Tema numărului

The expression of "joint venture banks" represented an innovation 50 years ago in Romania. As a matter of fact, the joint venture banks with Romanian and foreign capital, functioning both in the country and abroad were established starting with the second part of the XIX-th century, soon after the unification of Wallachia and Moldova Principates in January 1859. A more detailed look at the Romanian practice in this field is worthwhile to undertake. We hope that this modest endeavour to present the evolutions over the last five decades will add a new page to the history of the Romanian banking system, which was heavily tested over times*.The Republic of Moldova (Moldova in this article) has a shorter banking history due to the specific historic conditions in which the Moldovan state was created after the proclamation of country’s independence on 31 August 1991.

1. Early start of the Romanian joint venture banks abroad

The oldest Romanian bank, Bank of Roumania Ltd., was established in London based on an approval by Ruler Alexandru Ioan Cuza on 17 October and renewed on 20 October 1865. This was followed by many other banking societies with foreign and/or Romanian capital, amongst which Banca Franco-Romana established in 1914 as well. In accordance with the Enciclopedia României (Encyclopaedia of Romania), there were 222 banks in 1918 (including the National Bank of Romania - NBR). The Romanian banking system was dramatically changed during the First World War, without the ownership and organisation forms being altered. However, a more dramatic change was to come after the nationalisation of the main means of productions on 11 June 1948. Even NBR (the Romanian central bank) changed its name (quite a few times) and its structure, despite the fact that it was the central bank of the country, with the right to issue currency and to coordinate the monetary policy.

Despite the fact that the ownership and the political and economic system in Romania (meanwhile renamed as the Socialist Republic of Romania) were fundamentally different as compared with those prevailing in the developed countries, during the 1970’s, an attempt was made to build up a distinct/independent place within the socialist block of which Romania was part until the tumultuous events of December 1989. Without any exaggeration of the merits of the Ministry of Finance and of the National Bank of the Socialist Republic of Romania (NBSRR), the country became member of the International Monetary Fund (IMF) and of the World Bank Group in December 1972. This was a real major achievement of Romania’s international financial relations, a socialist country in those days. Romania’s example was followed by the former Czechoslovakia, Hungary and other communist countries.

Under such circumstances, Romania took bold measures for a communist country in the financial and banking filed as well. Manufacturers Hanover Trust (MHT), which changed its name to Chemical Bank and then again to Chase Manhattan, opened a branch in Bucharest, which at the time was the only Western bank in Eastern Europe. This will be followed soon by Société Générale, France. This is the historical context in which the Romanian Bank for Foreign Trade (RBFT) opened a few representative offices in London, Zurich and later in New York and Moscow, an act which was gradually followed with the opening of 5 external subsidiaries in the main international financial centres. A summary of these is presented in Table 1.

All these banks opened branches in Romania later on in order to attract local customers by offering them banking services at international standards and/or specifically designed based on their respective needs. In this respect, the first were BFR and FBB which opened branches in Bucharest, Sibiu, Timişoara and Constanţa. BFR was well received in Romania and internationally as it had a key role in supporting the Romanian exports, especially those of oil industry, foodstuff and light industry as well. The same type of activities developed FBB in the then West Germany. Misr-Romanian Bank had implemented specific activities for its geographical zone (Egypt), especially in specific project of economic international cooperation through financing of the building activities or by financing desalination plants for seawater.

2. Anglo-Romanian Bank Ltd., London

Amongst the joint venture banks mentioned above, Anglo-Romanian Bank Ltd. (ARB in short) established in 1973 in London will play a distinct role during these years. The initial capital of this bank was rather modest by modern standards (GBP 3 mln as subscribed capital, of which GBP 1.5 mln was originally paid-in). A great attention was given to this event with a discrete publicity and an understanding that at the highest level of the Romanian state this was implicitly known, recognized and accepted. The official newspapers of those years (Scânteia, România Liberă, Munca, Scânteia Tineretului and others) announced on 31 August 1973 that Sir Charles Leslie Glass, President of Anglo-Romanian Bank, together with Emil Radu, General Director of the newly established bank in London (see Fig. 1), were received at the Council of Ministries (the Government).

This opening was also announced to the international financial circles through some prestigious newspapers such as the Financial Times, The Times, New York Times, Journal of Commerce, the Guardian and others. This event was clearly seen as a remarkable act of the Romanian authorities.

It is worthwhile to note that in those days, the banks from Eastern Europe had a limited number of agencies in London (the former Czechoslovakia - Zivnostenska Banka, the former Union of Soviet Socialist Republics (USSR) - Moscow Narodny Bank (established since 19 October 1919) and also China - Bank of China and Cuba - Havana International Bank). Anglo-Romanian Bank Ltd., established as a joint venture with Romanian, American and British capital by the former RBFT (which was taken over by BCR and which subsequently became BCR Erste), Barclays Bank and Chase Bank started its activity at a prestigious address, namely Cunard House, 88, Leadenhall Street, London, in accordance with the Financial Times dated 10 July 1973.

3. The legend, the realities of the balance sheets and the end

The logo of the bank presented in Fig. 2incites us to a short incursion on the fascinating land of legends. The buffalo’s head ("zimbru" or "bour" in Romanian) which served as logo for ARB has its historical origins in a legend according to which Bogdan came with a whole hunting processions in 1359 from Maramureş to the north of Moldova to chase the famous buffalo which was wondering in those magnificent lands. The legend has it that a little she-dog namely Molda, which followed Bogdan, was lost during the buffalo hunting, but her name survived up to today in the form of the name of a large region of contemporary Romania (Moldova). One other legend, this time published as poetry in the Revista Romană in 1861 by the great Romanian poet Vasile Alecsandri, is also telling us about a hunting in which, this time, Dragoş met a girl with the name of Moldova. They fell madly in love with each other and decided to settle in the territories which today form the Romanian Moldova. However, Dragoş had to fight a fierce buffalo which "stomped" all over Moldova. Dragos’s success following a fierce battle gave the buffalo a special status and designation of buffalo’s head as logo of the ARB was, we believe, an inspired choice. We also like to mention that the same symbol was also used in the most famous Romanian stamps issue (buffalo’s head or the famous "Cap de bour" editions in the Romanian language).

Anglo Romanian Bank developed in London an activity which was in support of the Romanian foreign trade with Great Britain and other geographical zones. Apart from this main activity, the bank performed also other more special activities which remarked themselves through the complexity level and professionalism which characterises the famous City of London. We are referring here to issuing of CDs (certificates of deposit) on its own account and on its own risk, discount and forfeiting international trade papers and to the participation of syndicated loans in various foreign currencies for banks or other bodies from very different zones such as Poland or former S.F.R. of Yugoslavia and from Cuba, Morocco or other countries from Central and South-Western Asia.

Other part of its activities was dedicated to buy-back on the secondary markets of some state-issued bonds (including those issued by Romania) at very advantageous prices due to initial scepticism of the international markets with regards to financial and banking sector standing in various countries of Eastern Europe. In the case of Romania, this was due to favourable evolutions and, first of all, due to the professionalism of the National Bank, which resulted in moving prices to higher levels as compared to the ones paid at acquisition. As a results, this had generated very good profits for the bank, for BCR as its key shareholder and, more generally, for the Romanian state.

By the end of ‘90, the Romanian Commercial Bank (BCR), the main shareholder of Anglo-Romanian Bank, purchased all other shares from the Western shareholders (Barclays and Chase Bank) and thus its capital became 100% Romanian owned. During 2004, the management of BCR took the initiative to merge its Paris and Frankfurt subsidiaries; the capital of the bank increased to almost €100 mln (the largest Romanian investment abroad of all times). Fig.3-right shows a short version of bank’s balance sheet in 2010, which in fact confirm the general statement of the President of the bank in his 2004 annual Declaration (see Fig. 3-left). Up to 2011,the bank continued to register important profits for both its activities in London, but also at its Romanian branches in Bucharest, Sibiu, Constanţa and Timişoara.

The management of the bank and that of BCR (now the only shareholder), together with the management of the NBR, informed the Romanian authorities over the years regarding the need to take actions to preserve this Romanian brand in the financial citadel of the world which is London and its famous City, a thing which would have implied a small cost of some GBP 50,000. However, in those days it was not possible to defeat the politicians’ inertia. As such, in 2011, after 38 years of activity in London, the bank was closed by its key shareholder which meanwhile became BCR/Erste. Unfortunately, the name and its logo (which were registered trade marks) were lost. The decision to close the bank was justified through commercial reasons which are related to the fact that Erste Group had already a branch in London at the time the Group became the majority shareholder of the former BCR in Romania.

Looking back, it could be said that ARB played an important role in promoting the Romanian interests, both during the socialist times up to December 1989 and during the transition period as well up to its closure. With the benefit of hindsight, looking back at the evolution of the joint venture banks ten years after their disappearance, one could say that during the transition period to a market economy many things from the socialist era were changed/abolished without, however, replacing them with anything else. Such a statement is also valid in ARB’s case, like in many other fields of activity. Keeping a Romanian bank with a valid licence in London (maybe with other Romanian shareholders, state-owned and/or private ones) would have been, no doubt, beneficial for the Romanian state.

But things have changed and life, with good and bad, goes on! This is also the case of Anglo-Romanian Bank which legally ceased to exist during the complex times of transition to a market economy, but its pioneering role in the banking field cannot be denied. The cruel irony is that Anglo-Romanian Bank Ltd. has been established during socialist times, based on capitalist rules, and was closed during capitalist times, based on rules with socialist connotations.

4. The case of the Moldovan banks

The first private Moldovan banks were established in December 1989, well before the dissolution of the former Soviet Union, such as the case of Commercial Bank Victoriabank. The licensed banks authorised to function in the former Soviet Union were re-registered after the independence declaration on 31 August 1991 and after the establishment of the National Bank of Moldova (NBM) as the central bank of the young Moldovan state. The large commercial banks such as Moldova-Agroindbank (currently renamed as "maib"), Moldindconbank, Banca Sociala and Banca de Economii were created through the taking over of the assets and liabilities of the former branches of the specialised former state-owned Soviet banks. Later on, these entered in various privatisation processes through which, together with the state, the clients of the banks, trade unions and/or the employees became shareholders. The result was that up to the last 4-5 years, the shareholding of the banks was much diversified. This was followed by profound changes in the Moldovan banking sector** (including by a fraud of large proportions) which led to the bankruptcy of the last two banks mentioned above and of many more private banks established during Moldova’s transition to a market economy.

The Moldovan banks did not have participation in joint venture banks established abroad. However, a distinct feature was in the case of those banks which had branches in the so-called Transnistrian Republic (unrecognised on international stage) and which, in fact, were under the jurisdiction of the Central Bank of Transnistria (Transnistrian Republican Bank). Taking into account the risks involved by the activities of such branches (they were usually very small by the size of their assets), the international financial organisations advised for their closure. This was finally decided by the shareholders of the respective banks which held such legal structures.

Today, eleven commercial banks are licensed in Moldova and their activities were properly monitored by the NBM. The structure of the shareholders for most of the banks which are currently licensed has fundamentally improved during the last 3-4 years. Moreover, some of the largest commercial banks are implementing measures to be listed on the stock exchanges in the largest financial centres of the world in order to further attract foreign investors.■

______________________________________________________________________________________________________

Mihai Radoi is a Director of a specialised Investment Fund focused on Eastern Europe and former Executive Director of Anglo-Romanian Bank, London and previously of the BFR Bank, Paris.

Alexandru M. Tanase, PhD, is an independent author and former Associate Director, Senior Banker at the EBRD and former IMF Advisor.

These are personal views of the authors and are not of any quoted institution (including, but not limited to, those of the EBRD, IMF, NBR and NBM or any quoted commercial bank). The assessment and data are based on available information as of early-April 2022.

______________________________________________________________________________________________________

* The full article signed by the same authors with the title of "Joint Venture Banks- 50 years of evolution" can be read in Magazin Istoric Revue no. 4/April 2022, Bucharest (in Romanian language).

** See in this respect Alexandru M. Tănase - The Birth of the Moldovan Banking Sector in the Republic of Moldova. The First Decade, in Magazin Istoric Revue no. 6/June 2021.

Termenul de „societăţi bancare mixte” a reprezentat o noutate acum 50 de ani în România. În realitate, băncile mixte cu capital românesc şi străin, constituite atât în ţară cât şi în străinătate au fost înfiinţate încă din a doua parte a secolului al XIX-lea, imediat după Unirea Principatelor ţării Româneşti şi al Moldovei în ianuarie 1859. O privire mai atentă a practicii româneşti în acest domeniu se impune. Sperăm că acest demers modest de prezentare a evoluţiilor din ultimele cinci decenii să adauge o pagină nouă la istoria sistemului bancar românesc, greu încercat de-al lungul vremurilor*. Republica Moldova (Moldova în acest articol) are o istoria bancară mai scurtă, având în vedere condiţiile istorice în care a fost creat statul moldovenesc după proclamarea independenţei ţării la 31 August 1991.

1. Începuturile societăţilor bancare mixte româneşti în străinătate

Cea mai veche bancă românească, Bank of Roumania Ltd., a fost înfiinţată la Londra în baza unei aprobări date de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 17 octombrie şi apoi repetată la 20 octombrie 1865. Aceasta a fost urmată de multe alte societăţi bancare cu capital străin şi/sau românesc, între care şi Banca Franco-Română înfiinţată în 1914. După datele din Enciclopedia României, în 1918 erau 222 bănci (inclusiv Banca Naţională a României – BNR).

Sistemul bancar românesc avea însă să sufere schimbări majore în timpul primului război mondial, fără însă a îi fi schimbate formele de organizare sau proprietate. Schimbarea cea mai dramatică avea să vină însă după naţionalizarea principalelor mijloace de producţie de la 11 iunie 1948. Chiar şi BNR şi-a schimbat titulatura (de câteva ori) şi forma de organizare, deşi era banca centrală a ţării, cu drept de emisiune şi coordonare a politicii monetare a ţării.

Cu toate că forma de proprietate şi sistemul economic şi politic din România (devenită între timp Republica Socialistă România) erau fundamental diferite de cele existente în ţările dezvoltate, în anii ’70 ai secolului trecut s-a încercat obţinerea unei poziţii distincte/independente în cadrul blocului socialist din care România a făcut parte până la evenimentele tumultoase ale lui decembrie 1989. Fără să exagerăm meritele Ministerului Finanţelor şi ale Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România (BNRSR), ţara devine membră a Fondului Monetar Internaţional şi a Grupului Băncii Mondiale în decembrie 1972. Aceasta a reprezentat o deschidere majoră în relaţiile financiare internaţionale ale României, ţară socialistă la vremea respectivă. Exemplul României a fost urmat de fosta Cehoslovacia, Ungaria şi alte ţări comuniste.

În acest context, România ia măsuri cu totul excepţionale pentru o ţară comunistă şi în domeniu financiar-bancar. Manufacturers Hanover Trust (MHT), ulterior Chemical Bank şi mai apoi Chase Manhattan, deschide o sucursală la Bucureşti, care la vremea respectivă a fost singura bancă vestică în Europa de Est. Curând aceasta va fi urmată de Société Générale, Franţa. Acesta este contextul istoric în care Banca Româna de Comerţ Exterior (BRCE) deschide câteva reprezentanţe bancare la Londra, Zurich şi ulterior la New York şi Moscova, urmate apoi de deschiderea treptată a cinci subsidiare externe în principalele centre financiare internaţionale. O sinteză a acestora este prezentată în Tabelul 1.

Toate aceste bănci au deschis ulterior sucursale în România pentru a atrage clientela locală, oferindu-i servicii bancare la standarde internaţionale şi/sau personalizate în funcţie de nevoile clienţilor respectivi. În această privinţă, primele au fost BFR şi FBB care au înfiinţat sucursale la Bucureşti, Sibiu, Timişoara şi Constanţa. BFR a fost bine primită în România şi pe plan internaţional, având un rol important în sprijinirea exporturilor româneşti, în special de produse petroliere, ale industriei alimentare şi ale industriei uşoare. Acelaşi gen de activităţi a desfăşurat şi FBB în Germania Federală. Misr-Romanian Bank a derulat activităţi specifice zonei (Egipt), în special proiecte de cooperare economică internaţională, prin finanţarea activităţilor de construcţii sau finanţarea unor fabrici de desalinizare a apei de mare.

2. Anglo-Romanian Bank Ltd., Londra

Dintre băncile mixte prezentate mai sus, Anglo-Romanian Bank Ltd. (ARB pe scurt sau Banca Anglo-Română) înfiinţată la Londra în 1973 va juca un rol distinct în această perioadă. Capitalul iniţial al acestei bănci a fost modest după standardele contemporane (3 mln. lire sterline capital subscris, din care 1,5 mln. lire sterline a fost capitalul iniţial plătit). Acestui eveniment i s-a acordat atenţia necesară, cu o publicitate discretă şi o percepţie că la nivelul de vârf al statului român această desfăşurare de evenimente era implicit cunoscută, recunoscută şi acceptată. Ziarele oficiale ale acelor ani (Scânteia, România Liberă, Munca, Scânteia Tineretului şi altele) anunţau pe 31 august 1973 primirea la Consiliul de Miniştri (Guvernul) a lui Sir Charles Leslie Glass, preşedintele Băncii Anglo-Române şi a lui Emil Radu, directorul general al băncii proaspăt înfiinţată la Londra (vezi Fig. 1).

Această deschidere era, de asemenea, adusă la cunoştinţa cercurilor financiare internaţionale prin intermediul unor ziare prestigioase cum au fost Financial Times, The Times, New York Times, Journal of Commerce, the Guardian şi altele. În mod clar, evenimentul era văzut ca a acţiune deosebită a autorităţilor române.

Trebuie să menţionăm că, în acele vremuri, băncile din zona Europei de Est aveau foarte puţine reprezentanţe în Londra (fosta Cehoslovacia – Zivnostenska Banka, fosta URSS – Moscow Narodny Bank (înfiinţată încă de pe 19 octombrie 1919) şi, de asemenea, China – Bank of China şi Cuba – Havana International Bank). Anglo-Romanian Bank Ltd. sau Banca Anglo-Română creată ca o societate mixtă cu capital românesc, englez şi american, de fosta BRCE (preluată de BCR şi mai apoi de BCR Erste), Barclays Bank şi Chase Bank şi-a început activitatea la o adresă de prestigiu şi anume Cunard House, 88, Leadenhall Street, London după cum publica Financial Times pe 10 iulie 1973.

3. Legenda, realităţile bilanţurilor şi finalul

Antetul băncii prezentat în Fig. 2 ne invită la o scurtă incursiune în tărâmul fascinat al legendelor. Capul de zimbru care a servit ca simbol al BAR îşi trage seva istorică din legenda potrivit căreia Bogdan ar fi venit cu un întreg alai de vânătoare în 1359 din Maramureş în nordul Moldovei pentru a vâna vestitul zimbru care se afla pe acele plaiuri mirifice. După această legendă, căţeluşa care îl însoţea pe Bogdan, şi anume Molda, este pierdută în lupta cu zimbrul, dar numele ei a supravieţuit până în zilele noastre sub forma unei mari regiuni din România de azi (Moldova). O alta legendă, de data aceasta publicată în versuri în Revista Română în 1861 de marele poet român Vasile Alecsandri, ne povesteşte tot despre o vânătoare în care, de data aceasta, Dragoş întâlneşte o fată cu numele Moldova. Cei doi se îndrăgostesc şi rămân în teritoriile care astăzi formează Moldova românească. Dragoş trebuie însă să înfrunte un zimbru fioros care „călca” Moldova în sus şi-n jos. Succesul lui Dragoş în urma unei lupte crâncene îi conferă zimbrului un statut aparte, iar alegerea capului de zimbru ca logo al ARB a fost, credem noi, o alegere inspirată. Menţionăm şi faptul că acelaşi simbol a făcut şi obiectul celei mai faimoase emisiuni filatelice româneşti (capul de bour).

Anglo Romanian Bank a desfăşurat la Londra o activate de sprijin a comerţului exterior românesc în Marea Britanie, dar şi în alte zone. Pe lângă această activitate de bază, banca a performat şi alte activităţi mai deosebite, mai ales datorită nivelului de sofisticare şi profesionalism din celebrul City londonez. Ne referim aici la activităţi de emitere de CD-uri (certificate de depozit) în nume şi pe risc propriu, la activităţi de scontare şi de forfetare de efecte de comerţ internaţional, precum şi participarea la unele credite sindicalizate în diverse valute pentru diverse bănci sau organisme de stat din zone foarte diverse ca Polonia sau fosta R.S.F. Iugoslavia, dar şi din Cuba, Maroc sau ţări din Asia centrala şi de sud-vest.

O altă parte a activităţii a fost dedicată operaţiunilor de răscumpărare pe pieţele secundare a unor obligaţiuni de stat (inclusiv cele ale României) la preţuri avantajoase, generate de scepticismul iniţial al pieţelor internaţionale faţă de standingul sectorului financiar-bancar al diverselor ţări din Europa de Est. În cazul României, evoluţia ulterioară şi profesionalismul deosebit al Băncii Naţionale în primul rând, a dus la revenirea preţurilor la niveluri mult superioare preţurilor de achiziţie. Rezultanta a fost generarea unor profituri deosebite pentru bancă, pentru acţionarul principal BCR, ca şi pentru statul român în general.

La sfârşitul anilor 1990, Banca Comercială Română (BCR), acţionarul principal al Băncii Anglo-Române, a achiziţionat restul de acţiuni de la acţionarii vestici (Barclays şi Chase Bank), banca având de atunci 100% capital românesc. În anul 2004, la iniţiativa conducerii BCR, banca a fuzionat subsidiarele de la Paris şi Frankfurt, ajungând acum la un capital de aproape €100 milioane (cea mai mare investiţie românească în străinătate, a tuturor timpurilor). Fig.3 – dreapta, arată o imagine simplificată a bilanţului băncii în 2010, care confirmă de fapt şi comentariul general din Declaraţia anuală a Preşedintelui băncii din 2004 (vezi Fig. 3 – stânga). Pâna în 2011, banca a continuat să producă importante profituri atât la sediul din Londra, dar şi la sucursalele româneşti din Bucureşti, Sibiu, Constanţa şi Timişoara.

Conducerea băncii, conducerea BCR (în calitate de acţionar unic de acum), împreună cu conducerea BNR, au informat autorităţile române ani de-a rândul asupra necesităţii de a se întreprinde măsuri pentru păstrarea acestui nume românesc în citadela financiară a lumii care este Londra şi vestitul City, lucru care ar fi implicat o cheltuiala minoră de circa GBP 50.000. Inerţia politicienilor din acea vreme nu a putut însă fi învinsă. Ca atare, în 2011, după 38 ani de activitate la Londra, banca a fost închisă de acţionarul principal devenit acum BCR/Erste. Numele şi logo-ul (care erau marcă înregistrată) s-au pierdut, din păcate. Decizia de închidere a fost justificată din motive comerciale care au ţinut mai mult de faptul că Grupul Erste avea deja o sucursală în Londra la data când a devenit acţionar majoritar la fosta BCR din România.

Privind retrospectiv, se poate spune ca ARB a jucat un rol major în promovarea intereselor româneşti, atât în perioada socialistă până în decembrie 1989, cât şi în perioada de tranziţie până la închiderea sa. Cu beneficiul celui care priveşte evoluţiile băncilor mixte la un deceniu de la dispariţia acestora, s-ar putea spune că în timpul tranziţiei către o economie de piaţă multe lucruri din perioada socialistă au fost schimbate/desfiinţate fără însă a se pune nimic în loc. O asemenea afirmaţie este valabilă şi în cazul ARB, ca de altfel şi în multe alte domenii sau sectoare de activitate. Păstrarea licenţei unei bănci româneşti la Londra (poate cu alţi acţionari români, de stat şi/sau privaţi) nu ar fi putut, fără îndoială, decât să aducă avantaje statului român.

Dar lucrurile s-au schimbat şi viaţa, cu bune şi rele, merge înainte! Acesta este şi cazul Băncii Anglo-Române dispărută legal în vremurile complexe ale tranziţiei către o economie de piaţă, dar rolul acesteia de pionierat în domeniul bancar nu poate fi tăgăduit. Ironia sorţii a făcut ca Anglo-Romanian Bank Ltd. să fie înfiinţată în socialism, după reguli capitaliste, şi să fie desfiinţată în capitalism, după reguli cu nuanţe socialiste.

4. Cazul băncilor din Moldova

Primele bănci private din Moldova au apărut în decembrie 1989, încă înainte de dizolvarea fostei Uniuni Sovietice, aşa cum a fost cazul Băncii Comerciale Victoriabank. Băncile autorizate să funcţioneze în fost Uniune Sovietică au fost reînregistrate după actul de independenţă de la 31 August 1991 şi după ce Banca Naţională a Moldovei (BNM) a fost înfiinţată ca banca centrală a tânărului stat moldovenesc. Marile bănci comerciale cum au fost Moldova-Agroindbank (în prezent redenumită ca „maib”), Moldindconbank, Banca Socială şi Banca de Economii au fost create prin preluarea activelor şi pasivelor fostelor sucursale specializate ale băncilor de stat sovietice. Ulterior acestea au intrat în procese de privatizare prin care, alături de stat, sindicatele, clienţii băncilor şi/sau salariaţii au devenit proprietari. Rezultatul a fost că până în ultimii 4-5 ani acţionariatul băncilor era foarte diversificat. Au urmat profunde transformări în sistemul bancar moldovenesc** (inclusiv o fraudă bancară de mari proporţii) care au condus la dispariţie ultimelor două bănci menţionate mai sus şi a mai multor bănci private înfiinţate în perioada de tranziţie a Moldovei către economia de piaţă.
 
Băncile din Moldova nu au avut participaţii în societăţi bancare mixte din străinătate. O caracteristică aparte a fost însă cazul unor dintre acestea care aveau sucursale în aşa-zisa Republică Transnistreană (nerecunoscută pe plan internaţional) şi care se aflau în fapt sub jurisdicţia Băncii Centrale din Transnistria (Transnistrian Republican Bank). Având în vedere riscurile pe care le implicau existenţa unor asemenea sucursale (de obicei foarte mici din punct de vedere al activelor), organismele financiare internaţionale au militat pentru închiderea acestora. Acest lucru a fost hotărât în final de acţionarii băncilor care se aflau în această situaţie.

Astăzi, în Moldova activează 11 bănci comerciale sub atenta îndrumare a BNM. Structura acţionarilor multor bănci, care au licenţă în prezent, s-a îmbunătăţit fundamental în ultimii 3-4 ani. Mai mult, unele bănci comerciale mari întreprind măsuri de listare la bursele de valori din marile centre financiare ale lumii pentru atragerea în continuare a investitorilor străini.■

 ______________________________________________________________________________________________________

Mihai RĂDOI este Director al unui Fond de Investiţii specializat în Europa de Est şi fost Director Executiv al Anglo-Romanian Bank, Londra şi anterior al BFR Bank, Paris.

Alexandru M. TĂNASE, PhD, este un Autor Independent şi fost Associate Director, Senior Banker la BERD şi fost IMF Advisor.

Acestea reprezintă părerile personale ale autorilor. Analizele şi părerile exprimate nu sunt cele ale BERD şi/sau FMI şi/sau BNR şi/sau BNM şi/sau ale vreunei bănci comerciale şi/sau într-adevăr ale oricăror altor instituţii citate. Analiza şi datele sunt bazate pe informaţii existente la începutul lunii aprilie 2022.

______________________________________________________________________________________________________

* Articol integral semnat de aceiaşi autori şi intitulat „Societăţi Bancare Mixte – 50 de ani de evoluţie”, se poate citi în Revista Magazin Istoric nr. 4/aprilie 2022, Bucureşti.

** Vezi în acest sens Alexandru M. Tănase - Naşterea Sectorului Bancar în Republica Moldova. Primul Deceniu, în Magazin Istoric nr. 6/iunie 2021.

Companiile din Republica Moldova care sunt interesate în a pătrunde pe piaţa Republicii Populare Chineze (RPC) urmează să se adapteze la metodele de vânzare prin intermediul comerţului electronic. Ambasadorul RM în China, Dumitru BRAGHIȘ, susţine că platformele de comercializare transfrontalieră oferă posibilitatea vânzărilor direct consumatorilor fără necesitatea de a avea stocuri de marfă în RPC – direct din depozitul din ţara de origine a mărfurilor, fără licenţe de export, cu scutirea totală sau parţială a unor impozite la import. Potrivit lui, companiile interesate pot să se adreseze la Ambasadă pentru a facilita dialogul cu partenerii chinezi.

Profit: Dle Ambasador, rugăm să ne informaţi care sunt perspectivele promovării produselor moldoveneşti pe piaţa chineză?

Dumitru BRAGHIȘ: Cred că trebuie să atragem o atenţie deosebită platformelor de comerţ electronic. Este cunoscut faptul, că China a devenit cel mai mare exponent în lume în acest domeniu.

Datorită platformelor dezvoltate precum Baidu, Alibaba, Tencent, Jingdong, Allipay ş.a. au apărut instrumente suficiente în realizarea comerţului electronic. Poţi găsi oricare produs cu livrarea acestuia într-un termen restrâns până la pragul consumatorului, indiferent de locaţia consumatorului (oraş, provincie, localitate rurală) şi în marea majoritate a cazurilor – gratuit. În acest context, companiile moldoveneşti care sunt interesate în a pătrunde pe această piaţă, urmează să se adapteze la metodele de vânzare prin intermediul comerţului electronic.

Un exemplu în acest sens poate fi Platforma Jindong, cu care Ambasada cooperează în dezvoltarea Pavilionului Republicii Moldova, unde sunt expuse vinurile producătorilor din Moldova – „Alianţa Vin” SA, „Călăraşi Divin” SRL, „Est Euro Vitis”, „Familia Mea” SRL, „Mileştii Mici” SA şi „Vinăria Purcari” SRL. Anul trecut, Ambasada a obţinut două premii de la această platformă: „Best Growth Partner Jindong” şi „Chief Promoting Officer of Products from Moldova”.

Trebuie de menţionat, că platformele de comercializare transfrontalieră oferă posibilitatea vânzărilor direct consumatorilor fără necesitatea de a avea stocuri de marfă în China - direct din depozitul din ţara de origine a mărfurilor, fără licenţe de export, cu scutirea totală sau parţială a unor impozite la import. Companiile interesate pot să se adreseze la Ambasadă pentru a facilita dialogul cu partenerii chinezi.

Profit: Cum stau lucrurile cu activităţile expoziţionale tradiţionale?

Dumitru BRAGHIȘ: În anul 2021, prin eforturile Ambasadei, produsele moldoveneşti, predominant vinurile, au fost propuse mediului de afaceri local la 20 de activităţi expoziţionale. Dar şi aici s-au produs schimbări cardinale.

Luând în considerare provocările situaţiei pandemice, tot mai frecvent se lansează expoziţii online. De exemplu, la Expoziţia online „Eurasia Commodity And Trade Expo”, care va dura până în august 2022, Ambasada, de comun cu organizatorii, a asigurat procesul de deschidere gratuită online a opt standuri în format 2D şi patru în format 3D, cu expunerea vinurilor companiilor „Asconi” SRL, „Cricova” SA, „Făutor” SRL, „Good Season” SRL, „Mileştii Mici” ÎS, „Migdal-P” SA, „Suvorov-Vin” SRL, „Vinuri de Comrat” SA. şi „Vinăria Purcari” SRL.

Profit: Ce activitate expoziţională online puteţi recomanda acum mediului de afaceri din Moldova?

Dumitru BRAGHIȘ: Aş vrea să menţionez colaborarea cu Consiliul Chinei pentru Promovarea Comerţului Internaţional (CCPIT), în rezultatul căreia a fost obţinută Invitaţia de participare la prima ediţie a Expoziţiei online „China Imported Porducts Online Expo & Matchmaking” care va dura pe tot parcursul anului (28 aprilie 2022 – 28 aprilie 2023), iar termenul limită de înregistrare este 31.12.2022.

Profit: Ce categorii de mărfuri pot fi expuse la această expoziţie?

Dumitru BRAGHIȘ: Această expoziţie permite expunerea unui spectru larg de mărfuri: din domeniul produselor cosmetice, pentru mame şi copii, jucării, îmbrăcăminte şi accesorii, mobilă, produse electronice, produse electrice pentru casă şi alte mărfuri similare.

Totodată, vreau să atrag atenţia că participanţii la această expoziţie pot beneficia de următoarele servicii: acces facil la clienţi şi matchmaking online; promovarea produselor pe pagina CCPIT (www.tradeinvest.cn) şi alte reţele sociale, inclusiv Wechat-ul şi Tiktok-ul chinezesc pe parcursul unui an; consultare juridică privind exportul produselor în China; traducerea informaţiilor din limba engleză în limba chineză şi oferirea serviciilor de traducere în timpul matchmaking-urilor online.

Profit: Care sunt condiţiile de participare?

Dumitru BRAGHIȘ: Serviciile din cadrul acestor expoziţii sunt grupate în patru pachete care variază de la 250 până la 2000 dolari SUA. În urma negocierilor Ambasadei RM în China cu organizatorul expoziţiei s-a reuşit obţinerea unei reduceri de 20% pentru companiile din Moldova. Pentru a beneficia de această reducere, companiile la înregistrare urmează să indice că sursa de informare este Ambasada Republicii Moldova în China.

Înregistrarea la această expoziţie poate fi efectuată prin accesarea paginii https://cice.fastexpo.cn/. În cazul diverselor neclarităţi, urmează a contacta organizatorul: Grace Li, e-mail [email protected], [email protected], tel. +8617610271020. De asemenea, Ambasada este deschisă în acordarea asistenţei companiilor, iar persoanele interesate ne pot contacta la adresa de e-mail: [email protected]■

Finanţarea suplimentară va merge pentru acoperirea cheltuielilor bugetare sporite, pentru programe de susţinere a antreprenorilor, pentru investiţii în proiectele de eficienţă energetică, dar şi pentru a face faţă majorării preţurilor la resursele energetice şi produsele alimentare pe pieţele internaţionale. De asemenea, extinderea finanţării de către FMI va contribui la atenuarea riscurilor pe termen scurt şi va pune la dispoziţie resursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor urgente de ordin umanitar şi socio-economic, totodată servind drept catalizator pentru finanţarea din partea altor donatori.

Suportul financiar, acordat Republicii Moldova în cadrul programului susţinut prin Mecanismul extins de creditare (ECF) şi Mecanismul de finanţare extinsă (EFF), va fi majorat cu circa 267 milioane de dolari SUA.

Decizia de majorare a accesului la finanţare a fost luată în urma discuţiilor, din 4-11 aprilie, dintre echipa FMI şi autorităţile din Republica Moldova. La încheierea misiunii FMI, conducătorul acesteia, Ruben Atoyan, a menţionat că deşi circumstanţele au fost complicate, iar războiul a afectat semnificativ economia Republicii Moldova, autorităţile au reuşit să-şi onoreze angajamentele structurale asumate în program pentru finele lunii martie.

Ruben ATOYAN: Asistenţa financiară suplimentară va fi folosită pentru acoperirea necesităţilor urgente de finanţare a balanţei de plăţi survenite în urma şocurilor negative, inclusiv a războiului cu Ucraina şi sancţiunilor internaţionale impuse Federaţiei Ruse şi Belarus, dar şi pentru a cataliza acordarea suportului de către comunitatea internaţională. Acest acord se preconizează a fi aprobat de către Consiliul de directori executivi al FMI, care planifică examinarea solicitării de majorare a finanţării din cadrul programului pentru luna mai curent. Prima debursare în cadrul programului augmentat, în sumă de 108,2 milioane de DST (circa 149 milioane de dolari SUA), va fi efectuată imediat după finalizarea primei evaluări a implementării programului şi va fi alocată pentru suport bugetar.

Potrivit oficialului, războiul din Ucraina a afectat semnificativ economia Republicii Moldova. Pentru anul 2022, FMI prognozează o stagnare economică, însă prognozele au un nivel înalt de incertitudine. Derapajele relaţiilor comerciale şi majorarea preţurilor la mărfuri vor duce în 2022 la creşterea deficitului contului curent până la 13,3% din PIB.

Ruben ATOYAN: Estimăm că în anii 2022-2023 necesităţile urgente de finanţare a balanţei de plăţi survenite în urma şocurilor tot mai mari vor constitui circa 1,7 miliarde de dolari SUA, iar costurile respective vor fi finanţate prin resursele acordate de FMI şi asistenţa acordată de alţi donatori. De la declanşarea războiului au apărut presiuni temporare asupra lichidităţii în sectorul bancar, dar sectorul a dat dovadă de rezilienţă, având rezerve solide de lichiditate şi de capital.

Conducătorul misiunii FMI a menţionat că autorităţile au prioritizat corect măsurile necesare pentru a face faţă crizei umanitare într-un mediu destul de complex. Politica bugetar-fiscală se axează în continuare pe gestionarea afluxului semnificativ de refugiaţi şi pe necesitatea de a atenua efectele negative ale majorării preţurilor la resursele energetice şi la produsele alimentare.
 
Ruben ATOYAN: În limitele mandatului de asigurare a stabilităţii preţurilor şi de menţinere a stabilităţii financiare, Banca Naţională a Moldovei a majorat rata de bază pentru a ţine în frâu inflaţia şi a efectuat intervenţii pe piaţa valutară, atenuând volatilitatea cursului de schimb. Deşi circumstanţele au fost complicate, autorităţile au reuşit să-şi onoreze cu brio angajamentele structurale asumate în program pentru finele lunii martie, inclusiv în ceea ce priveşte lupta cu corupţia şi asigurarea supremaţiei legii, guvernanţa bugetară, supravegherea sectorului financiar şi reformarea cadrului de reglementare a sectorului întreprinderilor de stat.

Conform prognozei, în anul 2022 deficitul bugetar va creşte până la circa 7,2% din PIB, din cauza reducerii veniturilor şi creşterii cheltuielilor de ordin umanitar şi pentru suport economic. Deficitul de finanţare urmează a fi acoperit prin mobilizarea finanţării de către FMI şi alţi parteneri, care va complementa resursele de pe pieţele de capital interne.

Ruben ATOYAN: Deşi anticipăm o creştere a datoriei publice pe termen apropiat, autorităţile intenţionează să menţină nivelul de sustenabilitate a datoriei pe măsura atenuării crizei, păstrând totodată spaţiul bugetar necesar pentru realizarea reformelor ambiţioase în domeniul guvernanţei şi pentru acoperirea cheltuielilor de dezvoltare.

Echipa de experţi a FMI salută fermitatea autorităţilor în atingerea obiectivelor de bază ale programului, şi anume fortificarea cadrului de guvernanţă şi cadrului instituţional şi realizarea multaşteptată a obiectivelor de dezvoltare.

„Agenda ambiţioasă de reforme structurale rămâne crucială pentru crearea condiţiilor necesare pentru creşterea durabilă şi incluzivă pe termen lung”, a conchis Ruben Atoyan.■

Într-o rubrică exclusivă pentru revista PROFIT, Irina UNTILĂ, Directorul oficiului Mastercard în Republica Moldova, şi-a împărtăşit viziunea despre dezvoltarea inovaţiilor de plată în ţară.