Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._5_2013 (209), mai 2013Casa Bio – magazinul produselor ecologice
Într-un secol alert, când facem totul în grabă - mâncăm, gândim şi chiar acţionăm în grabă - organismul uman este supus unei presiuni enorme. Pentru a face faţă situaţiei, tot mai mulţi oameni aleg să consume produse Bio, adică produse sută la sută ecologice, care le întăresc organismul, făcându-l mai rezistent în faţa bolilor şi a stresului. Primul magazin specializat în vânzarea produselor ecologice Casa Bio s-a deschis în capitală la finele anului trecut, lucru apreciat de cei care cunosc valoarea acestor produse.
La Chişinău, produsele Bio puteau fi cumpărate până nu demult doar în farmacii sau la standurile Bio din supermarketuri. Primul magazin specializat în vânzarea acestor produse a fost deschis în centrul capitalei pe 29 decembrie 2012 de soţii Badia, ambii medici de profesie, care doresc să promoveze un stil sănătos de viaţă în rândul consumatorilor din Moldova.
De fapt, afacerea a fost lansată cu trei ani în urmă, când soţii Badia au început să importe produse farmaceutice Bio, pe care le distribuiau în farmacii. Ulterior, au primit propuneri de la partenerii de peste hotare să importe şi alte tipuri de produse ecologice pe piaţa din Moldova. Când volumul comenzilor a crescut, soţii Badia au decis că ar fi bine să-şi deschidă propriul magazin. În prezent, 98% dintre produse sunt importate din Germania, de la cel mai mare producător de produse ecologice din Europa – Bio Zentrale, cu o experienţă de peste 45 de ani pe piaţa europeană a produselor ecologice.
Printre produsele Bio comercializate la Casa Bio se numără suplimentele alimentare pentru profilaxie şi tratament, vitamine pentru copii, antioxidanţi, produse cosmetice şi de îngrijire, produse alimentare - ceai, cafea, ulei, paste, musli, boboase, pateuri, pâine, fructe uscate, zahăr şi îndulcitori naturali, dulciuri ecologice. Produsele nu conţin conservanţi, coloranţi, parabeni, sunt sută la sută naturale, inclusiv produsele de îngrijire - şampon, balsam, gel, pastă de dinţi, până la cele mai sofisticate creme de faţă.
Rafturile magazinului, coşurile pentru clienţi, precum şi jaluzelele sunt, de asemenea, naturale, iar stilul de amenajare al magazinului corespunde celui european. 
Marcela BADIA, directoarea companiei şi administratoarea magazinului: Cu regret, nu avem produse proaspete în vânzare, deşi producătorii cu care lucrăm au un asemenea tip de produse. Aceasta pentru că, deocamdată, nu avem un spectru foarte larg de clienţi, astfel încât să ne putem permite să importăm roşii proaspete, ouă sau carne.
Deşi preţurile produselor Bio sunt relativ mai mari în comparaţie cu celelalte tipuri de produse, stăpânii magazinului sunt bucuroşi să constate că, de fapt, o mare parte dintre clienţii lor sunt persoane cu venituri medii, care înţeleg importanţa unui mod sănătos de viaţă şi a unei alimentaţii sănătoase. ”Preţurile nu-i sperie pe consumatorii, care înţeleg că consumul acestor produse le asigură o viaţă sănătoasă. În special, sunt foarte apreciate produsele pentru copii, deoarece fiecare părinte îşi doreşte cel mai bun produs pentru sănătatea copiilor săi”, este de părere administratoarea magazinului.
Întrebată dacă a încercat că lucreze şi cu producătorii autohtoni, Marcela Badia susţine că ar face cu plăcere acest lucru, doar dacă producătorii autohtoni ar avea certificare europeană. ”Suntem dispuşi să lucrăm cu producătorii autohtoni, dar pentru aceasta ei trebuie să ne prezinte documente care confirmă că produsul corespunde standardelor europene de calitate. Din păcate, producătorii noştri nu au astfel de certificare”, spune Marcela Badia.
Ba mai mult, ea susţine că în Moldova oamenii confundă produsele ecologice cu cele naturale. ”Mulţi consideră că un produs natural este un produs ecologic. Greşit. Un produs natural poate fi considerat, de exemplu, muşeţelul sau un anumit tip de roşie care creşte pe câmp, nefiind supravegheată de nimeni. În schimb, un produs ecologic este un produs supravegheat, unde se respectă cu stricteţe tehnologia, de la prelucrarea terenului până la cules, procesare, ambalare. Supravegherea este foarte strictă şi chiar puţini producători europeni au sigiliul Bio”, spune Marcela Badia.
Având o alimentaţie tot mai dezechilibrată, organismul uman cere produse care să-i restabilească forţele, iar produsele Bio sunt alegerea ideală în acest caz. ”Este important să conştientizăm că sănătatea nu se vinde şi nici nu se cumpără. Prin urmare, trebuie s-o preţuim şi s-o ocrotim”, susţine Marcela Badia.■
Далее...
Otilia Drăguţanu – femeia cu zâmbetul mereu pe buze
Elegantă, sigură, optimistă şi fericită, Otilia Drăguţanu, directoarea Companiei Berlizzo Group, este femeia care niciodată nu s-a împăcat cu gândul că nu le poţi avea pe toate. A întemeiat o familie frumoasă şi a lansat o afacere de succes, care îi dă zi de zi un sentiment de împlinire. Despre cum este să fii soţia principalului bancher al ţării şi o mamă exemplară, cum să gestionezi o afacere şi care sunt ”ingredientele” succesului, aflaţi din rubrica ”77 de întrebări în 20 de minute”, adresate Otiliei Drăguţanu – femeia cu zâmbetul mereu pe buze şi în suflet.
1. Ce studii aveţi?
Am absolvit Liceul Gh. Asachi din Chişinău, iar ulterior - Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I.Cuza” din Iaşi, specialitatea engleză-germană. De ceva timp, lucrez doar cu limba engleză, lucru, care nu neapărat mă bucură, pentru că mi-ar plăcea să nu uit germana şi franceza.
2. Cum au fost pentru Otilia Drăguţanu anii de liceu la una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ preuniversitar din ţară?
Au fost nişte ani minunaţi. Ani în care s-au legat prietenii pentru o viaţă.
3. Cine sunt părinţii Dvs.?
Tata este profesor universitar de istorie, doctorul Gheorghe Palade. Mama este etnografa Iulia Paliţ, care întreaga viaţă a lucrat la Centrul Naţional de Creaţie Populară.
4. Ce aţi învăţat de la părinţi?
De la tata am învăţat ce înseamnă să fii dedicat unei activităţi, iar de la mama - ce înseamnă să fii femeie. Mama este nu doar o gospodină ideală, dar şi femeia care arată întotdeauna ca ”scoasă din cutie” şi care are mereu bună dispoziţie.
5. Care a fost cel mai mare vis din copilărie?
Să devin cântăreaţă. Îmi place foarte mult să cânt şi fac acest lucru cu plăcere ori de câte ori am ocazia.
6. Nu aveţi regrete că această pasiune din copilărie nu s-a realizat pe deplin?
De fapt, ea s-a realizat absolut neaşteptat prin fiul meu. La cei opt ani ai săi, Luca are deja piese înregistrate şi îi place să participe la diferite concursuri de muzică. Nu exclud că pasiunea pentru muzică îi va trece, dar pentru moment visul s-a realizat prin el.
7. De unde vine pasiunea pentru limbi străine?
Am descoperit această pasiune prin clasa a V-a, iar părinţii mei, în ciuda multiplelor eforturi, nu au reuşit să mă ghideze spre un domeniu pe care îl credeau mai profitabil. De fapt, la acea vârstă aveam o viziune foarte romantică asupra meseriei de traducător. Îmi imaginam că traducătorul călătoreşte în permanenţă, comunică mult cu străinii, are un orizont bogat de cunoştinţe etc. Parţial este adevărat, dar mai există şi partea practică pe care eu în clasa a V-a nu aveam cum s-o ştiu.
8. De ce este necesar pentru a-ţi realiza visele?
Primul lucru este să ştii care-ţi este visul. Dumnezeu, universul sau forţa supremă, fiecare îi spune cum vrea, îţi realizează visele dacă ştii exact ce vrei şi dacă nu-ţi schimbi visul de la o zi la alta. În al doilea rând, este nevoie de hotărâre, efort zilnic constant şi pasiune. Convingerea mea fermă este că trebuie să-ţi placă foarte mult drumul pe care-l parcurgi. Dacă simţi că fiecare zi este un chin, atunci nu vei reuşi. Poate îţi vei atinge scopul pe care îl credeai a fi un vis, dar nu te vei bucura niciodată de el pentru că drumul a fost foarte dificil.
9. Care este secretul succesului?
Cu siguranţă, fiecare are secretul său. Pentru mine secretul succesului este pasiunea şi dragostea pentru tot ceea ce fac. Un alt „ingredient” este sinceritatea. Trebuie să fii sincer, în primul rând, cu tine însuţi şi apoi cu cei din jur.
10. Vă consideraţi o persoană împlinită?
Da, categoric. Chiar şi atunci când, ca toată lumea, am o zi mai proastă, mă simt obosită sau am gânduri mai pesimiste, până la urmă mă gândesc că un om mai fericit decât mine nu poate exista. Lucrurile care mi s-au dat în viaţă sunt extraordinare. Am o familie frumoasă şi doi copii minunaţi, Luca şi Mia, cu care mă mândresc enorm. De asemenea, am avut luxul de a alege ce vreau să fac şi, în final, fac ceea ce-mi place. Ce-şi mai poate dori un om de la viaţă?
11. Ce înseamnă fericirea?
Înseamnă pace interioară care, în mod ideal, nu ar trebui să depindă de circumstanţele sau persoanele din jurul nostru. Cu siguranţă, pacea interioară depinde doar de noi.
12. Care a fost primul Dvs. serviciu?
Primul serviciu a fost legat de o altă pasiune a mea - jurnalistica. Fiind încă la liceu, am lucrat la Radioul Naţional în calitate de reporter la o emisiune pentru tineret. Acolo am câştigat primii bani. Deşi raportat la ziua de azi, erau nişte bănuţi, oricum eram foarte mândră de ei. Ulterior, am lucrat timp de doi ani în calitate de reporter la Pro TV Chişinău.
13. Vă mai amintiţi pe ce aţi cheltuit primii bani?
Am cumpărat un cadou pentru ziua de naştere a unei prietene.
14. Ce v-a învăţat jurnalismul?
Să fiu organizată, să-mi planific activităţile şi să reuşesc să le îndeplinesc.
15. Din propria experienţă, jurnalismul îi schimbă pe cei ce practică această meserie ?
Da, foarte mult, mai ales dacă începi să faci jurnalism atunci când eşti tânăr. Te întâlneşti cu diferite categorii de oameni, de toate profesiile şi de toate vârstele. Dacă ai capacitatea de a-i asculta, cu siguranţă, acest lucru te influenţează.
16. Cum aţi ajuns să vă creaţi propria afacere - Casa de Traduceri Berlizzo Group?
Întotdeauna am fost genul de femeie care refuză să se împace cu gândul că nu le poţi avea pe toate, adică şi carieră, şi familie.
Eu m-am încăpăţânat şi am zis că nu accept aşa ceva. Fiind reporter la Pro TV, am înţeles că nu am mari şanse să-mi întemeiez o familie în viitorul apropiat, pentru că se muncea foarte mult, iar timp pentru familie, practic, nu mai exista. Dar stelele s-au aranjat în aşa fel încât, lucrând la Pro TV, l-am întâlnit pe viitorul meu soţ, care mi-a devenit sfătuitorul numărul unu chiar din prima zi. I-am împărtăşit ideea de a lansa o afacere proprie în domeniul traducerilor, iar el a zis: ”De ce nu?”
17. Nu v-a fost frică de un eventual eşec?
Da, mi-a fost, dar soţul a fost cel care m-a determinat să merg înainte. Mi-a zis: „Şi ce dacă nu-ţi iese? Te vei angaja, dacă nu reuşeşti să lansezi propria afacere”. L-am ascultat şi nu-mi pare rău.
18. Vă mai amintiţi care a fost investiţia iniţială?
Una foarte mică după standardele de astăzi. Acum ar fi necesară o investiţie mult mai mare. Începuturile noastre arătau astfel – un birou de 11 m.p. în care se aflau două mese mari la care lucram eu şi partenera mea, care, între timp, a decis să plece din ţară. Avantajul nostru a fost că eram ambele din domeniu, iar eu, fiind din Chişinău, cunoşteam foarte multă lume. Am făcut o listă a cunoştinţelor, cărora le-am propus serviciile. Am avut marele noroc că am întâlnit aceşti clienţi chiar din prima lună. Astfel, ne-am acoperit cheltuielile din start.
19. Prin ce se deosebeşte Casa Berlizzo de alte case de traduceri?
Prin atenţia acordată clientului.
20. Ce este cel mai dificil în această activitate?
Ceea ce este dificil, de fapt, în orice activitate: să administrezi resursele umane - cel mai important activ al oricărei companii. Lucrurile stau mult mai uşor când este vorba de bani sau mijloace fixe. În cazul oamenilor este însă mult mai complicat, pentru că trebuie să ţii cont de caracterul, specificul şi dorinţele fiecăruia. Până la urmă, toleranţa, flexibilitatea şi capacitatea de a asculta rezolvă şi această problemă.
21. Este mai uşor să fii translator sau traducător?
Traducător este mai uşor, pentru că ai posibilitatea să te gândeşti mai mult, să reformulezi ideea pe care o aşezi pe hârtie. Dar translator este mult mai interesant. Eu am făcut de toate, iar cel mai mult îmi plăcea să fac traduceri consecutive. Aceasta înseamnă că nu stai în cabină, ci alături de vorbitor, fiind, practic, instrumentul prin care el îşi transmite mesajul nu doar prin cuvinte, dar şi prin gesturi, mimică, voce. Este foarte interesant.
22. Vă amintiţi vreun moment haios din experienţa de translator?
Sunt multe astfel de cazuri, pentru că este dificil să transmiţi exact ceea ce spune interlocutorul. Una dintre persoanele pentru care am făcut traduceri avea o frază parazit pe care o repeta de foarte multe ori. Evident, traduceam doar esenţa pentru că nu puteam traduce expresia respectivă la fiecare pas. La un moment dat, persoana căreia îi traduceam m-a întrebat de ce domnul spune şapte fraze, iar eu traduc doar două. Atunci am fost nevoită să-i explic cum stau lucrurile.
23. Care sunt cele mai dificile cazuri din experienţa de translator?
Sunt cazurile când publicul crede că ştie mai multe decât tine. Important este să nu te pierzi şi să le explici că voi sunteţi acolo, iar eu sunt aici. Evident, în dependenţă de locul unde te afli, lucrurile se văd diferit. Dacă ai curajul să fii sincer, lumea apreciază.
24. Un traducător bun trebuie să fie ..?
Cu siguranţă, un om talentat. Trebuie să aibă, practic, aceleaşi calităţi ca şi un scriitor.
25. Ce alte servicii prestează Berlizzo?
Deja de patru ani avem un departament care se ocupă de organizare de evenimente. Am început cu evenimentele corporative, iar acum organizăm şi evenimente private.
26. Aţi recurs la credite bancare în activitatea Dvs.?
Orice antreprenor trebuie să înţeleagă că un credit bancar este un instrument şi suntem norocoşi să-l avem la dispoziţie. Dacă ştii să-ţi calculezi riscurile, să înţelegi foarte bine cum vei utiliza creditul şi cum acesta va genera noi venituri, atunci acesta este doar binevenit.
27. Câţi angajaţi aveţi?
La moment, avem 19.
28. Ce relaţii încercaţi să construiţi cu subalternii Dvs.?
Întotdeauna sunt relaţii de comunicare deschisă. Într-o companie mică altfel nici nu se poate. Ieşim uneori în oraş, pentru că este important să-ţi vezi angajaţii într-un alt mediu decât cel de zi cu zi. Atunci când există nemulţumiri, încerc să fac schimbările cerute. Dar există şi nişte reguli stricte. Directorul întotdeauna a fost autoritatea supremă într-o companie. Toţi angajaţii companiei sunt femei şi ele ştiu că atât timp cât rezultatul a fost atins, nu vor avea discuţii cu mine. Scopul nostru final este rezultatul.
29. În câte limbi se traduce la Berlizzo?
În foarte multe limbi. Totuşi, cele mai frecvente sunt engleza, germana, italiana şi, surprinzător, turca.
30. Cine sunt clienţii Dvs.?
De obicei, sunt organizaţii internaţionale, companii care au investitori străini, ambasade, precum şi companii locale care fac afaceri cu străinătatea.
31. Ce sfaturi aţi da celor care doresc să înveţe cât mai repede o limbă străină?
Primul sfat este să nu treacă peste etape, adică să nu-şi dorească chiar de la început să citească literatură într-o limbă străină. Iniţial, trebuie să înveţe regulile gramaticale pentru a înţelege cum funcţionează limba ca sistem. După care le recomand să privească filme în original, să citească literatură. Ideal ar fi să-şi găsească un vorbitor nativ cu care să comunice în permanenţă.
32. Având experienţă atât în postura de angajat, cât şi de angajator, care poziţie vi se pare mai uşoară?
Sunt avantaje în ambele posturi, dar eu prefer să fiu angajator. Angajatul are mai puţină responsabilitate. Are un program de muncă stabilit, îşi îndeplineşte obligaţiunile şi primeşte salariu. Angajatorul este cel care poartă responsabilitate pentru angajaţi şi pentru rezultatele generale ale companiei. Marele avantaj al angajatorului este că îşi poate implementa ideile mult mai uşor decât un angajat.
33. Aţi prins repede gustul afacerilor?
Din prima.
34. De ce calităţi trebuie să dispună o femeie conducător?
De fapt, rolul femeii în sine este de conducător. De ce? Pentru că are familie. Deşi capul familiei este bărbatul, conducător, oricum, este femeia, pentru că ea este cea care coordonează toate aspectele vieţii de familie. În general, o femeie trebuie să fie disciplinată, echilibrată, pasională şi să aibă multă energie.
35. Cum v-aţi cunoscut soţul?
Prin nişte prieteni comuni într-un local din capitală.
36. A fost dragoste la prima vedere?
Categoric.
37. Care este cel mai frumos cadou oferit de soţ?
Florile.
38. Vă amintiţi de ziua în care aţi fost prezentată viitorilor socri?
Îmi amintesc foarte bine pentru că reacţia mamei-soacră a fost foarte neobişnuită. De obicei, mamele-soacre sunt mai exigente, dar soacra mea era atât de fericită şi mulţumită că soţul meu a întâlnit o persoană pe care şi-a dorit s-o aducă acasă. Era foarte încântată.
39. Ce apreciază cel mai mult soţul la Dvs.?
Dedicaţia faţă de familie. În acelaşi timp, este unul dintre puţinii bărbaţi care apreciază şi dedicaţia faţă de serviciu, pentru că de cele mai multe ori soţii îşi doresc ca soţiile lor să stea mai mult acasă.
40. Dar Dvs. la el?
Faptul că mă susţine absolut în orice condiţii.
41. Ce aspecte nu trebuie neglijate într-un cuplu?
Toate problemele încep de la lipsa de comunicare.
42. Cât de greu sau de uşor este să fii soţia principalului bancher al ţării?
Nu este greu. De fapt, în relaţia noastră nu s-a schimbat nimic de când soţul a devenit guvernatorul BNM. A fost soţul meu până a deveni guvernator şi aşa este şi acum.
43. V-a solicitat opinia atunci când i s-a propus să devină guvernator?
Categoric. Am discutat acest lucru trei nopţi la rând. În fond, nu era vorba de a cere permisiunea pentru că eu sunt de părere că doi oameni, chiar fiind împreună, trebuie să aibă posibilitatea de a lua deciziile majore aşa cum consideră ei de cuviinţă. În acele trei nopţi am încercat să-i pun toate întrebările posibile pentru ca să fiu sigură că el ştie, înţelege şi este conştient de magnitudinea misiunii pe care o acceptă. Şi era foarte conştient şi sigur de decizia sa.
44. Cine gestionează banii în familia Drăguţanu?
Soţul este responsabil de facturi, iar eu de cheltuielile legate de copii, şcoală, grădiniţă.
45. Ce le place cel mai mult copiilor Dvs.?
Să alerge prin grădină. Ambii sunt foarte activi şi le place să călătorească mult. Şi mie mi-a plăcut dintotdeauna să călătoresc. Iată că şi copii mei sunt la fel.
46. Ce calităţi au moştenit de la Dvs. şi ce calităţi de la soţ?
Fizic, ambii copii seamănă foarte mult cu soţul. Ca şi caracter şi temperament - cu amândoi. Au moştenit de la noi capacitatea de a comunica şi deschiderea către oameni. Ambii sunt emoţionali şi temperamentali.
47. Care a fost cea mai neobişnuită întrebare adresată de ei?
Fiul nostru Luca vorbeşte foarte bine engleza de mic, deoarece patru ani şi ceva am locuit la Belgrad, unde frecventa o grădiniţă internaţională. Când am revenit în Moldova, prima întrebare care m-a surprins a fost: ”Mami, cum spui în română la ”fork” (furculiţă)?”. De asemenea, recent m-a întrebat un termen în engleză, iar eu fiind ocupată, i-am zis că nu ştiu. La care el îmi spune: ”Mami, dar tu ce ai făcut la şcoală?”.
48. Dar întrebarea la care nu le-aţi putut răspunde?
Şi aceasta s-a întâmplat recent. Fiind, în primul rând, femeie şi, în al doilea rând, având multe responsabilităţi, am scăpat o lacrimă. Eram epuizată, se mai întâmplă. Văzându-mă, feciorul mă întreabă: „Mami, cum se poate să plângi, tu întotdeauna zâmbeşti?”. Evident, nu am ştiut ce să-i răspund, pentru că nu exista un motiv anume. Eram doar obosită.
49. Cum împărţiţi rolurile în familie?
Mie îmi place să am grijă de casă, de soţ, de copii, de grădina cu flori. Tot ce înseamnă confortul în familie consider că este rolul meu. Soţul este cel care face banul şi are responsabilităţi de întreţinere a familiei în general.
50. Vă faceţi observaţii unul altuia atunci când consideraţi că este cazul?
Am învăţat cu mulţi ani în urmă că trebuie să fii sincer, pentru că dacă le aduni pe toate, la un moment dat explodează. Ceea ce contează totuşi este să ţii cont de starea de spirit a celuilalt. Există momente când este mai bine să aştepţi puţin înainte de a face o observaţie.
51. Discutaţi în familie problemele de la serviciu?
Nu atât de mult pe cât ar putea crede lumea. Eu îi mai cer sfatul despre afacere. Soţul îmi spune despre problemele sale atunci când simte nevoia să facă asta şi îl întreb atunci când văd în ochii lui că trebuie să-l întreb.
52. Cum este un week-end în familia Drăguţanu?
Sâmbăta este ziua administrativă, când facem lucrurile pe care nu reuşim să le realizăm pe parcursul săptămânii. Duminica este zi pentru copii, indiferent că stăm cu ei acasă sau ieşim în oraş.
53. Ce face parte din planurile Dvs. de viitor?
Am multe planuri, unele legate de afacere, altele - legate de familie. Personal, doresc să-mi împrospătez franceza şi să frecventez un curs de conversaţie avansată. În ceea ce priveşte afacerea, planificăm să implementăm noi servicii. În familie îmi doresc să fim mai mult împreună şi să călătorim.
54. Ce sfaturi aţi da femeilor care doresc să-şi iniţieze propria afacere?
Curaj şi înainte.
55. În general, cum este să faci afaceri în Moldova?
Deşi toată lumea spune că este dificil, nu cred că este mai dificil decât în alte ţări. Ai nevoie de absolut aceleaşi lucruri.
56. Dar ce este important atunci când vrei să lansezi o afacere?
Stabilirea direcţiei pe care vrei s-o urmezi. De la ea porneşte totul. Dacă direcţia sau ideea este bună şi ştii cum s-o implementezi, cu siguranţă ai succes. De asemenea, ai nevoie şi de capital.
57. Păreţi genul de om foarte emotiv, care trece totul prin sine, care nu priveşte pasiv la ceea ce face. Aşa este?
Eu sunt genul de manager „hands on”, lucru care uneori mă afectează, dar nu-mi imaginez cum ar fi altfel. Emoţional sunt implicată în orice fac, iar evenimentele pe care le organizez sunt copiii mei. Aceasta cred că îţi aduce un singur lucru - un rezultat mai bun.
58. De ce a depins în mare parte succesul Dvs. - de abilităţile personale, de dorinţa de a schimba lucrurile sau de altceva?
De abilităţile personale depinde oricum. Dar mai depinde de modul de gândire, de felul în care îţi stabileşti obiectivele, cât de organizat eşti şi cât efort eşti dispus să depui. Mai contează să ai şi un pic de noroc. Dacă destinul îţi scoate în cale momentul sau omul potrivit pe care tu ştii să-l apreciezi, atunci cu siguranţă succesul îţi este garantat.
59. Cine găteşte în familia Drăguţanu?
În principal, gătesc eu, dar avem şi o persoană care ne ajută. Soţul nu găteşte. În general, nu-mi place să gătesc în grabă. Dacă aş găti în fiecare zi, aş face acest lucru în grabă. Eu vreau să gătesc atunci când am timp. Îmi place să gătesc bucate noi şi să experimentez. Gătitul este pentru mine un proces creativ.
60. Care este specialitatea casei?
Cât de mult mi-ar plăcea să gătesc, soţului oricum îi plac cartofii prăjiţi cu murături. Mi s-a întâmplat odată să gătesc ceva deosebit, după o reţetă a unui bucătar francez. Soţul a zis că este foarte bun, dar m-a rugat ca a doua zi să prepar cartofi prăjiţi.
61. Cine face cumpărăturile în familie?
Soţul. Este un obicei pe care l-am stabilit cu mulţi ani în urmă. Pentru că lui îi place să facă asta. Îi place să vorbească cu tanti din piaţă, să consulte preţurile, să vadă unde este mai ieftin etc. Eu de multe ori cumpăr, fără să mă uit cât costă, dar el niciodată.
62. Este adevărat că orice început este dificil?
Nu neapărat. Uneori mijlocul poate fi mai dificil. Volumul de muncă la început este mai mic. La etapa iniţială entuziasmul îţi dă aripi şi te face să vezi totul destul de uşor. Partea în care entuziasmul mai scade, pentru că este inevitabil acest lucru, şi, respectiv, se adună sarcinile, este mai dificilă. Iată acolo trebuie să rezişti.
63. Ce sentimente vă cuprind atunci când reuşiţi să realizaţi un obiectiv?
Mulţumire, satisfacţie, mândrie.
64. Au fost situaţii când aţi spus ”nu mai pot”?
Am avut astfel de situaţii şi maximum ce am făcut, mi-am luat liber pentru o perioadă. Orice om are situaţii când nu mai poate. Important este să faci o pauză la timpul potrivit.
65. Care sunt trei calităţi de bază care vă caracterizează?
Dedicaţia, pasiunea pentru tot ceea ce fac şi optimismul. Sunt o persoană foarte optimistă şi întotdeauna am văzut partea plină a paharului. Prietenii îmi spun că am nişte ochelari roz mari, prin care văd lumea doar în culori pozitive.
66. Dacă aţi fi s-o luaţi de la început, aţi parcurge acelaşi drum?
Da, cu siguranţă. Poate aş face anumite schimbări, pentru că având o anumită experienţă şi cunoştinţe, unele lucruri se văd altfel. Dar, în linii mari, aş face la fel.
67. Ce înseamnă să fii femeie?
Să nu uiţi că în lumea asta femeia a fost lăsată cu un rol, acela de a fi mamă. Să nu uiţi că femeia este cea care păstrează căminul, cea care promovează frumosul, cea care dăruieşte dragoste, care are grijă de tot şi de toate.
68. Pentru a avea o zi reuşită, cum trebuie să începem ziua de muncă?
Pentru mine cel mai important este momentul în care mă trezesc. Ca să fie o zi cu adevărat eficientă trebuie să mă trezesc devreme, la ora şase. Dacă mă trezesc mai târziu, înseamnă să am o dimineaţă stresată şi să alerg pentru a le reuşi pe toate. Mă trezesc atât de devreme pentru că vreau să-mi beau cafeaua, să-mi admir orhideele, să-mi trezesc copiii. Dacă reuşesc să fac toate acestea, atunci ziua mea este perfectă.
69. Ce carte lecturaţi la moment?
”The way of the happpy woman” („Drumul femeii fericite”), de Sara Avant Stover. De obicei, citesc trei-patru cărţi în acelaşi timp şi recunosc că este un obicei foarte prost. De regulă, am o carte de business, una care ţine de partea spirituală, una despre copii şi mai am ceva de genul „Grădina ta”.
70. Care este deviza Dvs. în viaţă?
În engleză ea sună aşa: ”Do your best, and it should be enough” („Fă tot ce poţi, depune efort maxim şi ar trebui să fie suficient”).
71. Ce le lipseşte tinerilor din ziua de azi?
Majoritatea tinerilor care vin de pe băncile universităţilor au un singur scop - să plece peste hotare. Este o tragedie enormă. Pe de altă parte, cei care aleg să rămână în ţară, nu au cunoştinţele necesare şi o atitudine pozitivă. Mulţi dintre ei sunt aroganţi, pentru că sunt copii de bani gata, care nu văd cât de greu muncesc părinţii lor peste hotare. Pentru ei banii vin din nicăieri. Cel mai grav este că acest lucru afectează conştiinţa unei generaţii întregi.
72. Poate fi cumva schimbată situaţia?
Situaţia se va schimba atunci când condiţiile în ţară vor încuraja apariţia şi dezvoltarea afacerilor mici. Atunci oamenii îşi vor dori să facă ceva în ţară la ei, vor apărea afacerile de familie şi ei nu vor mai fi nevoiţi să lucreze pentru alţii.
73. Pe cât de adevărată este abordarea: cu cât mai multă muncă, cu atât un profit mai mare?
Este perfect adevărată dacă munceşti cu cap. Trebuie să ştii să alegi care dintre acţiuni va fi mai eficientă, va aduce un rezultat mai bun. După cum zice principiul Pareto, 80% din efecte sunt cauzate de 20% din cauze.
74. Locul preferat în Chişinău?
Grădina mea.
75. Dar în străinătate?
Belgrad, pe malul Dunării.
76. Sunteţi de acord cu faptul că oamenii trebuie să trăiască frumos?
Oamenii sunt lăsaţi pe pământ să trăiască frumos, dar pe parcurs ei sunt copleşiţi şi uită de această menire a lor. Să trăieşti frumos înseamnă să te bucuri de fiecare clipă şi să fii recunoscător de tot ce ţi se dă. Să-ţi parcurgi drumul cu bucurie şi să aduci bucurie şi celorlalţi.
77. Faţă de ce nu sunteţi indiferentă?
Nu sunt indiferentă faţă de nimic. Îmi pasă de toţi şi de toate. Poate fi destul de obositor, dar nu ştiu să fiu altfel. Dar dacă vorbim de slăbiciuni, atunci... ciocolata.■
Далее...
Beneficiile eliminării subvenţiilor încrucişate
Există un curent de opinie, atât în rândul populaţiei, cât şi al elitei politice, precum că o parte din tarifele la energia electrică ar trebui să fie pusă în continuare pe seama industriei, astfel încât consumatorii casnici să nu fie cei mai afectaţi. Logica şi argumentele politicienilor s-au făcut auzite şi în cadrul audierilor organizate de Comisia Economie, Buget şi Finanţe, unde deputaţii au cerut imperativ directorului Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) să nu fie modificate tarifele, după ce furnizorul Gas Natural Fenosa a depus o cerere de ajustare a acestora. Motivul invocat de parlamentari este că compania spaniolă ar avea profituri uriaşe, iar populaţia ar plăti şi aşa un preţ prea mare. Mai mult! Cererea companiei a fost calificată drept un ”atac asupra întregii ţări”.
Necesitate sau moft
Solicitarea Gas Natural Fenosa aduce din nou în prim-plan chestiunea subvenţiilor încrucişate şi a diferenţierii tarifelor în funcţie de nivelul de tensiune la care sunt conectate instalaţiile consumatorilor. Or, pentru consumatorii conectaţi la reţelele de distribuţie de tensiune joasă de 0,4 kV, inclusiv populaţia, a fost solicitat un tarif în creştere cu 14%, în timp ce pentru celelalte niveluri de tensiune majorarea ar urma să fie de 2-3 ori mai mică, iar în unele cazuri tarifele ar urma chiar să scadă. La prima vedere, o astfel de situaţie ar părea lipsită de logică, dar calculele efectuate de specialişti arată că mulţi agenţi economici achită un tarif cu 10-30% mai mare decât cel real.
Populaţia ar trebui însă să ştie că dacă nu achită direct tariful real, o face ulterior prin preţuri mai mari la mărfurile locale. O asemenea politică tarifară pune în pericol şi competitivitatea mărfurilor moldoveneşti pe piaţa internă şi cea externă.
”Chiar dacă ANRE a făcut primul pas în diferenţierea tarifelor, ele oricum nu corespund realităţilor economice. Populismul de care dau dovadă reprezentanţii autorităţilor publice conduce la subvenţii încrucişate, iar populaţia, dacă nu achită direct costul real al curentului electric, îl plăteşte ulterior la achiziţia serviciilor şi mărfurilor. Statul trebuie să-şi asume grija faţă de păturile social vulnerabile şi să nu pună pe umerii industriei această grijă”, susţine Nicolae Mogoreanu, preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Energie.
Responsabilul susţine că tarifele actuale sunt foarte convenabile consumatorilor casnici înstăriţi, în timp ce consumatorii racordaţi la reţelele cu tensiunea de 110 kV (cazul companiei Glass Container Company) plătesc chiar cu 14% mai mult decât ar trebui.
Ion Muntean, expert în probleme de securitate energetică, consideră că ANRE are obligaţia de a elimina subvenţiile, iar fiecare categorie de consumatori ar urma să achite tarifele reale.
Ion MUNTEAN: În calitate de consumator, nu susţin o eventuală majorare de tarife, dar există nişte realităţi de care trebuie să se ţină cont. În cazul actual există trei factori. Primul este diferenţa de curs leu-dolar. Un alt factor este că însăşi ANRE a stabilit că acest an este ultimul în care mai pot fi subvenţii încrucişate în sector şi, respectiv, autoritatea de reglementare are obligaţia de a le elimina, iar fiecare categorie de consumatori ar urma să achite tarifele reale. În al treilea rând, ar urma să se treacă la diferenţierea tarifelor nu doar în funcţie de reţeaua electrică la care este conectat consumatorul, dar şi de perioadă de zi. Astfel, în orele de vârf, tarifele vor fi mai mari, iar noaptea - mai mici. În toată lumea este aşa. Unii consumatori ar putea face economii importante dacă s-ar aplica asemenea tarife. Am făcut un calcul care arată că, de exemplu, întreprinderea Lumteh din Chişinău (specializată în asigurarea iluminării stradale din Capitală) ar putea face economii de circa 6 mil. de lei.
În opinia expertului, o astfel de politică tarifară ar aduce şi o serie de beneficii tehnice sistemului energetic. ”Instalaţiile de la CET-uri şi ale reţelelor electrice de distribuţie ar putea lucra într-un regim mai normal şi nu ar fi „solicitate“ într-o astfel de măsură în orele de vârf”, precizează Ion Muntean.
O nouă metodologie
Victor Parlicov, directorul general al ANRE, spune că în următoarele luni ar urma să fie examinată şi adoptată o nouă metodologie de calculare a tarifelor la energia electrică şi, astfel, mai multe probleme ar putea să dispară. “Metodologia existentă a fost aprobată pentru o perioadă de cinci ani, iar termenul de valabilitate a expirat încă la 17 august 2012. Totodată, au intervenit mai multe modificări în legislaţie şi acestea trebuie să fi luate în consideraţie în noile documente“, a precizat oficialul.
Proiectul noii metodologii prevede, între altele, că tarifele „trebuie să fie diferenţiate în funcţie de nivelul tensiunii reţelelor electrice de distribuţie la care sunt conectate instalaţiile electrice ale consumatorilor, pentru ca fiecare categorie de consumatori să achite doar costul real şi, astfel, să fie eliminate subvenţiile încrucişate“.
Cine şi cât plăteşte
Consumatorii se împart în mai multe categorii, grupate, deocamdată, pe nivelul de tensiune la care sunt conectate instalaţiile electrice.
Cei mai „favorizaţi“ par a fi consumatorii industriali conectaţi la liniile electrice de 35 şi 110 kV. Pentru ei tariful este de 120 de bani în cazul RED Nord şi RED Nord-Vest şi de 117 bani/kWh pentru Gas Natural Fenosa. Tariful mic se datorează unor costuri mai mici de livrare a curentului. Profesorul Nicolae Mogoreanu consideră că acestea ar putea fi şi mai mici cu peste 10%.
Următorul grup sunt consumatorii conectaţi la liniile electrice de 6 şi 10 kV, care plătesc între 140 bani în cazul Gas Natural Fenosa şi 157 bani pentru un kilowatt la cei deserviţi de RED Nord şi RED Nord-Vest. Şi aici tarifele ar urma să scadă.
Cei mai afectaţi par a fi micii agenţi economici, instituţiile publice şi populaţia, care achită în prezent de la 1,58 lei la 1,73 lei pentru un kilowatt. Dar şi costurile reale sunt mai mari, chiar depăşesc valoarea tarifului final, plătit, de exemplu, de consumatorii casnici.
Un calcul simplu arată că, de exemplu, populaţia achită un tarif cu 35% mai mare decât consumatorii industriali. În realitate, diferenţa este mult mai mică, deoarece agenţii achită în final şi TVA de 20%, în timp ce populaţia este scutită de această taxă.
În UE diferenţa de tarif este alta
În statele UE diferenţa de tarif între consumatorii industriali şi cei casnici este mult mai mare. Tariful mediu pentru industrie în UE era în anul 2012 de 11,1 eurocenţi pentru un kilowatt, inclusiv taxele. Pentru consumatorii casnici preţul este cu 66% mai mare şi constituia 18,4 eurocenţi. În unele state diferenţa este cu mult mai semnificativă. În Danemarca, bunăoară, tariful pentru consumatorii industriali era de 9,3 eurocenţi, în timp ce pentru consumatorii casnici de 29,8 eurocenţi pentru un kilowatt.
În Germania şi Franţa consumatorii casnici achită un tarif de două ori mai mare decât cei industriali. Mai aproape de tarifele noastre sunt cele din statele fostului lagăr socialist, dar şi acolo are loc racordarea politicii tarifare la Directivele UE.■
Далее...
Corporaţia de Finanţare Rurală – decizii prudente în 2013
Pe parcursul celor peste două decenii de când Moldova construieşte o economie de piaţă, microfinanţarea a fost o sursă alternativă de creditare pentru mii de beneficiari care nu corespund rigorilor stricte impuse de sistemul bancar. Corporaţia de Finanţare Rurală (CFR), unul dintre liderii din domeniul de microfinanţare cu o experienţă de peste 15 ani de activitate, a contribuit pe parcursul anilor la dezvoltarea a mii de afaceri, în special din mediul rural. Vicepreşedintele Corporaţiei, Galina Cicanci, susţine că microfinanţarea oferă antreprenorilor o serie de avantaje pentru care aceştia sunt gata să plătească. Într-un interviu acordat revistei Profit, Galina Cicanci face bilanţul pentru anul 2012 şi trasează unele sarcini pentru anul 2013, când, susţine vicepreşedintele corporaţiei, urmează a fi luate ”decizii prudente”.
Profit: Dnă Cicanci, cum apreciaţi rezultatele financiare ale Corporaţiei de Finanţare Rurală pentru anul 2012 în comparaţie cu 2011? În special, ne interesează asemenea indicatori precum capitalul propriu, volumul creditelor oferite şi volumul activelor.
Galina Cicanci: Rezultatele obţinute anul trecut le apreciem drept pozitive, ţinând cont de faptul că am înregistrat profit atât în 2011, cât şi în 2012. În ambele cazuri indicatorii planului de afaceri au fost depăşiţi. Prin urmare, rezultatele muncii noastre s-au făcut simţite, iar pentru aceasta, evident, s-a depus multă muncă. Rapoartele noastre financiare sunt disponibile public, pentru că noi facem parte din companiile care optează pentru transparenţă în activitate. Anul 2012 l-am încheiat cu un capital propriu de 111 mil. lei, cu 8 mil. lei mai mult decât în 2011, acumulat pe parcursul anilor din profitul nerepartizat.
Portofoliul de împrumuturi acordate a fost la finele anului de circa 200 mil. lei. Tradiţional, la finele anului, avem înregistrată o scădere a împrumuturilor, pentru că în portofoliul nostru avem o pondere foarte mare a împrumuturilor sezoniere, care se acordă primăvara şi se întorc în noiembrie-decembrie. Prin urmare, la finele anului, numărul şi volumul împrumuturilor acordate este mai mic.
La sfârşitul anului trecut, volumul activelor a fost de circa 252 mil. lei. O parte dintre acestea sunt plasate temporar în active lichide, cum ar fi mijloace băneşti în conturi, valori mobiliare de stat etc.
Profit: Dar ce arată datele pentru primul trimestru al anului 2013?
G.C.: Datele primului trimestru sunt pozitive, profitul înregistrat fiind de circa 4,3 mil. lei, iar portofoliul de împrumuturi de 240 mil. lei. Aceste date se încadrează în prognozele noastre pentru anul 2013, ba chiar le depăşesc. Considerăm că mergem în pas cu planul de afaceri stabilit pentru acest an.
Profit: Potrivit raportului Corporaţiei pentru anul 2012, profitul s-a micşorat cu peste 4 mil. lei faţă de 2011, constituind 9,358 mil. lei. Ce a determinat acest lucru?
G.C.: Există mai mulţi factori care au determinat această scădere. În primul rând, trebuie să precizăm că, pe piaţă, evoluţia dobânzilor este puţin diferită decât era 2-3 ani în umră. În condiţiile în care s-au redus nu doar dobânzile, dar şi marja în creditare, am considerat că trebuie să facem şi noi ajustări la unele dobânzi. În al doilea rând, din 2012 se achită impozitul pe venit, iar noi facem parte din contribuabilii care plătesc conştiincios toate impozitele. De asemenea, lucrăm într-un sector în care se constituie provizioane la împrumuturile acordate. La fel cum băncile constituie fondurile de risc pentru credite, tot aşa şi instituţiile de microfinanţare sunt obligate să constituie provizioane pentru acoperirea eventualelor pierderi din împrumuturi.
Pe parcursul anului 2012, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care reglementează piaţa în domeniu, a adoptat un nou regulament privind metodologia calculării provizioanelor. Prin urmare, toţi aceşti factori cumulaţi au dat diferenţa de profit în 2012. Însă cifrele înregistrate au fost planificate, respectiv, nu apreciem scăderea profitului ca o diminuare a activităţii noastre.
Profit: Criza economică din ultimii ani a afectat activitatea Corporaţiei?
G.C.: În sensul obţinerii profitului, nu, pentru că noi chiar şi în anii consideraţi de criză pentru sectorul financiar, 2008-2009, am activat eficient, am ţinut cheltuielile sub control. În ceea ce priveşte dacă am simţit sau nu criza, răspunsul este afirmativ. Am simţit acest lucru, în special, la nivelul clienţilor, deoarece pentru mulţi dintre ei a fost destul de greu să facă faţă împrumuturilor luate în perioada care a precedat criza. În 2009 am depus eforturi serioase pentru ca Corporaţia să nu fie afectată de criză şi considerăm că am avut succes. Am lucrat eficient cu clienţii pentru a vedea cum pot să-şi achite datoriile.
Deşi nu mulţi, dar au fost clienţi care au avut nevoie de o restructurare a împrumuturilor.
Profit: Odată cu intrarea economiei în recesiune, mai multe bănci au înregistrat o creştere a ratei creditelor neperformante. Această tendinţă se atestă şi în cazul împrumuturilor oferire de companiile de microfinanţare?
G.C.: În linii generale, în activitatea Corporaţiei noastre acest lucru nu se atestă. Am avut o creştere a împrumuturilor neperformante în anii 2009-2010, când cu aceeaşi problemă s-au confruntat şi băncile. Atunci însă am lucrat activ la recuperare. Nu vreau să vorbesc despre bănci, dar cunosc că unele dintre ele au restructurat o parte substanţială din portofoliul lor de credite. Aşa cum am menţionat, noi am restructurat destul de puţin. Acum, în 2013, portofoliul de credite neperformante al unor bănci a crescut din nou, probabil pentru că nu poţi restructura la infinit. Noi nu ne confruntăm cu o astfel de situaţie.
Portofoliul nostru de împrumuturi este foarte calitativ, iar rata împrumuturilor neperformante este în jur de 2-3%.
Profit: Care este cota resurselor proprii şi a celor atrase şi care este costul resurselor atrase? De la cine atrageţi aceste resurse?
G.C.: Circa 65% dintre finanţările noastre sunt efectuate din resurse atrase şi, respectiv, diferenţa rămasă o finanţăm din fonduri proprii. Uneori, această proporţie este de 50% la 50%. În ceea ce priveşte costul resurselor, vreau să precizez că noi plătim pentru aceste resurse cu mult mai scump decât băncile. Spre deosebire de bănci, nu avem acces la piaţa de depozite, iar sursele financiare necesare le atragem sub formă de împrumuturi comerciale de la diferiţi creditori locali şi internaţionali.
Întotdeauna am fost capabili să plătim şi am plătit dobânzi comerciale pentru resursele atrase. O parte din aceste resurse vin de la organizaţii financiare internaţionale, cum ar fi Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă cu care colaborăm, inclusiv prin intermediul Guvernului. O altă parte le împrumutăm pe piaţa financiară internaţională la condiţii pur comerciale de la creditori precum Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Fondul pentru Europa de Sud-Est şi alţii. Am avut şi avem o colaborare foarte bună şi credite de la unele bănci locale, care nu se tem de concurenţă din partea noastră. Da, împrumutăm bani şi de la băncile comerciale din Moldova, care ne tratează la fel ca şi pe orice alt agent economic din ţară.
În cazul resurselor financiare atrase de peste hotare, costul acestora pentru noi este mai mare decât pentru bănci, deoarece sectorul de microfinanţare se consideră din start mai riscant. Aceste costuri sunt şi mai mari dacă este vorba de resurse în lei moldoveneşti, având în vedere riscurile ţării, în special cel legat de schimbul valutar, pentru că noi credităm doar în lei moldoveneşti.
Profit: Care este portretul tipic al clientului Corporaţiei de Finanţare Rurală? Ce genuri de activitate practică acesta?
G.C.: În general, avem două sectoare pe care le deservim, iar portretul clientului diferă foarte mult. Direcţia noastră de bază este creditarea angro a Asociaţiilor de Economii şi Împrumut (AEÎ), unde investim, în special, în agricultură, în comerţul mărunt.
În aceste asociaţii, împrumutul mediu care se acordă este de 8,5 mii lei. Conform standardelor clasice ale microfinanţării, microfinanţarea reprezintă până la jumătate din PIB-ul pe cap de locuitor. Astfel, cu cei 8,5 mii lei noi ne încadrăm perfect în noţiunea de microfinanţare. AEÎ pe care le finanţăm au un rol dublu - economic şi social, pentru că ele rezolvă atât probleme de dezvoltare economică, cât şi socială. Prin intermediul lor, oamenii îşi rezolvă problemele care ţin de investiţiile mărunte, cum ar fi procurarea unui bloc motor pentru aratul terenului, finanţarea lucrărilor de primăvară, stropitul livezilor, lucrările agrotehnice de sezon. Prin urmare, aceste lucrări agricole de sezon, legate de ciclul agricol, ocupă o parte importantă din portofoliul nostru şi generează sezonalitate în volume.
De asemenea, avem o cotă foarte mare de finanţare a serelor, amplasate pe loturile din jurul casei. Sunt sate întregi care cultivă legume sau flori în seră. Absolut toţi sunt finanţaţi din AEÎ. De ce? Pentru că nu este nevoie de gaj. Aceste împrumuturi sunt complet neasigurate, atât faţă de noi, cât şi faţă de Asociaţie. De asemenea, pentru a obţine finanţare, solicitanţii nu trebuie să aibă o întreprindere înregistrată sau certificat de salariu. Ei se creditează ca persoane fizice ce desfăşoară activităţi de antreprenoriat. Toate aceste comodităţi îi fac să apeleze la noi.
Dar, printre clienţii noştri se regăsesc şi companii de transport internaţional cu sediul în mediul rural, precum şi antreprenori care au nevoie de bani pentru construirea frigoriferelor industriale, funcţionarea minifabricilor de cusut, televiziuni prin cablu, firme de consultanţă şi contabilitate etc. Este o diversitate foarte mare a domeniilor finanţate. Cu alte cuvinte, finanţăm orice activitate legală generatoare de venit la sat. Corporaţia de Finanţare Rurală este rurală nu doar prin denumire, dar şi în portofoliu, circa 99% din acesta fiind amplasat în afara Chişinăului.
Profit: Prin urmare, chiar dacă dobânda este mai mare, aceste avantaje determină clienţii să vină la Dvs.?
G.C.: În general, nu cred că dobânda este cu mult mai mare decât în sistemul bancar. De exemplu, astăzi noi credităm AEÎ din resursele FIDA cu 9% în lei. Beneficiarul final primeşte împrumutul cu 15% anual. Vreau să menţionez că dacă o persoană fizică la sat, ce nu are companie înregistrată, nu are gaj şi certificat de salariu, are puţine şanse să obţină un credit din altă parte, cu atât mai mult cu 15%.
Profit: Cum evaluaţi riscurile?
G.C.: Avem tehnologia noastră de creditare a AEÎ şi pot spune cu certitudine că în Moldova doar noi avem acest know-how în domeniul AEÎ. Nu vreau să fac publică şi să detalizez această tehnologie, dar de 15 ani lucrăm cu AEÎ şi tehnologiile noastre de creditare şi evaluare a riscurilor au evoluat şi au dat rezultate. În acelaşi timp, trebuie să menţionăm că şi oamenii au crescut în sensul educaţiei lor financiare. Pe segmentul AEÎ am avut întotdeauna o calitate foarte bună a portofoliului. Puţin diferit a fost anul 2009, an de criză, când veniturile populaţiei au scăzut drastic.
Profit: Totuşi care sunt principalele trei avantaje ale unei companii de microfinanţare în comparaţie cu băncile?
G.C.: Avantajele sunt pentru clienţi. Astăzi în sectorul de microfinanţare pot fi deservite persoanele autoangajate, persoanele fără certificate de salariu, persoanele care desfăşoară activităţi de antreprenoriat şi se află la început de cale.
Un alt avantaj al nostru este operativitatea. Depinde de complexitatea cazului, dar, în general, suntem gata să răspundem clientului într-o zi-două, dacă lucrăm sau nu cu el. La alţi creditori acest proces durează mai mult.
Suntem flexibili la condiţiile solicitate de client şi convenite prin contract. Suntem foarte atenţi la posibilităţile clientului şi încercăm să le luăm în considerare la maximum.
Noi monitorizăm regulat ofertele pentru diferite tipuri de clienţi, cerinţele de documentare şi de gajare şi vedem că unii creditori au rate declarate foarte bune, însă au şi cerinţe foarte mari – întreprindere înregistrată, profit documentat pe ultimii trei ani, gaj imobil etc. Prin urmare, companiile de microfinanţare au anumite avantaje pentru cei care nu pot satisface aceste condiţii.
Profit: Dar dezavantajele?
G.C.: Acest lucru ţine deja de noi şi, în principal, este vorba de accesul la resurse şi sistemul de plăţi. Reiterez că noi nu avem acces la piaţa depozitelor, care sunt resurse constante, ieftine şi în valută naţională. Fiind o instituţie de microfinanţare, nu avem acces la această piaţă, respectiv, resursele ne costă mai scump.
De asemenea, noi nu suntem membri ai sistemului de plăţi, iar acest lucru este destul de simţitor. Noi preferăm să nu lucrăm cu numerarul, ci doar prin intermediul tranzacţiilor prin conturi. Acest lucru oferă atât transparenţă, cât şi securitate resurselor financiare. Lucrând cu conturile, scoatem clienţii din zona gri a economiei într-o zonă transparentă, obişnuindu-i, astfel, să iasă la lumină. Acest lucru însă presupune şi anumite pierderi, pentru că plătim numeroase comisioane bancare. Băncile se străduiesc să profite de situaţie şi ne scumpesc condiţiile, astfel încât clientul să fie avantajat să ia credite de la bănci.
Fiecare operaţiune, a noastră şi a clientului, este taxată. Mai mult, în regiuni avem situaţii foarte multe de genul când persoana care primeşte banii în cont este sunată de directorul filialei băncii din regiune, care-i cere socoteală - de ce se creditează la instituţii de microfinanţare. Noi calificăm acest lucru drept concurenţă neloială.
Profit: Apropo, reprezentanţii unor bănci susţin că, dimpotrivă, companiile de microfinanţare creează o concurenţă neloială pe piaţă şi că activitatea lor ar trebui reglementată de Banca Naţională. Cum comentaţi aceste afirmaţii?
G.C.: Nu văd motive pentru care s-ar considera că activitatea băncilor este restricţionată mai mult decât activitatea noastră.
Băncile au dreptul să crediteze în valută. Noi - nu. Standardele de examinare a clientului sunt la fel, pentru că noi suntem interesaţi de o calitate bună a portofoliului. Legislaţia cu privire la protecţia consumatorului e la fel, legislaţia cu privire la gaj se referă în mod egal atât la bănci, cât şi la instituţiile de microfinanţare. De asemenea, conform legislaţiei legate de combaterea spălării banilor, la fel ca şi băncile, suntem obligaţi să raportăm tranzacţiile suspecte şi cele cu numerar care depăşeşte anumite limite. La evaluarea calităţii portofoliului, formarea provizioanelor, clasificarea împrumuturilor, noi urmăm standardele bancare unu la unu. Totodată, nu raportăm profituri după altă metodologie decât băncile. Suntem supuşi anual unui audit conform standardelor internaţionale de către companii cu renume. În concluzie, nu aş spune că este concurenţă neloială din partea organizaţiilor de microfinanţare. Dimpotrivă, concurăm în condiţii mult mai dure, neavând acces la resurse ieftine, acces la sistemul de plăţi, nu avem un lobby de sector etc.
Nu suntem împotrivă să fim reglementaţi şi monitorizaţi. Dar trebuie să ne dăm seama că sectorul de microfinanţare nu atrage bani publici prin depozite, deci măsura în care ar putea fi reglementaţi nu poate fi comparată cu supravegherea bancară. În opinia mea, unicul aspect sub care această piaţă ar trebui reglementată este transparenţa condiţiilor contractuale dezvăluite clienţilor, dar acest aspect ţine de protecţia consumatorului şi trebuie să se refere la întreg sectorul financiar, inclusiv bancar şi nebancar.
Profit: Cum vedeţi viitorul acestei pieţe?
G.C.: Pentru orice piaţă votează clientul. Dacă piaţa există, înseamnă că serviciile sale sunt solicitate. Nu se întâmplă ca o piaţă, care nu trebuie nimănui, să existe şi să se dezvolte. Dacă ea este în creştere, înseamnă că există avantaje competitive pentru care clientul votează. Nu vreau să mă refer la perspective îndepărtate de 20-30 de ani, pentru că Moldova nu este ţara unde poţi face astfel de prognoze, dar cred că în următorii 5 ani această piaţă se va dezvolta.
Profit: Care sunt obiectivele pentru anul 2013?
G.C.: Pentru anul curent ne propunem să avem o creştere prudentă, pentru că mediul nostru economic şi politic ne împinge spre decizii prudente. De asemenea, ne-am propus să obţinem un profit, cel puţin, echivalent cu cel de anul trecut şi avem toată încrederea că vom obţine această performanţă. Nu avem drept scop deschiderea unor oficii regionale noi, în schimb ne propunem fortificarea oficiilor regionale existente. Totodată, avem drept scop îmbunătăţirea bazei de clienţi la capitolul calitate şi atragerea de noi resurse de pe piaţa internaţională.■
Далее...
