Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr_1_2016 (236), ianuarie-februarie 2016Un dram de optimism la început de an
Ceea ce nu ne doboară ne face mai puternici… Din punctul ăsta de vedere, noi, moldovenii, se pare că suntem printre cei mai puternici din lume. Iar anul 2015, precum şi începutul lui 2016 au demonstrat cu prisosinţă acest fapt. Cuvântul-cheie a fost şi rămâne CRIZA. Criză la tot pasul, practic în toate sectoarele.
Instabilitatea politică a avut un caracter ciclic în anul 2015: am început fără un cabinet de miniştri şi l-am încheiat, la fel, fără cabinet de miniştri, după ce am măturat două cabinete pe drept şi pe nedrept. Guvernul a fost în cele din urmă aprobat la începutul lui 2016, însă procedura de votare şi învestire a ridicat prea multe semne de întrebare, agravând şi mai mult spiritul protestatar din societate.
În 2016 ca şi în 2015, politicul încearcă în zadar să-si dreagă buzele pe scena deschisă, căci jocurile mizerabile din spatele cortinei au devenit mult prea evidente pentru a nu-ţi provoca dezgust.
Caracatiţa hrănită bine şi crescută pe scena politică în ultimii câţiva ani şi-a întins atât de mult tentaculele încât te sufoci la fiecare pas pe care-l faci, nemaivorbind de treptele pe care ar trebui să le urci.
Şi cum politicul este capul care ar trebui să ne conducă, iar peştele de la cap se strică, ştirile „bune” nu mai încetinesc să curgă, venind ca o avalanşă din toate părţile. Acum că instituţiile media s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, se simte o suprasaturaţie şi o anumită oboseală de ştiri în societate, cu atât mai mult că echidistanţa, imparţialitatea de multe ori, din păcate, nu sunt prietene cu mass-media.
Pentru sectorul bancar, anul care a trecut a fost unul fără precedent. Trei bănci puse sub administrare specială, ca mai apoi să fie lichidate. Altele trei, cele mai mari rămase, s-au trezit peste noapte cu supraveghetori la uşă, care nu au plecat nici până în prezent. Sper ca ciclicitatea vieţii politice din 2015 să nu se răsfrângă şi asupra sectorului bancar în 2016, în sensul transformării supravegherii speciale în administrare specială.
Regulatorul sectorului bancar ne-a făcut cadouri peste cadouri sub forma majorărilor repetate ale ratelor de bază. Creditele au devenit un lux atât pentru consumatori cât şi pentru bănci. Datele furnizate de Banca Naţională arată că în 2015 creditarea s-a diminuat cu peste 50%.
Impactul asupra economiei, care şi aşa avea de suferit din cauza embargourilor şi a scăderii remitenţelor, a fost şi este unul simţitor. Exporturile înregistrează o diminuare dureroasă, inflaţia a ieşit de sub control, şi am ajuns să vedem o rată de două cifre în loc de una. Valoarea reală a salariilor s-a diminuat enorm şi fiecare din noi, sau aproape fiecare, simte acest lucru pe pielea sa.
Reformele anunţate au fost puse pe stop în 2015, iar o parte s-au dus cu totul pe apa Sâmbetei. Noul Guvern, contestat de mulţi, pare să se fi pus pe treabă, mai mult la nivel declarativ deocamdată, ce-i drept, şi prin măsuri populiste şi mai puţin transparente (diminuarea fulger a preţului la gaz şi combustibil, moratoriul asupra controalelor la agenţii economici timp de trei luni etc.).
Ghilotina care atârna deasupra noastră nu a fost înlăturată nici până în prezent. Suntem în pragul unui colaps financiar, în condiţiile în care ziua când guvernul nu va mai fi în stare să-şi onoreze obligaţiile de plată pare să fie la un pas distanţă. La sfârşitul lunii ianuarie, profesorii din Chişinău încă nu primiseră salariile pentru decembrie. În acelaşi timp, finanţarea externă – unica care ar putea să ne mai ţină pe linia de plutire – este în continuare peste mări şi ţări, ca să nu mai spunem că partenerii externi acum nu mai cred lacrimilor şi condiţionează foarte dur acordarea asistenţei de implementarea, şi nu mimarea, reformelor.
Toată această realitate sumbră, putredă şi chiar sinistră nu a trecut fără urme peste sectorul social, bineînţeles. Cei care luptau cu sărăcia s-au afundat şi mai mult în ea, cei care o duceau relativ bine sunt nevoiţi să strângă curelele, iar cei care au reuşit să-şi adune averea cinstit au devenit şi mai calculaţi.
Şi totuşi am supravieţuit în anul 2015… încă mai avem puteri să zâmbim. Şi vreau să cred că, fiind căliţi de evenimentele din anul trecut, am intrat în 2016 mai puternici, mai fermi şi plini de speranţa încăpăţânată că totuşi vom reuşi, prin faptul că deşi am fost îngenuncheaţi, nu ne-a fost frică să ridicăm frunţile, să conştientizam cele întâmplate şi să ne facem auzite vocile.
Indiferent de evoluţiile de pe scena politică, vreau să văd partea plină a paharului – şi anume faptul că se pare că am atins punctul din care nu există decât o singura direcţie – reformare, indiferent dacă motivul este unul populist sau sincer. Reforme dure, dureroase, dar absolut necesare de mult timp deja. Vreau să cred că înţelegem cu toţii necesitatea stringentă a acestora şi nu doar le vom accepta, ci şi vom contribui la implementarea lor. Vreau să cred că partenerii au învăţat şi ei lecţia şi nu vor mai merge doar pe încredere, ci vor monitoriza fiecare bănuţ pe care-l vor da. Vreau să cred că 2016, deşi va fi un an dificil, va fi, totuşi, anul care va pune baza pentru o dezvoltare sănătoasă a societăţii noastre. Prea optimistă? Îmi permit la acest început de an pentru a avea forţe să continui…■
Далее...
Schimbările majore necesită timp
La finele anului 2015, Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) a lansat în Republica Moldova un nou proiect în domeniul susţinerii competitivităţii – Proiectul de Competitivitate al USAID, preconizat pentru o perioadă de cinci ani şi cu un buget de circa $21.8 mil. Implementarea cu succes, timp de 10 ani, a altor două proiecte similare ale USAID cunoscute sub denumirea Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor, sau CEED şi CEED II, prin intermediul cărora sute de companii au fost ajutate să se modernizeze, să-şi îmbunătăţească calitatea produsului, să cucerească noi pieţe de desfacere şi să crească numărul locurilor de munca, a determinat Guvernul SUA să continue asistenţa pentru creşterea competitivităţii economice a patru industrii cheie ale economiei Republicii Moldova. Practica a arătat că idei vizionare, care par imposibile la început, pot fi realizabile într-o perioadă mai îndelungată de timp, susţin reprezentanţii USAID. Într-un interviu acordat revistei Profit, Managerul Senior de Proiect din cadrul USAID Sergiu Botezatu şi Directorul Proiectului de Competitivitate al USAID Doina Nistor au vorbit despre scopurile noului proiect, rezultatele şi provocările la care se aşteaptă, cooperarea cu partenerii şi lecţiile învăţate din implementarea proiectelor anterioare.
Profit: Pe cât de uşor sau dificil a fost să convingeţi partenerii americani de importanţa continuării susţinerii competitivităţii în domeniul viti-vinicol, textil, IT şi cel turistic?
Sergiu Botezatu: Bineînţeles că nu a fost uşor să promovăm un nou proiect legat de competitivitate după 10 ani de implementare a două proiecte similare. Dar când vii cu argumente concrete şi cu rezultate palpabile ale proiectelor anterioare, atunci la sigur eşti auzit şi susţinut. Cu ajutorul proiectelor USAID CEED I şi USAID CEED II, am reuşit să creăm sute de istorioare de succes şi să schimbăm traiectoriile de dezvoltare ale industriilor spre calitate şi pieţe noi, fapt care a jucat un rol important în decizia luată de USAID.
Aş vrea să menţionez că în cadrul proiectului USAID CEED II erau asistate şase industrii distincte (tehnologii informaţionale, textile şi confecţii, încălţăminte, vinificaţie, sectorul mobilier şi turism), pe când în proiectul actual abordarea s-a schimbat: industria vitivinicolă şi cea a turismului sunt abordate în comun, industria de confecţii cu cea de încălţăminte şi accesorii, iar industria IT este văzută ca un catalizator pentru celelalte sectoare. Astfel, impactul asistenţei poate fi maximizat şi eficientizat. În plus, Proiectul mai are mandatul de a identifica, timp de un an, un alt sector economic.
Doina Nistor: Una dintre concluziile principale după implementarea a 2 Proiecte USAID de competitivitate este că putem realiza lucruri mari, care la început par imposibile, când ai la dispoziţie o perioadă mai lungă de timp, în cazul de faţă, două mandate consecutive de cinci ani. Cu 10 ani în urmă, când a fost lansat CEED I, obiectivul stabilit pentru vinurile moldoveneşti de a cuceri alte pieţe decât cea din Rusia, unde tradiţional erau exportate peste 90% din vinuri, părea unul irealizabil. Dar cu eforturi enorme, depuse pe parcursul unei perioade mai lungi de timp, am reuşit să repoziţionăm vinurile moldoveneşti, să redescoperim istoria şi identitatea noastră în vinificaţie. Actualul Proiect de Competitivitate al USAID, la fel ca şi cele două precedente, acordă prioritate colaborării directe şi angajate cu sectorul privat, cu actorii business-ului din industriile asistate, şi, deseori, datorită acestui model de lucru, ni se spune că suntem printre puţinele proiecte de asistenţă care a pus direct umărul la dezvoltarea sectorului privat. Guvernul SUA înţelege că prin asistenţa acordată Republicii Moldova se poate impulsiona dezvoltarea economică a ţării, or, locurile de muncă bine plătite sunt fundamentul democraţiei. Ne bucură mult faptul că Guvernul SUA este alături de noi şi continuă să acorde asistenţă ţării noastre.
Profit: Care sunt rezultatele pe care le aşteptaţi după cinci ani de zile?
Sergiu Botezatu: Moldova nu poate fi doar o sursă de muncă ieftină. Trebuie să ne poziţionăm ca o ţară cu plus valoare în tot ce facem, având la bază calitatea înaltă, design-ul şi inovaţia. Valoarea adăugată înaltă presupune abordări diferite.
Spre exemplu, pentru vinificaţie aceasta înseamnă un vin de calitate poziţionat în preţul mediu şi înalt, pentru industria uşoară - serviciu complet în manufactură, designeri talentaţi şi branduri proprii, pentru industria turismului - produs turistic din categoria “soft adventure” care oferă turistului o experienţă activă. Cât priveşte industria IT, aici trebuie să ne poziţionăm nu doar ca o ţară care oferă servicii de codare, dar care are specialişti în inginerie, arhitectură şi produse soft.
Doar în acest mod vom putea concura cu succes pe pieţele externe, cere un preţ mai înalt de la clienţi şi, respectiv, oferi salarii mai mari, astfel contribuind la renaşterea economică a RM.
Doina Nistor: Ne propunem ca prin activităţile susţinute de proiect şi dezvoltarea de noi pieţe de desfacere, să generăm o creştere a vânzărilor cu $135 mil. pentru companiile cu care vom lucra. Intenţionăm să ajutăm circa 400 de companii să acceseze noi pieţe de desfacere sau să-şi consolideze poziţiile pe pieţele existente, precum şi să-şi îmbunătăţească calitatea produselor şi serviciilor - principalii parametri pentru obţinerea succesului în afaceri.
Acest proiect vine în susţinerea aspiraţiilor RM de a se integra şi a-şi lărgi prezenţa pe pieţele UE. Vom identifica între trei şi cinci pieţe pentru fiecare sector şi ne vom axa pe ele.
De exemplu, pentru industria turismului, aceste pieţe ar fi Marea Britanie, Polonia, Germania şi România. Pentru vinificaţie - Polonia, Cehia, România, China. Pentru industria uşoară, ne propunem migrarea spre pieţe cu valoare adăugată mai înaltă, spre clienţi şi branduri mai scumpe. În cadrul UE, aceste pieţe ar fi cele din Italia, Franţa, Germania şi Marea Britanie. Pieţele regionale ţintă pentru industria confecţii sunt România şi Kazahstan, unde vrem sa intrăm cu brandurile autohtone.
Dacă anterior cea mai mare parte a companiilor din UE era interesată de RM pentru plasarea comenzilor în sistemul lohn, care presupune doar servicii de cusut, în prezent şi aceste pieţe, din cauza costurilor în crestere, doresc să plaseze comenzi mai sofisticate, inclusiv găsirea materiei prime şi chiar elaborarea designului. Este timpul ca Moldova să urmeze exemplul Ţărilor Baltice şi al României unde companiile din industria confecţiilor migrează spre produsul complet.
Profit: Investiţia în factorul uman este o prioritate a proiectului. Cum veţi aborda acest subiect complex?
Sergiu Botezatu: Aducem un concept inovativ de centre de excelenţă, cu elemente de educaţie, proiecte practice, accelerare de startup şi co-working. Aceste concepte cresc vertiginos în Europa şi SUA, stau la baza ecosistemului startup şi stimulează dezvoltarea de produs şi design, care sunt în fruntea valorii adăugate şi inovaţiei. Toamna trecută am lansat, în cooperare cu Universitatea Tehnică, platforma ZIPhouse – un centru de accelerare care va găzdui noi talente în industria de modă. Tot cu susţinerea USAID se lansează centrul de excelenţă Tekwill, care va antrena anual peste 1000 de tineri pasionaţi de tehnologii informaţionale. Urmează şi un centru al industriilor creative. Vom coopera cu Colegiul de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău şi cu Universitatea Tehnică pentru a aduce excelenţă în capitalul uman pentru industria vitivinicolă.
Doina Nistor: Cât priveşte dimensiunea capitalului uman, scopul nostru este să ajutăm peste 18 mii de tineri din toate sectoarele, atât studenţi cât şi angajaţi ai companiilor, să îşi dezvolte abilităţile profesionale şi să îşi îmbunătăţească competenţele practice. Cercetările efectuate arată că majoritatea absolvenţilor instituţiilor de învăţământ din RM nu sunt angajabili după absolvire. Potrivit industriei IT doar 30%. Crearea acestor centre de excelenţă va apropia sectorul privat de mediul academic şi va permite studenţilor, încă de pe băncile scolii, să-şi creeze relaţii cu una sau mai multe companii, îmbogăţind cunoştinţele teoretice cu abilitaţi practice.
Profit: Sub ce formă va fi acordată asistenţa în cadrul acestui proiect – asistenţă tehnică, logistică, consultanţă, granturi?
Sergiu Botezatu: Vom acorda asistenţă la toate verigile lanţului valoric şi sub toate formele: granturi, consultanţă, asistenţă tehnică şi logistică, participare la expoziţii şi accesarea de noi pieţe, cofinanţări pentru dezvoltarea unor noi produse etc. Vorbim aici de asistenţă la nivel de companie, grup de companii sau întreaga industrie. În cadrul proiectului, vom lucra cu campionii - cu companiile care demonstrează un angajament ferm faţă de calitate şi excelenţă în business, indiferent de mărimea lor.
Doina Nistor: După cum aţi observat, există deja trei branduri umbrelă - ”Wine of Moldova”, ”Pomul Vieţii” şi ”Din Inimă - branduri de Moldova” - care sunt un simbol al calităţii şi al noii viziuni pentru aceste trei industrii. În jurul acestor trei branduri umbrelă vom uni companiile campioni şi pionerii cu servicii şi produse de înaltă calitate.
Profit: Care sunt principalele lecţii învăţate în urma implementării CEED I şi CEED II? La ce aspecte credeţi că va trebui să atrageţi mai multă atenţie în timpul implementării actualului proiect?
Sergiu Botezatu: O lecţie pe care am învăţat-o este că angajamentul trebuie să fie unul de lungă durată – nu poţi face schimbări majore într-un termen scurt.
A doua lecţie este că fiecare sector este individual şi are nevoie de o abordare individuală. De exemplu, în sectorul vitivinicol principala problemă era cea regulatorie – un vinificator mic nu putea să se dezvolte în cadrul legal existent cu 8-9 ani în urmă. A fost nevoie de schimbări majore pentru a crea un climat unde vinificatorii mici să-şi poată dezvolta o afacere, iar industria să se auto-gestioneze eficient pentru a ieşi din criză. În sectorul industriei uşoare, după cum am menţionat deja, este necesar de migrat de la nivelul de jos la cel de sus al lanţului valoric, impulsionând companiile să ofere servicii mai complexe. Anterior peste 95% din industria uşoară era bazată pe servicii lohn, iar la finisarea proiectului CEED II, acest indicator era de circa 80%. Vom continua să scădem această proporţie. Ne dorim ca jumătate din industria de confecţii să rămână la modelul de business în lohn, care este şi el unul viabil, dar cealaltă jumătate să treacă la servicii cu valoare adăugată înaltă. În sectorul IT, una dintre probleme era dispersarea jucătorilor principali. Cu sprijinul USAID a fost creată o asociaţie a sectorului IT care, din punctul nostru de vedere, este cea mai performantă asociaţie dintre toate care există acum în RM.
Doina Nistor: O concluzie pe care am tras-o din activitatea anterioară a fost că avem prea puţini bani pentru promovare pentru a ne dispersa pe diferite pieţe, respectiv este necesar să ne concentrăm pe câteva pieţe mai importante. Spre exemplu, participarea la Zoom by Fatex sau GDS în Germania costă între 20 şi 30 mii de euro pentru un grup de până la 10 companii. Participarea la expoziţii importante din industria vitivinicolă costă până la 100 mii de euro. Pe lângă expoziţii, mai sunt necesare campanii integrate de promovare, evinimente B2B (business-to-business), etc.
O altă concluzie este că avem nevoie de un produs de înaltă calitate pentru a concura pe pieţele externe. Altfel, toate eforturile noastre de marketing sunt zadarnice. Respectiv, noi finanţăm participarea la expoziţiile internaţionale doar a companiilor care au produsul pregătit, iar pe restul le ajutăm să-şi îmbunătăţească calitatea produselor.
De exemplu, în industria turismului, obiectivul pentru 2016 este să ajutăm 10-15 vinării să dezvolte tururi vinicole şi să deservească în mod profesionist turiştii. În plus, să creăm o masă critică de pensiuni rurale autentice şi experienţe active (biking, hiking, lecţii de gastronomie, ateliere de meşteşugărit) în jurul vinăriilor, care ar forma centre de atracţie turistică cu oferte diversificate şi, deci, mai atractive.
Nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez necesitatea cooperării care este la un nivel rudimentar. Noi învăţăm companiile să coopereze şi să înţeleagă că fără o colaborare în interiorul industriilor, dar şi la nivel inter-sectorial, este imposibil să reuşeşti atât pe piaţa locală cât şi pe cea internaţională.
Un exemplu elocvent este campania ”Din Inimă - branduri de Moldova”, care efectiv a renăscut industria de modă. În cadrul acestei campanii, 30-40 de branduri au cooperat pentru un obiectiv comun – recâştigarea încrederii şi loialităţii consumatorului autohton. Astfel, în rezultatul campaniei Din Inima a fost înregistrată o creştere anuală medie a vânzărilor pe piaţa locală cu cca 30%. Avem şi companii, mai ales mici, care şi-au majorat vânzările de două şi chiar de trei ori într-un an de zile. În plus, producătorii autohtoni au deschis, pe parcursul ultimilor doi ani peste 70 de magazine noi.
Profit: Deci, dacă vor, moldovenii pot lăsa orgoliile la o parte şi pot coopera?
Doina Nistor: Da, pot, iar efectul este extraordinar. La moment, companiile din industria textilă cooperează nu doar la nivel de piaţă dar şi la nivel de relaţii interumane, îşi dau sfaturi, îşi deschid uşile, se vizitează reciproc pentru a descoperi noi tehnologii şi abordări. În februarie se deschide un nou magazin Din Inima în centrul Chisinaului co-finanţat de şase designeri. Dacă companiile din orice industrie vor învăţa să coopereze, să vadă partea plină a paharului, să fie vizionari, atunci vom reuşi.
Sergiu Botezatu: Încrederea în forţele proprii este foarte importantă atunci când vorbim de promovarea ceşterii economice. De fapt, exact asta încercăm să plantăm în inimile oamenilor. În Moldova încă s-au păstrat acele frumoase tradiţii de cooperare şi ajutor reciproc. Da, ele poate nu sunt atât de relevante de a fi menţionate în acest articol. Eu vorbesc de clăcile la construirea caselor în sate sau curăţitul fântânilor, sau alte modalităţi de cooperare. Totuşi, prin astfel de exemple moldovenii demonstrează că pot lucra împreună, lasând orgoliile la o parte şi pot obţine cu forţele proprii tot ce îşi doresc. Este important de promovat aceste tradiţii frumoase la toate nivelele. Este important de înţeles că schimbarea începe de la fiecare din noi. Cât mai multă încredere în forţele proprii şi cât mai multă deschidere spre cooperare! Atunci greutăţile, cât de mari ar fi ele, o sa pară mult, mult mai mici şi mai uşor de înfruntat. Atunci, astfel de efecte extraordinare despre care Doina vorbeşte mai sus, se vor inmulţi în progresie geometrică şi vom reuşi să scoatem ţara din acest impas economic prin care, din păcate, trece acum.
Profit: Are Proiectul de Competitivitate al USAID careva cerinţe faţă de autorităţile RM? De exemplu, să îmbunătăţească calitatea drumurilor până la principalele obiective turistice?
Doina Nistor: Şi în acest sens trebuie să fim inovativi. Lipsa drumurilor bune nu este un impediment pentru dezvoltarea turismului. Turistul străin vrea să descopere o altă ţară şi să aibă emoţii noi, pozitive. Acest obiectiv poate fi atins prin ospitalitate şi deservire excelentă.
Colegii noştri americani zic că Moldova este „a foody country”. „Voi nu observaţi cât de gustoasă este mâncarea voastră de zi cu zi”, ne spun ei. Tot mai mulţi străini sunt gata să plătească pentru experienţe inedite în domeniul rural – să participe la pregătirea bucatelor de casă, să facă vin, să culeagă fructe sau legume, să mulgă vaca sau să participe la ţesutul unui covor. Trebuie doar să ştim cum să „împachetăm” şi să vindem acest produs turistic, să dezvoltăm servicii turistice de calitate înaltă. Deci, aş spune că la moment nu drumurile sunt o barieră în calea dezvoltării turismului, ci lipsa de creativitate şi viziune.
Am să mai aduc un exemplu. Recomandarea experţilor străini pentru Georgia, care, de asemenea, pune accentul pe turismul vitivinicol cu elemente rurale şi gastronomice, a fost: ”Faceţi curat şi puneţi flori!” Deci, deseori, soluţiile sunt foarte simple şi destul de accesibile.
Profit: Cum exact intenţionaţi să atrageţi turistul străin în Moldova?
Sergiu Botezatu: Moldova este foarte puţin cunoscută în lume. Avem până la 100 mii de turişti cazaţi anual în structuri oficiale de cazare. Prin comparaţie, numai în Braşov sunt peste 900 mii de turişti anual. În acelaşi timp, statisticile arată că circa 2 mil. de persoane intră pe teritoriul RM anual. Fiecare dintre ei, indiferent de scopul vizitei, se consideră un potenţial turist pe care noi trebuie să-l încurajăm să beneficieze de un serviciu turistic. Am decis să ne concentrăm eforturile pe direcţiile Germania, Marea Britanie şi Polonia dat fiind existenţa rutelor avia directe, precum şi statisticile care arată că peste 60% din turiştii din Europa de Vest doresc să beneficieze de turismul denumit ”soft adventure”(aventuri lejere).
În primii doi ani ne vom concentra pe dezvoltarea produsului turistic. Evident, vom utiliza brandul naţional "Pomul Vieţii", care deja a obţinut ecouri foarte pozitive din partea comunităţii internaţionale - acesta fiind un brand viu, neobişnuit, poziţionat simbolic la hotarul între tradiţional şi contemporan, la fel cum este Moldova, plină de contraste.
Doina Nistor: S-a decis să utilizăm turismul vitivinicol ca o locomotivă a industriei de turism, combinat cu turismul gastronomic şi cel rural, dar şi ca un instrument de impulsionare a vânzărilor de vinuri. La moment, ne concentrăm pe regiunea Codru care cuprinde 30-40 km în jurul Chişinăului, şi pe regiunea Purcari-Ştefan Vodă, cu centrul în zona vinicolă Purcari. Un alt scop este de a creşte numărul moldovenilor care practică turismul intern. Din păcate, foarte mulţi moldoveni nu au văzut locurile frumoase pe care le avem şi cu care ne putem mândri.
Profit: Dar cu ce vă pot ajuta autorităţile la implementarea acestui proiect ?
Doina Nistor: Cu crearea unui mediu de afaceri favorabil şi stabilirea unor reguli clare de joc.
Profit: Dacă revenim la bugetul acestui proiect – $21,8 mil, cum exact vor fi distribuiţi aceşti bani, cât la sută va merge în sectorul vitivinicol, IT, turism sau industria uşoară?
Sergiu Botezatu: Suma asistenţei pe care o va primi fiecare dintre cele patru sectoare nu este fixă şi depinde, în mare parte, de ideile inovatoare care vor fi propuse şi capacitatea de mobilizare a actorilor din industrie. Astfel, în interiorul proiectului, există o competiţie între sectoare şi între echipele responsabile de aceste sectoare.
Profit: Companiile trebuie să se adreseze singure la Proiectul de Competitivitate al USAID sau specialiştii proiectului le vor selecta şi contacta pe cele care cred ei că merită?
Doina Nistor: Uşa noastra este deschisa pentru fiecare companie. În acelaşi timp, nu putem conta doar pe companiile active. Evident că ne interesăm care sunt companiile bune, progresiste din fiecare industrie şi le invităm la cooperare.
Profit: Asistenţa financiară de care vor beneficia companiile în cadrul acestui proiect va fi supusă taxării sau nu?
Sergiu Botezatu: Această asistenţă este scutită de TVA şi taxe vamale. Există un acord între Guvernul RM şi cel al SUA prin care asistenţa acordată în cadrul programelor finanţate de USAID nu este taxată.
Profit: Peste hotare, bugetul campaniilor de promovare reprezintă până la 35% din costul produselor. În RM acest indicator este de doar 1-3%, iar explicaţia este una simplă - lipsa resurselor financiare. Cum pot fi ajutate companiile la acest capitol?
Doina Nistor: Promovarea exporturilor în majoritatea ţărilor este subvenţionată de stat. Guvernul SUA susţine Guvernul RM, înţelegând că la moment acesta din urmă nu dispune de fonduri pentru a investi în promovarea exporturilor. În acelaşi timp, am convins companiile să-şi mărească bugetele proprii de marketing. Prin Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, industria vinicolă a ajuns la bugete de promovare anuale de peste 20 mln. lei, co-finanţate din contribuţiile sectorului privat şi bugetul public. La fel şi campania Din Inima este co-finanţată în proporţie de 50% de companii. S-a vazut şi impactul acestui marketing profesionist. Au crescut vinzarile, s-au deschis noi pieţe.
Profit: Credeţi că producătorii autohtoni din diferite domenii ar putea merge atât de departe încât să-şi unească eforturile pentru a lansa o campanie de publicitate sub un slogan care să îndemne consumatorii să procure produse autohtone? Ar fi o asemenea campanie de promovare susţinută de partenerii externi dat fiind faptul că indirect va duce la descreşterea vânzărilor de produse străine?
Sergiu Botezatu: Ne gândim la o asemenea campanie şi cred ca vom fi susţinuţi şi de partenerii externi. Doar poporul american înţelege că pentru a ajuta ţara noastră să-şi mărească exporturile, produsele locale trebuie să fie apreciate pe piaţa internă în primul rând. Totodată, consumatorul local va înţelege ca procurând produse autohtone, va contribui la dezvoltarea economiei locale şi la crearea locurilor de muncă în ţară. Oamenii trebuie să înţeleagă că de exemplu, în spatele unei jachete fabricate în Moldova sunt 20 de locuri de muncă, care mai ţin în ţară o mamă, un tată, un tânăr specialist.
Profit: În dezvoltarea sectorului vitivinicol, în viitor accentul se va pune pe dezvoltarea companiilor mici, a celor mari sau a ambelor categorii? La moment se vorbeşte mai mult despre ajutorul care trebuie acordat vinăriilor mici, aşa numitelor chateaux.
Doina Nistor: Vinificatorii mici sunt inovatorii sectorului, cei care reprezintă tagma vinurilor de autor şi ei trebuie susţinuţi. În prezent, numărul lor este destul de mic – 5-7. Am dori să mai apară cel puţin atiţia în următorii ani. În acelaşi timp, evident că vom continua să susţinem şi vinificatorii mari, dar, în special, vinăriile de „nouă generaţie”, adică cele care au abandonat practicile vechi de producere şi sunt axate pe calitate, tradiţie şi marketing modern.
Pregătim un program de mentorat pentru 10-15 vinării medii şi mari, cu care vom lucra la ameliorarea calităţii vinurilor. Vom aduce vinificatori de peste hotare. Criteriul prioritar pentru noi este angajamentul vinăriilor de a produce vinuri de calitate şi de a se reforma din interior. Astfel de vinării, fie ele mari, medii sau mici, trebuie ajutate să se dezvolte.
Profit: Problema consistenţei calităţii vinurilor moldoveneşti mai persistă?
Sergiu Botezatu: Desigur, mai este mult de lucrat la capitolul calitate, dar nu putem nega saltul calitativ care s-a făcut în ultimii ani. Avem deja stabilit un etalon de calitate în industria vitivinicolă. Evident că există încă concurenţă neloială, calitate care lasă de dorit sau inconsistenţe în produsele din acelaşi lot. Lucrăm în această direcţie, unde un rol foarte mare îi revine Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, o instituţie care pe parcursul celor doi ani de existenţă a resuşit să-şi demonstreze importanţa şi valoarea pentru industrie. Obiectivul nostru este să cooperăm atât cu Oficiul Naţional al Viei şi Vinului cât şi cu industria pentru a face aceste schimbări ireversibile.
Profit: Care este perioada exactă de implementare a proiectului?
Sergiu Botezatu: Conform contractului, proiectul a început la 30 septembrie 2015 şi se va finaliza la 29 septembrie 2020. Este un termen foarte strict.■
Далее...
Rezultatele anului 2015 spun multe
Rezultatele financiare ale anului 2015, care a fost unul destul de stresant pentru economia RM în general şi pentru sectorul bancar în particular, au scos la iveală o situaţie destul de stranie. Astfel, deşi băncile care deţin cea mai mare cotă de piaţă au obţinut profituri mari, acest lucru s-a datorat nu activităţii lor de bază, adică creditării economiei, ci tranzacţiilor de pe piaţa valutară, unde situaţia a fost extrem de volatilă anul trecut. Pe de altă parte, cifrele arată că băncile mai mici, care, de asemenea, au beneficiat de pe urma fluctuaţiilor valutare, au câştigat din activităţile de creditare profituri mai mari în comparaţie cu băncile din top. Într-un interviu acordat revistei Profit, preşedintele Mobiasbancă - Groupe Société Générale, Ridha Tekaia, a vorbit despre concluziile care ar trebui trase din această situaţie, impactul crizei politice, a creşterii ratei de bază şi a dobânzii la hârtiile de valoare de stat asupra sectorului bancar, precum şi a făcut prognoze pentru anul 2016.
Profit: Dle Tekaia, care este impactul actualei crize politice asupra sectorului bancar?
R.T.: Am început să ne obişnuim cu această instabilitate şi consider că dacă vom supravieţui în Moldova, atunci vom supravieţui oriunde în lume. (zâmbeşte). Dar, vorbind serios, într-adevăr, criza politică are un impact enorm asupra economiei. Ca urmare a acestei crize, nici un investitor străin de talie mare sau medie nu a intrat pe piaţa moldovenească pe parcursul ultimilor doi ani. Unii dintre ei vizitează RM, fac anumite analize şi poartă discuţii, dar nu iau decizii şi nu investesc bani.
Vorbind despre Mobiasbancă, pot spune că este pentru prima dată când banca are un număr atât de mare de credite aprobate, dar încă nu sunt debursate. Acest lucru înseamnă că majoritatea clienţilor, atât străini cât şi locali, şi-au suspendat deciziile cu privire la investiţii, preferând să vadă cum vor evolua lucrurile. Presupun că o situaţie similară se atestă şi în alte bănci. Este o situaţie destul de periculoasă deoarece atunci când în ţară va fi în sfârşit stabilitate, iar clienţii vor începe să ia credite, băncile ar putea să nu dispună de suficiente lichidităţi.
Este adevărat că cele 11 bănci care au supravieţuit problemelor de anul trecut înregistrează profituri la moment, dar acest lucru este ceea ce noi numim consecinţe oportuniste. Anul trecut situaţia de pe piaţa valutară a fost foarte volatilă. Băncile au procurat şi vândut valută, câştigând de pe urma marjei, lucru care le va ajuta să supravieţuiască în 2016, care se aşteaptă să fie un an foarte dificil. Dar situaţia care se înregistrează la moment nu poate dura prea mult.
Sper foarte mult că în curând vom intra într-o perioadă de stabilitate. Dacă noul preşedinte al ţării va fi ales în martie-aprilie curent, înseamnă că cea de-a doua jumătate a anului 2016 ar putea fi salvată. Aşteptăm măsuri care vor reduce presiunea ratei dobânzii şi a rezervelor obligatorii asupra economiei. Va fi necesar să mai treacă alte şase luni pentru ca situaţia să fie iarăşi una stabilă.
Astfel, dacă suntem norocoşi, vom avea o situaţie destul de proastă în prima jumătate a anului 2016, urmată de o situaţie stabilă în a doua jumătate, lucru care va permite economiei să îşi revină şi o va ajuta în 2017.
Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci 2016 ar putea fi un dezastru cu grave consecinţe negative pentru 2017.
Profit: Deci, consideraţi că organizarea unor alegeri parlamentare anticipate, asupra cărora insistă partidele de opoziţie, va influenţa negativ economia ţării?
R.T.: Avem o poziţie neutră în ce priveşte problemele de ordin politic. Decizia cu privire la conducerea ţării trebuie să aparţină cetăţenilor RM. Noi, străinii, trebuie să facem faţă deciziei luate de populaţia ţării şi noi vom face acest lucru. La moment, avem nevoie de o direcţie stabilă. Economia este flexibilă, iar companiile vor găsi o modalitate de a se orienta spre dreapta, stânga sau de a merge drept înainte. Direcţia nu contează foarte mult, cu excepţia extremelor, deoarece în acest caz companiilor le este mult mai dificil să se adapteze.
Profit: În anul 2015, au fost lichidate trei bănci comerciale. Pentru a face faţă acelei situaţii, Banca Naţională a Moldovei (BNM) a adoptat o serie de măsuri, în special a majorat semnificativ rata de bază şi volumul rezervelor obligatorii. Care a fost impactul acestor măsuri asupra economiei şi a sectorului bancar? Unii analişti susţin că acele măsuri au fost unicele posibile în acea situaţie.
R.T.: În opinia mea, echipa formată din BNM şi Ministerul Finanţelor a adoptat deciziile necesare la momentul necesar. Teoretic, acestea sunt măsurile eficiente care trebuie luate pentru a reduce presiunea asupra valutei naţionale şi a o proteja. Fluctuaţiile majore de pe piaţa valutară înregistrate anul trecut au fost cauzate de trei factori: miliardul dispărut, marii speculatori, iar eu nu exclud faptul că printre ei au fost şi persoane bine informate, precum şi panica generală a populaţiei.
După ce situaţia pe piaţa valutară s-a calmat, din când în când se mai înregistrează fluctuaţii, ceea ce înseamnă că unii speculatori mai încearcă să câştige bani uşori.
Profit: Cât la sută din veniturile înregistrate de bănci în 2015 s-a datorat operaţiilor de pe piaţa valutară? Este această cifră cu mult mai mare decât în 2014?
R.T.: Veniturile câştigate din operaţiunile de vânzare-cumpărare a valutei au reprezentat circa 15% din toate venurile înregistrate de banca noastră în 2014. Media pe sectorul bancar a fost, de asemenea, de circa 15%. Cu toate acestea, anul trecut, aceşti indicatori au fost de circa 30%, lucru datorat fluctuaţiilor cursului de schimb.
Nu aştept şi nu doresc populaţiei RM oportunităţi similare în viitor. Deşi în rezultatul unor asemenea situaţii băncile pot câştiga un profit suplimentar, asemenea procese nu sunt fireşti şi nici sustenabile în timp.
Aici aş dori însă să atrag atenţia la un alt aspect foarte important, după părerea mea, al activităţii băncilor.
Recent, BNM a publicat rezultatele preliminare ale activităţii sectorului bancar pentru 2015 şi eu am făcut un excerciţiu foarte interesant. Din cifrele care indică rezultatele nete ale băncilor pentru 2014 şi 2015 am scăzut profitul înregistrat în urma operaţiunilor de pe piaţa valutară. Acest exerciţiu simplu permite să vedem cât de bine au activat băncile la capitolul creditarea economiei, care este sectorul de bază al activităţii lor. Este interesant de notat că, în cazul multor bănci, inclusiv al celor mari, rezultatul este negativ, lucru care vorbeşte despre faptul că aceste bănci au beneficiat de pe urma activităţii pe piaţa valutară, dar nu au lucrat foarte bine în sectorul lor de bază – creditarea economiei.
Analizând exerciţiul pe care l-am făcut, se poate observa care bănci s-au focusat într-adevăr pe activitatea lor de bază, pe atenţia faţă de clienţi şi creşterea numărului acestora, şi care nu. (Vezi tabelul 1).
Profit: În 2015, BNM a majorat rata de bază de mai multe ori, de la 6,5% în ianuarie până la 19,5% în august. Şi-au atins scopul aceste decizii?
R.T.: Scopul principal a fost de a proteja valuta naţională. Asemenea măsuri trebuie să fie în vigoare nu mai mult de şase luni, urmate de câteva luni de stabilitate şi apoi de o reducere mică, care de obicei nu are un impact real asupra pieţei, dar îi trimite semnale clare. După ce pe parcursul ultimilor luni rata de bază nu a fost modificată, acum ne aşteptăm ca BNM să înceapă procesul de reducere treptată a ratei.
Marea problemă care există la acest capitol constă în faptul că rata înaltă a dobânzii a început să schimbe comportamentul clienţilor. La moment, băncile comerciale propun o rată a dobânzii anuale la depozite de 17-18%. Astfel, în loc să investească în echipamente şi tehnologii noi şi să câştige un profit de 10%, multe companii preferă să îşi ţină economiile în depozite bancare şi să câştige 17% fără prea mari bătăi de cap.
Dar cel mai grav lucru este că şi băncile au început să se comporte la fel. Ele colectează depozite de la clienţi la o rată a dobânzii de 17-18% şi în loc să redirecţioneze aceşti bani în economie, procură hârtii de valoare de stat la o rată a dobânzii de 26%. Mai multe bănci practică excesiv acest lucru, deşi, aceasta nu este activitatea lor de bază. Consider că bugetul RM nu va fi în stare să achite dobânzi de 26% la hârtiile de valoare de stat o perioadă prea lungă de timp. Moldova nu este mai protejată decât Grecia, iar într-o zi acest lucru va lua sfârşit. Întrebarea este ce vor face băncile care au procurat un număr mare de hârtii de valoare de stat în cazul în care Guvernul va anunţa default. Deja există anumite semnale cum ar fi reţinerile la achitarea salariilor şi pensiilor.
Pentru a evita asemenea probleme în viitor, banca noastră a decis să impună o limită la procurarea hârtiilor de valoare, deşi la moment pare să fie o activitate profitabilă.
În acelaşi timp, suntem foarte surprinşi să vedem cum multe alte bănci investesc masiv în hârtii de valoare de stat. Acest comportament nu este caracteristic băncilor, deoarece scopul lor principal este finanţarea economiei.
Ştiu că unele bănci roagă clienţii să reîntoarcă creditele acordate anterior la o rată a dobânzii de 10% şi utilizează aceste mijloace financiare pentru a procura hârtii de valoare de stat cu o rată a dobânzii de 26%.
Profit: La moment, bugetul de stat are urgent nevoie de mijloace financiare, ceea ce înseamnă că rata dobânzii la hârtiile de valoare de stat ar putea creşte şi mai mult.
R.T.: Pentru a încuraja cumpărătorii, rata dobânzii ar putea atinge chiar 30%. Astfel rata va fi majorată artificial pentru a atrage noi fonduri şi a nu declara default. Dar o rată a dobânzii la hârtiile de valoare de stat de 30% ar trebui să fie un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă. Cumpărătorii ar trebui să se întrebe ce se va întâmpla dacă statul va înceta temporar să răscumpere aceste hârtii sau va anunţa că le va răscumpăra nu peste un an, dar peste 10.
Profit: Cine trebuie să atenţioneze băncile despre pericolele pe care le prezintă această situaţie?
R.T.: BNM la sigur nu poate face acest lucru deoarece ea reprezintă statul şi ştie că bugetul are nevoie de bani. Cele care pot acţiona în calitate de instituţii independente sunt companiile de audit.
Dacă compania de audit este într-adevăr transparentă, corectă şi profesionistă, atunci ea ar trebui să atenţioneze băncile asupra pericolului dependenţei prea mari faţă de stat şi să stabilească o limită. Este de datoria auditorului să avertizeze băncile în asemena situaţii şi să le recomande diversificarea portofoliului astfel încât investiţiile într-un anumit sector să nu depăşească 20-25%. Sectorul hârtiilor de valoare de stat trebuie tratat ca şi toate celelalte.
Aş vrea să menţionez că Mobiasbancă a început să elaboreze mai multe produse noi, printre care şi intermedierea tranzacţiilor între clienţii băncii interesaţi în procurarea hârtiilor de valoare de stat şi Ministerul Finanţelor care le vinde. Acest concept este destul de răspândit peste hotare. Am realizat deja câteva tranzacţii de acest fel.
Profit: Aceste hârtii de valoare pot fi uşor comercializate pe piaţa secundară?
R.T.: Oficial da, deşi piaţa secundară nu este încă foarte dinamică. În plus, la moment, costul hârtiilor de valoare este în creştere. Astfel, cei care au procurat hârtii de valoare la o rată a dobânzii anuală de 24%, dar doresc să le vândă după şase luni, când rata anuală este deja de 25%, vor trebui să găsească cumpărători care ar accepta să primească doar 24% pentru şase luni dar nu 25% pentru 12 luni. Piaţa secundară va deveni foarte activă în momentul în care rata dobânzii va începe să scadă.
Profit: Alte bănci înţeleg pe cât de periculoasă este această situaţie?
R.T.: Din păcate, multe dintre ele au abordări pe termen scurt. După cum am menţionat deja, nu toate băncile au înregistrat creşteri în activitatea lor de bază anul trecut. Dacă excludem veniturile generate de activitatea pe piaţa valutară, atunci veniturile Mobiasbancă au crescut în 2015 cu 30% în comparaţie cu 2014, iar în cazul multor bănci rezultatul unui asemenea exerciţiu este negativ.
Unica bancă care a înregistrat rezultate mult mai bune decât Mobiasbancă este Eximbank, dar aici explicaţia este că, în 2014 această bancă a arătat rezultate negative, astfel comparaţia cu 2015 nu este elocventă. Dacă excludem Eximbank, atunci Mobiasbancă este banca care se dezvoltă cel mai dinamic.
Considerăm că atunci când este analizată activitatea unei bănci, trebuie să se acorde o atenţie deosebită indicatorului ROE (Return on Equity), adică raportul dintre suma investită şi venitul obţinut. Dacă am investit 1000 de lei înseamnă că nu ar trebui să fiu mulţumit că am câştigat 1,015, chiar dacă 15 lei în valoare absolută înseamnă mai mult decât 10 lei câştigaţi de alte bănci care au investit însă 100 de lei.
Mobiasbancă este unica bancă care are un ROE mai mare de 20%, în comparaţie cu 10-14% în cazul altor bănci mari. În opinia mea, nu are sens să te uiţi doar la valoarea absolută a profitului. Când analizaţi activitatea unei bănci, sfatul meu este să excludeţi veniturile câştigate din operaţiunile valutare şi să vă uitaţi la ROE.
Uitându-se la copiii de la grădiniţă, toţi părinţii spun că odraslele lor sunt cele mai frumoase. O situaţie asemănătoare se observă astăzi pe piaţa bancară din RM. Să spui că tu eşti cel mai bun atunci când controlezi mai multe instituţii mass media din ţară, este similar cu părintele care se uită la copilul lui la grădiniţă şi spune că el este cel mai frumos şi cel mai bun.
Când unele bănci susţin că ele sunt cele mai mari şi mai de încredere, nu trebuie să uităm de faptul că aceste bănci au fost ţinta unor atacuri raider cu doi-trei ani în urmă, iar adevăraţii lor acţionari aşa şi nu sunt cunoscuţi încă.
De exemplu, o companie de audit, care este una din top cinci din lume, a reziliat contractul cu una dintre aceste bănci în luna noiembrie 2015. O nouă companie de audit a fost selectată şi aprobată de adunarea generală a acţionarilor prin corespondenţă cu câteva zile înainte de Anul Nou. Deci, cum poate o bancă să susţină că este transparentă şi de încredere atunci când compania de audit reziliază contractul. Acesta este un mare semnal de alarmă. Mă întreb cum va soluţiona BNM această problemă.
Aceste bănci, una dintre care este acuzată de implicare în spălare de bani, continuă să fie foarte active pe piaţă, distrungând raţionalitatea acestei pieţe. Împotriva acestor bănci nu sunt luate nici un fel de măsuri curajoase. 
Profit: Care ar trebui să fie aceste măsuri curajoase?
R.T.: Una dintre măsuri ar fi excluderea acestor bănci din tenderele pentru serviciile prestate anterior de Banca de Economii. Aceste bănci deseori recurg la mituire.
Profit: Acestea sunt acuzaţii destul de grave. Aveţi probe?
R.T.: Nu ţine de competenţa mea să o fac pe procurorul sau judecătorul, ori să efectuez investigaţii. Spun doar ceea cu ce mă confrunt în calitate de jucător pe piaţa bancară. Dar dacă într-o zi în Moldova va fi efectuată o investigaţie adevărată, atunci foarte multe lucruri interesante vor deveni cunoscute.
Profit: Există zvonuri precum că unele bănci au acţionari comuni.
R.T.: Presupun acest lucru, dar nu am probe. Pot însă să spun că două bănci îşi coordonează activitatea pe piaţă. Dacă una participă la tender, atunci cealaltă nu participă. Astfel ele împart piaţa. Acest lucru a fost vizibil pe parcursul ultimului an. Consider că de această problemă ar trebui să se ocupe consiliul concurenţei, dat fiind faptul că este vorba de doi jucători importanţi de pe piaţa bancară.
Profit: În opinia dvs., ce se va întâmpla în sectorul bancar din RM în anul 2016 conform scenariului optimist şi conform celui pesimist?
R.T.: Pentru mine ambele scenarii sunt la fel. O bancă va trebui să fie lichidată, una curăţată, iar Mobiasbancă îşi va extinde cota de piaţă (zâmbeşte).
Scenariile optimiste şi pesimiste sunt aplicabile mai mult pentru alte bănci şi nu pentru banca noastră. Am învăţat din criza de anul trecut şi am devenit mai puternici. Astfel, indiferent de evoluţii, ştim cum să supravieţuim şi să ne menţinem pe poziţii.
Mobiasbancă este acum o bancă de referinţă, deci nu ne putem permite să ne dezamăgim clienţii şi piaţa. Trebuie să rămânem o bancă solidă şi capabilă să sprijine economia atunci când va fi nevoie.
Profit: Sunteţi a doua persoană, după un analist economic, pe care îl aud recent vorbind despre lichidarea încă a unei bănci.
R.T.: Acesta ar fi un scenariu bun. Există două metode de a curăţa un pupitru – cu ajutorul unui şerveţel dacă problema este mică sau dându-i foc în cazul în care lemnul conţine viermi. Lichidarea încă a unei bănci nu va reprezenta o problemă prea mare pentru ţară. Moldova poate supravieţui cu 10 bănci fără prea mari probleme. Cu doi ani în urmă când au apărut primele zvonuri despre cele trei bănci care ulterior au fost lichidate, mulţi calificau un asemenea scenariu drept un dezastru pentru Moldova. Au trecut doi ani, cele trei bănci au fost lichidate şi nu s-a întâmplat nici un dezastru. Restul băncilor au absorbit cu uşurinţă băncile lichidate şi vor putea absorbi încă una sau două, chiar şi pe cele mari şi netransparente.
Profit: Un politician din opoziţie declara recent că din sectorul bancar continuă să se fure bani.
R.T.: Nu este exclus. Nu există fum fără foc. Dar cu siguranţă nu se mai fură atât de mult ca anterior. Sper foarte mult că vor fi luate toate măsurile necesare pentru a stopa asemenea acţiuni, dacă ele într-adevăr există, şi că toate băncile se vor concentra asupra activităţilor lor de bază.
Evoluţiile ulterioare depind doar de guvern, acesta sau următorul. În opinia mea, pentru a curăţa sectorul pot fi întreprinse o serie de măsuri mici şi uşor de implementat. Una dintre aceste măsuri este de a permite angajaţilor din sectorul public şi cel privat să decidă singuri în ce bancă ar dori să îşi primească salariul, fără intervenţia angajatorului. Este un instrument foarte eficient împotriva acelor bănci care încearcă să ofere mită managementului companiilor pentru a semna contracte cu ele.
Un alt instrument foarte eficient este Cadastrul – una dintre cele mai bune baze de date din Moldova.
Autorităţile ar trebui să oblige cumpărătorii şi vânzătorii de bunuri imobiliare să prezinte documente bancare care să confirme operaţiunile de debit şi credit, iar tranzacţiile respective să fie efectuate în lei moldoveneşti, nu în valută străină. Acest lucru ar ajuta enorm valuta naţională şi ar fi un mecanism eficient împotriva economiei tenebre, obligând părţile să achite taxe reale la stat. Guvernul ar putea, de asemenea, acorda Ministerului Finanţelor, de exemplu, un buget de 15 mil. lei pentru a achiziţiona prin dreptul de preempţiune, loturi de pământ sau imobile atunci când, potrivit documentelor, preţul cerut de vânzător este cu mult mai mic decât media în zona respectivă. De exemplu, un teren de 100 metri pătraţi este scos la vânzare, potrivit documentelor, contra sumei de 1 000 de euro în timp ce preţul mediu în zona respectivă este de 5 000 de euro. Statul va efectua câteva tranzacţii de acest fel şi va vedea efectul – clienţii vor începe să indice cifrele corecte în contracte şi respectiv să achite taxe mai mari la buget. Dreptul de preempţiune există în Europa, dar acolo de cele mai multe ori se recurge la el pentru a cumpăra case sau loturi de pământ unde ar putea fi construite şcoli, spitale sau drumuri publice.
Profit: Este adevărat că Société Générale ar dori să procure cota pe care BERD o deţine în Mobiasbancă?
R.T.: La baza oricăror zvonuri întotdeauna stă o fărâmă de adevăr. Într-adevăr, am discutat acest subiect cu BERD după ce această bancă internaţională şi-a anunţat intenţia de a-şi majora pachetul de acţiuni deţinut la Victoriabank până la 50%. Le-am spus colegilor de la BERD că noi suntem mulţumiţi de ei în calitate de acţionari, iar ei par să fie mulţumiţi de noi în calitate de instituţie bancară. În acelaşi timp, ar putea exista un conflict de interese dacă într-o bună zi BERD va deveni acţionar majoritar într-o altă bancă. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci vom discuta posibilitatea de a procura cele 8% din acţiuni pe care BERD le deţine în banca noastră. Dar la moment, BERD pare a fi departe de ziua în care se va afla la conducerea unei banci în RM, ceea ce înseamnă că acest acţionar este binevenit în cadrul băncii noastre.
În acelaşi timp, dacă o asemenea tranzacţie va avea loc, acest lucru va însemna că Société Générale are încredere în RM şi în investiţiile sale în această ţară. Acesta va fi un semnal foarte pozitiv pentru alţi investitori.
Profit: Pe lângă recomandarea de a stabili o anumită limită la procurarea hârtiilor de valoare de stat, ce alte sfaturi aţi primit de la Groupe Société Générale în ceea ce ţine de comportamentul pe care ar trebui să îl adopte banca în situaţia dificilă de astăzi din RM?
R.T.: Sfatul este foarte simplu – atunci când nu ştii ce să faci, reîntoarce-te la activitatea ta de bază şi ocupă-te de ceea ce ştii să faci cel mai bine. Pentru Mobiasbancă, acest lucru înseamnă grija faţă de clienţi şi finanţarea proiectelor înaintate de aceştia.
Profit: Scenariul despre care aţi vorbit mai sus prevede achitarea dividendelor către acţionarii Mobiasbancă pentru anul 2015?
R.T.: Decizia va fi luată de către adunarea generală a acţionarilor. Nu avem încă cifrele finale. Chiar dacă rezultatele pentru 2015 sunt excelente, suntem destul de prudenţi, mai ales ţinând cont de faptul că 2016 se aşteaptă a fi un an destul de greu.
Profit: Guvernatorul BNM, Dorin Drăguţanu, a depus cerera de demisie în septembrie anul trecut, pe motiv de presiune politică. Parlamentul nu a numit încă un nou guvernator. Afectează această situaţie cumva sectorul bancar?
R.T.: Faptul că nu au găsit încă un înlocuitor pentru Dorin Drăguţanu demonstrează că nu este atât de uşor să găseşti pe cineva care să posede abilităţile şi profesionalismul necesar pentru a conduce BNM. Se pare că este mai uşor să schimbi prim-miniştrii şi guvernele, trei pe parcursul unui singur an, decât să găseşti un nou guvernator la BNM. Ştiu că autorităţile au examinat mai multe candidaturi atât a cetăţenilor moldoveni, cât şi unor străini care activează sau au activat în Moldova. Apoi se pare că au înţeles că el este persoana potrivită şi l-au rugat să mai deţină această funcţie o anumită perioadă de timp. Consider că acest lucru este o bună recunoaştere a competenţelor sale. Sper că el se va isprăvi cu una dintre ultimele provocări - draft-ul unui audit care nu a fost semnat pentru una dintre băncile aflate sub supraveghere specială şi care, pentru a nu publica raportul, a decis să rezilieze contractul cu compania de audit.
Poate că acest raport arată prea multe încălcări, participarea în diferite scheme, spune cine se ascunde în spatele acţionarilor existenţi şi, în general, demonstrează cât de slabă este această bancă. De ce au nevoie autorităţile RM pentru a face ordine în sectorul bancar? Am văzut deja rezultatul pasivităţii anterioare care a dus la dispariţia unui miliard de dolari. Această sumă a fost achitată din rezervele BNM, în rezultat s-a creat un deficit în bugetul de stat, ceea ce înseamnă că, în cele din urmă, banii au fost achitaţi din buzunarul fiecărui cetăţean al RM care a suferit enorm! Sunt curios să văd cum BNM şi FMI, care ambele ştiu despre acest raport "draft" vor reacţiona, chiar dacă este doar un "draft" deoarece una dintre băncile aflate sub supraveghere a reziliat contractul pe ultima sută de metri.
În general, consider că Dl Drăguţanu a făcut multe pentru sectorul bancar. De fapt, el a făcut atât cât a putut, ţinând cont de resursele pe care le-a avut la dispoziţie.
Profit: Care este mesajul dvs. pentru clienţii băncilor pentru 2016?
R.T.: În primul rând, nu intraţi în panică. În al doilea rând, alegeţi-vă cu grijă partenerii. În al treilea rând, atunci când vi se vorbeşte despre încredere şi soliditate, verificaţi încă o dată care este definiţia încrederii şi a solidităţii.■
Далее...
