Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._3_2016 (237), martie 2016Vinificaţia şi turismul – Potenţial (ne)valorificat
Sectorul vitivinicol şi turismul au oferit întotdeauna speranţă Republicii Moldova. După perioade de glorie şi declin, acum tot mai mult se conştientizează că valorificarea la maximum a potenţialului acestor două sectoare ar oferi un nou impuls dezvoltării economice a ţării noastre. Tocmai de aceea, noul Proiect de Competitivitate al USAID şi-a orientat atenţia inclusiv asupra acestor sectoare, pe care vrea să le vadă mergând pas la pas. „Ajunşi în Moldova în scopuri de afaceri, străinii trebuie convinşi să viziteze vinăriile şi atracţiile turistice locale, să procure suvenire şi produse turistice şi să devină, la rândul lor, ambasadori ai Republicii Moldova”, spune Diana Lazăr, Vice-Director al Proiectului de Competitivitate al USAID, responsabilă de sectorul vitivinicol şi cel al turismului. În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, ea a relatat care sunt aspectele cheie pe care va fi pus accentul în următorii 5 ani în ceea ce priveşte dezvoltarea acestor două sectoare vitale atât pentru economia Republicii Moldova, cât şi pentru crearea unei imagini pozitive ţării noastre peste hotare.
Profit: Sectorul vitivinicol a avut parte în ultimii ani de numeroase probleme şi provocări. Totuşi, unele reforme iniţiate în industria vitivinicolă par a fi pus bazele unei revigorări. Cum se face aceasta resimţită şi care sunt oportunităţile de dezvoltare a acestui sector, pe care proiectul nou USAID le va susţine?
D.L.: Industria vitivinicolă a Republicii Moldova continuă procesul de restructurare şi tranziţie spre un nou model de organizare la nivel sectorial şi spre un nou model de business, la nivel de vinării. Acest proces este unul plenar şi complex, care necesită o coordonare eficientă prin politici sectoriale, prin suport tehnic, şi, mai ales, financiar. În acest sens, prin intermediul proiectelor USAID CEED şi CEED II au fost realizate un şir de activităţi importante. Astfel, în perioada proiectului CEED, între 2005-2010, s-a pus accentul pe creşterea calităţii produselor vitivinicole prin transfer de expertiză şi know-how către un grup de producători lideri, care au reuşit să pătrundă cu noi produse vitivinicole pe pieţele occidentale.
Ulterior, pe parcursul implementării CEED II, în perioada 2010-2015, s-au sprijinit mai multe reforme sectoriale importante, care au vizat modernizarea modului de reglementare, administrare şi organizare a industriei.
Sub aspect regulator, s-a reformat integral cadrul normativ specific industriei vinului, fiind republicată Legea viei şi vinului în 2012, s-au eliminat bariere şi constrângeri regulatorii, reminiscenţe ale modelului sovietic şi autocratic de organizare a filierei, s-a instituit un nou model de administrare a ramurii vitivinicole, bazate pe un parteneriat public-privat, prin intermediul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, s-au elaborat noi reglementări tehnice pentru a transpune nişte reguli de producere clare, transparente şi previzibile, menite să stimuleze producerea vinurilor de calitate, în special fiind prevăzute mecanismele de gestionare a producerii vinurilor cu indicaţie geografică protejată, şi cu denumire de origine protejată, au fost clarificate unele proceduri de evaluare a conformităţii şi s-au pus bazele instituirii unui sistem centralizat de trasabilitate, prin intermediul Registrului de stat vitivinicol.
Pe platforma de promovare şi re-poziţionare a produselor pe noi pieţe, am elaborat, împreună cu sectorul vitivinicol, studii şi strategii de marke-ting, care au compus un program complex de promovare, organizat sub umbrela unui brand vinicol naţional, „Wine of Moldova. A Legend Alive”, în jurul căruia s-a raliat întreaga industrie, conştientă de imperativul de a-şi diversifica pieţele de export şi de a ţinti pieţe calitative şi stabile, precum cele din Uniunea Europeană. Totodată, sectorul s-a angajat să se poziţioneze ca producător de vinuri de calitate şi să dezvolte exportul de vinuri seci, vinuri cu IGP şi DOP, toate fiind garantate de însemnul „Wine of Moldova”.
Am acordat o atenţie aparte dezvoltării şi propagării culturii vinului pe piaţa locală, prin campanii de comunicare, evenimente şi degustări, precum Vernisajul Vinului, Şcoala Vinului, prin ameliorarea serviciului de vinuri în HoReCa, fiind instruiţi zeci de somelieri, profesia cărora a fost oficial recunoscută în Republica Moldova începând cu 2012. Ziua Naţională a Vinului a fost re-conceptualizată pentru a exprima atât schimbările din industria vinului, cât şi valorile şi imaginea pe care Republica Moldova doreşte să o transmită ca destinaţie turistică.
Însă, toate aceste acţiuni nu pot produce efecte dacă producătorii nu efectuează investiţii în infrastructura de producere şi anume în plantaţii viticole productive, cu soiuri solicitate pe noile pieţe, în echipamente şi tehnologii pentru a fi apţi să elaboreze un vin de calitate la preţuri competitive. Din păcate, resursele şi instrumentele financiare disponibile pentru industria vitivinicolă sunt prea costisitoare: pe de o parte, dobânzile sunt mari, pe de altă parte, situaţia financiară a vinăriilor a fost grav afectată de embargo-urile din 2005-2008, iar vinificatorii nu şi-au revenit nici până în prezent. Rata creditelor neperformante în industria vitivinicolă rămâne a fi mai mare decât media pe economie, fiind de aproximativ 17%.
Proiectul de Competitivitate al USAID se iniţiază în acest context de reformă şi de schimbare, pe care dorim să îl amplificăm şi să îl realizăm până la sfârşit. De aceea, continuarea reformelor demarate, în acelaşi spirit de inovaţie şi modernizare este imperativ pentru acest sector, iniţiative pe care le vom susţine prin Proiectul de Competitivitate al USAID în următorii 5 ani.
Profit: Care este tendinţa în exporturile de vinuri moldoveneşti? Cum a evoluat aceasta în ultimii ani, nu în ultimul rând graţie sprijinului acordat de CEED I şi CEED II, şi cum apreciaţi tendinţele anilor viitori?
D.L.: Între anii 2008 şi 2014, dependenţa exportului de vinuri de piaţa CSI s-a diminuat de la 85% la 66%, ceea ce demonstrează o re-orientare progresivă şi calitativă a exporturilor. Exporturile spre UE au crescut cu aproximativ 10% în mediu pe an, până la aproximativ 30% în 2014-2015. Unele pieţe, precum România, au un ritm mai alert de creştere, în timp ce pieţe precum Polonia stagnează, dat fiind că oferta de vinuri dulci şi demidulci din Moldova nu mai este atractivă şi a ajuns la nivelul maxim de saturaţie.
Strategic, piaţa Uniunii Europene este piaţa ţintă numărul 1 a industriei vitivinicole a Republicii Moldova, aceasta fiind şi cea mai mare piaţă de consum de vinuri din lume, dar şi cea mai complicată. Vinurile din Moldova ţintesc în special piaţa Poloniei, a Cehiei, a României şi Ţărilor Baltice, pe care există oportunităţi importante de creştere a exportului.
Obiectivul este de a creşte segmentul vinurilor de calitate în structura exportului, în special vinurile seci, vinuri cu IGP/DOP, adică de a migra dinspre volume, spre valoare adăugată. Aceste scopuri nu pot fi atinse decât prin planuri de marketing ambiţioase, coerente şi permanente.
Investiţiile în imagine şi în calitate sunt cele care vor alimenta creşterea exporturilor pe noile pieţe. Totuşi, este crucial de a rămâne vigilenţi privind consistenţa calităţii, să ne conducem de regulile unei concurenţe loiale şi să punem bazele unor parteneriate de business durabile şi credibile cu partenerii noştri de afaceri.
Credem că este posibil să creştem valoarea exporturilor de vinuri cu 10-15% în următorii 5 ani, dar nu din contul volumelor, care probabil vor stagna, ci din contul calităţii produselor noastre.
Pe lângă aceasta, piaţa locală rămâne a fi o prioritate pentru producătorii de vinuri şi contăm pe o dublare a vânzărilor de vinuri îmbuteliate în următorii 5 ani.
Profit: Calitatea vinurilor este, deci, gajul succesului industriei vitivinicole. Ce acţiuni concrete vor fi întreprinse în acest sens? Cum intenţionează Proiectul de Competitivitate al USAID să susţină această strategie de calitate în sectorul vitivinicol?
D.L.: Atingerea acestui deziderat este complicat în contextul în care industria vitivinicolă are deficienţe de competitivitate marcate de probleme complexe cum ar fi: plantaţiile viticole neproductive, cu soiuri neadaptate; parcelarea suprafeţelor viticole şi producerea strugurilor de calitate mediocră; insuficienţa de inovaţii tehnologice şi practici de viticultură şi vinificaţie învechite; forţa de muncă calificată insuficient şi sistem de educaţie neadaptat cerinţelor sectorului privat.
Prin urmare, Proiectul de Competitivitate al USAID, lansat la finele anului trecut, îşi propune, în primul rând, să ofere suport în ameliorarea calităţii vinurilor. Aceasta este o prioritate pentru că penetrarea de noi pieţe poate fi realizată doar dacă vom putea livra vinuri de calitate, la un preţ competitiv şi în volume suficiente.
În acest sens, proiectul îşi propune să orienteze suportul său spre redresarea acestor probleme acordând asistenţă tehnică şi consultanţă producătorilor de struguri şi vin; suport în reformarea programelor de educaţie în sector şi corelarea lor cu necesităţile industriei; instruire şi formare continuă a cadrelor din sector; suport pentru apariţia unei noi generaţii de producători de vinuri.
De asemenea, proiectul va acorda suport în activităţile de marketing, promovare şi creştere a vânzărilor de vinuri de calitate pentru a stabiliza exporturile de vinuri pe pieţele occidentale şi a creşte segmentul de vinuri de calitate în structura exporturilor. În acest sens, întâmpinăm provocări multiple, or, piaţa vinului este una foarte competitivă, ne referim în special la cele din UE, China, SUA, Japonia. Imaginea vinului din Republica Moldova este fie necunoscută, fie supusă unor prejudecăţi legate de calitatea mediocră. În plus, exportatorii nu au suficientă experienţă şi cunoştinţe despre aceste pieţe ceea ce îi face vulnerabili şi ineficienţi în penetrarea noilor pieţe.
Pentru a îmbunătăţi situaţia la acest capitol, Proiectul de Competitivitate al USAID va acorda asistenţă pentru a creşte notorietatea brandului de ţară Wine of Moldova pe pieţele ţintă, va susţine activităţi de comunicare şi PR internaţionale, va acorda suport în organizarea evenimentelor B2B şi pentru participarea la expoziţiile internaţionale, organizate sub egida brandului naţional. De asemenea, vom oferi suport companiilor exportatoare care vor să extindă portofoliul de export cu vinuri din segmentul premiu, vinuri cu IGP, brand de ţară şi din soiuri autohtone. Toate aceste acţiuni ne vor ajuta să schimbăm situaţia actuală pe mai multe rafturi din magazinele din Polonia, Cehia, România, unde în mare parte sunt prezente vinuri de calitate mediocră, vinuri demidulci, dulci, care afectează imaginea la nivel de ţară.
Nu în ultimul rând, va fi acordată asistenţă în elaborarea politicilor strategice pentru dezvoltarea industriei şi continuarea reformelor regulatorii şi instituţionale. Această activitate este de o importanţă majoră, or, cursul demarat în 2012 necesită a fi continuat în acelaşi spirit.
În acest sens, ne vom orienta spre activităţi care vizează implementarea reformei regulatorii vitivinicole până la nivelul actelor subordonate legii. În special, constatăm că unele acte normative subordonate legii sunt inadaptate noilor reglementări, fiind de sorginte sovietică. Din păcate, ordinele aprobate la nivel de Minister sunt ambigue şi fac trimitere la GOST-uri, standarde etc., ceea ce contravine principiului de previzibilitate a reglementărilor şi fac dificilă viaţa vinificatorilor, care îşi doresc reguli clare, transparente şi exhaustive.
De asemenea, vom depune eforturi pentru eficientizarea şi reformarea mecanismelor de control a calităţii vinurilor. Filtrele de control şi supraveghere a produsului reprezintă un alt domeniu ineficient. Ultimele probleme de calitate de pe pieţele de export demonstrează că aceste mecanisme de control sunt dezechilibrate şi fără rezultat. Pe de o parte, vinăriile acuză controale excesive, intrusive, dese şi costisitoare, iar pe de altă parte, la export continuă să se livreze vinuri necalitative. Constatăm că cele două mecanisme ce operează în sector - certificarea obligatorie, ca filtru de control ex-ante plasării pe piaţă şi activitatea Inspectoratului de Stat pentru Controlul şi Supravegherea Produselor Alcoolice, ca şi control permanent în industrie, au lacune şi deficienţe. Pentru aceasta, proiectul va susţine reformarea proceselor şi mecanismelor de control, pentru a avea un echilibru între intervenţionism în sectorul privat şi rezultatele de contracarare a falsificărilor şi producţiei necalitative.
Totodată, vom contribui la elaborarea strategiilor şi politicilor sectoriale. Industria vitivinicolă necesită documente de politici sectoriale elaborate conform bunelor practici şi tendinţelor internaţionale. Practica aprobării unor planuri naţionale exagerate şi a unor strategii rupte de realitate trebuie exclusă. Pentru aceasta, este important de a atrage cei mai buni experţi locali şi internaţionali, dar şi sectorul privat pentru a trasa nişte direcţii strategice de dezvoltare a industriei pentru următorii 15-20 ani.
Având în vedere că Oficiul Naţional al Viei şi Vinului este instituţia cheie în realizarea tuturor activităţilor de dezvoltare a industriei, acesta va avea întreaga susţinere a proiectului pentru a răspunde aşteptărilor sectorului, a impulsiona restructurarea industriei şi a deveni organul profesionist de referinţă în domeniu.
Profit: Potenţialul turistic al Republicii Moldova este unul de valoare, însă valorificat la cote extrem de reduse. Ce şanse are ţara noastră să-şi deschidă porţile în faţa turiştilor străini?
D.L.: Proiectul de Competitivitate al USAID are drept scop să promoveze şi să dezvolte turismul vitivinicol al Republicii Moldova, care poate servi drept locomotivă de creştere atât pentru industria turismului, cât şi pentru industria vitivinicolă, fiind totodată un puternic factor de dezvoltare regională.
Intenţia noastră este de a spori calitatea produselor turistice ale Republicii Moldova pentru a oferi experienţe inedite vizitatorilor noştri. Chiar dacă numărul de turişti oficial înregistraţi este destul de modest, numărul de vizitatori străini este destul de mare, cu o tendinţă de creştere. Ne propunem să ţintim şi aceşti vizitatori. Ajunşi în Moldova în scopuri de afaceri, sau altele, aceste persoane trebuie convinse să viziteze vinăriile şi atracţiile turistice locale, să procure suvenire şi produse turistice şi să devină, la rândul lor, ambasadori ai Republicii Moldova. În acest scop, proiectul va acorda susţinere şi asistenţă vinăriilor care oferă sau îşi propun să dezvolte tururi vinicole şi servicii turistice. De asemenea, va fi oferit suport şi pensiunilor rurale, meşterilor populari şi atracţiilor turistice majore, precum rezervaţia Orheiul Vechi.
Industria turismului s-a aliniat în jurul unor valori şi obiective comune, susţinute prin imaginea brandului turistic naţional ”Pomul Vieţii”, un simbol profund şi puternic care ne poate ajuta să comunicăm mai eficient despre Republica Moldova ca destinaţie turistică.
Profit: Lonely Planet, în 2014, a declarat Moldova ca fiind cea mai neexplorată destinaţie turistică din Europa. Prin ce metode intenţionaţi să promovaţi Moldova ca o destinaţie turistică?
D.L.: Proiectul va acorda întreg suportul pentru promovarea generică a ţării ca destinaţie turistică, utilizând în acest scop brandul turistic naţional ca platformă de promovare. Participarea la târgurile şi expoziţiile internaţionale şi cele din pieţele noastre ţintă este imperativă pentru a aduce mesajele noastre mai aproape de operatorii de servicii turistice şi potenţialii turişti. De asemenea, este esenţială colaborarea noastră cu presa specializată în domeniul turistic, inclusiv media internaţională, dar şi resursele on-line şi mediile sociale. Astfel, ne propunem să organizăm vizite ale jurnaliştilor străini pentru a-i familiariza cu potenţialul turistic al Republicii Moldova, să dezvoltăm campanii de PR şi comunicare internaţionale şi ţintite pe pieţele principale, să dezvoltăm mai mult conţinut despre oferta turistică a Moldovei, să utilizăm cât mai eficient această imagine de tărâm necunoscut şi nedescoperit, aşa cum ne-a clasat Lonely Planet în 2014, pentru a crea acel mister care ar provoca interesul turiştilor străini.■
Далее...
Securitatea energetică va fi asigurată?
Preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Energie din Moldova, Nicolae Mogoreanu, salută decizia de micşorare a tarifelor la energie electrică, însă totodată, consideră că acest fapt generează un şir de întrebări. În cadrul unui interviu acordat revistei Profit, Nicolae Mogoreanu analizează ultimele evoluţii din domeniul energetic din Republica Moldova şi combate afirmaţiile unor experţi, care susţin că „prin semnarea contractului cu Centrala de la Cuciurgan, Moldova nu face altceva decât să susţină separatismul în Transnistria”.
Profit: Dle Mogoreanu, cum vi se pare recenta decizie a autorităţilor de la Chişinău de a semna un nou contract de livrare a energiei electrice, valabil până la 31 martie 2017, doar cu Centrala de Cuciurgan? Credeţi că astfel va putea fi asigurată securitatea energetică a ţării?
N.M.: Evident, micşorarea preţului de achiziţie a energiei electrice cu circa 30%, stipulată în noul contract, este salutabilă. În acelaşi timp, în condiţiile unei lipse de transparenţă, dar şi a explicaţiilor, apar numeroase întrebări. De exemplu, din care motive această posibilitate nu a fost realizată cu 2-3 ani în urmă? Care a fost preţul real cu 2-3 ani în urmă? Cum poate fi explicat faptul că în toată lumea, fără prezenţa intermediarilor, preţul energiei electrice creşte (1-3% anual), însă în regiunea separatistă, în condiţiile lipsei unui control asupra tranzacţiilor financiare, cu prezenţa intermediarilor, are loc o descreştere şoc, de circa 30%?
Admit faptul că şi Ucraina ar fi acceptat acelaşi preţ, de 4,9 cenţi pentru 1 kWh, însă, sunt sigur că nu ar fi acceptat prezenţa companiei transnistrene Energokapital în calitate de intermediar, care oricum trebuia să fie şi nimeni altul decât DTEK Power Trade, atât în calitate de furnizor, cât şi de intermediar. În ceea ce priveşte securitatea energetică în regiune, aceasta lasă mult de dorit, însă având în vedere faptul că intermediarul este interesat ca schema de livrare a energiei electrice să funcţioneze, pentru că doar livrarea generează intermediarului venit, securitatea aprovizionării va fi „asigurată”.
Cu siguranţă, în rezultatul acestui „concurs”, nu a avut loc nicio competiţie între furnizori. Pur şi simplu, în cazul în care ar fi fost încheiat contractul cu Ucraina, compania Energokapital pierdea poziţia de intermediar între Ucraina şi „Energocom”. Această poziţie, cu siguranţă, ar fi fost ocupată de DTEK Power Trade – „proprietarul secţiunii” liniei electrice prin care poate fi transportată energia electrică din Ucraina spre Moldova.
Profit: În opinia Dvs., care sunt punctele forte şi cele slabe ale noului acord?
N.M.: Nu pot comenta ceea ce nu am avut posibilitatea să examinez. Totodată, doresc să liniştesc cititorii şi consumatorii de energie electrică că în cazul în care facturile vor fi achitate la timp, livrările de energie electrică nu vor fi suspendate. Indiferent de cât de social nu ar fi acest serviciu, el oricum rămâne a fi business, iar în regiune există exces de capacităţi de producere, care trebuie să genereze profit.
Profit: Unii experţi afirmă că în spatele contractului de furnizare a energiei electrice cu compania Energokapital ar sta nişte scheme dubioase în care ar fi implicaţi atât oficiali de la Chişinău, cât şi de la Tiraspol. Pe cât de plauzibile vi se par asemenea afirmaţii?
N.M.: Nu cunosc lista persoanelor implicate. Fără îndoială, asemenea, scheme pot fi realizate doar de persoane din vârful piramidei ierahice a puterii de pe ambele maluri ale Nistrului, cu participarea RAO ES – proprietarul Centralei de la Cuciurgan. Schema dubioasă porneşte din Federaţia Rusă şi este stimulată de preţul şi provenienţa gazelor naturale. Prin statutul său dubios, Centrala de la Cuciurgan a devenit un convertor foarte comod de transformare a gazelor naturale în dolari.
Profit: Cu o zi înainte de anunţarea semnării unui nou contract cu Energokapital, premierul Pavel Filip anunţase deja că preţul energiei electrice pentru consumatori se va micşora cu 10%. Ulterior, ANRE a decis să micşoreze preţul energiei electrice pentru consumatorii finali cu circa 11%. Consideraţi că această scădere este cea mai mare posibilă sau preţul ar trebui să scadă şi mai mult, ţinând cont de reducerea semnificativă a preţului gazelor naturale?
N.M.: Trebuie să facem diferenţa între preţul de achiziţie şi tariful pentru consumatori. Însă, evident, apare întrebarea: de ce în condiţiile în care preţul de procurare se micşorează cu 30%, tariful pentru consumatori se micşorează doar cu 10%?
Această diferenţă poate avea o singură explicaţie. Este cunoscut faptul că furnizorii de energie electrică pe parcursul ultimilor doi ani şi jumătate au acumulat devieri financiare importante, generate de creşterea ratei de schimb valutar, care la mijlocul anului 2015 practic s-a dublat. Pentru că ANRE nu a reacţionat la aceste devieri financiare prin ajustarea tarifelor, furnizorii nu acopereau pe deplin costurile de procurare a energiei electrice. Marfa cumpărată în dolari se vindea în lei, valoarea căruia s-a diminuat esenţial în raport cu dolarul.
În condiţiile economice justificate, nu trebuia să fie diferenţa dintre preţul de procurare, diminuat cu 30%, şi tariful aprobat. Reducerea tarifelor doar cu 10%, probabil are menirea de a acoperi parţial devierile financiare acumulate în ultimii ani de către furnizorii de electricitate, care se estimează la 3-3,5 mlrd. lei.
În ceea ce priveşte preţul gazelor naturale, diminuarea preţului de procurare a acestora a fost „neutralizată” prin creşterea drastică a ratei de schimb valutar, iar în rezultat, tariful nu putea fi micşorat. Consecinţele miliardului furat.
Profit: Probabil, Asociaţia Consumatorilor de Energie are efectuate propriile calcule privind preţul energiei electrice livrate consumatorilor finali. Care ar trebui să fie acesta în opinia Asociaţiei?
N.M.: Asociaţia a declarat de mai multe ori, inclusiv în perioada de activitate a Prim-Ministrului Chiril Gaburici (februarie-iunie 2015 – Profit), că existau rezerve pentru micşorarea tarifului la energia electrică cu vreo 8-10%. Acest lucru însă nu s-a întâmplat pentru că în Republica Moldova tarifele la energie electrică, gazele naturale şi căldură continuă să aibă o conotaţie politică, fiind promovată o politică tarifară eronată în defavoarea consumului - producător de PIB şi de locuri de muncă.
Profit: Sunteţi de acord cu afirmaţiile unor analişti care susţin că prin semnarea contractului cu Centrala de la Cuciurgan, Moldova nu face altceva decât să susţină separatismul în Transnistria, unde această companie este unul dintre cei mai mari contribuabili?
N.M.: Cu această ocazie aş dori să-i întreb pe analiştii politici şi economici, dar şi pe pseudoexperţii în energetică: Cum ar trebui să tratăm sutele sau miile de agenţi economici din Transnistria legalizaţi în Republica Moldova, care în rezultat au obţinut dreptul de a-şi exporta producţia şi serviciile şi a achita impozitele în Transnistria? Cum ar trebui să tratăm activitatea de zeci de ani a SA Metalferos, fără care uzina metalurgică din Rezina nu ar funcţiona eficient? Uzina metalurgică din Râbniţa achită în bugetul Transnistriei impozite cu mult mai mari, având în vedere faptul că Centrala de la Cuciurgan nu achită gazele naturale deloc sau la un preţ redus. Cum ar trebui să tratăm activitatea companiei Kvint? Cum ar trebui să apreciem cumpărarea gazelor naturale de la o ţară care îşi menţine armata pe teritoriul ţării noastre etc.?
În ceea ce priveşte „susţinerea” separatismului în Transnistria, problema trebuie apreciată din două puncte de vedere. În primul rând, este vorba de impozitarea legală fiscală a activităţii, însă aici nu cred că procesul de impozitare se realizează integral şi la scară legală. În situaţia în care deja de mulţi ani Republica Moldova este deschisă pentru agenţii economici din Transnistria, presa rusă mereu scrie că Moldova şi Ucraina practică în adresa Transnistriei blocajul economic.
De asemenea, mă întreb cu care scop înalţii oficiali de pe ambele maluri ale Nistrului, dar şi proprietarul Centralei au întocmit o schemă dubioasă? În acest caz, care ar fi formele de „susţinere” a separatismului prin activitatea ilicită a intermediarului? Cum venitul obţinut de Energokapital poate fi canalizat spre majorarea pensiilor, salariilor bugetarilor, micşorarea preţurilor, militarizarea regimului? Trebuie să fim foarte naivi ca să credem că prin activităţi semilegale, foarte bine camuflate şi amorale poţi avea grijă de ceva nobil. Banii obţinuţi prin acţiuni criminale au mare frică de lumină. În cazul în care scopul este nobil, se procedează transparent din mai multe motive, unul dintre ele fiind imaginea puterii.
Profit: Cum aţi aprecia dezvoltarea pieţei energetice din Republica Moldova la etapa actuală?
N.M.: Să începem cu faptul că în Republica Moldova lipseşte ceea ce se numeşte „piaţa energiei electrice”, la fel ca şi în domeniul gazelor naturale şi, ca urmare, nu are ce să se dezvolte. În anul 2002, prin decizia sa, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a declarat liberalizarea parţială a pieţei de energie electrică, în 2014, prin Legea cu privire la energia electrică piaţa a fost liberalizată total, însă, până în prezent, niciun agent economic nu a reuşit să încheie un contract direct cu vreun furnizor. Pornind de la această realitate, constatăm că în calea relaţiilor de piaţă în sectorul energiei electrice a Republicii Moldova, la moment, există unele obstacole.
În primul rând, existenţa relaţiilor de piaţă prevede prezenţa în regiune a cel puţin doi-trei vânzători-furnizori, care vor livra energia electrică la preţuri diferite, ceea ce de fapt lipseşte. Capacităţile proprii de producere sunt în afara concurenţei, având în vedere că preţul energiei electrice produse de centralele electrice de termoficare este mai mare, în comparaţie cu cea din import. Pe parcursul a 25 de ani, Ucraina şi Centrala de la Cuciurgan nu au demonstrat dorinţa de a concura în domeniul livrărilor de energie electrică Republicii Moldova. Până la conectarea României la sistemul energetic european ENTSO-E, Moldova a procurat parţial energie electrică şi din această ţară. Trebuie să precizăm că nici până în prezent consumul din România, în volum de $28 mil., efectuat în anii 2003-2004, nu este achitat.
În al doilea rând, este vorba de politica tarifară promovată de ANRE, prin care ponderea subvenţiilor încrucişate este enormă.
Un alt obstacol în calea dezvoltării relaţiilor de piaţă în sectorul energetic ţine de legislaţia în domeniul energiei electrice. Art. 30.8 al Legii cu privire la energia electrică obligă agentul economic, care a încheiat un contract direct, favorabil şi economic justificat, să cumpere un anumit volum şi la tarife stabilite de ANRE de energie electrică ”scumpă”, produsă de CET-uri. În rezultat, avantajele caracteristice relaţiilor de piaţă, pur şi simplu, dispar.
Conducerea ANRE şi responsabilii din cadrul Ministerului Economiei, fiind conştienţi de acest fapt, continuă să facă declaraţii privind îmbunătăţirea legislaţiei pentru apariţia condiţiilor de piaţă în sectorul energiei electrice. Chiar dacă am admite că a apărut posibilitatea de a încheia contracte directe cu furnizorii din România, prezenţa art. 30.8 în Lege nu va favoriza consumatorul din Moldova să caute preţuri mai mici, deoarece diferenţa de preţuri va fi „neutralizată” prin obligativitatea de a procura suplimentar un volum de energie „scumpă” produsă de CET-uri.
Profit: Cum vedeţi soluţionarea problemei datoriilor istorice faţă de Gas Natural Fenosa - circa 2,5 mlrd. lei, ale Transnistriei faţă de Gazprom - $6 mlrd.?
N.M.: Consumatorii nu au datorii faţă de compania Gas Natural Fenosa. Companiile RED Union Fenosa şi Gas Natural Fenosa, din cauza faptului că ANRE nu a ajustat la timp tarifele la energia electrică ca urmare a deprecierii leului, au acumulat datorii în sumă de 2,5 mlrd. lei. Era de aşteptat că diferenţa obţinută prin „reducerea preţului de procurare cu circa 30% şi reducerea tarifului cu 10%”, va fi canalizată spre compensarea devierilor financiare, ceea ce nu s-a întâmplat şi starea financiară a operatorilor se agravează pe zi ce trece. Anume din acest motiv nu este exclusă reducerea livrărilor de energie electrică.
În ceea ce priveşte cele $6 mlrd. acumulate de partea stângă a Nistrului, în condiţiile în care lipsesc posibilităţi de a monitoriza acest consum, nicio instanţă juridică internaţională nu va recunoaşte această datorie în calitate de datorie a statului Republica Moldova.
Profit: Lăsând la o parte emoţiile şi lupta geopolitică, pe cât de reală este diversificarea resurselor energetice livrate Moldovei pe parcursul următorilor 3-5 ani. Mai mulţi experţi susţin că se face prea puţin pentru a importa energie electrică din România. Pe cât de real este acest lucru din punct de vedere tehnic/financiar şi în condiţiile în care se pare că însăşi România este dispusă să importe energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan?
N.M.: Problema interconexiunilor cu sistemul energetic al României şi, ca urmare, cu cel european, se discută în mediul energetic de circa 20 de ani, fără a întreprinde vreo acţiune concretă din partea celor două Guverne, la diferite etape motivele şi ele fiind diferite.
În sectorul energiei electrice există mai multe variante în ceea ce priveşte configuraţia liniilor de conexiune. La moment, Institutul de Studii şi Proiectări în Energetică din Bucureşti finalizează studiul de fezabilitate necesar pentru a iniţia proiectarea. În cazul în care Guvernul va demonstra convingător intenţia de a realiza aceste conexiuni, atunci acest lucru ar putea fi făcut până la sfârşitul anului 2020. Totodată, în calea acestui proiect se află un obstacol: prezenţa companiei Energokapital.
Apariţia posibilităţii de a procura energie electrică din România la preţuri mai mici şi în volume nelimitate va diminua sau va sista procurările de la Cuciurgan, fapt care contravine intereselor oficialilor de pe ambele maluri ale Nistrului, proprietarului Centralei şi proprietarilor de gaze naturale la preţuri nedeterminate. Prezenţa Energokapital-ului sau a structurii similare Energokapital între România şi „Energocom” sau între furnizorul din România şi consumatorul din Moldova va fi exclusă categoric.
În anii precedenţi, Moldova importa de la Cuciurgan 70-75% din necesarul de energie electrică. Odată cu intervenţia Energokapital-ului în livrările spre Moldova cifra a început să crească şi, la moment, este de 81%. Din ce motive producerea la CET-uri s-a diminuat cu vreo 10%? Răspunsul este simplu: Cu aceste 10% a crescut venitul companiei Energokapital.
La moment, România nu are cum să importe energie electrică de la Cuciurgan din motive tehnice. Totodată, în România a fost diminuat consumul de energie electrică, care este cu mult mai ieftină şi este surplus în capacităţi de producere.
În acelaşi timp, Guvernul de la Chişinău nu poate demonstra intenţiile sale reale privind ieftinirea resurselor energetice în cazul conductei de gaze naturale Ungheni-Chişinău.
Realizarea acestor două proiecte (interconexiunile electrice, conductele Iaşi-Ungheni şi Ungheni-Chişinău - Profit) prin diversificarea surselor şi a preţurilor ar consolida considerabil securitatea energetică a ţării.
Profit: Care este situaţia la capitolul producerii energiei regenerabile? La moment doar mai puţin de 1% este energie electrică regenerabilă. Angajamentele asumate de Republica Moldova prevăd să atingem obiectivul de 10% către anul 2020. În opinia Dvs., pe cât de real este acest lucru?
N.M.: La capitolul respectiv se lucrează intens, iar în ceea ce ţine de obţinerea energiei termice din biomasă, această formă de sursă regenerabilă deja a devenit o componentă considerabilă cu dinamică pozitivă a bilanţului energetic al ţării. Un mare aport în dezvoltarea acestei componente energetice îi aparţine proiectului „Energie şi Biomasă” susţinut de PNUD-Moldova şi Fondul pentru Eficienţă Energetică. Se dezvoltă accelerat energetica fotovoltaică. În domeniul energeticii eoliene sunt probleme legislative, iar statul trebuie să se implice de urgenţă pentru a accelera întroducerea aceastei componente importante în structura capacităţilor de producere. 10% este o cifră absolut reală, iar în cazul păstrării dinamicii activităţilor de introducere în circuitul energetic a surselor regenerabile de energie, cifra poate fi şi mai mare.
Profit: Cum poate fi redusă ponderea energiei electrice în preţul final al produselor moldoveneşti?
N.M.: Modalităţile de reducere a consumului de resurse energetice în scopul diminuării sinecostului produselor şi serviciilor sau diminuării emisiilor de gaze cu efect de seră sunt deja bine dezvoltate în lume şi cunoscute în republică, unde până nu demult se practicau la nivel de voluntariat.
Activităţile din domeniul eficienţei energetice şi surselor regenerabile de energie au devenit mult mai organizate, concret direcţionate şi stimulate odată cu înfiinţarea Agenţiei pentru Eficienţa Energetică, dar şi în rezultatul aprobării Legii cu privire la eficienţa energetică şi instituirii Fondului pentru Eficienţă Energetică. Cu susţinerea Agenţiei şi a Fondului au fost realizate un şir de proiecte de eficienţă energetică, prin care s-a demonstrat că în rezultatul modernizării proceselor tehnologice, înlocuirii lor cu cele eficiente, consumul de resurse energetice poate fi considerabil redus, iar costurile suportate pot fi rambursate la scurt timp de la darea în exploatare. În acest context, în ultimii 3-4 ani Agenţia pentru Eficienţă Energetică s-a poziţionat profesionist şi ferm în mediul economic al Republicii Moldova.■
Далее...
Riscul suspendării persistă
Spre uşurarea multora, Consiliul Birourilor de la Bruxelles a anunţat la începutul lunii martie curent că Republica Moldova nu va fi suspendată din sistemul internaţional „Carte Verde” cu începere de la 1 aprilie 2016 aşa cum se anunţase anterior. Cu toate acestea, directorul executiv al Biroului Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule (BNAA), Alina Osoianu, spune că este prea devreme să ne relaxăm deoarece riscul suspendării persistă, decizia finală urmând a fi luată la şedinţa Asambleei Generale a Membrilor Consiliului Birourilor, programată pentru începutul lunii iunie 2016. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Alina Osoianu vorbeşte despre importanţa şi impactul acestei decizii, lecţiile învăţate, precum şi acţiunile pe care BNAA le aşteaptă din partea autorităţilor statului.
Profit: Dnă Osoianu, decizia adoptată de Consiliul Birourilor de la Bruxelles a fost una aşteptată? Ce urmează mai departe?
A.O.: Progresele înregistrate de către BNAA în perioada de monitorizare au fost discutate în februarie 2016 la Bruxelles, iar Consiliul Birourilor a constatat că acţiunile întreprinse de către Biroul din Moldova, precum şi gradul de îndeplinire a cerinţelor pentru a continua activitatea în cadrul Sistemului „Carte Verde” pot fi evaluate la nivel satisfăcător.
Riscul suspendării, totuşi, mai persistă deoarece Consiliul Birourilor a decis amânarea activării deciziei de suspendare a BNAA din Sistemul „Carte Verde” până la şedinţa Asambleei Generale a Membrilor Consiliului Birourilor, care va avea loc la începutul lunii iunie, curent.
Astfel, BNAA rămâne în continuare sub monitorizarea strictă a Consiliului Birourilor de la Bruxelles, iar Asambleea va decide în cele din urmă necesitatea menţinerii calităţii de Birou suspendat după iunie 2016 sau va examina posibilitatea revocării deciziei de suspendare.
Pe cât de aşteptată a fost decizia? Îmi e greu să mă expun pentru că în diferite zile optica se schimba. Vedeam implicarea asigurătorilor, eforturile şi suportul Membrilor Consiliului de Administraţie al BNAA, acţiunile autorităţii de supraveghere şi conştientizam că şanse există. Totuşi, chestiunile care au rămas încă nesoluţionate reduceau şi reduc încă anularea integrală a riscului de suspendare din sistem. Prin urmare, orice decizie de amânare a suspendării şi nerevocarea acesteia implică atât din partea BNAA cât şi din partea autorităţilor mai multe eforturi şi rezultate concrete.
Profit: Care sunt lecţiile pe care BNAA şi asigurătorii din RM trebuie să le înveţe după aceste evenimente?
A.O.: Perioada mai 2015 - februarie 2016 a fost una foarte complicată pentru BNAA. A fost necesar să demonstrăm membrilor Sistemului „Carte Verde” că BNAA mai poate fi un Birou care garantează pe plan extern îndeplinirea angajamentelor membrilor săi, iar monitorizarea strictă a Consiliului Birourilor a fost doar în favoarea pieţei de asigurări pentru că au fost scoase în evidenţă deficienţele de funcţionalitate ale acesteia.
Nici birourile din alte state ale sistemului „Carte Verde” nu sunt ocolite de turbulenţe sau circumstanţe care impun monitorizarea Consiliului Birourilor. Biroului din Republica Moldova, însă, i s-a dus vestea de unul gestionat defectuos, care încalcă grav principiile sistemului „Carte Verde”, iar interesele meschine au fost prioritare regulilor de bună credinţă în raport cu partenerii externi.
Lecţia nr.1 atât pentru BNAA cât şi pentru asigurătorii emitenţi de poliţe „Carte Verde” este conştientizarea rolului de jucător al unor reguli internaţionale, care sunt respectate de toate cele 48 de state ale sistemului, iar activitatea trebuie să fie desfăşurată cu profesionalism, onestitate şi transparenţă - criterii ce generează la rândul lor încredere faţă de parteneri. Acest lucru nu poate veni decât în timp printr-o maturizare a pieţei şi prin ridicarea standardelor de regularizare a daunelor survenite în baza contractelor de asigurare „Carte Verde”.
Profit: Care au fost principalele trei motive care au dus la apariţia riscului suspendării RM din sistemul „Carte Verde”?
A.O.: La sfârşitul anului 2014, BNAA urma să depună o garanţie financiară externă în mărime de 4,25 mil. euro în favoarea Consiliului Birourilor de la Bruxelles. Acest lucru nu a fost făcut din cauza managementului defectuos al BNAA de la momentul respectiv. În acea perioadă, în cadrul Biroului a fost angajat un cetăţean ucrainean căruia, în lipsa unor autorizări, i s-a permis accesul la conturile bancare ale Biroului şi care a efectuat o serie de tranzacţii în defavoarea instituţiei noastre, cauzând prejudicii BNAA de circa 20 mil. lei.
În plus, banii asigurătorilor destinaţi pentru garanţia financiară externă au fost plasaţi de către fosta conducere a BNAA în două bănci locale pe un termen de trei ani de zile, cu o penalitate de 15% în cazul retragerii depozitelor înainte de termen. Este o condiţie care nu cred că s-a mai întâlnit în practica bancară din Republica Moldova.
Astfel, pe lângă faptul că BNAA a pierdut o sumă impunătoare din tranzacţiile cu mijloacele financiare efectuate de către cetăţeanul ucrainean, celelalte mijloace băneşti erau blocate prin aşa-zisul depozit constituit.
Pentru că garanţia financiară externă nu a fost plasată în termen, conform criteriilor stabilite de către Consiliul Birourilor, noul management al BNAA, nerecunoscând contractele încheiate, a solicitat restituirea banilor plasaţi în presupusele depozite, în consecinţă băncile au reţinut 15% sau 8 mil. lei din suma plasată.
Ca urmare a plângerilor BNAA, Banca Naţională a avertizat băncile în cauză. În acelaşi timp, au fost deschise dosare penale, iar la moment ancheta se desfăşoară lent. Potrivit anchetatorilor, motivul este negăsirea cetăţeanului ucrainean, aflat în căutare. Dar aşteptăm progrese în condiţiile în care colegii Dvs. de la un ziar de investigaţii au scos recent în evidenţă detalii importante referitoare la cetăţeanul în cauză.
La moment, garanţia este plasată integral. Însă depăşirea termenului de plasare a garanţiei a fost considerată o încălcare gravă a cerinţelor Consiliului Birourilor de la Bruxelles.
Un alt motiv, inacceptabil în cadrul Sistemului „Carte Verde”, a fost schimbarea frecventă a conducătorului BNAA. Consiliul Birourilor se axează pe principii de continuitate şi credibilitate, iar în perioada 2013-2015, la conducerea BNAA s-au perindat cinci conducători, lucru de neînţeles pentru partenerii externi. Recent, la şedinţa Comitetului de monitorizare, delegaţia BNAA a fost avertizată despre acest lucru şi s-a menţionat că nicio schimbare a managementului BNAA nu mai poate fi tolerată.
Cazurile de fraudă cu accidente simulate pe teritoriul Republicii Moldova, poliţele „Carte Verde” false, faptul că asigurătorii, precum şi BNAA au avut o comunicare proastă cu colegii din cadrul sistemului, invocându-le spre exemplu colegilor din Germania şi alte ţări lipsa de profesionalism în activitate, au contribuit, de asemenea, la apariţia deciziei de suspendare din sistemul „Carte Verde”. În acelaşi timp, asigurătorii nu îşi onorau obligaţiile de plată a despăgubirilor în termenul prevăzut de Regulamentele Interne ale CoB. Evident că toate acestea au afectat grav imaginea RM pe plan extern şi au condus la apariţia riscului de suspendare.
Profit: Reprezentanţii uneia dintre cele mai mari companii de asigurări critică decizia BNAA de retragere a depozitului din băncile din Moldova şi plasarea fondurilor respective într-o bancă de peste hotare la o rată a dobânzii mult mai mică. Potrivit lor, în cazul în care contractul nu ar fi fost reziliat, dar s-ar fi acceptat garanţia financiară oferită de aceste bănci şi confirmată de către o bancă europeană, BNAA şi asiguratorii ar fi câştigat pe parcursul a trei ani de zile circa 500,000 euro drept dobândă.
A.O.: Nu pot spune ce argumente stau la baza acestor afirmaţii, cert este că trebuie să vedem care acţiuni şi intenţii sunt în beneficiul BNAA - cele ale cetăţeanului ucrainean, care a depus banii în băncile locale în lipsa unor împuterniciri din partea Consiliului de administraţie care activa la acel moment, încheind contracte nespecifice, sau cele ale membrilor Consiliului de Administraţie al BNAA, care au evaluat şi analizat opţiunile de plasare a mijloacelor băneşti, sigur, consultând în acest sens Consiliul Birourilor, care de fapt este şi beneficiarul garanţiei financiare?
BNAA a avut două opţiuni de a plasa garanţia financiară externă în mărime de 4,25 mln. lei: fie sub formă de garanţie bancară, fie sub formă de depozit. Condiţia Consiliului Birourilor a fost că indiferent de varianta aleasă, garanţia financiară trebuia să fie emisă de o bancă situată în Spaţiul Economic European şi care deţine un rating de credit pe termen lung de nivelul „A” sau mai înalt, oferit de Standard & Poor’s.
Este important de specificat că BNAA a avut experienţa deţinerii garanţiei bancare în mărime de $2 mln., emise de o bancă care corespunde criteriilor solicitate, prin intermediul unei bănci locale. Însă, deservirea garanţiei bancare era destul de costisitoare pentru BNAA. Evident că la baza deciziei de plasare a banilor în cont de depozit la o bancă de peste hotare a stat analiza mai multor aspecte, inclusiv costurile pe care trebuie să le suporte BNAA şi care depăşesc eventualele venituri revendicate din dobânzi. Astfel, comisionul pentru deservirea garanţiei necesita o acoperire de 125%, iar în cazul depozitului plasat, BNAA percepe dobândă.
Consider că alegerea modalităţii şi băncii pentru păstrarea banilor trebuie să rezulte din analiza mai multor criterii, or, în mare parte o dobândă foarte bună, nu relevă faptul că banca este cea mai sigură şi integră. E analogic sectorului asigurărilor – cea mai mică primă de asigurare nu înseamnă cel mai bun produs şi asigurător stabil financiar. Riscurile trebuie gestionate per ansamblu, cu analize complexe şi percepţii agregate, iar alocarea riscului legat de evoluţia ratei dobânzii prezintă o serie de particularităţi care impun concluzii de probabilitate redusă în survenirea acestuia.
Totuşi, în context, nu pot să nu mă refer la ultimele evenimente din sistemul bancar naţional, care au bulversat incontestabil credibilitatea în acest sector şi continuă să prezinte îngrijorări atât pentru businessul local cât şi pentru comunitatea internaţională.
Profit: La moment există restanţe la achitarea despăgubirilor de asigurare în baza poliţelor „Carte Verde”?
A.O.: Asigurătorii probabil au înţeles care este impactul neachitării despăgubirilor de asigurare, prin urmare, restanţe mai mari de două luni practic nu se mai înregistrează, cel puţin din informaţiile deţinute de BNAA. Eliminarea tuturor restanţelor la achitarea despăgubirilor a fost şi una dintre cerinţele Consiliului Birourilor de la Bruxelles, iar la şedinţa Comitetului de Monitorizare din februarie, curent, BNAA a fost avertizat repetat despre neonorarea în termen de către asigurători a obligaţiilor de plată. În anul 2015 avem un rezultat pozitiv la acoperirea daunelor istorice, asigurătorii au plătit inclusiv daunele din anii precedenţi.
Profit: Din discuţiile pe care le aveţi cu reprezentanţii companiilor de asigurări, credeţi că aceştia au tras concluziile de rigoare şi îşi asumă o parte din vină?
A.O.: În ultimii ani, piaţa asigurărilor din Republica Moldova a fost afectată de anumite acţiuni şi practici care au negat cu vehemenţă principiile sănătoase de activitate, în rezultat s-au iscat mai multe situaţii antagonice. Evident că partea de vină cea mai mare o poartă asigurătorii, deşi nu sunt ei unicii în acest sens. Practicile anticoncurenţiale, gestionarea tendenţioasă a BNAA-ului, precum şi încălcarea regulilor sistemului „Carte Verde” nu pot fi atribuite decât asigurătorilor, iar (in)acţiunile acestora au fost taxate dur de către Consiliul Birourilor de la Bruxelles şi, prin urmare, au condus la decizia de suspendare.
Unii asigurători regretă că nu au întreprins măsuri menite să asigure funcţionalitatea eficientă a Biroului şi să instituie un control adecvat al managementului în timp util. Pot să presupun că asigurătorii nu conştientizau la acel moment că comportamentul lor poate fi factorul decisiv în adoptarea deciziei de suspendare a Biroului din cadrul Sistemului „Carte Verde”. De fapt, decizia respectivă a fost ca un duş rece pentru piaţa locală de asigurări şi a catalizat schimbarea de atitudine a asigurătorilor.
Pe fundalul evenimentelor produse în piaţa asigurărilor „Carte Verde”, putem să explicăm şi multiplele decizii de suspendare a Biroului, şi nu revocarea acesteia. Astfel, tragerea de concluzie nu este suficientă pentru a evita suspendarea din sistem. Atât BNAA, cât şi asigurătorii emitenţi de „Carte Verde” trebuie să convingă partenerii externi prin acţiuni şi să le garanteze că nu vor mai admite încălcări care să atenteze la stabilitatea financiară a BNAA sau să pună sub îndoială credibilitatea în funcţionalitatea acestuia.
Profit: Care este numărul accidentelor false cu implicarea autovehiculelor/asiguratorilor din Moldova?
A.O.: Au existat câteva zeci de cazuri pe parcursul ultimilor trei ani, care în consecinţă au cauzat prejudicii de imagine biroului nostru pentru că au ajuns în atenţia birourilor din Elveţia, Bulgaria şi chiar Consiliului Birourilor, care au identificat elementele de fraudă. Flagelul de fraudă prin asigurări este destul de cunoscut şi persistă în mai multe ţări, dar fraudele comise în Republica Moldova sunt destul de impertinente şi, din păcate, se comit în unele cazuri cu concursul specialiştilor din cadrul companiilor de asigurări şi a colaboratorilor organelor de poliţie.
Profit: Cum au comentat companiile de asigurări din Moldova aceste cazuri? Şi-au asumat vina?
A.O. Au fost intentate mai multe cauze penale. Investigaţiile au arătat că în mai multe cazuri frauda s-a comis la momentul iniţial, fiind denaturate circumstanţele accidentului rutier, sau chiar accidentul nu avusese loc. În aceste situaţii atât, BNAA cât şi asigurătorii descoperă mai greu elementele de fraudă. La moment avem deschise patru dosare penale. Pe unul dintre ele, se desfăşoară o procedură de mediere la Consiliul Birourilor de la Bruxelles. Potrivit legii, dacă Biroul din afară constată că sunt anumite elemente de fraudă, atunci el nu achită despăgubirea, dar depune o cauţiune şi deschide procedura de mediere la Consiliul Birourilor. Angajaţii Birourilor din Bulgaria şi Moldova sunt invitaţi să discute pe marginea acestui dosar, dar şi chestiunile legate de despăgubirea solicitată. Asiguratorul nostru a achitat despăgubirea şi a solicitat colegilor din Bulgaria restituirea ei având ordonanţa procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
BNAA a contestat aceste acţiuni prin care sunt cerute despăgubiri nejustificate şi neprobate, deoarece ele prejudiciază imaginea Biroului pe extern. La moment, decizia de neîncepere a urmăririi penale a fost anulată şi a fost reîncepută urmărirea penală.
Profit: Dar care este situaţia la capitolul falsificării poliţelor de asigurare? Pe cât de frecvente sunt aceste cazuri şi ce se face la moment pentru a evita emiterea poliţelor de asigurare false?
A.O.: Există două situaţii de falsificare a poliţelor de asigurare. Prima situaţie presupune că anumite persoane, dispunând de tehnologii moderne, falsifică poliţa de asigurare de la A la Z, şi aceasta respectiv nu este introdusă în sistemul de emitere electronică a poliţelor. În a doua situaţie, poliţa de asigurare este emisă legal, dar copia care rămâne la asigurator şi este introdusă în sistem indică, de exemplu, un termen de 15 zile, iar cea pe care o prezintă persoana asigurată indică un termen de 365 de zile. În acest caz, este foarte greu de demonstrat la care etapă a avut loc falsul – în cadrul companiei de asigurări sau în afara ei. Până în prezent, au fost iniţiate mai multe proceduri penale pentru falsificarea documentelor.
În acelaşi timp, trebuie să menţionez că dacă un cetăţean al RM care deţine o poliţă de asigurare falsă produce un accident rutier şi cauzează anumite prejudicii în străinătate, BNAA achită aceste daune. Evident, fiind parte vătămată, BNAA întreprinde măsuri pentru a recupera banii achitaţi, însă şansele sunt destul de mici în acest sens.
Din păcate, autorităţile statului nu ia măsuri suficiente în lupta contra poliţelor de asigurare false, iar în rezultat, cetăţenii participă la acoperirea daunelor survenite din accidente cu poliţe false.
Datele Poliţiei de Frontieră arată că poliţa de asigurare „Carte Verde” este unul dintre cele mai falsificate documente de călătorie.
Profit: Ce arată experienţa altor state în acest sens? Fenomenul poate fi combătut sută la sută?
A.O.: Este foarte greu să explici reprezentanţilor Elveţiei sau Germaniei că în Moldova se falsifică aceste documente. Pentru ei este dificil de înţeles acest lucru. Evident, fenomenul poate fi combătut, în primul rând prin verificarea de către Poliţia de Frontieră la ieşirea din ţară a valabilităţii poliţei de asigurare. Din câte cunosc, Poliţia de Frontieră are acces la sistemul „Carte Verde” şi în viitorul apropiat ar putea să înceapă verificarea valabilăţii poliţelor la ieşirea din ţară. La moment, se lucrează la un şir de aspecte tehnice, se cooperează în acest sens şi cu CNPF.
În anul 2015, au fost înregistrate nouă cazuri de achitare a despăgubirilor pentru accidente rutiere comise de către cetăţenii RM deţinători ai poliţelor „Carte Verde” false. Nouă nu este o cifră atât de mare, însă despăgubirile s-au cifrat la 5,7 mil. lei!
Profit: Potrivit datelor indicate în poliţele de asigurare false, acestea ar fi fost eliberate de 2-3 sau mai multe companii de asigurări? Se observă o anumită tendinţă?
A.O.: Tendinţele se schimbă de la o perioadă la alta. Se poate spune că prin metoda rotaţiei se falsifică „Cărţile Verzi” de la un asigurător la altul. La moment, nu au fost sesizări de poliţe false presupuse a fi emise de către asigurătorii care au aderat recent la sistem în calitate de emitenţi de poliţe „Carte Verde”. În ultimul timp, se înregistrează cazuri de falsificare, îndeosebi în regiunea Transnistreană, ceea ce e mai complicat de preîntâmpinat şi depistat.
Profit: Dar au existat cazuri când Biroul din Moldova a avut anumite experienţe negative cu birourile din alte state?
A.O.: Nu îmi amintesc de asemenea situaţii.
Profit: Recent, Parlamentul a aprobat un proiect de lege care prevede majorarea capitalului minim al companiilor de asigurări. Care este opinia BNAA faţă de aceste propuneri?
A.O.: Evident, în calitate de director executiv al BNAA îmi doresc o piaţă financiară stabilă şi matură, o piaţă cu rezerve, capabilă să-şi onoreze obligaţiile. Guvernul RM şi-a asumat angajamentul de a implementa Acordul de Asociere cu UE, care prevede transpunerea directivei Solvabilitate II. Cerinţele de capital minim în această directivă sunt de un prag absolut de 2,2 mil. euro, pentru asigurătorii care practică asigurări generale şi de 3,2 mln. euro pentru asigurătorii care practică asigurări de viaţă. Sigur, conceptul de „cerinţă de capital minim” conform Directivei este diferit de conceptul de „capital social”. Astfel, cerinţa de capital minim asigură un nivel minim sub care nu ar trebui să se situeze resursele financiare ale asigurătorului, în timp ce capitalul social este aportul acţionarilor pentru finanţarea asigurătorului. În anul 2006, când a fost elaborată legea cu privire la asigurări, capitalul social de 15 mil. lei echivala cu aproximativ $1 mil. În ultimul an, leul moldovenesc s-a depreciat semnificativ, iar $1 mil. echivalează deja cu 20 mil. lei.
Legea aprobată de parlament prevede că se va majora capitalul social al companiilor de asigurări care emit „Carte Verde”. Evident că e o normă bună, dar termenul de 18 luni acordat pentru conformarea asiguratorilor mi se pare unul prea mare.
În opinia mea, este necesară introducerea în legislaţia naţională a cerinţei de capital minim, iar autoritatea de supraveghere trebuie să reglementeze activele care pot să reprezinte acest minim garantat. Evident, activele admise trebuie stabilite pentru a se asigura randamentul şi siguranţa acestora în dependenţă de obligaţiile pe care şi le asumă asigurătorul.
Totuşi, capitalul social nu este indicatorul principal care reprezintă un asigurător. În opinia mea, gestionarea companiei după principiul „persoanei prudente”, în condiţii şi norme de guvernanţă corporativă consacrate prin practici de bună credinţă, transparenţă şi management adecvat al riscurilor, duce indubitabil la creşterea stabilităţii financiare a asigurătorului, ceea ce generează captarea încrederii consumatorilor în serviciile de asigurare prestate.
Profit: La moment, pe piaţa asigurărilor din Moldova activează 14 companii dintre care 10 au dreptul de a emite „Carte Verde”. În sistemul bancar până mai ieri au existat 14 bănci, acum au rămas doar 11. Unii bancheri şi experţi din domeniu consideră că pentru piaţa RM sunt suficiente 7-8 bănci. Care este părerea Dvs. despre piaţa asigurărilor – este numărul actual al companiilor de asigurări corespunzător mărimii pieţei?
A.O.: Probabil, putem trage anumite concluzii doar comparând situaţia din RM cu cea din statele vecine. De exemplu, în România, ca şi în RM, activează 10 asigurători care emit „Carte Verde”. Teritoriul şi populaţia României sunt însă cu mult mai mari. Consider că trebuie să punem accentul nu pe cantitatea, ci pe calitatea asiguratorilor. Decât să avem companii care a(in)fectează sistemul, atunci mai bine să-l consolidăm, reducând numărul companiilor. După cum aţi menţionat, avem lecţii de învăţat din experienţa nefastă a pieţei bancare locale.
Profit: Ce proiecte de legi, solicitări, sugestii pregăteşte BNAA pentru autorităţi în viitorul apropiat?
A.O.: În perioada următoare vom modifica statutul Biroului pentru a-l aduce în concordanţă cu prevederile de modificare a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă. De asemenea, vor fi propuse o serie de îmbunătăţiri a actelor normative care reglementează activitatea Biroului. Mă refer în mod special la Regulamentul cu privire la Fondul de Compensare şi Regulamentul cu privire la Fondul de protecţie a victimelor străzii, care sunt aprobate de către CNPF.
Profit: Care este sprijinul din partea autorităţilor de care aveţi nevoie sau pe care contaţi?
A.O.: În primul rând, contăm foarte mult pe implicarea Poliţiei de Fronieră în procesul de depistare a poliţelor Carte Verde false. Acest lucru ar evita deplasarea cetăţenilor în afara ţării cu documente nevalabile. De asemenea, suportul organelor de drept în depistarea şi contractarea fenomenelor de fraudă în asigurări, chiar din etapa de documentare a circumstanţelor accidentelor rutiere. Nu în ultimul rând mizăm pe o anchetă obiectivă care să elucideze toate circumstanţele care au generat prejudicierea fondurilor BNAA, ceea ce a condus la destabilizarea situaţiei financiare a Biroului şi la apariţia riscului de suspendare.
Profit: Deţineţi funcţia de director executiv al BNAA din septembrie 2015. Care sunt principalele 3-5 obiective pe care doriţi să le realizaţi pe parcursul mandatului?
A.O.: Unul dintre cele mai importante obiective este restabilirea încrederii pe plan extern. Nu mai puţin importantă este conlucrarea cu membrii BNAA pentru a identifica problemele comune şi a îmbunătăţi procesele din piaţă, astfel încât să corespundă standardelor din Sistemul „Carte Verde” .
De asemenea, îmi doresc foarte mult ca BNAA să aibă aceeaşi funcţionalitate ca şi birourile de peste hotare şi chiar să fie un exemplu. Pentru a realiza acest scop, ne propunem crearea unui sistem informaţional care ar permite BNAA să fie la curent cu situaţia la zi în ceea ce priveşte poliţele de asigurare „Carte Verde” - numărul accidentelor avizate, daunelor, rezervelor create de către asiguratori.
La moment, BNAA află situaţia despre avizările de plată a despăgubirilor ca urmare a accidentelor produse peste hotare de către deţinătorii de poliţă „Carte Verde” cu o întârziere de 25 de zile ulterioare lunii precedente de raportare, ceea ce înseamnă că noi nu ştim care este pulsul pieţei şi în ce direcţie aceasta se mişcă.
Profit: La ce nivel urmează să se ia decizia cu privire la crearea acestui sistem informaţional: BNAA, Guvern, Parlament?
A.O.: Mizăm pe suportul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare în acest sens. Am avut mai multe şedinţe de lucru în comun cu reprezentanţii CNPF şi am ajuns la concluzia că evidenţa pe dosarele de daună ale membrilor BNAA este cel mai indicat de a fi integrată ca modul separat în Sistemul informaţional existent RCA DATA, care este funcţional şi conectat cu toţi asigurătorii emitenţi de asigurări obligatorii de răspundere civilă auto.
Integrarea modulului respectiv într-un sistem informaţional deja existent reduce substanţial din costuri şi implicaţii tehnice complexe.
Recent, am avut o discuţie cu directorul Biroului din Estonia şi am rămas foarte impresionată de sistemul informaţional din această ţară. Sistemul e conectat cu multe registre de stat iar la introducerea datelor în sistem contribuie mai multe autorităţi.
În momentul în care în Estonia se produce un accident rutier, poliţia nu este în drept să-l înregistreze până nu îl introduce în sistem. Astfel se formează o hartă a accidentelor rutiere, care ulterior se analizează pentru a stabili porţiunile de drum pe care au loc cele mai multe accidente. Prin urmare se întreprind anumite acţiuni de fluidizare a traficului şi de eliminare a riscului de noi accidente. După înregistrarea accidentului de către poliţie, asiguratorul regularizează daunele utilizând doar informaţia introdusă în sistem, care este unul foarte vast. Acurateţea daunelor introduse este monitorizată foarte strict. Sistemul are legătură cu Registrul de Stat al Autovehiculelor şi toate autovehiculele care nu au asigurare timp de doi ani de zile şi nu au trecut testarea tehnică sunt automat radiate din registru. Deci, avem de unde învăţa şi avem spre ce tinde.
Un alt obiectiv este implementarea unui management adecvat al riscurilor. Odată ce va fi implementat sistemul informaţional care ne va arăta situaţia din piaţă la zi, vom putea efectua analize şi statistici pentru a identifica riscurile existente, iar în rezultat vom obţine diminuarea acestora. Colegii noştri din străinătate fac acest lucru şi noi trebuie să le urmăm exemplul.
Profit: Care sunt rezultatele anului 2015 în comparaţie cu 2014 - volumul asigurărilor obligatorii de răspundere civila auto şi Carte Verde? Prin ce se explică aceste evoluţii?
A.O.: Asigurătorii membri ai BNAA au înregistrat în 2015 următoarele rezultate privind RCA extern „Carte Verde”: au fost eliberate 265,8 mii de poliţe „Cartea Verde” sau cu 52,7 mii mai mult decât în anul 2014. Primele brute subscrise au înregistrat o valoare de 272,2 mil. lei, cu un ritm de dinamică de 3,3% comparativ cu 2014, ceea ce reflectă o evoluţie naturală şi stabilă, fără a se înregistra însă progrese. Cuantumul despăgubirilor achitate a constituit 63 mln. lei, constatându-se o diminuare a plăţilor despăgubirilor cu 5,4% sau cu 4,0 mil. lei comparativ cu 2014, dar aceasta nu denotă că incidenţa riscului a crescut, doar că au fost redirecţionate resursele spre rezervele de daune ce urmează să fie achitate în viitor şi care la 31 decembrie 2015 constituiau 65 mln. lei. Rata daunei în anul 2015 a înregistrat o valoare de 37,1%, cu 3 puncte procentuale mai mult decât în 2014, ceea ce denotă o variaţie nesemnificativă de la o perioadă la alta şi care se încadrează în normativul destinat pentru plata daunelor, stabilit în actele normative ale CNPF.
Profit: Care sunt prognozele pentru anul 2016?
A.O.: Am rezerve de a face careva prognoze pentru anul 2016 dat fiind faptul că în anul curent situaţia este foarte diferită de cea înregistrată în anii precedenţi. Astfel, în 2016 trendul pieţei asigurărilor „Carte Verde” şi ritmul dinamicii sunt afectate de doi factori: noile tarife la primele de asigurare care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016 şi restricţia de a emite poliţe „Carte Verde” cu sfârşitul asigurării după data de 31 decembrie 2016. Astfel, în anul curent, din circuit sunt excluse „Cărţile Verzi” eliberate pe un termen de 12 luni, care anterior reprezentau circa 14% din numărul total al poliţelor emise.
Analizând indicatorii pe „Carte Verde” în primele două luni de la începutul anului curent, putem constata că devieri esenţiale ale acestora comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut nu se înregistrează. În valoare absolută, cuantumul primelor brute subscrise s-au majorat cu circa 7%, în timp ce numărul poliţelor s-a redus cu circa 0,4%.■
Далее...
