Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._4_2013 (208), aprilie 2013Couchsurfing: o modalitate de a călători ieftin
Călătoriile sunt una dintre pasiunile dominante ale societăţii contemporane. Se mai spune că a călători este singurul lucru pe care îl cumperi şi devii mai bogat. Ce să faci însă atunci când nu dispui de resurse suficiente? O soluţie ar fi reţeaua socială couchsurfing (în română: navigare pe canapea), ceea ce presupune cazare gratuită în casele celor care se oferă să fie gazde voluntare.
Ce înseamnă mai exact acest lucru? De exemplu, dacă aţi decis să vizitaţi un oraş din Spania pentru câteva zile, atunci reţeaua respectivă vă permite să vedeţi cine dintre spaniolii din localitatea care vă interesează oferă cazare în propria casă în perioada în care v-aţi planificat călătoria. Serviciile de cazare sunt gratuite, singurul lucru pe care mai trebuie să-l asiguraţi, în afară de drum, fiind mâncarea şi eventualele excursii.
După ce evaluaţi profilurile virtuale ale acestor persoane, intraţi în legătura cu cei care vă inspiră mai multă încredere. Dacă în urma dialogurilor ajungeţi să aveţi încredere unul în altul, atunci stabiliţi parteneriatul - adică mergeţi în Spania, unde nu mai trebuie să căutaţi hotel sau pensiune, căci aveţi cazarea deja asigurată. Aceeaşi procedură poate fi aplicată şi viceversa, adică Dvs. sunteţi cel care vă puneţi canapeaua la dispoziţie pentru a caza un turist interesat să viziteze oraşul în care locuiţi.
Pentru unii această formă de a călători şi a cunoaşte lucruri sună tentant, pentru alţii - riscant. Totuşi couchsurfing-ul a devenit un succes real, adunând până la începutul acestui an peste 5,5 mil. de utilizatori din 97 mii de oraşe şi 250 de ţări şi teritorii ale lumii.
Republica Moldova are înregistraţi 1373 membri pe reţeaua couchsurfing.org. Ana Efros, studentă în anul II la Stockholm School of Economics, filiala din Riga, este una dintre moldovenii care au beneficiat din plin de oportunităţile de a călători ieftin în ţările europene.
Ana EFROS: Riga este un oraş activ, cu un număr mare de turişti. Astfel, fiind înregistrată pe site, am început sa primesc invitaţii de la persoane din diverse colţuri ale continentului. Am început cu simple ieşiri în oraş, excursii, discuţii la o ceaşcă de cafea. Pentru prima dată am folosit couchsurfing-ul cu adevărat când am călătorit în Italia anul trecut. Mi-a fost puţin frică, motiv pentru care am mers împreună cu o prietenă. Însă, după ce am încercat şi am descoperit oamenii care fac parte din această comunitate, am realizat că nu am pentru ce mă teme.
Ana susţine că majoritatea couchsurferilor pe care i-a cunoscut s-au dovedit a fi oameni excepţionali, iar impresiile acumulate sunt de neuitat. Moldoveanca spune că a avut doar experienţe plăcute de fiecare dată când a călătorit şi asta pentru că a dedicat mult timp pentru a găsi persoane cu care să împărtăşească interese comune şi care să dispună de recomandări bune din partea celorlalţi membri.
Pe lângă gratuitatea găzduirii, un alt avantaj oferit de couchsurfing este posibilitatea de a explora interculturalismul şi de a cunoaşte diverse locuri ale lumii nu doar ca turist, prin broşuri şi excursii organizate din timp, ci şi prin prisma obiceiurilor şi a stilului de viaţă autentic, specific locului.
“Cel mai mare avantaj al acestei organizaţii este faptul ca îţi oferă posibilitatea să interacţionezi îndeaproape cu localnicii oraşelor pe care le vizitezi. Astfel, faci cunoştinţă cu obiceiurile locale şi specificul culturii mult mai bine. Într-un final, ajungi să-ţi priveşti propria viaţa cu alţi ochi şi să percepi lucrurile la un alt nivel. Înveţi să apreciezi ce ai şi devii convins că trebuie să faci anumite schimbări pentru a fi mai împlinit. Desigur că aceste transformări nu apar de la bun început, când entuziasmul te orbeşte. Cu siguranţă însă astfel de călătorii te modelează treptat şi ajungi să înţelegi mult mai bine diferenţele culturale”, este convinsă tânăra studentă.
După mai bine de doi ani de utilizare a reţelei couchsurfing, Ana Efros recomandă persoanelor care vor să se înscrie pe site să acorde o atenţie sporită alegerii persoanei la care să meargă sau pe care s-o găzduiască, în special asupra referinţelor primite de la alţi membri, dar şi să-şi creeze o pagină personală reuşită.
Ana EFROS: Pentru obţinerea încrederii celorlalţi este extrem de important să-ţi creezi un profil care să-ţi ilustreze cât mai bine personalitatea. Este foarte bine ca acesta să conţină cât mai multe detalii despre interesele şi hobby-urile pe care le aveţi, motivele pentru care aţi devenit membru al reţelei de couchsurfing, precum şi despre viziunile asupra vieţii.
Este greu de spus ce modalităţi noi de călătorie vor avea copiii şi nepoţii noştri în viitor, dar cert este faptul că „generaţia Internetului” de astăzi are la dispoziţie mult mai multe posibilităţi decât aveau părinţii şi buneii noştri cu 15 sau 50 de ani în urmă. Sunt posibilităţi care merită a fi încercate şi explorate!■
Pentru asigurarea securităţii, echipa managerială a site-ului couchsurfing.org. a instituit mai multe criterii de verificare
• Profilurile virtuale ale membrilor trebuie să fie cât mai complete, să conţină informaţii despre viaţa şi interesele personale şi cât mai multe poze reprezentative atât cu persoana, cât şi cu domiciliul pe care îl pune la dispoziţie.
• Referinţele din partea altor membri, care au fost găzduiţi sau au găzduit persoana respectivă. Acestea pot fi de trei feluri: pozitivă, negativă sau neutră, conţinând şi informaţii specifice, gen “a fost o gazdă ospitalieră”, “nu au existat probleme” sau “nu am avut acces la duş”.
• Verificarea de către administraţia site-ului, prin intermediul cardului bancar al membrului, pentru a vedea dacă adresa şi numele menţionate pe profil coincid cu cele reale. Această verificare este opţională şi contra unei sume de bani, dar odată făcută, sporeşte nivelul de credibilitate printre ceilalţi membri, profilul fiind marcat cu un simbol special, de culoare verde.
• Voucherele celorlalţi membri, care funcţionează asemenea voturilor de încredere. Voucherele sunt acordate doar persoanelor din reţea considerate de maximă încredere, atât ca gazdă, cât şi ca oaspete, iar atunci când un membru adună trei astfel de vouchere, capătă şi el dreptul de a vota alţi membri.
Din dosarul Profit: Site-ul couchsurfing.org a fost lansat public în ianuarie 2004, însă conceptul acestuia a apărut încă în 1999, când Casey Fenton, unul dintre fondatorii reţelei, pe atunci student american din Boston, înainte de o călătorie în Islanda, a trimis 1500 de e-mail-uri către diverşi studenţi din această ţară, pe care nu-i cunoştea, prezentându-se şi întrebându-i dacă ar fi dispuşi să-l găzduiască gratuit pe parcursul a câtorva zile. Spre surprinderea lui, a primit peste 50 de răspunsuri afirmative, ceea ce l-a făcut ca la întoarcerea acasă să dezvolte proiectul, denumindu-l sugestiv “couchsurfing”. Daniel Hoffer, unul dintre cofondatorii reţelei şi actualul preşedintele al site-ului, susţine că „proiectul a fost construit pornind de la premisa că, în general, oamenii sunt buni”. În primul an, site-ul a adunat circa 6000 de membri, ajungând la 45 de mii către sfârşitul anului 2005. În 2011, peste 3 mil. de persoane erau înscrise în reţea.
Далее...
Ana Ursachi
Timp de 14 ani de activitate profesională, Ana Ursachi a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi avocaţi din Moldova. Perseverentă, sigură de sine şi plină de energie pozitivă, Ana Ursachi a reuşit să demonstreze că şi o femeie poate fi un avocat de succes. A devenit cunoscută publicului după ce a apărat în instanţă mai mulţi oficiali de rang înalt, dar nu numai, având la activ zeci de dosare penale câştigate în diferite instanţe de judecată. Revista Profit vă invită să aflaţi mai detaliat 10 lucruri despre avocata Ana Ursachi.
1. Îmi place Chişinăul
Sunt născută la Chişinău. Am trăit toată viaţa aici, cu excepţia celor patru ani de studii liceale la Iaşi, fiind a doua promoţie de basarabeni plecaţi la studii în România. Îmi place acest oraş şi nu aş vrea să discut despre drumuri proaste, gestionare defectuoasă a fondurilor etc. Ceea ce mi-aş dori la Chişinău este un Palat al Justiţiei, care să corespundă tuturor rigorilor şi unde să existe condiţii decente de lucru pentru toţi cei implicaţi în procesul de judecată.
2. Doream să devin procuror
Activez în calitate de avocat din anul 1999, după absolvirea Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, specialitatea drept penal. De fapt, scopul meu a fost să devin procuror, însă întâmplarea a făcut să ajung avocat, lucru pe care nu-l regret. În anul 1998 am făcut stagiul la Procuratură, iar în 1999 am revenit să aplic pentru funcţia de ajutor de procuror. Voiam să activez în secţia de investigare a crimelor grave. Având un copil mic, dl Ion Diacov a fost rezervat în ceea ce priveşte şansele mele de fi acceptată în colectiv. M-am simţit discriminată şi am fost atât de supărată încât am depus actele la avocatură şi am plecat la mare cu familia. La întoarcere, am găsit în cutia poştală un aviz prin care eram anunţată să mă prezint pentru a susţine examenele, lucru pe care l-am şi făcut în septembrie 1999, după care am obţinut licenţa de avocat.
3. Dosarele penale, specialitatea mea
Chiar de la începutul carierei mele profesionale de avocat m-am ocupat de dosare penale. Provocarea cea mai mare a venit însă în anul 2005, începutul celei de-a doua guvernări comuniste, când s-a remarcat un val de dosare la comandă împotriva celora care se împotriveau regimului şi în majoritatea cazurilor erau persoane total nevinovate. Atunci pentru mine a început o nouă etapă în cariera profesională. În primul rând, era foarte dificil din punct de vedere moral să-i explic clientului, care era total nevinovat, ce se întâmpla de fapt. Am avut un caz când o pretinsă parte vătămată, strict la indicaţia ministrului de interne de atunci Gheorghe Papuc, a dat declaraţii, după care am constatat că nici nu putea să-şi citească propriile declaraţii. Evident, toate aceste dosare s-au risipit în instanţă. Numai în perioada 2006-2008 am avut 22 de dosare cu sentinţă de achitare. O altă provocare au constituit-o dosarele legate de 7 aprilie 2009. Am fost unul dintre avocaţii care au instrumentat cele mai de rezonanţă dosare legate de 7 aprilie.
4. Cel mai reuşit dosar
Cu siguranţă, este vorba de dosarul 7 aprilie, unde clienţii mei au fost declaraţi nevinovaţi. Am luptat mult şi m-am simţit mândră de fiecare dată atunci când am reuşit să obţinem decizii prin care s-a confirmat lipsa infracţiunii în acţiunile clienţilor mei, dar în acelaşi timp au fost confirmate ilegalităţile comise de procurori. În general, dosarul 7 aprilie a fost unul foarte interesant şi important pentru mulţi avocaţi. Am demonstrat cu mai mulţi martori că unul dintre clienţii mei în general nu a fost în piaţă în acea zi. Oricum, au survenit arestările. Am reuşit însă să depistăm persoana care a şantajat, a plătit şi a determinat martorii să dea declaraţii false, precum că ar fi văzut clientul meu în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Este vorba de controversatul Adrian Nichifor, care în 2010 l-a omorât pe Iurie Pârlici, unde tot eu am fost avocat al succesorului victimei. Acum Nichifor este judecat şi pentru cumpărare de martori.
5. Calităţile unui avocat
Un avocat trebuie să aibă multă răbdare şi să posede o asemenea calitate precum tupeul, în sensul bun al cuvântului. Totodată, este extrem de important să aibă capacitatea de a lua foarte repede decizii corecte. De multe ori, ne pomenim în situaţii în care, fără a consulta pe cineva, fără a vedea un act normativ sau fără a da curs presiunilor din exterior, trebuie să luăm decizii, cum ar fi - să atacăm sau nu decizia într-o instanţă superioară, să vorbim sau nu cu presa, să consultăm sau nu clientul. Totodată, în mod sigur, retorica şi metoda de a exprima gândul sunt la fel de importante pentru un avocat. Deşi foarte mulţi ani ne-am confruntat cu situaţii când discursul avocatului nu conta, acum lucrurile s-au schimbat. Încă de la facultate visam să urmez exemplul unor avocaţi celebri, care ţineau pledoarii înflăcărate. Iată că visul meu s-a realizat.
6. Instruirea continuă
În anul 2005 am fost selectată pentru participare la un curs de instruire continuă, pentru avocaţi, organizat de Asociaţia Barourilor Americane, cu scopul de a promova justiţia în Europa de Est şi Centrală. Ulterior, am urmat un curs de instruire la Istanbul, unde mi s-a conferit calitatea de antrenor. Revenind acasă, am început să organizez propriile seminare, în cadrul cărora am predat practicile de reprezentare a clientului în faţa instanţei. A fost o experienţă extrem de utilă pentru că procesul americanilor diferă de al nostru. În SUA procesele se ţin în faţa juraţilor, iar rolul avocatului este mult mai accentuat. Totodată, am învăţat tehnici de captare a atenţiei, precum întreruperea pledoariei pentru a accentua următorul gând. În practica mea de avocat, s-a întâmplat să fiu nevoită să dau jos de pe masă un Cod de procedură pentru a face zgomot şi a-l determina pe judecător să fie atent la proces. Totodată, am învăţat să atac tot ce poate fi atacat într-un proces penal. Sunt foarte perseverentă din acest punct de vedere. Acolo unde pot utiliza drepturile mele o fac fără nicio rezervă.
7. Femeia avocat
În general, femeile şi bărbaţii avocaţi sunt trataţi la fel de judecători şi procurori. Întotdeauna am fost apreciată, la fel ca şi colegii bărbaţi, şi nu am simţit niciun fel de discriminare la acest capitol. Dimpotrivă, am avut cazuri, când, cred că m-am afirmat mult mai curajos decât un bărbat. Alta este însă situaţia în privinţa clienţilor arestaţi şi, în general, colaborarea cu sistemul penitenciar, unde condiţiile de activitate sunt foarte grele. Am simţit acest lucru în anul 2004, când a fost declarată o amnistie în Moldova. Atunci am fost unul dintre avocaţii voluntari care am plecat în închisorile de la Rezina, Soroca şi Brăneşti, unde am ajutat deţinuţii să fie amnistiaţi. Am petrecut acolo luni de zile pe timp de iarnă şi am simţit mai multe incomodităţi. Probabil, pentru un bărbat ar fi fost mai uşor să suporte drumul lung şi frigul.
8. Calitatea sistemului judecătoresc
Îmi pare rău să constat, dar în prezent există foarte multă presiune din exterior asupra judecătorilor. Un număr mare de judecători cad pradă acestor influenţe şi sunt ulterior manipulaţi. De asemenea, am întâlnit multe cazuri când un judecător a fost clar poziţionat pe interese politice, deservind interesele unui sau altui partid. De când a venit la putere Alianţa pentru Integrare Europeană, în sistemul judecătoresc s-a văzut influenţa celor trei partide constituente. Evident, lucrurile nu pot continua în aşa mod. Orice încălcare gravă din partea judecătorului trebuie să echivaleze cu incompatibilitatea în funcţie, ceea ce, din păcate, la noi nu se întâmplă.
9. Ameninţări
Nu am fost ameninţată niciodată, dar am asistat la situaţii grave, când colegii mei au fost ameninţaţi, inclusiv familiile lor. Am avut atunci mari emoţii pentru ei. M-am gândit cum aş proceda eu dacă aş fi în locul lor. Nu ştiu ce aş face, dar, cu siguranţă, aceasta nu m-ar determina să renunţ la caz.
10. Fiul – cel mai sever critic
Am un băiat, Costel, elev în clasa a IX-a, care apreciază foarte mult ceea ce fac şi se mândreşte cu mine. Este foarte entuziasmat să mă vadă la televizor. De fapt, el este cel mai sever critic al meu, pentru că urmăreşte evoluţia mea, apariţiile mele publice şi atrage atenţia la cele mai mici detalii, inclusiv cum am fost coafată. Nu ezită să mă critice, dacă este cazul, dar întotdeauna critica este una constructivă.■
Далее...
Venituri-record: meritul contribuabililor
În ultimii ani, a devenit deja o tradiţie ca bugetul municipiului Chişinău să fie aprobat cu mari întârzieri, iar anul 2013 nu constituie o excepţie în acest sens. După lungi discuţii în contradictoriu în cadrul Consiliului Municipal Chişinău, tergiversări şi schimburi de replici, într-un final aleşii locali au votat, la începutul lunii aprilie, un buget care prevede venituri record de circa 2,8 mlrd. lei. Despre felul în care s-a reuşit această performanţă şi care sunt motivele care au determinat aleşii locali să aprobe cu întârziere bugetul, reporterul Profit a discutat cu şefa Direcţiei Finanţe a Primăriei municipiului Chişinău, Veronica Herţa.
Profit: Dnă Herţa, bugetul capitalei a fost aprobat, în acest an, cu o întârziere de patru luni. Pe cât de mult această situaţie a afectat activitatea structurilor Primăriei?
Veronica Herţa: Cred că ar fi bine să facem din start o precizare. Este o întârziere care, cu părere de rău, a devenit deja o obişnuinţă pentru noi, deoarece şi în anul 2012 bugetul a fost aprobat cu întârziere, mai exact - pe 28 aprilie. În general, nu putem spune că acest lucru nu a afectat activitatea subdiviziunilor Primăriei. În special, întârzierea aprobării bugetului a avut drept consecinţă directă tergiversarea procesului de anunţare a licitaţiilor pentru investiţiile şi reparaţiile capitale. Cu toate acestea, sperăm să ne încadrăm în timp şi să reuşim să realizăm toate proiectele iniţiate. Pe de altă parte, prevederile cadrului legal ne-au permis să efectuăm cheltuielile curente conform bugetului executat din anul precedent, reuşind, astfel, să asigurăm activitatea curentă a instituţiilor Primăriei.
Profit: Aţi menţionat că a devenit deja o obişnuinţă ca bugetul să fie adoptat cu întârziere. Care a fost totuşi motivul întârzierii în acest an?
V.H.: De fapt, este o obişnuinţă rea. În anul 2013 am avut o situaţie similară cu cea din 2012, întârzierea fiind, în mare parte, datorată neaprobării taxelor locale. În 2011 a fost modificat cadrul legal, precum şi bazele impozabile la unele taxe locale, fiind instituite taxe locale noi. Or, aceasta presupunea că pentru a avea un buget în corespundere cu prevederile Codului Fiscal şi normativele care urmau a fi aprobate de către Consiliul Municipal Chişinău, trebuia să avem aprobate mai întâi taxele locale noi, după care urma să fie adoptat şi bugetul. Ţin să menţionez că în 2012, neaprobarea taxelor locale a condus la neîncasarea venitului de circa 40 mil. lei. Pentru 2013, ne-am propus drept obiectiv să fie aprobate, în primul rând, taxele locale, iar după aceea - bugetul. După majorarea acestor taxe, conform estimărilor, creşterea părţii de venituri, comparativ cu bugetul executat în 2012, este de circa 100 de mil. lei.
Profit: Cei vizaţi de aceste majorări, precum şi unii experţi au criticat această decizie, invocând faptul că în rezultatul majorării taxelor locale, unele chiar destul de simţitor, va avea de suferit tot consumatorul, pentru că vor creşte preţurile?
V.H.: Nu sunt de acord cu acest lucru şi vă explic de ce. În primul rând, în 2012 a fost modificată baza impozabilă, adică, dacă în 2011 aceasta constituia venitul din vânzări, cu alte cuvinte, ceea ce arată agentul economic că încasează şi trece prin aparatul de casă, atunci din 2012, a fost modificată baza impozabilă, astfel încât aceasta se calculează pe metru pătrat de suprafaţă.
Pentru marea majoritate a unităţilor comerciale, cu excepţia cazinourilor şi sălilor cu jocuri de noroc, taxa s-a majorat cu 10%, cel puţin în cazul unităţilor comerciale cu suprafaţa de până la 50 de metri pătraţi. Respectiv, dacă până în 2013 taxa era de 3 240 lei, atunci din 2013 aceasta este de 3 600 lei. Diferenţa este de 360 lei. Şi atunci vă întreb, un leu pe zi va duce la creşterea preţului pentru 10 ouă? Nu cred.
Profit: Avem în acest an un buget ce prevede venituri de aproape 2,8 mlrd. lei – unul - record în istoria municipalităţii. Cum s-a reuşit această performanţă?
V.H.: La această performanţă s-a ajuns tot cu ajutorul contribuabililor şi cetăţenilor care locuiesc în municipiul Chişinău. În mare parte, cea mai importantă sursă de venit rămâne a fi impozitul pe venit din salariu. De asemenea, având în vedere că din 2012 a fost reintrodus impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător, acesta este a doua sursă importantă. O altă sursă de venit este taxa pentru drumuri şi taxele locale. Deci, reiterez, am reuşit acest lucru datorită contribua-bililor din municipiul Chişinău, cărora ţin să le mulţumesc pe această cale.
Profit: Deficitul de 68 de mil. lei este unul mare sau mic?
V.H.: Este mare, dar dacă ar fi să facem comparaţie cu deficitul din anul trecut, este mic. În anul 2012 am avut un deficit de 421 mil. lei. Oricum, acest deficit este realist, cu atât mai mult cu cât ne propunem să obţinem venituri din vânzarea şi privatizarea proprietăţii publice în mărime de 80 mil. lei. De asemenea, din surse externe de finanţare vor fi executate lucrări în sumă de 106,5 mil. lei, fiind vorba de contractele semnate în perioada anilor 2010-2011, inclusiv contractul de reabilitare a şase străzi în valoare de 22 mil. euro.
Profit: Când vom ajunge la performanţa de a avea deficit bugetar zero?
V.H.: Cred că acest lucru este posibil, însă nu în situaţia Republicii Moldova. Cadrul legal al ţării noastre stabileşte că autorităţile publice locale nu au dreptul să aprobe bugetul cu un deficit fără sursă de acoperire. Noi avem sursa de acoperire a deficitului, deci respectăm cadrul legal, dar necesităţile reale ale municipiului Chişinău sunt, de fapt, mult mai mari decât cele care sunt scrise în buget. Suntem cu toţii nemulţumiţi de starea drumurilor, dar pentru a avea drumuri mai mult sau mai puţin funcţionale, este nevoie de circa 500 mil. lei pe an. Pentru anul curent însă avem în total 107 mil. lei, adică foarte puţin comparativ cu necesităţile reale.
Profit: Care sunt direcţiile prioritare de finanţare stabilite pentru acest an?
V.H.: Ca şi în anii precedenţi, bugetul rămâne a fi unul social - 53,5% sunt cheltuieli de ordin social. Cea mai mare parte a surselor bugetare sunt pentru domeniul învăţământului - 1,161 mlrd. lei, pentru asigurarea şi susţinerea socială - 212 mil. lei, pentru cultură - 113 mil. lei, pentru ocrotirea sănătăţii - 41 mil. lei. De asemenea, pentru transport şi gospodăria drumurilor avem prevăzute 254 mil. lei, pentru gospodăria comunală - 346 mil. lei.
În acest an, pentru prima dată avem în buget o linie bugetară nouă - transferul în fondul de susţinere financiară a teritoriilor. Adică, municipiul Chişinău va transfera bugetului de stat 278,3 mil. lei. Este o obligaţie care revine bugetului municipal reieşind din prevederile legii şi din estimările părţii de venituri şi de cheltuieli ale bugetului autorităţii publice locale.
Profit: Există proiecte noi de finanţare pentru acest an?
V.H.: În anul curent va continua realizarea proiectului de asamblare a troleibuzelor, început anul trecut. Un proiect nou este cel care vizează reabilitarea celor şase străzi din capitală, realizat cu suportul BERD şi al Băncii Europene de Investiţii. Acesta urmează să înceapă în scurt timp. În rest, vor continua realizarea proiectelor demarate în anii precedenţi.■
Далее...
BEM a depăşit normativul CNT
Băncilor, ca şi banilor cu care acestea operează, le plac liniştea şi calmul, inclusiv pentru faptul că astfel există mai multe posibilităţi pentru o activitate eficientă. Înţelegând mai bine ca nimeni altul acest lucru, preşedintele Consiliului Băncii de Economii (BEM), Victor BODIU, îndeamnă părţile interesate să apeleze la cifrele şi indicatorii reali ai băncii, pentru că toate celelalte argumente nu fac decât să dăuneze BEM.
În situaţia dificilă cu care se confruntă BEM - şi pe care preşedintele Consiliului băncii, în pofida tuturor speculaţiilor, o consideră totuşi drept una „de lucru”, „încadrată în schemă” şi „departe de panică” - Victor BODIU a acceptat să discute cu redactorul-şef al revistei Profit despre acţiunile pe care ar trebui să le întreprindă proprietarii băncii pentru a asigura stabilitatea financiară a acesteia.
Victor Bodiu: Pe toţi cei care, în această perioadă de timp deloc uşoară pentru BEM, s-au întrecut în a face declaraţii răsunătoare, i-aş îndemna să aducă în calitate de argumente date veridice. În caz contrar, ar fi mai bine să se abţină de la orice comentarii. Nicăieri în lume politicienii sau reprezentanţii Regulatorului pieţei, care este Banca Naţională, nu folosesc numele unei bănci în scopuri care sunt departe de cele de asanare economică şi financiară a acesteia.
Liniştea în jurul unei bănci este o componentă obligatorie pentru dezvoltarea normală şi dinamică a acesteia. Am putea să luăm orice altă bancă şi ne vom convinge că şi aceasta lucrează cu un capital propriu la fel de mic, operând, în principal, cu resurse atrase. Dacă însă se creează o agitaţie artificială în jurul acestei instituţii financiare, precum a fost acum câteva săptămâni în cazul BEM, efectul negativ pentru bancă este garantat. În cazul nostru, s-a reuşit evitarea unor consecinţe nefaste datorită unui aspect important - lichiditatea, care era la BEM cea mai înaltă din sistem. Şi totuşi, trebuie să recunoaştem că atacurile politice la care BEM a fost supusă pe parcursul a trei luni i-au dăunat băncii mai mult decât creditele trecute la categoria celor neperformante.
Profit: Dar probabil că nu toate creditele declarate neperformante, în valoare de circa 1,5 mlrd. lei potrivit datelor pentru trimestrul IV al anului 2012, sunt neperformante?
Victor Bodiu: Bineînţeles că nu. Orice instituţie financiară are asemenea credite în portofoliu. Da, acestea sunt o problemă pentru indicatorii normativi, cărora banca trebuie să le corespundă. Dar cu aceste credite trebuie să se lucreze: prin restructurare, prolongaţie şi, cel mai important, prin neadmiterea apariţiei lor. Ţin să menţionez, în acest context, că din ziua în care am devenit preşedinte al Consiliului băncii (sfârşitul lunii iunie 2012 - Profit), am acordat credite în valoare totală de peste 130 mil. lei. Toate deciziile referitoare la acestea au trecut prin Consiliu. Am coborât plafonul de acordare a resurselor, care anterior ţinea de competenţa preşedintelui băncii, de la 5 mil. lei la 1 mil. lei. Da, s-ar putea să nu fie o decizie tocmai corectă din punctul de vedere al managementului corporativ, dar la etapa curentă aceasta este singura soluţie justă. Or, acum, Consiliul poate controla toate creditele, având în faţă imaginea completă a fluxurilor financiare din cadrul băncii.
Profit: Care este indicatorul real al lichidităţii creditelor neperformante?
V.B.: În această problemă trebuie să pornim de la situaţia pieţei şi cea din sectorul real al economiei. Bineînţeles, în gajul acestor credite există imobile, utilaje, mijloace circulante ale beneficiarilor de împrumuturi. Iar într-o perioadă de declin a activităţii economice - pentru că nu aş dori să apelez la definiţia de „criză” - comercializarea acestor gajuri devine mai dificilă. Totuşi, potrivit situaţiei de la 31 martie 2013, Capitalul Normativ Total (CNT) al băncii a crescut până la 214 mil. lei. Apropo, tendinţa de creştere se atestă de la începutul lunii septembrie 2012, când acest indicator era ceva mai mare de 60 mil. lei. Este o dovadă elocventă a faptului că se lucrează cu creditele neperformante şi chiar se atestă un anumit progres.
Profit: Asemenea îmbunătăţiri vor fi în măsură să salveze banca de la pericolul de a-i fi retrasă licenţa?
V.B.: Nu voi comenta declaraţiile la acest subiect, având în vedere faptul că unele dintre ele au fost foarte contradictorii, mai ales cele referitoare la sumele despre care se spunea că sunt extrem de importante şi chiar „salvatoare” pentru capitalizarea BEM.
Noi considerăm că avem nevoie de capitalizare. Şi nu veţi găsi vreo bancă ce ar refuza această procedură. Trebuie să menţionez totodată că, în conformitate cu situaţia de la 31 martie 2013, BEM corespunde tuturor normativelor formulate faţă de instituţiile financiare de către Banca Naţională a Moldovei (BNM). Iar temeiuri pentru retragerea licenţei BEM nu au existat, nu există şi, cel mai probabil, nici nu vor exista. Or, legea spune că licenţa se retrage dacă CNT al băncii este mai mic decât o treime din normativul de 200 mil. lei. Iar conform datelor de bilanţ pe trimestrul I al anului curent, acest indicator la BEM a depăşit suma de 200 mil. lei.
Profit: În viziunea Dvs., în ce a constat eşecul cu emisiunea închisă a băncii?
V.B.: Consiliul băncii a adoptat toate deciziile necesare pentru ca, până la 31 martie 2013, BEM să îndeplinească toate normativele. Capitalizarea este necesară pentru o dezvoltare durabilă a băncii. În cadrul votului în privinţa emisiunii de acţiuni închise a BEM, în sumă de 355 mil. lei, mai mult de 40% dintre acţionari s-au pronunţat împotrivă, invocând drept argument faptul că ei nu participă la administrarea băncii.
Profit: Ce se are în vedere prin sintagma „nu participă la administrarea băncii”?
V.B.: Prima cauză: grupul de acţionari minoritari a propus doi membri noi în Consiliul băncii, pe care BNM nu i-a aprobat încă. Abia la 4 aprilie, noii membri incluşi în Consiliu au prezentat BNM pachetul complet de acte necesare, cu semnătura preşedintelui Consiliului băncii. Banca Naţională are la dispoziţie un termen de 30 de zile pentru luarea unei decizii. Cauza a doua: pentru că nu are membrii săi în Consiliu, acest grup de acţionari a invocat, pe bună dreptate, faptul că nu gestionează situaţia de la bancă, nu controlează deciziile pe care aceasta le adoptă, astfel, este pe deplin logic că la etapa curentă ei au refuzat participarea la emisiune, blocând plasarea acesteia.
Profit: Teoretic, nu ar trebui să existe probleme cu procurarea unei părţi din emisiunea închisă de către acţionarii minoritari. Or, după ce aceştia au cumpărat acţiuni cu 14 lei bucata, este alogic să renunţe la cumpărarea unor noi acţiuni cu doar 5 lei bucata?
V.B.: Eu cred că acţionarii noi, cel mai probabil, vor accepta să participe la emisiunea închisă.
Profit: Deci, în faţa băncii se conturează perspective şi orizonturi bune?
V.B.: Am fost mereu de părerea că la capitolul orizonturi e cazul să se vorbească mai puţin şi să se facă mai mult. Acum, e mult mai important să ne concentrăm asupra rezolvării unor chestiuni problematice. Din acest punct de vedere, am avut o interacţiune bună cu BNM, cu Ministerul Finanţelor şi cu alte structuri de stat la categoria soluţionării problemei creditelor neperformante care s-au acordat în trecut. Mă refer la rambursarea silită a acestora, prin decizii judecătoreşti. Pentru mine nu contează cine şi când a acordat creditele care au ajuns în categoria celor neperformante. Este mult mai important ca acestea să fie întoarse, respectiv autorităţile competente ale statului să ia mai rapid deciziile privind rambursarea unor asemenea împrumuturi.
Profit: Dacă aţi face o estimare, care e cota creditelor neperformante ce nu pot fi deloc recuperate?
V.B.: Este dificil să vorbim la acest subiect, cu atât mai mult să enunţăm cifre concrete. Există active bune şi mai puţin bune. Acum, efectuăm evaluarea gajurilor la toate creditele neperformante. Sper că vom reuşi să recuperăm o bună parte din bani. Dar nu sunt profet şi nu aş sta să enunţ sume concrete. Una este să evaluezi pe hârtie, dar cu totul alta este comercializarea de facto a bunurilor gajate şi a activelor clienţilor-debitori.
Profit: Situaţia actuală a BEM este afectată de povara şi greutatea angajamentelor Investprivatbank-ului?
V.B.: Eu aş spune că problema acestei bănci a exercitat o presiune foarte puternică asupra BEM în anii 2010 şi 2011. Voi aminti aici că, atunci când se rezolva problema Investprivatbank-ului, BNM a acordat BEM un credit pe termen scurt. Acesta trebuia rambursat ulterior, dar activele băncii falite erau greu de comercializat din două motive: era nevoie de timp, iar lichiditatea lor era mică. De aceea, presiunea asupra indicatorilor financiari ai BEM din cauza Investprivatbank-ului era puternică şi destul de sesizabilă. Pot doar să vă spun că acest lucru a costat BEM 70 mil. lei lunar, bani ce erau retraşi din active şi restituiţi BNM.
Am încercat să negociem cu Regulatorul prelungirea termenelor de rambursare a banilor, dar nu am fost trataţi cu înţelegere. Şi atunci a fost adoptată hotărârea Parlamentului de acordare pentru BEM a 400 mil. lei sub formă de valori mobiliare de stat şi restituire a soldului datoriei BNM. Acest lucru a ajutat banca să elimine tensiunea şi presiunea excesivă din cauza Investprivatbank-ului.
Profit: Cât de actuală este problema privatizării BEM în condiţiile actuale?
V.B.: Decizia de privatizare a băncii a fost luată în anul 2007. Şi orice ar spune azi unii tovarăşi (aluzie la propunerea deputatului PCRM, Oleg Reidman, de naţionalizare a BEM - Profit), aceasta a fost decizia lor. În 2008, a fost selectată şi o companie pentru evaluarea activelor băncii, care era apropiată de BNP Paribas Bank (Franţa). În 2009, în mod firesc, noi am început negocierile cu partenerii externi - înainte de toate, cu FMI. Poziţia noastră, atunci şi acum, era următoarea: banca trebuie comercializată, dar numai atunci când situaţia favorabilă de pe pieţele internaţionale va contribui la obţinerea unui preţ bun, iar banca va fi bine pregătită pentru tranzacţie. Aceste două principii rămân în vigoare şi în prezent. Din punctul meu de vedere, statul nu ar trebui - şi nici nu văd rostul - să rămână în sectoarele economiei în care situaţia deja se află sub controlul companiilor private. Statul nu poate influenţa sectorul bancar, chiar şi având o asemenea bancă importantă precum BEM. Din acest motiv, astăzi este primordială îmbunătăţirea situaţiei BEM, care să o facă mai atractivă.
Profit: Credeţi că era necesară formarea unei comisii parlamentare speciale pentru studierea situaţiei la BEM?
V.B.: Din punctul meu de vedere, toţi trebuie să participe la îmbunătăţirea situaţiei la bancă. Cred că formarea comisiei era necesară pentru a scoate la lumină adevărul despre bancă şi a ajuta societatea să înţeleagă ce s-a întâmplat în realitate. Eu cunosc foarte bine cum stau lucrurile, dar era important să înţeleagă şi cei care au speculat nejustificat şi perfid situaţia din jurul băncii. Cu regret, încă înainte de constituirea comisiei, s-au produs multe evenimente negative care n-ar fi trebuit să existe ca principiu, inclusiv agitaţia din presă care a dăunat mult băncii. Noi, cei de la bancă, am fost deschişi pentru comisie, oferindu-i toate informaţiile solicitate. Consider că oamenii trebuie să ştie, dar, mai ales să înţeleagă că ceea ce s-a întâmplat cu BEM este rezultatul activităţii nereuşite a fostei conduceri a băncii.
Profit: Dar care este părerea Dvs. despre ideea de naţionalizare a BEM?
V.B.: Voi reitera - statul ar trebui să fie prezent în sectoarele economiei insuficient de puternice, unde nu există autoreglementare. Iar sectorul bancar al Moldovei este unul dintre cele mai bine dezvoltate, de aceea, cred că în perspectivă BEM trebuie să treacă în mâini private, în cele ale unui investitor strategic.
Profit: Când ar urma să se întâmple acest lucru?
V.B.: Depinde de evoluţiile de pe pieţele financiare internaţionale. Şi este puţin probabil că situaţia pe piaţa internaţională va fi una favorabilă în viitorul apropiat. De exemplu, recent, o bancă din Ucraina, în dezvoltarea căreia care s-a investit circa $1 mlrd., a fost comercializată cu $50 mil. În prezent, preţul activelor bancare nu este cel mai atractiv. Din care motiv, trebuie să ne concentrăm pe dezvoltarea şi managementul eficient ale băncii - apropo, de dorit, nepolitic. Pentru aceasta, cel mai probabil, trebuie să operăm modificări la nivel de management al departamentelor şi direcţiilor, pentru a angaja profesionişti-tehnocraţi.
Profit: Este just să se pună problema responsabilităţii acţionarului majoritar pentru ceea ce s-a întâmplat la BEM în ultimii cinci ani?
V.B.: Acest lucru ţine de competenţa comisiei parlamentare. Din punctul meu de vedere, este absolut cert că situaţia curentă a BEM e consecinţa creditării şi managementului nu tocmai corecte şi, cel mai important, netransparente. Şi aceasta se referă la o perioadă mai lungă, nu doar începând cu a doua jumătate a anului 2009. Or, o parte dintre creditele neperformante îşi trag istoricul de la sfârşitul anului 2007. Statul trebuia să exercite controlul şi monitorizarea dezvoltării băncii. Dar, în loc de aceasta, la bancă au existat perioade întregi în care managementul a acordat credite în mod independent. Apoi la bancă a existat o situaţie în care Consiliul nu a funcţionat, drept urmare creditele au fost acordate personal de către conducătorul băncii.
Profit: Specialiştii leagă agravarea situaţiei financiare a BEM şi de cumpărarea nejustificată a creditelor pe piaţă. Cu ce scop au fost achiziţionate acestea?
V.B.: Creditele care au fost cumpărate de o manieră agresivă şi datorită cărora au fost majorate activele băncii acum sunt neperformante. Pentru mine este clar că trebuia diversificată creditarea, căutate nişe de întreprinderi mici şi mijlocii pentru a reduce riscurile. De exemplu, creditele pe care le-am acordat de la mijlocul anului 2012 se vor afla într-o categorie bună, având o clasificare pozitivă.
Profit: E adevărat că o treime din creditele neperformante a fost acordată unor întreprinderi de stat?
V.B.: Această cotă este mai mică de 30%. Există două credite mari, care au fost acordate în anii 2007-2008 pentru două întreprinderi ce au dat faliment, iar activele depuse în gaj nu corespund cu valoarea creditelor.
Profit: Decizia cu privire la emisiune este luată de către două treimi dintre acţionari, respectiv, fără acordul acţionarilor ce deţin peste 40% din acţiuni, această problemă e imposibil de rezolvat. Ce intenţionează să întreprindă Consiliul?
V.B.: După ce doi reprezentanţi ai acţionarilor minoritari vor fi incluşi în componenţa Consiliului, suntem gata să convocăm adunarea extraordinară a acţionarilor pentru a pune din nou în discuţie problema emisiunii de acţiuni. Consiliul trebuie să aibă din timp o decizie de principiu în privinţa acestei emisiuni. Vom desfăşura adunarea la începutul lunii mai, după care, la expirarea unui termen de 15 zile, conform legislaţiei, banii urmează să vină în cont la bancă. Sper că Parlamentul va aproba cele 200 mil. lei pe care statul, cu titlu de cotă proprie, îi va aloca majorării capitalului social al Băncii de Economii. Dacă statul nu va aloca totuşi banii necesari pentru capitalizare, urmează să fie identificate alte soluţii pentru ca banca să se dezvolte.■
Далее...
