utilaje moderne şi costisitoare care permit producerea berii respectând cele mai înalte standarde de calitate. Pe parcursul procesului de producere, calitatea berii este măsurată prin 1500 de determinări ai parametrilor de calitate. În plus, noi avem o politică foarte strictă de activitate cu furnizorii. Toate materiile prime sunt achiziţionate de la producători certificaţi cu renume mondial care respectă cerinţe stricte ale calităţii. Niciun furnizor necertificat sau neverificat nu va putea lucra vreodată cu noi. Totodată, apa utilizată este tratată, astfel încât conţinutul de săruri minerale este ajustat cerinţelor fiecărui tip de bere. Acest lucru distruge mitul promovat de unii consumatori de bere că totul depinde de apa cu o provenienţă geografică remarcabilă. Indicatorul cel mai important pentru consumator ar trebui să fie prospeţimea berii.

Profit: Vă rog să va referiţi la rezultatele financiare ale companiei Efes Moldova pentru anul 2017. Corespund acestea aşteptărilor şi obiectivelor stabilite la început de an?

A.V.: Pentru început aş vrea să evidenţiez mediul în care activăm şi anume situaţia macroeconomică din ţară şi cum se reflectă aceasta asupra industriei producătoare de bere, concurenţei şi consumului de bere, în general. La nivel macroeconomic, anul 2017 a fost unul relativ stabil, dar totodată neordinar.

În acest context favorabil, piaţa berii din Moldova s-a recuperat printr-o creştere de aproximativ 5-6%, după o scădere de 30% pe parcursul a 4 ani consecutiv. 2012 a fost anul când s-a vândut cea mai mare cantitate de bere în ţara noastră. Au urmat apoi scăderi esenţiale de până la 10% anual. Prin urmare, creşterea de anul trecut este una îmbucurătoare şi ne oferă optimism că există tendinţe de îmbunătăţire a lucrurilor.

Profit: La cât s-a cifrat volumul vânzărilor în 2017?

A.V.: Anul trecut, în pofida intensificării concurenţei, am rămas lideri incontestabili pe piaţa berii din Moldova, volumul vânzărilor fiind practic la nivelul anului 2016. Pe piaţa locală am comercializat peste 70 mil. litri de bere şi băuturi slab alcoolice, creşterea fiind de 0,3%. Veniturile din vânzări au însumat 632 mil. lei, fiind în scădere cu 3% faţă de 2016. Acest lucru se explică atât prin concurenţa mult mai agresivă de preţuri, cât şi prin majorarea reducerilor comerciale oferite.

Rezultatul din activitatea operaţională a constituit 84,8 mil. lei, în creştere cu 10,2% sau cu 7,9 mil.  lei faţă de perioada precedentă. Profitabilitatea operaţională a constituit 13,4%, îmbunătăţindu-se faţă de anul 2016 cu 1,6%. Acest lucru vorbeşte despre faptul că am reuşit să fim mai eficienţi atât din punct de vedere al costurilor, cât şi din punct de vedere al preţurilor de achiziţie a materiilor prime.

Totodată, am avut o influenţă negativă în ceea ce priveşte cursul valutar, aprecierea valutei naţionale a condus la o scădere a profitului, care a constituit 57 mil. lei, în scădere cu 18% comparativ cu anul 2016, când am înregistrat un profit net de 70 mil. lei.

În pofida acestor circumstanţe, vreau să menţionez că anul trecut am înregistrat o creştere a impozitelor şi taxelor achitate la buget. Astfel, compania a contribuit la formarea bugetului public cu peste 296 mil. lei, în creştere cu aproape 20 mil. lei faţă de 2016. O analiză elementară arată că suntem unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat. De fapt, suntem în top 5 companii cei mai mari contribuabili şi ne aducem aportul la formarea bugetului de stat cu circa 1%.

În anul 2012, Efes Moldova a implementat standarde internaţionale de raportare financiară (IFRS) care sunt auditate de o companie internaţională de audit. Prin urmare, toate datele privind activitatea noastră financiară sunt disponibile pe site-ul companiei (efesmoldova.md), inclusiv rapoartele de audit şi cele ale conducerii. Suntem cât se poate de transparenţi din acest punct de vedere.

Profit: Pe rafturile magazinelor din Moldova putem găsi o mare varietate de bere. Cum face faţă Efes Vitanta concurenţei?

A.V.: Piaţa berii din Moldova este foarte deschisă, fiind favorizată atât de Acordurile de Liber Schimb cu ţările CSI, cât şi de Acordul de Asociere cu UE şi DCFTA, intrat în vigoare din septembrie 2014. Astfel, în ultimii trei ani, asistăm la o creştere considerabilă a competiţiei, cu jucători noi pe piaţă, o parte din ei cu o importanţă regională însemnată. Aş menţiona şi situaţia geopolitică din regiune, în special cea a vecinilor noştri din est. Ca urmare a evenimentelor de acolo, însoţite de devalorizarea valutei, producţia de bere din ţara vecină a devenit mult mai competitivă din punct de vedere al costurilor. Totodată, Ucraina fiind o piaţă foarte mare, consolidată în mare parte, dispune de capacităţi de producere neutilizate, respectiv, tentaţiile de export ale producătorilor ucraineni au crescut semnificativ. Preţurile lor în multe cazuri sunt de „dumping”.

Profit: La cât se estimează la moment investiţiile totale în dezvoltarea acestei afaceri?

A.V.: Compania Anadolu Efes este deja de 15 ani prezentă în Republica Moldova după procurarea pachetului majoritar de acţiuni al societăţii Vitanta Intravest. Din start, doresc să punctez faptul că Anadolu Efes este un investitor strategic şi pe parcursul acestor ani a devenit unul din cei mai mari investitori străini din ţară. Dacă ar fi să vorbim în cifre, începând cu 2003 compania a investit peste $136 mil. în modernizarea întreprinderii, creşterea capacităţilor de producere, în active cu destinaţie comerciale şi vânzări, precum şi în inovaţii atât în categoria bere, cât şi la capitolul băuturi slab alcoolice şi cidru. În ultimii ani, compania investeşte peste $4 mil. anual în dezvoltarea afacerii şi în implementarea inovaţiilor.

Profit: Se spune că investitorii străini sunt interesaţi de lansarea afacerilor în asemenea ţări precum Moldova doar dacă rentabilitatea capitalului (ROE) este de minimum 15%. Pentru Efes Moldova o asemenea rentabilitate este uşor de atins?

A.V.: Sincer vorbind, noi niciodată nu ne-am propus să avem un nivel de rentabilitate al capitalului investit de 15%. Din momentul în care a venit în Moldova, Efes s-a poziţionat în calitate de investitor strategic, ceea ce înseamnă că din start accentul a fost pus pe dezvoltarea şi modernizarea întreprinderii, pentru ca aceasta să-şi aducă propria contribuţie la dezvoltarea ţării. Referitor la cele 15%, cred că fiecare companie şi investitor îşi stabileşte individual care ar fi procentul de rentabilitate al capitalului investit. Acest indicator diferă de la industrie la industrie. Sunt domenii care necesită un capital investit semnificativ, cum ar fi compania noastră, unde partea de active pe termen lung este predominantă, nemaivorbind de investiţiile în resurse umane. Dar sunt industrii care practic nu necesită investiţii în active, investiţia de bază fiind doar în resurse umane. Evident, fiecare investitor urmăreşte recuperarea investiţiei.■

 

Далее...

Antoine Gabizon: Companiile adoptă o poziţie de aşteptare

În timp ce cererea pentru credite din partea persoanelor fizice continuă să crească, tot mai multe companii amână deciziile investiţionale, adoptând o poziţie de aşteptare. Preşedintele BC „Mobiasbancă-Groupe Société Générale”, Antoine Gabizon, atrage atenţie asupra faptului că numărul agenţilor economici care nu accesează banii din cererile de creditare aprobate este în creştere.

Profit: Dle Gabizon, aţi preluat funcţia de preşedinte al BC „Mobiasbancă-Groupe Société Générale” cu un an în urmă. Cum a fost acest an pentru Dvs. personal şi pentru banca pe care o conduceţi?

A.G.: Desigur, a fost nevoie de ceva timp pentru adaptare, iar Moldova nu a fost o excepţie. Acestea fiind spuse, pot afirma că am avut parte de o „aterizare” relativ uşoară, deoarece lucrurile la Mobiasbancă au mers şi merg bine, iar echipa este una bună.

La nivel personal, nu aş spune că a fost dificil să mă acomodez. În primul rând, având în vedere că în Moldova multe standarde sunt similare celor din Europa. În al doilea rând, eu deja am trăit şi activat în ţările vecine, România şi Ucraina.

Profit: Cu ce provocări v-aţi confruntat în această perioadă?

A.G.: Problema forţei de muncă a fost şi rămâne o provocare majoră şi nu sunt sigur că ea va dispărea în viitorul apropiat. În prezent, fluctuaţia de cadre este foarte mare în Moldova, iar pe piaţă se înregistrează o lipsă de  angajaţi. O asemenea situaţie nu a fost înregistrată în niciuna din ţările în care am activat anterior.

Profit: Ne puteţi oferi careva cifre la acest capitol?

A.G.: În cazul nostru, fluctuaţia de cadre reprezintă aproape 30%, inclusiv concediile pentru îngrijirea copilului. Acest lucru înseamnă că fiecare a doua persoană cu care te întâlneşti pe coridoarele băncii nu lucra în instituţia noastră cu doi ani în urmă. Cum poţi dezvolta banca, face schimb de experienţă, asigura o calitate consistentă a serviciilor şi promova cultura corporativă când fluctuaţia de cadre este atât de mare? Aceasta chiar este o problemă majoră.

În acelaşi timp, nu cred că suntem singura companie care se confruntă cu o astfel de dificultate. Este o problemă la nivel de ţară.

În plus, sistemul bancar nu pare să mai fie unul dintre cele mai atractive sectoare pentru candidaţi. Sectorul IT şi cel al comunicaţiilor devin mai atractive.

Şi nu în ultimul rând, mulţi tineri specialişti au venit la Mobiasbancă, cea mai mare bancă cu capital străin până nu de mult, cu scopul de a-şi îmbunătăţi CV-ul şi pentru a folosi numele băncii noastre drept o platformă de lansare în alte domenii. Din câte ştim, unii dintre cei care au plecat de la Mobiasbancă au ales să lucreze în alte sectoare, un număr foarte mic a decis să-şi continue activitatea în cadrul altor bănci, dar cea mai mare parte a plecat peste hotare. Nu sunt sigur că acest lucru contribuie pozitiv la dezvoltarea Republicii Moldova.

Profit: Înseamnă acest lucru că la moment Mobiasbancă nu are suficiente cadre?  

A.G.: Trebuie să recunosc faptul că ne confruntăm cu dificultăţi în procesul de recrutare a personalului la toate nivelurile. Cât priveşte fluctuaţia de cadre, situaţia este ceva mai bună la moment, având în vedere că am întreprins o serie de măsuri, inclusiv majorări de salarii. Consider că salariul nu este unicul lucru care menţine angajaţii într-o companie, dar, în acelaşi timp, compania nu îşi poate permite să nu le achite angajaţilor salarii competitive.
 
Anume din această cauză oferim angajaţilor posibilităţi de dezvoltare şi de îmbunătăţire a abilităţilor, inclusiv a celor manageriale. Organizăm numeroase traininguri. De exemplu, anul trecut, a fost creată o academie internă pentru pregătirea viitorilor manageri de filiale. Soluţionarea fenomenului fluctuaţiei cadrelor rămâne a fi principala noastră prioritate.

Profit: Pe data de 18 mai va avea loc Adunarea Generală a acţionarilor Mobiasbancă în cadrul căreia vor fi analizate şi aprobate rezultatele anului 2017 şi vor fi stabilite sarcini pentru 2018. Cât de mulţumiţi credeţi că vor fi acţionarii de rezultatele înregistrate în 2017?

A.G.: Consider că rezultatele anului 2017, în general, sunt bune. Banca s-a dezvoltat, iar cota de piaţă a crescut la capitolul portofoliu şi numărul de clienţi activi.

Rezultatele financiare, de asemenea, sunt bune, deşi sunt ceva mai scăzute comparativ cu 2016. Dar dacă să fim sinceri, 2016 a fost un an excepţional. El a fost destul de mult „poluat” de ratele foarte înalte la hârtiile de valoare de stat şi la Certificatele Băncii Naţionale.   
Atunci când rata dobânzii la instrumentele financiare fără risc este de 25%, băncile nu sunt motivate să acorde credite şi să-şi asume riscuri prea mari. În plus, devaluarea valutei naţionale în 2016, de asemenea, a contribuit la creşterea profitului.

Nu ne plângem de faptul că am avut un an excelent în 2016, dar acel an nu a reprezentat o reflectare corectă a businessului nostru.
Dacă excludem aceşti doi factori, atunci rentabilitatea capitalului (ROE) de 19% înregistrat în 2017 este un rezultat bun. Pot spune că cel mai mare acţionar al Mobiasbancă este satisfăcut de rezultatele înregistrate. Sper că şi acţionarii minoritari vor înţelege situaţia şi, de asemenea, vor fi mulţumiţi.

Profit: Ce lecţii ar trebui trase din ceea ce s-a întamplât în 2016? Ar fi binevenită stabilirea unor limite în ceea ce priveşte volumul hârtiilor de valoare de stat pe care o bancă le poate achiziţiona?

A.G.: Consider că nu. Dobânzile înalte înregistrate în 2016 au fost rezultatul unor circumstanţe excepţionale. Este puţin probabil că situaţia se va repeta în viitorul apropiat. Băncile ar trebui să se focuseze pe activitatea lor de bază care este creditarea economiei.

Profit: Anul trecut, Mobiasbancă a fost unica bancă mare care a primit autorizaţia BNM de a achita dividende pentru anul 2016. Pot acţionarii spera la dividende similare în 2017?

A.G.: Banca a achitat pentru 2016 dividende în mărime de 50% din profitul net înregistrat în acel an. Pentru 2017 banca a primit autorizaţia BNM de a achita, de asemenea, 50% din profitul net drept dividende. Acest lucru înseamnă că suma pe care o vor primi acţionarii va fi mai mică, deoarece şi profitul a fost mai mic. Decizia urmează a fi luată la Adunarea Generală a acţionarilor.

 

 

Profit: Care este strategia băncii pentru 2018?

A.G.: Strategia noastră nu va suferi careva schimbări fundamentale în 2018. Vom continua să fim o bancă universală şi să găsim un echilibru între activităţile de retail şi cele corporative. Ne aşteptăm la activităţi similare celor din 2017.

Al doilea scop este să continuăm să investim în viitor, în acelaşi timp rămânând o bancă profitabilă. Asta înseamnă iarăşi să găsim un punct de echilibru între profitabilitatea curentă şi cea viitoare. Nu vom tinde să ne majorăm cota de piaţă cu orice preţ şi, la sigur, nu vom practica o politică de dumping. Aceasta este strategia noastră generală.

Vorbind mai detaliat, vom continua să depunem eforturi în mai multe domenii, inclusiv în cel al personalului, trainingurilor, lucrului asupra mobilităţii şi culturii corporative. În acelaşi timp, vom acorda o atenţie deosebită remunerării. De asemenea, vom continua să modernizăm şi să digitalizăm activităţile băncii. Avem încă multe de făcut la acest capitol.

Vom lucra şi la proiecte regulatorii. Scopurile stabilite de BNM sunt extrem de ambiţioase. Decizia de a trece de la Basel I direct la Basel III într-o perioadă foarte scurtă de timp a reprezentat o revoluţie gigantică. Este o adevărată provocare.

Profit: Este aceasta o provocare chiar şi pentru Mobiasbancă?

A.G.: Da, este. Desigur, noi beneficiem de sprijinul Grupului Société Générale la capitolul know how. Totuşi, în activitatea de zi cu zi, ne bazăm pe angajaţii locali pe care trebuie să-i pregătim. Chiar dacă Mobiasbancă este o bancă relativ mare pentru piaţa locală, ea este o entitate mică pentru asemenea proiecte, costurile cărora sunt enorme.

Profit: Aţi putea să ne daţi un exemplu de cerinţă care reprezintă o provocare extrem de mare?

A.G.: Cerinţa KYC - Know Your Client sau Cunoaşte-ţi Clientul. Acest proiect este de departe cel mai mare la capitolul alocare de resurse umane. Este necesar să avem dosare detaliate ale tuturor clienţilor. Scopul este de a înţelege foarte bine activităţile şi afacerile clienţilor, situaţia personală, sursele de venit, comportamentul etc pentru a-i putea deservi mai bine şi a lua deciziile corecte. Acest lucru necesită instruirea personalului atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de vedere comercial, pentru a face faţă reacţiilor clienţilor. Proiectul KYC va rămâne cel mai mare în 2018.

Un alt exemplu este necesitatea de a verifica dacă tranzacţiile pe care le efectuăm pentru clienţii noştri sunt conform regulamentelor în vigoare. Pentru aceasta este nevoie de a implementa instrumente noi şi de a le actualiza permanent. Este o cerinţă a BNM, precum şi a companiei-mamă care activează în conformitate cu legislaţia franceză. În general, ambele merg în aceeaşi direcţie, dar unele cerinţe diferă puţin, în special la nivel tehnic, ceea ce iarăşi implică un volum suplimentar de lucru.

Aceştia sunt pilonii principali pentru 2018, 2019 şi chiar pentru 2020.  

Profit: Aş vrea să discutăm acum despre situaţia din sistemul bancar al Republicii Moldova. Cu ce provocări se confruntă şi prin ce se deosebeşte situaţia din Moldova la acest capitol de cea din alte ţări din regiune?

A.G.: Înţelegem că situaţia se îmbunătăţeşte. La sosirea mea în Republica Modova cu mai mult de un an în urmă, trei bănci se aflau sub supravegherea BNM. La moment, au rămas două. Dar aceste două bănci reprezintă 47% din totalul activelor sectorului bancar, lucru care poate avea consecinţe asupra felului în care sunt administrate respectivele bănci.

O altă problemă este legată de cota economiei cash. Este una dintre cele mai înalte dacă nu cea mai înaltă din regiune.

Cea de-a treia caracteristică a sectorului bancar moldovenesc este numărul mare de bănci mici - mult prea mare pentru economia RM.

Profit: Atunci când le este adresată această întrebare, reprezentanţii BNM şi mulţi experţi susţin că atât timp cât o bancă este profitabilă pentru toţi există loc sub soare.

A.G.: Adevărul este că băncilor mici le va fi din ce în ce mai dificil să facă faţă noilor reglementări, foarte drastice, stabilite de BNM, proceselor costisitoare de modernizare şi digitalizare, precum şi problemelor legate de personal. În rezultat, unele dintre ele, cel mai probabil, vor fuziona sau vor părăsi piaţa.

Profit: Cititorilor revistei noastre le va fi interesant să afle părerea Dvs. despre sectorul instituţiilor financiare nebancare (IFN). Unii experţi vorbesc despre o concurenţă „neloială” dat fiind faptul că aceste instituţii nu sunt supuse practic nici unor reglementări, în timp ce băncile sunt foarte strict reglementate. Ce părere aveţi la acest subiect?

A.G.: Consider că această situaţie devine o mare provocare. Cu câţiva ani în urmă, cota IFN nu era una importantă. În prezent, instituţiile financiare nebancare deţin circa 20% din portofoliul de creditare, cifra fiind cu mult mai mare în sectorul retail. Faptul se datorează creşterii de 30% înregistrate de respectivele instituţii în 2016 şi 2017.

Nu sunt sigur că actuala situaţie este una sănătoasă pentru ţară. În prezent, IFN sunt supuse unor reglementări minime în toate domeniile - organizaţional, financiar, prudenţial etc. Noile circumstanţe duc nu doar la o concurenţă neloială, deoarece IFN concurează cu băncile pentru cota de piaţă, dar favorizează practicile de neconformitate, precum tranzacţiile cash, tranzacţiile în care nu este cunoscută originea şi destinaţia banilor etc. Situaţia nu este în beneficiul clienţilor, ţinând cont de faptul că se creează circumstanţe de supraîndatorare şi de stabilire a unor dobânzi foarte înalte, lucru care poate prejudicia reputaţia sectorului financiar.  

Profit: Care ar fi sfatul Dvs., în calitate de bancher cu o vastă experienţă? Ce arată practica altor state?

A.G.: Nu putem vorbi despre toate ţările, dar consider că ţara vecină, România, poate oferi un exemplu foarte bun. Cu ceva timp în urmă, IFN au început să se dezvolte vertiginos în România, iar controlul asupra lor era foarte limitat. În prezent, aceste instituţii se află sub controlul Băncii Naţionale a României. Este foarte simplu. Desigur, reglementarea este diferită de cea aplicată în cazul băncilor, deoarece IFN nu atrag depozite de la clienţi şi practică un număr mai redus de operaţiuni. Dar în cadrul Băncii Naţionale a României există departamente speciale care se ocupă de IFN, fapt care asigură o abordare consistentă.

Profit: Dobânzile bancare sunt cu mult mai mici comparativ cu dobânzile stabilite de IFN. În acelaşi timp, dobânzile, precum şi marja bancară sunt mai înalte decât în UE. Mulţi reprezentanţi ai businessului susţin că dobânzile sunt destul de înalte chiar şi pentru fondurile oferite prin intermediului liniilor de creditare puse la dispoziţie de instituţiile financiare străine.

A.G.: În primul rând, aş vrea să spun că finanţările pe care le primim de la instituţiile internaţionale nu sunt ieftine. Destul de des banca noastră nu acceptă linii de creditare deoarece costul banilor oferiţi prin intermediul lor este destul de înalt. Personal, nu cred că marja bancară este înaltă în RM. Voi explica de ce. În primul rând, factorul de risc în Moldova este mult mai mare decât în Occident.

În al doilea rând, mărimea băncilor este foarte mică comparativ cu costurile pentru întreţinerea lor. În acelaşi timp, valoarea creditelor oferite şi a tranzacţiilor efectuate este, de asemenea, destul de mică.

Salariile şi costurile imobiliare mai mici doar parţial reduc din impactul celor doi factori menţionaţi, dat fiind faptul că multe alte costuri precum cele pentru consultanţă internaţională, hardware şi software, nu depind de piaţa locală.

Îmi puteţi reproşa că, în pofida acestor factori, profitul înregistrat de sectorul bancar moldovenesc este mai mare decât media înregistrată în Europa. Dar care este rentabilitatea capitalului pe care un investitor ar dori să o obţină?

O rentabilitate a capitalului de 8-9% este considerată una bună în Franţa, dar nici un investitor nu va veni în Moldova pentru o rentabilitate atât de mică. Investitorii aşteaptă o rentabilitate a capitalului de cel puţin 15% din două motive - costul resurselor financiare nu este acelaşi, iar prima de capital bancar trebuie să fie mai mare dat fiind riscul mai mare care există.
Vorbind în calitate de economist, aş spune că băncile din Moldova nu fac profituri în exces.

Profit: O rentabilitate a capitalului de 15% este astăzi o misiune posibilă în RM?

A.G.: Da, este. Anul trecut Mobiasbancă a înregistrat un ROE de 19%, în condiţii normale de activitate. Consider că ne-am confrunta cu probleme dacă nu am putea convinge acţionarii că suntem în stare să înregistrăm un ROE de minimum 15% către mijlocul anului.

Profit: Putem vorbi despre un interes al investitorilor francezi pentru RM în ultimii ani? Aţi recomanda investitorilor din Hexagon să deschidă afaceri în Moldova?

A.G.: Moldova are anumite avantaje competitive, precum salariile mai mici, angajaţi multilingvi şi scutiri de taxe de care Moldova va continua să beneficieze în cadrul Acordului de Liber Schimb cu UE (DCFTA). Din câte cunosc, niciunul dintre investitorii străini care şi-au deschis afaceri în Moldova în ultimii 5-6 ani nu s-au retras de pe piaţă. Recent, trei companii franceze şi-au lansat afaceri în Moldova. Primele două sunt UP şi EDENRED, care activează în domeniul tichetelor de masă. Acesta este un exemplu bun care se încadrează perfect în economia ţării. Există cerere pentru asemenea produse, iar Parlamentul a oferit baza legislativă necesară pentru respectiva activitate. Cea de-a treia companie franceză este WHETEC care activează în domeniul cablajelor electrice pentru sectorul auto.
Sosirea pe piaţă a companiei germane de retail Kaufland este, de asemenea, un semn bun.

Profit: După ce recent Banca Transilvania a achiziţionat Victoriabank, în prezent pe piaţa bancară a RM activează cinci bănci cu capital din UE. Este acesta un semnal promiţător şi cum va afecta el planurile şi operaţiunile Mobiasbancă?

A.G.: Atragerea unui mare investitor într-un sector care cu câţiva ani în urmă avea o reputaţie  discutabilă - este un mesaj foarte pozitiv. În acelaşi timp, faptul că încă o bancă mare are acţionari din UE va contribui la îmbunătăţirea bunei guvernări în cadrul acestei instituţii şi la respectarea regulamentelor UE. De asemenea, va duce la schimbarea imaginii sectorului bancar moldovenesc şi la creşterea concurenţei.

Profit: Înseamnă acest lucru o concurenţă mai mare pentru Mobiasbancă?

A.G.: Probabil da. Totodată, un sondaj efectuat recent de banca noastră a arătat că Mobiasbancă nu mai beneficiază, din punct de vedere material, de imaginea noastră în relaţia cu clienţii. Cu siguranţă, acest lucru a fost adevărat cu doi ani în urmă, dar la moment nu mai este un avantaj. Studiul a arătat că clienţii se simt confortabil şi în relaţia cu alte bănci. Nu vă pot pune cifre la dispoziţie, dar credeţi-mă, diferenţa este foarte mică, nesemnificativă din punct de vedere statistic.

Pe de altă parte, întregul sector va deveni mult mai previzibil în rezultatul intrării pe piaţă a unui nou investitor privat care este orientat spre obţinerea profitului şi care operează în conformitate cu regulamentele din Occident.

Profit: Moldova-Agroindbank, de asemenea, ar putea fi achiziţionată de un investitor străin în viitorul apropiat. BERD pare să fie interesată de acţiunile băncii. Dacă această tranzacţie va avea loc, atunci BERD va deţine acţiuni în trei bănci importante din RM: MAIB, Victoriabank, prin intermediul Băncii Transilvania, şi Mobiasbancă, unde deţine peste 8% din acţiuni. Mulţi experţi consideră stranie prezenţa unui acţionar în trei bănci care împreună deţin circa 60% din piaţa bancară. Putem vorbi, în aceste condiţii, de o concurenţă loială?

A.G.: Sunt de acord că, la o primă vedere, situaţia pare un pic surprinzătoare. Aş vrea însă să menţionez două lucruri.
 
Primul. În cadrul unor asemenea instituţii precum BERD există reguli de guvernare foarte stricte. În aceste organizaţii există aşa numitele Ziduri Chinezeşti, ceea ce înseamnă că persoanele responsabile de diferite bănci nu fac schimb de informaţii.

Al doilea. Cel puţin în cazul Mobiasbancă, BERD nu face parte din managementul băncii. Reprezentanţii BERD participă la Adunările Generale ale acţionarilor, dar, să fiu sincer, informaţia prezentată în cadrul adunărilor nu poate fi considerată una secretă, dat fiind sutele de participanţi. Informaţiile şi deciziile foarte importante sunt discutate şi luate în cadrul Consiliului Băncii. În cazul Mobiasbancă, BERD nu are reprezentant în cadrul consiliului şi, respectiv, nu are acces la niciun fel de informaţie privilegiată.
Aş dori, de asemenea, să menţionez faptul că în cazul BERD persoane diferite se ocupă de problemele de capital şi de cele de creditare, având la bază puncte de vedere diferite.  

Nu sunt expert în ceea ce ţine de felul în care activează BERD, dar aş vrea să subliniez faptul că BERD credita şi era reprezentată în consiliul unei bănci din Georgia în care am activat anterior. În acelaşi timp, BERD era acţionar şi finanţator la doi dintre concurenţii noştri şi niciodată nu au existat careva probleme.

Profit: Care credeţi că sunt în prezent principalele riscuri pentru sectorul bancar al RM?

A.G.: Nu văd niciun risc major. Dar este posibil ca profitabilitatea sectorului să scadă ca rezultat al numărului mare de bănci, al concurenţei cu IFN şi a creşterii costurilor, mai ales în cazul în care economia nu se va dezvolta atât de repede pe cât ne-am dori. În consecinţă, acesta nu va fi un lucru prea bun pentru economie.

Profit: Potrivit unor reprezentanţi ai opoziţiei, există riscul comiterii unei noi fraude bancare similare celei din 2014, când circa 1 mlrd. de dolari a dispărut din trei bănci. Este acest lucru posibil, dat fiind reglementările stricte impuse de BNM pe parcursul ultimilor doi ani?

A.G.: Consider că o nouă fraudă bancară este foarte dificil de comis astăzi, având în vedere controlul la care sunt supuse băncile. Nu am motive să cred că în cazul Mobiasbancă controlul este mai strict decât în cazul altor bănci. Consider că acest lucru este mai puţin probabil acum decât a fost anterior.

Profit: Cum aţi caracteriza economia RM la moment, reieşind din numărul de cereri pentru credite depuse la Mobiasbancă?

A.G.: Cererea este în creştere în sectorul retail. Printre cauze se numără, probabil, nivelul înalt al remitenţelor şi majorarea investiţiilor publice ca rezultat al sprijinului din exterior. Nu sunt sigur că situaţia va rămâne aceeaşi pe viitor.

Din păcate, nu se atestă o creştere a cererii şi la nivelul agenţilor economici. Din câte înţelegem, majoritatea companiilor au adoptat o atitudine de aşteptare. Pentru a face o investiţie de lungă durată, trebuie să te simţi confortabil în ceea ce priveşte viitorul ţării şi perspectivele sectorului în care doreşti să-ţi lansezi afacerea. Din păcate, mai multe companii nu se simt destul de confortabil la capitolele menţionate. La modul practic, asta înseamnă că multe companii care au depus cereri de creditare şi au primit autorizaţia de a retrage banii nu se grăbesc să facă acest lucru. Numărul celor care trebuie doar să apese butonul şi să primească banii este în creştere. Situaţia în cauză vorbeşte despre faptul că multe companii amână deciziile cu privire la investiţii. Pe de altă parte, nu este nimic neobişnuit cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare din toamnă.
                     
Profit: Ce vă impresionează în Moldova?

A.G.: Sunt încă impresionat de abilităţile lingvistice, de calificarea destul de înaltă şi de orientarea spre exterior a moldovenilor. Majoritatea au viziuni foarte deschise asupra lucrurilor.

Profit: Dar ce vă dezamăgeşte în ţara noastră?

A.G.: Legislaţia este încă destul de birocratică la multe capitole. RM ar trebui să aibă un cod al muncii mult mai liberal. Astfel, legislaţia cu privire la concediul de îngrijire a copilului  sau la concedieri  este dintr-o altă epocă. Autorităţile unei ţări mici cu resurse limitate ar trebui să acorde o mai mare atenţie flexibilităţii, să fie deschise şi să lase investitorii să decidă singuri când să vină şi când să plece. De asemenea, mai este încă mult de lucru la capitolul mentalitate. Am fost surprins de numărul mare al angajaţilor care nu doresc să fie numiţi în funcţii mai importante. Pe de o parte, multor angajaţi nu le place atitudinea şefilor, dar pe de altă parte le place confortul de a nu-şi asuma mai multă responsabilitate, preferând să lase acest lucru pe seama altora.■

 

Далее...