Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._5_2016 (239), mai 2016Accent pe calitate
Îmbunătăţirea continuă a sistemului de management al calităţii este una din priorităţile Mobiasbancă - Groupe Société Générale. Fiind o instituţie centrată pe nevoile şi interesele clienţilor, banca a decis să-ţi lărgească aria de certificare asupra unui serviciu important – creditele ipotecare pentru persoanele fizice, obţinînd certificare în Sistemul de Management al Calităţii conform ISO 9001:2015. Secretarul General al Mobiasbancă, Stela Ciobanu, vorbeşte în cadrul unui interviu acordat revistei Profit despre importanţa obţinerii acestui standard de calitate şi beneficiile pe care le aduce atât băncii, cât şi clienţilor.
Profit: Stimată dnă Ciobanu, ce înseamnă pentru Dvs. acest standard în domeniul calităţii?
S.C.: Un sistem de management în baza standardelor ISO presupune un control riguros al proceselor şi astfel contribuie la creşterea eficienţei şi eficacităţii, prin coordonarea şi conducerea întregii activităţi a organizaţiei în mod sistematic şi planificat.
Managementul calităţii este parte integră a strategiei băncii, punctul de referinţă fiind „Modelul centrat pe client” pentru fiecare proiect, procedură sau activitate.
Profit: De ce Mobiasbancă a dorit să fie certificată conform standardului ISO 9001:2015?
S.C.: Mobiasbanca este prima şi unica bancă certificată în anul 2013 conform standardului ISO 9001:2008 şi ne-am convins de beneficiile pe care le aduce implementarea unui astfel de sistem de calitate.
Certificarea ISO reprezintă o dovadă şi o apreciere a calităţii actului managerial, a bunelor practici din organizaţie, a orientării companiei în direcţia calităţii – îmbunătăţirii performanţei produselor şi serviciilor oferite clienţilor, transparenţa şi eficienţa proceselor noastre interne.
Pentru clienţi, această certificare reprezintă faptul că pot avea încredere în Mobiasbancă ca fiind o bancă onestă, cu un plan de dezvoltare strategic pe termen lung, cu obiective clare de creştere a afacerii – deci, poate garanta stabilitatea sa pe piaţă.
Anul acesta am dorit să lărgim aria de certificare asupra unui serviciu important – creditele ipotecare pentru persoane fizice, astfel oferind mai multă siguranţă clienţilor noştri. Mai mult decât atât, ne-am ambiţionat să fim prima companie din Republica Moldova care este certificată conform standardului ISO 9001:2015.
Nu în ultimul rând, am dorit să confirmăm statutul de bancă de referinţă pe piaţă pentru calitatea deservirii şi satisfacţiei clienţilor, cotată de unii experţi drept cea mai transparentă bancă la nivel de acţionariat.
Profit: Ce presupune acest proces de certificare?
S.C.: Pregătirea pentru certificarea ISO 9001:2015 a însemnat multă responsabilitate şi angajament din partea echipei băncii. Acest lucru a presupus 80 de procese în Sistemul de Management al Calităţii, aprobarea a 100 de documente normative interne, şase luni de lucru asiduu, efectuarea a 60 de interviuri de audit, organizarea a peste 20 de şedinţe de lucru, instruirea a 700 de angajaţi cu privire la cerinţele noi ale standardului ISO 9001:2015. 
Auditul de certificare a fost realizat de compania SGS din Moldova, filială a unei companii internaţionale cu sediul în Elveţia, şi este valabil trei ani, urmând să fie efectuate anual vizite ale auditului de supraveghere pentru confirmarea respectării cerinţelor standardului. Deţinerea certificatului ISO este o reuşită comună, unde fiecare angajat a dat dovadă de implicare şi atitudine responsabilă.
Profit: Care este valoarea adăugată pentru o companie deţinătoare a certificatului?
S.C.: Prin certificarea ISO ne-am asumat angajamentul faţă de îmbunătăţirea continuă a sistemului, ceea ce duce la avantaje pe termen lung faţă de satisfacţia clienţilor şi îmbunătăţirea relaţiei cu aceştia.
Certificarea Sistemului de Management al Calităţii conform ISO 9001:2015 aduce numeroase beneficii nu doar pentru bancă, ci şi pentru clienţii, partenerii băncii şi alte părţi interesate. Asta înseamnă siguranţă şi încredere în calitatea produselor/serviciilor, creşterea satisfacţiei clienţilor, îndeplinirea aşteptărilor clienţilor cu privire la produsele/serviciile băncii, simplificarea şi flexibilitatea proceselor, posibilitatea de a contribui la modificarea/ajustarea unui produs/serviciu prin participarea la diverse campanii de evaluare a satisfacţiei clienţilor, reclamaţii şi sugestii.
De asemenea, standardul de calitate ISO 9001:2015 presupune implementarea şi asigurarea respectării cerinţelor internaţionale de calitate, susţinerea clienţilor şi finanţarea proiectelor lor, angajamentul managementului băncii cu privire la respectarea cerinţelor internaţionale de calitate, crearea unui avantaj competitiv în faţa concurenţilor. Clientul are certitudinea desfăşurării proceselor din cadrul băncii, conform anumitor principii şi reguli. Nu în ultimul rând, considerăm că sporirea şi menţinerea unui nivel înalt de calitate conduce automat la creşterea cifrei de afaceri. Mobiasbancă şi-a consolidat poziţia pe piaţă în termeni de calitate şi eficienţă bancară. ■
Далее...
PARE 1+1 aduce migranţii acasă
Lansat în anul 2010, Programul de atragere a remitenţelor în economie PARE 1+1 a devenit funcţional în 2011. De atunci până în prezent, 717 migranţi sau rude de gradul I ale acestora şi-au iniţiat propriile afaceri, contribuind astfel la dezvoltarea economiei Republicii Moldova. Cele 128 mil. lei investite de stat pe parcursul a cinci ani au adus în economie investiţii de peste 215 mil. lei din partea migranţilor moldoveni. Evident, raportată la cifra transferurilor din străinătate, estimată în ultimii ani la peste $1,1 mlrd. anual, această sumă pare a fi una infimă, însă cel mai important este că roata s-a urnit din loc, iar concetăţenii noştri plecaţi peste hotare au un motiv în plus pentru a reveni acasă.
Programul PARE 1+1 prevede că fiecare leu investit de migranţi este suplimentat cu un leu sub formă de grant din partea statului. Lansat în 2010 cu suficiente rezerve şi critici din partea tuturor, inclusiv a donatorilor, Programul s-a dovedit a fi unul viabil, iar astăzi reprezintă principalul instrument de atragere a investiţiilor migranţilor în economie. Pe parcursul a cinci ani, alocările statului au crescut de la 10 mil. lei în 2011 la 50 mil. lei în 2016, fapt care demonstrează că interesul pentru acest Program este în continuă creştere.
Directorul general al Organizaţiei de Dezvoltare a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), Iulia Iabanji, se arată convinsă că Programul a ţintit un domeniu extrem de important şi sensibil, care, gestionat corect, poate reîntregi familii, crea noi locuri de muncă şi într-un final contribui la relansarea economiei ţării. Au fost cinci ani în care a fost nevoie de multe argumente pentru a convinge cetăţenii noştri că şi în Moldova pot fi lansate afaceri de succes, pot fi iniţiate noi parteneriate şi că doar investiţiile pot asigura plusvaloare economiei şi desigur companiilor beneficiare. Cu siguranţă, mai sunt încă multe de făcut, inclusiv la capitolul debirocratizare şi transparenţă, însă un lucru este cert – Programul PARE 1+1 ajută şi încurajează moldovenii plecaţi peste hotare să revină acasă şi să devină stăpânii propriei afaceri.
În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Iulia Iabanji vorbeşte despre rezultatele şi perspectivele Programului, despre problemele şi provocările întâmpinate pe parcurs, despre integrarea migranţilor în circuitul economic al Republicii Moldova, dar şi despre schimbările care se aşteaptă în cadrul Programului PARE 1+1, gestionat de ODIMM.
Profit: Stimată dnă Iabanji, cum aţi caracteriza activitatea de până acum a Programului PARE 1+1? A reuşit acesta să impulsioneze mediul de afaceri din Moldova?
Iulia Iabanji: Programul PARE 1+1 şi-a propus să mobilizeze resursele umane şi financiare ale migranţilor moldoveni şi să le redirecţioneze în economie. Programul activează în baza regulii 1+1, ceea ce înseamnă că la fiecare leu investit din remitenţe, statul alocă încă un leu sub formă de grant. Cu şapte ani în urmă când a demarat procesul de elaborare a Programului, am pornit de la analiza situaţiei, care la acea vreme arăta că transferurile venite de la migranţi reprezintă o sumă colosală – $1,2 mlrd. anual, a treia parte din PIB, iar mai mult de jumătate din populaţia activă, 800 de mii de persoane (cifre neoficiale), se aflau peste hotare. Această situaţie a determinat Guvernul să identifice soluţii, în primul rând pentru a stopa migraţia persoanelor, în special a tinerilor, iar în al doilea rând pentru a redirecţiona remitenţele din consum spre investiţii. Studiile de la acea oră arătau că din suma totală a transferurilor, 93% erau direcţionate spre consum şi doar 7% în investiţii. Pornind de la această realitate, obiectivul a fost de a stopa exodul de persoane, de a-i încadra în circuitul economic şi de a contribui astfel la dezvoltarea economiei.
Pentru ODIMM, Programul PARE 1+1 înseamnă o etapă foarte importantă din viaţa organizaţiei noastre, dar şi o realizare a Guvernului Republicii Moldova. Lansat în octombrie 2010 şi devenit funcţional în 2011, chiar din start Programul a avut parte de numeroase aprecieri, dar şi critici. În primul rând îşi exprimau nemulţumirea persoanele rămase în ţară, în al doilea rând donatorii afirmau că migranţii mai beneficiază şi de alte suporturi şi facilităţi, în al treilea rând tinerii se considerau nedreptăţiţi pentru că au rămas în ţară şi nu pot beneficia de resursele acestui Program. A urmat o perioadă de explicaţii în rândul populaţiei şi migranţilor, cărora le spuneam că este firesc ca fiecare program să aibă o perioadă de implementare, un buget şi un grup ţintă.
Explicaţia era că Programul PARE 1+1 nu era unicul program derulat în ţară. La acea vreme era funcţional deja Programul de abilitare economică a tinerilor PNAET, agricultorii aveau posibilitate să acceseze fondurile Programului IFAD şi să beneficieze de resursele Fondului de Subvenţionare, mai existau şi alte proiecte, linii de creditare etc. Prin urmare, pentru migranţi a fost creat Programul PARE 1+1, lansat cu intenţia de a ajuta moldovenii să revină şi să încerce să-şi găsească surse de existenţă aici, în ţară. Aceasta a fost o mare provocare, pe care sper că am trecut-o cu succes.
Profit: Care este numărul beneficiarilor Programului şi valoarea resurselor atrase în economie?
I.I.: Pe parcursul a cinci ani au primit granturi 717 migranţi sau, cu alte cuvinte, au fost finanţate 717 afaceri ale migranţilor şi rudelor de gradul I ale acestora. Asta ar însemna că 717 familii s-au reîntregit, că mulţi tineri după absolvire nu au mai plecat peste hotare, ci au rămas în ţară şi cu banii părinţilor au iniţiat o afacere. Astfel, au fost create noi locuri de muncă, oferite salarii, achitate contribuţii la bugetele locale şi naţionale, au apărut noi servicii pe piaţă, fiind acoperite numeroase nişe de necesităţi, în special în sectorul rural.
Studiile efectuate arată că geografia migranţilor este destul de extinsă, însă 50% din migranţii grantaţi în cadrul Programului sunt din Italia, iar 15% din Rusia. De asemenea, am reuşit să atragem resurse ale migranţilor din România, Irlanda, Coreea, Germania, Grecia, Franţa etc. Din 100% de participanţi la Program, 50% sunt migranţii care au revenit acasă. Alţi 50% sunt rudele de gradul I ale acestora. De remarcat faptul că 50% din afacerile finanţate sunt start-upuri, ceea ce înseamnă că migranţii au iniţiat propria afacere. Preponderent, accentul este pus pe localităţile rurale. Mediul rural este eligibil în proporţie de 70%, mun. Chişinău - 20% şi mun. Bălţi - 10%. Participanţii la Program beneficiază şi de un curs de instruire obligatoriu, organizat înainte de acordarea finanţării şi care oferă posibilitate migranţilor să decidă ce tip de afacere să iniţieze.
Profit: Care au fost cele mai mari dificultăţi, dar şi provocări cu care v-aţi confruntat pe parcurs?
I.I.: Iniţial, trebuia să trezim interesul şi să consolidăm încrederea oamenilor că şi acasă pot fi lansate afaceri. În acelaşi timp, schimbările permanente ale situaţiei în ţară în acea perioadă ne-au determinat să depunem mai mult efort pentru a convinge cetăţenii să revină acasă. În acest context, s-au făcut paşi importanţi, în special în ceea ce priveşte continuarea realizării reformei regulatorii, fiind excluse un şir de autorizaţii, certificate care se suprapuneau şi făceau dificil procesul de lansare şi dezvoltare a afacerii. Toate aceste realizări au permis ca Moldova să avanseze în clasamentele internaţionale Doing Business şi Costs of Business, care denotă că în ţara noastră intrarea în afaceri este destul de rapidă şi mai puţin costisitoare, în comparaţie cu ţările din regiune.
Evident, că mai sunt probleme, dar sunt realizate şi îmbunătăţiri. În paralel, au fost dezvoltate mai multe oportunităţi de finanţare prin diferite proiecte, au fost deschise linii de creditare internaţionale, fapt care ne-a ajutat să convingem mai uşor oamenii să revină şi să investească în economie. În primii doi ani a fost dificil, însă în anul trei ne-am pomenit cu un surplus de cereri, mai exact cererea era de două ori mai mare decât oferta. Resursele financiare din bugetul Programului nu ne-au permis să acoperim toate solicitările de finanţare, fiind nevoiţi să acordăm prioritare sectorului rural, să susţinem afacerile din domeniul serviciilor şi producerii.
În anul 2015, de asemenea, cererea a fost mai mare decât oferta - 42 mil. lei, în condiţiile în care bugetul era de 30 mil. lei. Guvernul, împreună cu Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei, a analizat situaţia şi în rezultat, bugetul a fost rectificat cu 12 mil. lei. Pentru anul 2016 proiectul de buget prevede majorarea resurselor de stat, ceea ce înseamnă că bugetul Programului pentru acest an este de 50 mil. lei. Am început cu 10 mil. în 2010 şi am ajuns la 50 mil. în 2016.
Profit: Totuşi, în condiţiile actuale, când economia Moldovei parcurge nu tocmai cea mai fericită perioadă, interesul pentru acest Program este în creştere sau descreştere?
I.I.: Interesul pentru acest Program rămâne în continuare unul sporit. Multe familii ne telefonează şi se interesează dacă acesta mai este actual. După cum ştiţi, Programul a fost prelungit până în 2018, iar cel mai important este că are acoperire financiară. În Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu toate resursele sunt planificate, prin urmare, suntem siguri că Programul va continua, pentru că există finanţare.
Profit: Care ar fi numărul de migranţi ale căror resurse credeţi că pot fi atrase în economie?
I.I.: Atunci când vorbim de rezultatele PARE 1+1 mi se pare că acestea sunt remarcabile - 717 familii reîntregite şi tot atâtea afaceri iniţiate. Însă raportat la numărul de sute de mii de cetăţeni plecaţi peste hotare, evident această cifră este una infimă.
Totodată, sondajele arată că 70% dintre moldovenii plecaţi spun că s-ar întoarce acasă, dacă ar avea un loc de muncă şi o sursa de existenţă, şi doar 20% afirmă că vor să lanseze propria afacere. Pornind de la aceste 20%, cred că eşantionul nostru ar fi de circa 100-150 mii de migranţi, ale căror resurse pot fi atrase în economie. Dintre aceştia, unii decid să se întoarcă şi să lanseze o afacere azi, alţii cu timpul.
Profit: Pentru a determina mai mulţi migranţi să revină acasă, a fost analizată posibilitatea ca Programul să fie nu 1+1, ci 1+2, ceea ce ar însemna ca la fiecare leu investit de migrant, statul să aloce 2? Poate acest lucru ar încuraja şi mai mult moldovenii plecaţi peste hotare să-şi lanseze propriile afaceri?
I.I.: Programul PARE 1+1 a fost iniţiat pornind de la experienţa Mexicului. În anul 2008, o delegaţie guvernamentală, din care am făcut parte şi eu, a plecat în Mexic pentru a studia experienţa în acest sens. În Mexic există sistemul 1+1, 2+1, 3+1, 4+1, ceea ce înseamnă că un dolar investit de migrant sau asociaţia diasporei este complementat cu un dolar din bugetul local, un dolar din bugetul regional şi un dolar din bugetul naţional. În 2009, am prezentat noul Program-pilot PARE în valoare de 100 mil. lei, care urma a fi realizat pe parcursul a doi ani. Din lipsă de resurse, acesta nu a avut însă finalitate. Din păcate, situaţia financiară din ţară este de aşa natură încât nu există posibilitatea astăzi ca la un leu investit de migrant, statul să aloce alţi doi lei.
Profit: Atunci, poate mergem şi noi pe ideea finanţării din bugetul local, regional şi naţional?
I.I.: Este o idee bună. Noi am început cu 1+1, pentru că astfel era mai uşor de convins autorităţile. În bugetul pentru 2011 au fost nu 50 mil. lei, dar 10 mil., iar 100 mil. lei au fost asimilate nu în doi ani, cum prevedea Programul-pilot, ci în cinci ani. Este complicat de spus cât ar trebui să fie bugetul Programului. Uneori este dificil să convingi oamenii că resursele sunt planificate şi vor fi alocate la timp. Oricum, chiar de la începutul anului curent am startat recepţionarea solicitărilor de instruire şi finanţare în cadrul Programului, la moment avem înregistrate deja circa 80 de cereri, dintre care 50 sunt în proces de finanţare.
Profit: Ce probleme invocă mediul de afaceri atunci când vine vorba de dezvoltarea afacerilor în ţara noastră?
I.I.: Una din primele probleme este accesul la finanţare. În cadrul instruirilor pe care le facem, noi le oferim beneficiarilor noştri undiţa şi le arătăm toate posibilităţile de finanţare a unei afaceri. Beneficiarii programelor ODIMM se simt ca într-o familie, pentru că noi îi susţinem pe tot parcursul dezvoltării şi extinderii afacerii. După alocarea grantului începe etapa de monitorizare pe parcursul a doi ani, timp în care evaluăm procesul de dezvoltare şi extindere a afacerii. Acesta nu este un control, ci un ajutor companiei, un lucru de mentorat, consultanţă care le oferă posibilitatea să progreseze.
Profit: Mai mulţi beneficiari invocă problema birocraţiei în cadrul Programului, care se manifestă la nivel de autorizaţii obţinute de la diverse instituţii. Este aceasta într-adevăr o problemă? Cu ce îi poate ajuta ODIMM la acest capitol?
I.I.: Suntem informaţi despre astfel de cazuri şi în măsura posibilităţilor încercăm să ne implicăm. Sunt situaţii când la acordarea autorizaţiilor s-a tergiversat procesul sau şi mai grav s-au solicitat bani pentru autorizaţii, care de fapt sunt gratuite. Mai sunt şi cazuri când beneficiarii au nimerit în aşa-numita listă neagră a organelor de control. Trebuie să recunoaştem că birocraţia la nivel central şi local persistă, de aceea cea mai mare bătaie de cap a Ministerului Economiei este să debirocratizeze sistemul, iar primul pas ar fi reducerea numărului organelor de control. Există deja un Regulament care stabileşte procedura de exercitare a controalelor, Caiete de sarcini, iar lista companiilor care urmează a fi verificate este făcută publică din timp, prin urmare, acestea au posibilitate să se pregătească. Cu alte cuvinte, se face o anumită ordine la acest capitol. În prezent, există un moratoriu în ceea ce priveşte efectuarea controalelor la agenţi economici şi ne bucură faptul că şi beneficiarii noştri respiră mai uşor.
Profit: Dacă ar fi să analizăm domeniile în care moldovenii migranţi preferă să-şi investească banii, care ar fi cele mai solicitate?
I.I.: Evident, ne-am dori să predomine domeniile serviciilor şi producerii, însă la moment mai mult de 50% din finanţări sunt alocate afacerilor din agricultură. În domeniul producerii am finanţat 139 de afaceri, servicii - 166 şi alimentaţie publică - 23. La capitolul alimentaţie publică sunt eligibile doar localităţile rurale.
Profit: Dar care sunt poate cele mai neobişnuite domenii de dezvoltare a afacerilor pentru care moldovenii au solicitat finanţare?
I.I.: Au existat astfel de finanţări şi dacă iniţial ele într-adevăr păreau neobişnuite, acum devin tot mai populare. Cu doi ani în urmă am finanţat prima fermă de vipere, iar ulterior am mai finanţat încă una.
De asemenea, am mai avut o solicitare neobişnuită de finanţare – pentru înfiinţarea unei crescătorii de chinchilla, un animal care are cea mai scumpă blană. La moment, în cadrul Programului sunt finanţate 12 crescătorii de chinchilla. În total, în Moldova sunt peste 30 de astfel de crescătorii, care au creat împreună o Asociaţie, pentru a facilita procesul de export al blănurilor. Avem crescătorii de melci, struţi, păsări, iepuri ş.a.
Profit: Câţi la sută dintre solicitanţi primesc refuz şi care sunt motivele pentru care nu obţin finanţare?
I.I.: Până în prezent, în jur de 7-8% din cererile de finanţare au primit refuz. În mare parte, motivele ţin de faptul că aceste afaceri nu reprezintă un domeniu prioritar pentru economie. Au fost şi cazuri când companiile solicitante mai dispun de finanţări din alte surse. În aceste cazuri, se acordă prioritate afacerilor care nu au altă sursă de finanţare.
Profit: Aţi făcut o evaluare a afacerilor care au fost finanţate în cadrul proiectului? Reuşesc oamenii de afaceri să se dezvolte mai departe de unii singuri? Au fost poate cazuri când afacerile s-au închis?
I.I.: Perioada de monitorizare pe care o avem este probabil cea mai lungă – doi ani. În acest interval de timp, beneficiarul nu are dreptul să schimbe profilul companiei cu un domeniu neeligibil în program, să vândă afacerea sau să schimbe fondatorul. Programul PARE ţine de fondator – acesta trebuie să fie migrantul sau ruda de gradul I. În cazul în care se schimbă fondatorul sau afacerea este vândută, aceasta nu mai este eligibilă în cadrul Programului. Dacă aceste reguli sunt încălcate se solicită returnarea banilor.
Avem cazuri de vânzare a businessului după perioada de monitorizare. Înţelegem că afacerea este proprietatea privată a fondatorului şi în acest context deciziile aparţin proprietarului. De exemplu, o companie beneficiară, după finisarea etapei de monitorizare, şi-a vândut afacerea şi este îmbucurător faptul că aceasta nu şi-a schimbat profilul de activitate, au fost menţinute locurile de muncă. Cu regret, avem şi două cazuri de deces a beneficiarului, însă rudele pot continua investiţia.
Profit: Care sunt planurile de viitor ale Programului?
I.I.: Am menţionat deja că Programul este prelungit până în 2018, iar în acest an ne vom axa în special de revizuirea şi îmbunătăţirea lui. Discutăm tot mai mult posibilitatea majorării plafonului de grantare, extinderea posibilităţilor de finanţare şi complementare a resurselor oferite de PARE 1+1. Până la finele anului intenţionăm să prezentăm o viziune nouă a Programului, pe care s-o consultăm cu Delegaţia UE, cu mediul de afaceri şi societatea şi să propunem Guvernului modificarea Hotărârii de Guvern cu privire la Programul PARE 1+1.
Cu alte cuvinte, vrem să schimbăm unele lucruri spre bine, pentru a putea implica şi resursele donatorilor. În acelaşi timp, avem şi cerinţe din partea acestora - să facem procesul cât mai transparent.
Scopul nostru iniţial a fost să convingem migranţii să revină acasă şi să iniţieze o afacere proprie, oferindu-le tot suportul necesar la început de cale. Ulterior, când este vorba de extinderea afacerii suportul nostru se manifestă în oferirea altor tipuri de suport şi instrumente, inclusiv financiare. De exemplu, statul poate garanta o parte din creditul pe care antreprenorii îl solicită de la bănci.
Profit: Ce mesaj aveţi pentru actualii şi potenţialii beneficiari ai Programului?
I.I.: Vreau să-i îndemn pe toţi cetăţenii noştri plecaţi peste hotare să revină acasă, să profite de oportunităţile PARE 1+1 şi să-şi lanseze propriile afaceri. Analiza situaţiei arată că sunt încă multe nişe neacoperite şi posibilităţi de a lansa o afacere, care pe viitor să aducă valoare adăugată posesorului. Noi oferim consultanţă, instruire, tutelă, expertiză în ceea ce priveşte administrarea eficientă a afacerii şi domeniile de finanţare. Ţintim spre companii cu potenţial de creştere, care pot fi incluse în circuitul economic. Îndemn beneficiarii să nu se axeze doar pe agricultură, pentru că există alte domenii care pot aduce recuperarea investiţiilor într-o perioadă mult mai scurtă de timp. Tot de ce este nevoie pentru această etapă este decizia de a lansa o afacere şi curaj. În prima fază sunt importante nu resursele financiare, ci cunoştinţele şi abilităţile antreprenoriale pe care noi le putem oferi.■
Далее...
Schimbare de optică la Fisc
Numit pentru a doua oară, în februarie curent, în funcţia de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Sergiu Puşcuţa vine cu o abordare nouă pentru activitatea Fiscului moldovenesc. Potrivit lui, este timpul ca Moldova să preia experienţa multor ţări europene unde Serviciul Fiscal este văzut ca un „business pentru stat”, adică un proces în care statul, cu cheltuieli minime, trebuie să înregistreze încasări maxime. La modul practic, aceasta înseamnă că statul nu va mai cheltui mii de lei pentru vizite la contribuabilii care au datorii nesemnificative, ci se va focusa pe contribuabilii care au obligaţiuni fiscale sau riscuri de evaziuni fiscale considerabile. Creşterea cu 20% a veniturilor bugetare în martie şi cu 15% în aprilie 2016 demonstrează că Fiscul este pe calea cea dreaptă. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Sergiu Puşcuţă vorbeşte despre reformele preconizate, rezultatele moratoriului asupra controalelor de stat şi relaţiile fisc-contribuabil.
Profit: Dle Puşcuţa, la 1 aprilie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea privind moratoriul, pentru o perioadă de trei luni, asupra controlului de stat, inclusiv al celui fiscal. În această situaţie, cu ce se ocupă inspectorii fiscali? Nu se plâng aceştia că nu au de lucru?
S.P.: Impresia că Fiscul este doar un organ de control nu este una tocmai corectă. Serviciul Fiscal de Stat este în primul rând un organ de administrare, având controlul fiscal printre atribuţiile componente. În total, conform statelor de personal în cadrul Serviciului Fiscal de Stat sunt prevăzute 1 892 unităţi de personal, dintre care doar 446 sau circa o pătrime sunt implicaţi în activitatea de control. Respectiv, activitatea a 75% dintre angajaţi este orientată spre deservirea contribuabililor, executarea plăţilor, evidenţa fiscală, etc, activităţi care nu cad sub incidenţa Legii cu privire la moratoriu.
În plus, această lege prevede un şir de controale care urmează a fi efectuate în regim normal, precum cele care se referă la restituirea de TVA şi accize, controalele în cadrul proceselor de insolvabilitate sau lichidării agenţilor economici la cererea acestora din urmă, controalele în cadrul dosarelor penale la solicitarea organelor de drept sau cele referitor la activitatea ilicită de întreprinzător.
Respectiv, o bună jumătate din toate activităţile de control tradiţional efectuate de Serviciul Fiscal continuă să fie realizate. În acelaşi timp, angajaţii care s-au eliberat sunt antrenaţi în alte acţiuni, precum cea de conformare a contribuabililor la respectarea legislaţiei fiscale. Acest lucru se face prin intermediul scrisorilor, analizelor, invitarea conducătorilor întreprinderilor la discuţii. De exemplu, într-o anumită ramură salariul mediu este de 5 mii lei, dar la un anumit agent economic acesta este de doar 2 mii lei. În acest caz, încercăm să vedem care sunt cauzele fenomenului şi cum poate fi majorat salariul oficial declarat. O asemenea abordare individuală dă rezultate destul de bune.
De asemenea, angajaţii care s-au eliberat în urma moratoriului sunt implicaţi în verificarea obligaţiunilor persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit. Termenul de depunere a declaraţiilor pe venit a expirat la 25 martie. La moment, informaţia este prelucrată şi se verifică cine a avut obligaţiunea de a depune declaraţia pe venit, cine a făcut acest lucru şi cine nu, cine a achitat deja impozitul şi cine nu.
Profit: Ştiţi cumva dacă acest moratoriu va fi extins?
S.P.: Moratoriul expiră la sfârşitul lunii iunie, iar la moment este prea devreme să spunem dacă va fi extins sau nu. Dar, ţinând cont de evoluţia încasărilor la buget, nu văd motive pentru a nu-l prelungi.
De ce spun acest lucru? Pentru că, cel puţin până la momentul de faţă, nu a fost înregistrată o creştere bruscă a tendinţei de evaziune fiscală şi a abuzurilor din partea contribuabililor neoneşti. Majoritatea agenţilor economici îşi continuă activitatea şi îşi onorează obligaţiunile faţă de buget în regim adecvat.
Profit: Deci putem spune că moratoriul are un efect benefic asupra activităţii economice?
S.P.: Din punct de vedere economic, evident că acest moratoriu este benefic, iar agenţii economici trebuie să se simtă mai descătuşaţi în privinţa organizării afacerilor.
Din punct de vedere bugetar-fiscal, trebuie să recunoaştem că după intrarea în vigoare a moratoriului nu au fost înregistrate probleme de executare bugetară la partea de venituri. Cele două impozite care sunt cele mai relevante în partea de venituri la bugetul de stat – impozitul pe venit şi TVA – înregistrează o creştere bună. 
Profit: La un moment dat totuşi moratoriul va fi anulat. Când acest lucru se va întâmpla, care vor fi companiile care vor fi supuse controalelor în primul rând?
S.P.: Serviciul Fiscal stabileşte lista contribuabililor care urmează a fi verificaţi în baza punctelor acordate pentru cele 35 de riscuri la care este estimată activitatea contribuabililor în dependenţă de profilul activităţii economice, regiunea unde aceştia activează etc. De exemplu, salariul mediu la întreprinderea X este mai mic decât media pe ramură – acest risc este evaluat la 5 puncte. Implicarea agentului economic în tranzacţii cu firme dubioase reprezintă un risc estimat la 7 puncte. Toate punctele se adună şi se face media. Companiile cu cel mai mare număr de puncte sunt supuse controalelor în primul rând.
IFPS are deja pregătite listele agenţilor economici cu cele mai mari riscuri. Nu pot spune că aşteptăm momentul anulării moratoriului, dar suntem pregătiţi să reîncepem controalele în orice moment.
Profit: Aţi mai deţinut funcţia de şef al Fiscului în perioada 2005-2008, respectiv, cunoaşteţi această activitate nu din auzite şi probabil nu v-a fost foarte dificil să stabiliţi trei obiective principale pe care doriţi să le realizaţi în anul curent. Care sunt acestea?
S.P.: Primul şi cel mai important obiectiv este executarea părţii de venit a bugetului. Este un obiectiv primordial pentru care activăm.
Apropo, în unele ţări europene Serviciul Fiscal este văzut ca un „business pentru stat”, un proces în care statul, cu cheltuieli minime, trebuie să înregistreze încasări maxime. Anterior nu împărtăşeam această opinie, considerând că scopul nostru principal este să controlăm activitatea absolut a tuturor contribuabililor. Executarea părţii de venituri se afla mai jos în lista de priorităţi. Abordările s-au schimbat, iar la moment considerăm că nu este eficient să cheltuim 20 de lei pentru vizite la contribuabilii care au datorii de 1 sau 2 lei, metaforic vorbind. Ne uităm la acest proces ca la un business şi efectuăm controale care ulterior vor aduce statului cele mai mari beneficii.
A doua prioritate este promovarea noii legi a Serviciului Fiscal de Stat, care a fost deja aprobată de Guvern şi remisă Parlamentului spre examinare.
Al treilea obiectiv este modernizarea strategică a Serviciului Fiscal de Stat în baza unui proiect finanţat de Banca Mondială (BM) în sumă totală de $20 mil. şi prevăzut pentru o perioadă de 5 ani. Sperăm foarte mult că acest document va fi ratificat în viitorul apropiat de către Comitetul de Directori ai BM şi Parlamentul RM, astfel încât deja la toamnă să demarăm procesul de modernizare strategică a instituţiei. Acesta prevede, printre altele, transcrierea Codului Fiscal şi eventual a Codului de Procedură Fiscală, finanţarea acţiunilor de restructurare şi modernizare a Serviciului Fiscal de Stat în baza noii Legi cu privire la Serviciul Fiscal de Stat, precum şi procurarea şi implementarea unui soft integrat de administrare fiscală.
Acestea ar fi principalele priorităţi pentru anul 2016. Sperăm să reuşim să le realizăm.
Profit: Care sunt principalele prevederi ale noii Legi cu privire la Serviciul Fiscal de Stat, la care v-aţi referit? Ce vom obţine în rezultatul implementării acesteia?
S.P.: La moment, există 36 de Inspectorate Fiscale de Stat, dintre care 35 teritoriale şi un Inspectorat Fiscal Principal de Stat. Se propune crearea unei singure entităţi juridice, Serviciul Fiscal de Stat, şi lichidarea tuturor celorlalte 36. Nu vor fi reduceri de personal, dar va fi schimbată abordarea de administrare fiscală. Se va trece de la principiul pe orizontală după amplasarea geografică la principiul de funcţionalitate pe verticală. Este o metodă de organizare a administrării fiscale tot mai frecvent întâlnită în diferite ţări europene, care este foarte strâns legată de dezvoltarea vertiginoasă a sistemelor informaţionale.
La moment, Serviciul Fiscal de Stat îndeplineşte câteva funcţii. Prima funcţie este deservirea contribuabililor, acordarea de servicii, primirea dărilor de seamă, eliberarea certificatelor, înregistrarea conturilor bancare, evidenţa contribuabililor etc. A doua funcţie este cea de inspectare-control post operaţional. A treia se referă la controlul operativ anti-fraudă, adică la momentul înfăptuirii activităţii economice. A patra funcţie este executarea silită a plăţilor restante faţă de buget. 
Dorim să organizăm Serviciul Fiscal pe principii de funcţionalităţi pe verticală. Va exista un Serviciu Fiscal de Stat cu amplasarea în mun. Chişinău, care va include Direcţia generală administrare fiscală, Direcţia generală control, Direcţia generală control-operativ, şi Direcţia generală executarea silită a plăţilor.
În teritoriu vor rămâne doar subdiviziunile de prestare a serviciilor şi deservire a contribuabililor. În prezent, serviciile prestate de oficiile teritoriale ale Inspectoratului fiscal sunt încă destul de solicitate de contribuabili dar, odată cu dezvoltarea serviciilor IT, necesitatea în prezenţa fizică a oficiului fiscal la nivel teritorial probabil va dispărea. Cred că noi vom fi deja martorii acestui proces.
Astfel, la nivel local nu vor mai exista inspectorate separate cu toate atribuţiile clasice de administrare fiscală.
De ce sunt necesare aceste schimbări? Există mai multe explicaţii, prima fiind abordarea neuniformă a diferitor cazuri de la raion la raion, cu toate că legislaţia este aceeaşi. Atunci când ne vom consolida pe funcţionalităţi toate aceste aspecte vor fi uniformizate.
În al doilea rând, vom putea utiliza mai eficient resursele umane de care dispunem. La moment, inspectorii din raioanele unde activează agenţi economici cu mai puţine riscuri nu îşi pot ajuta colegii din raioanele unde riscurile sunt mai mari. În urma reformei pe care intenţionăm să o implementăm, problema în cauză va fi uşor soluţionată.
Apropo, această practică este deja implementată de colegii din România, care, de asemenea, au recurs la consolidare, dar au mers pe principiul de regionalizare. Cele 41 de agenţii teritoriale au fost comasate în opt agenţii. După teritoriul administrat şi numărul de contribuabili, o regională din România ar fi similară cu activitatea Serviciul Fiscal de Stat din RM.
În al treilea rând, va creşte viteza de luare a deciziilor şi de administrare a activităţilor.
Şi nu în ultimul rând, sperăm să diminuăm considerabil riscul coruperii inspectorilor fiscali. Oricât de dureros ar fi, dar trebuie să recunoaştem - controlul şi executarea silită sunt activităţile cele mai vulnerabile la fenomenul corupţie. Trăind în aceeaşi localitate, apar anumite obligaţiuni şi relaţii fireşti, în viziunea multor moldoveni. În cazul în care controalele şi încasarea forţată a plăţilor vor fi efectuate de inspectori din alte localităţi, acest risc va scădea.
Profit: Aţi propus, de asemenea, modificarea Codului de Procedură Penală prin atribuirea autorităţii fiscale atribuţiilor de agent constatator în documentarea infracţiunilor penale la articolele ce ţin de practicarea activităţii ilegale de întreprinzător, evaziune fiscală etc. Organele care la moment se ocupă de aceste activităţi nu s-au propunţat împotrivă? Nu se tem că le luaţi ”pâinea”?
S.P.: De fapt a fost o idee comună, care a fost susţinută de Procuratura Generală, de Ministerul Justiţiei şi cel de Interne, precum şi de CNA. Toţi au căzut de acord că, în cazul în care procedura de constatare va fi realizată în Serviciul Fiscal de Stat, şansa ca dosarele să ajungă în instanţa de judecată şi aceasta din urmă să ia o decizie de condamnare va creşte.
Profit: Inspectoratul Fiscal are specialişti în acest domeniu?
S.P.: La moment nu avem foarte mulţi specialişti de acest gen. Intenţionăm să atragem specialişti din organele de drept care au statutul respectiv şi cunosc procedurile. Dacă propunerea noastră va fi acceptată de Parlament, va fi creată o subdiviziune specială la nivel central ce va documenta cazurile care, potrivit Codului Penal, fac obiectul infracţiunii penale.
Profit: Care este părerea Dvs. faţă de intenţia Guvernului de a reduce cu o treime numărul ministerelor şi al agenţiilor? A fost acest lucru discutat cu şefii agenţiilor existente?
S.P.: Nu ştiu dacă sunt persoana cea mai potrivită pentru a comenta decizia Prim-Ministrului, care a fost şi pentru mine o noutate. În general însă, consider că este o decizie corectă şi posibil de implementat. 
Profit: Care este tendinţa ultimelor luni în ceea ce priveşte acumulările la bugetul de stat? La începutul anului opoziţia susţinea că în scurt timp, lipsite de ajutorul partenerilor externi, autorităţile nu vor mai fi în stare să achite salariile şi pensiile. Pe cât de real este un asemenea scenariu?
S.P.: Cifrele vorbesc de la sine. În luna martie curent, la bugetul de stat au fost acumulate în total 1,422 mlrd. lei, în creştere cu 227 mil. lei sau cu 19% faţă de martie 2015. Încasările la bugetul local au constituit 295 mil. lei, în creştere cu 54 mil. lei sau cu 22,3%. Bugetul asigurărilor sociale de stat a însumat 838 mil. lei, cu 126 mil. lei sau cu 17,7% mai mult decât în martie 2015. Asigurările obligatorii în medicină au constituit 275 mil. lei, în creştere cu 62 mil. lei sau cu 29%.
În total bugetul public naţional administrat de Serviciul Fiscal de Stat în martie 2016 a fost de 2,832 mlrd. lei, cu 469 mil. lei sau cu 19,9% mai mult faţă de martie 2015. Considerăm că majorarea cu circa 20% este una foarte bună, mai ales în condiţiile în care nu au fost introduse impozite noi şi nu au fost majorate cotele celor existente.
Tendinţa de creştere a acumulărilor la bugetul de stat s-a menţinut şi în luna aprilie. Cifrele sunt ceva mai mici decât în luna martie, iar explicaţia constă în faptul că în martie tradiţional mai mulţi contribuabili achită impozitul pe venit. De fapt, martie este cea mai bună lună pentru Fisc.
Astfel, în aprilie, acumulările la bugetul de stat au fost de 827 mil. lei (+119 mil. lei sau +16,9% faţă de aprilie 2015), la bugetele locale – 284 mil. (+30 mil. lei sau +12,1%), la bugetul asigurărilor sociale de stat – 776 mil. (+86 mil. lei sau +12,5%) şi cele în Fondul de asigurări obligatorii în medicină – 255 mil. lei (+45 mil. lei sau +21,4%).
În total, la bugetul public naţional s-au încasat în aprilie curent 2,144 mlrd. lei, cu 281 mil. lei sau cu 15,1% mai mult decât în aprilie anul trecut.
Aceste cifre demonstrează că la moment rezultatele sunt bune, chiar dacă majoritatea agenţilor economici nu sunt supuşi controalelor.
Profit: Unii oameni de afaceri susţin că defalcările la buget ar fi mult mai mari dacă taxele ar fi mai mici, deoarece mulţi ar ieşi din economia tenebră. Împărtăşiţi acest punct de vedere?
S.P.: Dacă mi-aţi fi adresat această întrebare cu câteva luni în urmă, atunci probabil că răspunsul ar fi fost: ”Da, taxele sunt destul de mari”. Acum însă consider că ar fi corect să analizăm structura impozitelor.
La moment, impozitul pe venit este de 12% şi corespunde nivelului minim din regiune. Impozitul pe venit din salariu este de 7% şi 18%. Ultima cifră poate părea mare, dar să nu uităm că iniţial limita maximă era de 35%, apoi a fost micşorată la 32%, 30%, 28%, 25% şi în cele din urmă la 18%. Nu cred că în vreo ţară din regiune există cote mai mici de 18%. Valoarea TVA este de 20%, iar ţările în care acest impozit este mai mic pot fi numărate pe degete.
Majoritatea accizelor nu sunt mai mari decât în regiune. Mai mult, cazurile frecvente de încercări de contrabandă cu ţigări şi „facerea plinului cu produse petroliere la ieşirea din ţară” demonstrează că la aceste produse accizele chiar sunt mai mici decât la vecinii noştri.
Impozitul funciar este în mediu de 115 lei pentru un hectar de teren agricol. Consider că este o cotă foarte mică, în plus aceasta nu a fost schimbată în ultimii 10 ani. Acelaşi lucru este valabil şi pentru impozitul pe bunurile imobiliare.
Există două contribuţii care într-adevăr au un impact major în presiunea fiscală – contribuţiile sociale (23% achită angajatorul şi 6% angajatul din fondul de retribuire a muncii) şi asigurările obligatorii în medicină (4,5% angajatorul şi 4,5% angajatul din fondul de retribuire a muncii). Dar aici trebuie să menţionăm că contribuţiile sociale şi cele medicale sunt de fapt o metodă de a investi în viitorul şi sănătatea contribuabilului. Cu atât mai mult cu cât începând cu 1999 pensia se calculează pe principii individuale, ceea ce înseamnă că cu cât mai mult contribuabilul achită la buget cu atât mai mare îi va fi pensia persoanei corespunzătoare.
Reieşind din faptul că în prezent veniturile proprii nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile bugetului asigurărilor de stat, putem trage câteva concluzii: fie cota este prea joasă, fie evaziunea este prea mare, fie baza de impozitare este prea mică. Sau poate fi o simbioză din toate trei. În situaţia respectivă autorităţile statului au sarcina de a identifica soluţii şi nu doar cele de constrângere.
Suma impozitelor achitate pentru asigurarea medicală obligatorie este, de asemenea, una semnificativă, însă alte soluţii nu există dacă dorim să avem un sistem eficient de acordare a serviciilor medicale.
Deci, dacă ne întoarcem la componenta fiscală a impozitelor, atunci eu consider că lucrurile nu se vor schimba radical dacă impozitul pe venit, care la moment este 12%, va fi micşorat, de exemplu, la 10%.
Mult mai important este să avem stabilitate şi predictibilitate în ţară pentru a atrage noi investitori străini şi a-i determina pe cei locali să-şi extindă activităţile.
Profit: Care este părerea Dvs. despre intenţia autorităţilor de a introduce un impozit de 0,8% pentru imobilele cu o suprafaţă mai mare de 120 m.p. şi a căror valoare de piaţă depăşeşte 1,5 mil. lei? Se va ocupa şi Serviciul Fiscal de acest lucru?
S.P.: Inclusiv şi Serviciul Fiscal. Reieşind din faptul că în ultimul deceniu, din motive obiective, impozitul pe bunurile imobiliare nu a evoluat aşa cum ne-am fi dorit, consider necesare anumite reforme.
Iniţial, se presupunea că impozitul pe bunurile imobiliare va deveni o metodă indirectă de taxare a persoanelor cu venituri mari. Este o practică absolut normală. Cu regret, acest lucru nu s-a întâmplat. Prima cauză constă în faptul că nu s-a făcut o reevaluare permanentă a bunurilor imobile. De fapt, acesta este un impozit modest ca pondere în structura veniturilor.
În al doilea rând, impozitul de 0,8% trebuie văzut ca începutul unui impozit pe avere. Începem cu partea care este mai la vedere şi care este mai simplu de taxat. Dar ea va avea continuitate. Averea are mult prea multe componente care trebuie cumulate şi taxate cu cote pe care le va decide Parlamentul. Consider că la moment introducerea acestui impozit este o decizie corectă, care va viza persoanele cu condiţii de trai mai bune. Desigur, pot exista şi erori şi greşeli. Dar cu timpul toate vor fi soluţionate. 
Profit: Există contribuabili care pe parcursul ultimilor 3-5 ani „nu au fost onoraţi” cu niciun control din partea Fiscului şi sunt foarte satisfăcuţi de această situaţie. Cum să facem ca numărul acestor contribuabili să crească?
S.P.: Contribuabilii care nu sunt supuşi controalelor se conformează legislaţiei în vigoare, sunt mai corecţi în activitate şi mai oneşti în calcularea şi achitarea impozitelor, respectiv, inspectorii fiscali nu-şi pot permite luxul de a pierde timp şi eforturi doar pentru a da mâna cu ei. Anume din acest considerent au şi fost create abordările bazate pe riscuri. Permanent examinăm un volum enorm de informaţii şi ne axăm în mare parte pe întreprinderile cu riscuri mai mari. Dacă pe o listă se regăsesc companii cu un nivel de risc de 40 şi, respectiv, 10 puncte, atunci la cele din urmă cel mai probabil inspectorii fiscali nu vor ajunge în viitorul apropiat.
Profit: Pe de altă parte, alţi contribuabili, inclusiv unii cu care am discutat personal, se plâng că numărul controalelor este destul de mare, iar inspectorii fiscali sunt destul de aroganţi, iar unii dintre ei, direct sau indirect, cer mită.
S.P.: O parte dintre aceste probleme se vor rezolva de la sine odată cu dezvoltarea serviciilor la distanţă. Cu cât mai mulţi contribuabili, în relaţia cu Fiscul, vor trece pe platforma electronică de comunicare, cu atât mai eficientă va fi administrarea şi mai mulţumiţi vor fi agenţii economici. În acelaşi timp, trecerea la organizarea pe verticală, când un inspector de la Bălţi va controla un contribuabil de la Cahul, de asemenea, sperăm să contribuie la diminuarea fenomenului de corupţie.
Profit: Dar costurile nu vor creşte, ţinând cont de faptul că inspectorii vor trebui să se deplaseze la distanţe destul de mari?
S.P.: Calculele preventive arată că Serviciul Fiscal nu va fi în pierdere, dat fiind faptul că vor fi lichidate mai multe funcţii de şefi şi adjuncţi de şefi de inspectorate fiscale.
Profit: Care ar fi portretul inspectorului fiscal ideal şi al contribuabilului ideal?
S.P.: Lucrul cel mai important pe care ni-l dorim de la contribuabili este să fie cât mai transparenţi şi să reflecte toate operaţiunile financiare şi economice în evidenţa contabilă. Să nu practice activităţi ilicite.
Cât priveşte inspectorul fiscal, acesta trebuie să cunoască foarte bine legislaţia fiscală şi economică, sistemele informaţionale, să fie bine educat şi respectuos, să discute cu contribuabilul de la egal la egal. Inspectorul nu poate dicta anumite chestiuni contribuabilului şi viceversa. De asemenea, inspectorul trebuie să fie adecvat salarizat pentru a avea satisfacţia de la munca prestată şi pentru a nu fi tentat să ia mită.
Profit: Care este salariul mediu al inspectorilor fiscali?
S.P.: Pentru luna aprilie 2016 - 4 400 lei. La moment, majorări de salariu nu se prevăd.
Profit: Fluctuaţia de cadre este mare?
S.P.: Este destul de mare. În acelaşi timp, în prezent sunt peste 160 de locuri de muncă disponibile în cadrul Inspectoratului Fiscal. De exemplu, la Căuşeni din 32 de angajaţi, nu avem 8. Cea mai mare problemă cu cadrele se atestă în subdiviziunile de control care se considerau cele mai interesante şi atractive, dar care impun şi cerinţe mai ridicate faţă de profesionalismul funcţionarilor ce activează în ele. Insuficienţa de cadre este resimţită mai mult la nivelul raioanelor, iar acesta este încă un argument în favoarea centralizării.
Profit: Se spune că puţini sunt cei care reuşesc să între în apa unui râu de două ori. Dvs. aţi reuşit să faceţi acest lucru. Ce v-a surprins plăcut atunci când aţi revenit în această funcţie şi ce v-a întristat sau dezamăgit?
S.P.: M-a surprins plăcut faptul că în colectivul anului 2016 sunt foarte mulţi specialişti tineri, dar bine pregătiţi şi ambiţioşi. Observ o îmbinare reuşită între tradiţiile şi metodele de lucru bune care au existat în trecut şi schimbările care au avut loc în ultimii ani. Un alt lucru pozitiv sunt tehnologiile informaţionale moderne utilizate de instituţie.
Partea mai puţin plăcută este că în ultimii opt ani problemele au rămas aceleaşi şi sunt legate în mare parte de administrare, înzestrarea tehnico-materială, salarii relativ mici.
Un alt moment mai puţin plăcut este faptul că timp de 25 de ani. Fiscul nu a reuşit să soluţioneze problema sediului pentru oficiul central. În condiţiile în care Serviciul Fiscal de Stat devine o persoană juridică consolidată, această problemă va trebui neapărat soluţionată, altfel reforma nu va da roade.
Profit: Când aţi fost numit în funcţie nu aţi fost criticat nici de reprezentanţii majorităţii parlamentare, nici de cei ai opoziţiei. Cum explicaţi acest lucru?
S.P.: Totul este înainte (zâmbeşte). Chiar îmi vine greu să spun de ce nu au fost sau nu sunt comentarii. Nu m-am gândit la acest lucru. Importante sunt rezultatele. Inspectoratul Fiscal şi eu, în calitatea mea de şef al instituţiei, nu lucrăm pentru a obţine like-uri, ci pentru a îndeplini partea de venituri a bugetului de stat. Vom depune toate eforturile pentru a îndreptăţi aşteptările.■
Далее...
