Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._12_2014 (225), decembrie 2014„Piedicile” în calea vinului moldovenesc
Lipsa subsidiilor din partea statului, creditele scumpe şi pe termen scurt, precum şi adaosurile comerciale exorbitante stabilite de reţelele de comercializare şi restaurante, se numără, potrivit experţilor, printre cele mai importante „piedici” în dezvoltarea sectorului vitivinicol din Moldova. Cu toate acestea, Eugen PÂSLARU, vicepreşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri din Moldova, crede în viitorul vinului moldovenesc de calitate, mai ales al celui promovat cu brandul naţional Wine of Moldova.
Profit: Dle Pâslaru, embargoul impus de Rusia la importul de vinuri din Moldova în 2006 şi apoi în septembrie 2013 a fost o lovitură grea pentru vinificatori. Cum se descurcă industria la un an de la interzicerea exporturilor pe cea mai mare piaţă de desfacere? Care sunt la moment principalele direcţii de export?
E.P.: În prezent, există trei direcţii principale: piaţa UE, cea a Chinei şi cea a SUA. Am fost, suntem şi vom fi pe pieţele tradiţionale din C.S.I. În acest context, aş vrea să aduc mulţumiri Republicii Belarus care ne-a susţinut foarte mult după introducerea embargoului din partea Rusiei şi unde la moment exportăm o mare cantitate de vin în vrac. De asemenea, exportăm cantităţi destul de mari de vin în Ucraina, Kazahstan şi Kârgâzstan.
Sunt optimist şi cred că problema reluării exporturilor de vin în Rusia va fi soluţionată în viitorul apropiat. Suntem de acord să achităm taxa de export în valoare de 15%, fiind conştienţi de faptul că dacă dorim să ne integrăm în comunitatea europeană, atunci va trebui să achităm taxa vamală în C.S.I. În schimb, nu ne vom mai confrunta cu situaţii când vinul nostru poate deveni peste noapte o armă politică sau când acesta este declarat bun doar pentru a vopsi gardurile. Vom avea o piaţă stabilă unde vom livra volume mai mici, dar de calitate mai bună şi vom beneficia de sprijinul O.M.C.
Profit: Ce acţiuni concrete din partea statului ar ajuta vinificatorii să iasă din criza care, odată începută în 2006, pare să nu mai aibă sfârşit?
E.P.: În primul rând, este absolut necesar ca toţi producătorii să înţeleagă că dacă dorim să ne vindem produsele pe piaţa externă, atunci trebuie să producem un vin sec de calitate. Nu mai este loc pentru vinurile demidulci, dulci sau cele produse în condiţii de garaj. Doi, este necesar să se investească în marketing. Şi trei, este necesar ca statul să susţină financiar vinificatorii. Înţeleg că la moment Guvernul este limitat în resurse financiare, dar consider că ar fi bine să preluăm exemplul Ucrainei unde există un fond al viticulturii şi vinificaţiei format în baza taxelor achitate de producătorii şi consumatorii de bere şi votcă. Datorită acestui fond, timp de cinci ani în Crimeea şi în regiunea Odesa au fost plantate zeci de hectare de viţă de vie, iar calitatea vinului s-a îmbunătăţit considerabil, nu în ultimul rând, datorită echipamentului nou şi tehnologiilor moderne procurate din aceste resurse. O situaţie similară se observă în România, unde în ultimii 3-4 ani a fost înregistrată o majorare a consumului de vin, a cărui calitate, de asemenea, s-a îmbunătăţit semnificativ. În plus, în ţara vecină în ultimii ani s-au creat zeci de vinării noi care promovează vinul de calitate.
Autorităţile trebuie să înţeleagă că, fără finanţare de lungă durată şi susţinere din partea statului, sectorul vitivinicol nu se poate dezvolta. Uitaţi-vă la exemplul României unde subvenţiile de stat pentru plantarea unui 1 ha de viţă de vie se ridică la 15 mii de euro, iar în Ucraina la $10 mii. În plus, în România 50% din costul utilajului este acordat în formă de grant. Sperăm foarte mult că vectorul european al ţării va fi continuat, iar vinificatorii noştri vor avea acces la fonduri europene nerambursabile pentru procurarea utilajului de calitate. Astăzi, este imposibil să produci vinuri de calitate fără reutilarea vinăriilor.
Profit: Aflându-te în UE, unde rafturile supermarketurilor sunt pline de sticle de vin din toată lumea, te gândeşti cu tristeţe că, în pofida retoricii optimiste a autorităţilor şi vinificatorilor, şansele ca vinul moldovenesc să „cucerească” această piaţă sunt destul de mici. Dvs. sunteţi mai optimist la acest capitol?
E.P.: La afirmaţiile despre suprasaturarea pieţei europene, eu aduc exemplul pieţei de automobile care, de asemenea, este suprasaturată, dar unde există loc atât pentru automobile foarte scumpe ca Porsche, Mercedes sau BMW, cât şi pentru Dacia sau automobilele produse în China. La fel este şi cu piaţa vinurilor.
Consider însă că pe lângă piaţa externă trebuie să ne preocupăm şi de cea internă. Nu poate un domeniu al economiei din orice ţară a lumii să fie stabil în condiţiile în care piaţa locală reprezintă doar 5%. De exemplu, în România circa 60% din vinul produs este comercializat pe piaţa internă. Pentru noi ar fi o mare realizare să majorăm cota pieţei interne până la 20-30%. În acest caz am fi mai puţin vulnerabili la posibilele şocuri de pe pieţele externe.
Profit: Dar cum putem spori consumul de vin pe piaţa internă în condiţiile în care în Moldova se produce şi se consumă o cantitate foarte mare de vin de casă, mai ales după ce accesul pe principala piaţă de desfacere a fost interzis?
E.P.: În primul rând, este necesar de creat condiţii pentru ca vinăriile să poată procura de la ţărani strugurii, astfel încât aceştia să nu mai producă cantităţi mari de vin în condiţii de casă pe care ulterior să-l comercializeze. Cu tot respectul pentru ţăranii noştri, dar un vin de calitate nu poate fi produs în condiţii de casă.
În al doilea rând, trebuie să explicăm oamenilor cât de dăunătoare sunt soiurile hibrid din care se produce cea mai mare cantitate de vin de casă. Aceste soiuri de struguri conţin dicluzit, o substanţă foarte dăunătoare sănătăţii omului. Statisticile arată că cel mai mare număr de pacienţi care suferă de ciroza ficatului este înregistrat în raioanele Călăraşi, Nisporeni şi Străşeni, anume acele raioane unde se cultivă aceste soiuri de viţă de vie care sunt interzise în toată lumea. Pe parcursul anilor, în Moldova au fost întoarse mai multe loturi de vinuri exportate în SUA şi Europa şi care conţineau chiar şi o cantitate mică de vin produs din soiuri hibrid de struguri.
De asemenea, trebuie să preluăm exemplul României unde pentru plantarea soiurilor hibrid nu se acordă niciun bănuţ, în comparaţie cu miile de euro acordate drept subvenţie la plantarea soiurilor europene.
Profit: Nu vedeţi un paradox în faptul că, pe de o parte, vinificatorii doresc să sporească volumul vânzărilor de piaţa internă, dar, în acelaşi timp, preţul la care vinul moldovenesc este comercializat în magazine este destul de înalt – de la 40-50 până la 120-200 de lei. Aceste preţuri ridică multe semne de întrebare, mai ales în condiţiile în care vindem peste hotare vin la preţul de $1 sticla sau chiar mai puţin?
E.P.: Aici problema constă în adaosul comercial foarte mare aplicat de magazine. De multe ori preţul din magazine, fără a mai vorbi de cel din restaurante, este de câteva ori mai mare decât cel de la producător. În plus, mai există şi taxa de intrare în supermarketuri şi restaurante care ajunge până la 2 mii de euro.
Vă aduc un exemplu: un restaurant din centrul Chişinăului procură de la producător 3 cutii cu sticle de vin pe lună la preţul de 2-5 euro pentru o sticlă, dar cere o taxă de intrare de 2,000 euro şi comercializează vinul la preţul de 300-400 sau chiar 1,000 de lei sticla. Iată care este problema. Considerăm că este necesar ca autorităţile să adopte o lege prin care adaosul comercial aplicat de reţelele comerciale la vinurile moldoveneşti, dar şi la orice alte bunuri produse în ţară, să nu fie mai mare de 20%. În restaurante, adaosul comercial ar putea fi de 50%, dar nu mai mult. Or, în prezent în restaurantele din Chişinău vinurile sunt mai scumpe decât în restaurantele din Europa!
De asemenea, considerăm că magazinele şi restaurantele trebuie obligate să pună la dispoziţia consumatorului vinurile a cel puţin 10 companii locale. Argumentul precum că spaţiul este limitat nu ţine, mai ales în condiţiile în care vinurile străine sunt prezente într-un sortiment mult mai mare.
Profit: Care este reacţia autorităţilor atunci când abordaţi aceste probleme?
E.P.: Suntem ascultaţi şi atât. Nu urmează nicio reacţie. Ni se spune că activăm în economia de piaţă. Considerăm această abordare absolut incorectă, deoarece chiar şi în comunitatea europeană preţul la produsele alimentare este reglementat, iar producătorii autohtoni sunt protejaţi.
Trebuie să constat, cu regret, că în Moldova, spre deosebire de asemenea ţări ca Marea Britanie sau Italia, este destul de slab dezvoltat spiritul patriotismului – adică marea majoritate a consumatorilor să aleagă conştient produsele autohtone, sprijinind, astfel, producătorii locali, contribuind la crearea de noi locuri de muncă şi la majorarea salariilor. Consider că o campanie naţională la radio şi TV, care să îndemne consumatorii să aleagă produsele fabricate în Moldova, ar fi foarte binevenită.
Profit: Este adevărat că pentru a intra în supermarketurile din Occident, de asemenea, este necesar de achitat o taxă de intrare de mii sau chiar zeci de mii euro?
E.P.: Este adevărat că aceste taxe se achită peste tot în lume, dar în SUA şi UE există mai multă transparenţă la acest capitol, pe când în Europa de Est şi în C.S.I. situaţia este mult mai complicată.
Profit: Care este preţul mediu la care vinul moldovenesc este în prezent comercializat peste hotare?
E.P.: Preţul depinde de calitate. Un vin de calitate comercializat la preţul de $1 sticla este vândut sub semicost, respectiv vinul vândut la acest preţ nu este de cea mai bună calitate. Cu părere de rău, nu întotdeauna concurenţa dintre vinificatorii moldoveni este una sănătoasă. Am să vă dau un exemplu. Timp de mai mulţi ani, pe cele mai importante pieţe de desfacere a vinurilor moldoveneşti din UE, piaţa Poloniei şi cea a Cehiei, vinul era livrat de 5-6 companii la preţul de 80-90 euro cenţi sticla. Recent, o altă companie a intrat pe aceste pieţe cu preţuri mult mai mici, dar şi cu un vin de o calitate mai proastă, compromiţând, astfel, imaginea tuturor vinurilor moldoveneşti şi, practic, distrugând această piaţă.
O situaţie similară a fost înregistrată pe piaţa Chinei. Sperăm foarte mult că, odată cu promovarea brandului Wine of Moldova, toate vinurile comercializate sub această umbrelă vor fi de cea mai înaltă calitate şi vor corespunde tuturor standardelor internaţionale.
Profit: Să înţelegem că la moment controlul asupra vinurilor destinate exporturilor nu este unul foarte riguros, deşi autorităţile au promis să ia măsuri stricte la acest capitol?
E.P.: Din păcate, controlul nu este încă unul foarte strict. Sperăm că situaţia la acest capitol se va îmbunătăţi în viitorul apropiat, mai ales odată cu implementarea brandului de ţară Wine of Moldova. Doar vinurile de cea mai bună calitate vor fi promovate sub umbrela acestui brand naţional. În acelaşi timp, considerăm că nu este corect ca companiile care activează în zonele economice libere să nu participe financiar la Fondul de promovare a vinurilor cu brandul Wine of Moldova. Recent, instanţa de judecată a dat câştig de cauză Oficiului Naţional al Viei şi Vinului şi acum toate companiile vinicole trebuie să achite mijloace financiare în acest fond.
Profit: Menţionaţi anterior că la moment sectorul se descurcă în mare parte datorită exporturilor de vin în vrac. Este aceasta o ieşire din situaţie pe termen scurt sau un domeniu de perspectivă?
E.P.: Calitatea vinului neîmbuteliat a fost îmbunătăţită semnificativ şi acum exportăm vin în vrac nu doar în Belarus, dar şi în Italia, Austria şi alte state.
Nu trebuie să punem accentul doar pe comercializarea vinului îmbuteliat, ci să utilizăm toate posibilităţile. Vinăriile mari trebuie să vândă până la 50% din vinul pe care îl produc în vrac. Acest lucru este practicat în toată lumea. Cele mai mari companii vinicole din Germania cumpără 90% din vinuri din Bulgaria, România şi alte ţări.
Aş vrea să aduc exemplul companiei Vinăria din Vale, deţinătoarea din anul curent a Premiului Mare, care cooperează cu o companie bielorusă la producerea vinului în Moldova şi îmbutelierea acestuia în Belarus. De la acest tip de cooperare are de câştigat atât Moldova, cât şi Belarus.
Am declarat în repetate rânduri că o posibilitate de a fi prezenţi pe piaţa Rusiei este de a produce vinuri de calitate în Moldova, o mare parte dintre care ulterior să fie îmbuteliat în Rusia. Viitorul companiilor mari ţine, în mare parte, şi de acest domeniu de activitate.■
Ambiţia integrării în UE
În anul 2009 guvernarea proeuropeană de la Chişinău a îndreptat ferm vectorul de dezvoltare a ţării pe direcţia Vest, stabilindu-şi câteva obiective ambiţioase, dar după cum s-a demonstrat – perfect realizabile. Liberalizarea regimului de vize cu UE şi semnarea Acordului de Asociere au constituit paşii care au condus la apropierea fără precedent a Republicii Moldova de comunitatea europeană, făcând-o „copilul răsfăţat al Europei”. Cu toate acestea, eforturile autorităţilor nu au găsit susţinerea aşteptată în rândul cetăţenilor, sondajele de opinie şi rezultatele alegerilor parlamentare din 30 noiembrie demonstrând că adepţii integrării europene nu sunt chiar atât de numeroşi. Viceministrul afacerilor externe şi integrării europene, Iulian Groza, explică această situaţie prin existenţa în Moldova a spaţiului mediatic rusesc, dar şi prin modestia ce ne caracterizează. În opinia viceministrului, modestia nu este de fiecare dată oportună, pentru că „dacă au fost realizate anumite lucruri bune, ele trebuie aduse la cunoştinţa cetăţenilor”.
Profit: Dle Groza, anul 2014 a fost unul intens din punctul de vedere al evenimentelor în drumul Republicii Moldova spre calea integrării europene. Pe cât de mult a reuşit Moldova în acest an să se apropie de UE?
Iulian Groza: Începând cu anul 2009 Guvernul şi-a fixat două obiective importante – să ofere posibilitate cetăţenilor moldoveni să circule liber în spaţiul european şi să negocieze Acordul de Asociere cu UE. Evident, odată realizate aceste obiective ambiţioase, simţim un sentiment de împlinire.
Mulţi lideri de opinie din ţară şi de peste hotare erau sceptici că vom reuşi să obţinem abolirea regimului de vize pentru UE, dar iată că am reuşit. Am înregistrat succes, pentru că a existat voinţă la nivel de Guvern şi de Parlament, care au conştientizat că avem un obiectiv comun asupra căruia trebuie să stăruim împreună, iar rezultatul ne va ajuta să apropiem Moldova de UE şi de valorile sale. De la intrarea în vigoare a regimului liberalizat de vize şi până în prezent, sunt peste 300 mii de cetăţeni moldoveni care au avut posibilitate să circule liber în UE. Mai mult, am observat că cetăţenii percep acest lucru ca fiind ceva normal. Noi suntem convinşi de faptul că cetăţenii trebuie să circule liber nu doar în Est, dar şi în Vest, pentru a percepe mai bine valorile europene şi de a identifica noi posibilităţi de dezvoltare.
Totodată, Acordul de Asociere care a fost semnat şi ratificat în acest an, iar de la 1 septembrie începând deja să fie implementat, reprezintă un instrument eficient de mobilizare a eforturilor la nivel naţional în realizarea reformelor şi modernizarea ţării. Acordul reprezintă o foaie de parcurs în care sunt indicate acţiunile pe care urmează să le realizăm în următorii ani şi, respectiv, vizează aspecte politice, sectoriale, justiţie, afaceri interne, comerţ. După două luni de implementare, datele statistice arată că a crescut simţitor exportul de fructe, legume, vinuri pe piaţa UE, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
Interconectarea la piaţa energetică a UE prin intermediul României este un alt proiect important care ne permite să ne diversificăm sursele de energie. Inaugurarea în acest an a gazoductului Iaşi-Ungheni reprezintă doar prima fază a unui proiect mult mai amplu. În următorii doi ani preconizăm să aducem ţeava de gaze naturale până la Chişinău, care este cel mai mare consumator de gaze naturale.
Un alt element important asupra căruia s-a insistat foarte mult în ultimii ani ţine de reabilitarea drumurilor cu suportul UE şi al SUA. Până în anul 2016 este planificată reabilitarea tuturor drumurilor de importanţă naţională.
În consecinţă, în rezultatul acestor eforturi, cred că Moldova a reuşit să se apropie foarte mult de UE. Mai mult, cred că avem voinţa şi viziunea necesară pentru a continua acest efort, pentru ca într-un termen previzibil să avansăm în relaţia noastră cu UE.
Profit: Ce a fost cel mai dificil în acest parcurs, să-i convingeţi pe oficialii europeni că Moldova merită să se apropie de UE sau pe cetăţenii moldoveni că este în interesul ţării să avansăm pe calea integrării europene, în condiţiile în care aceştia continuă să se disperseze pe două fronturi – între Est şi Vest?
I.G.: Am analizat şi noi de multe ori ce a fost mai complicat - să convingem partenerii externi sau să convingem cetăţenii. Într-o primă etapă era important să ne concentrăm eforturile pentru a schimba imaginea ţării în afară. Cu atât mai complicată a fost această sarcină, având în vedere că Republica Moldova se află, deocamdată, la răscrucea dintre UE şi Eurasia. Mulţi analişti şi lideri de opinie continuă să privească situaţia anume din această perspectivă, fapt care se reflectă şi asupra percepţiei cetăţenilor. De aceea pentru noi conta foarte mult să schimbăm Moldova la faţă, să facem tot posibilul pentru ca ţara să fie privită în exterior cu încredere. În rezultatul tuturor eforturilor din ultimii ani mă bucur că s-a reuşit plasarea Moldovei pe agenda discuţiilor europene - la Bruxelles, Berlin, Paris, Londra. Astăzi suntem percepuţi drept un partener credibil şi un exemplu pentru regiune.
Intenţia noastră a fost să convingem partenerii europeni că merităm să fim priviţi ca o istorie de succes care poate fi multiplicată pentru alte ţări din cadrul Parteneriatului Estic. Totodată, realizând această strategie, în anii 2009-2013 credeam că rezultatele obţinute în parcursul nostru european - călătoria fără vize, mediul de afaceri mai atractiv, investiţii serioase, drumuri europene, proiecte de susţinere socială, reforma în educaţie, vor fi apreciate de cetăţeni. Iată însă că acest lucru nu s-a întâmplat neapărat exact aşa. Dimpotrivă, sondajele de opinie arată că există cetăţeni care consideră că Moldova trebuie să fie legată de spaţiul post-sovietic, invocând diferite „facilităţi mitice” precum gaz mai ieftin etc.
De aceea, în ultima perioadă am început să atragem o atenţie sporită comunicării cu cetăţenii pentru ca să ajungem la inimile lor şi să le vorbim despre avantajele aproprierii de UE prin exemple concrete. Noi suntem un popor modest, dar în acest caz modestia nu este tocmai oportună, pentru că dacă au fost realizate anumite lucruri bune ele trebuie comunicate cetăţenilor. De exemplu, din 2009 până în 2014 peste 620 mil. de euro au fost oferite de UE în calitate de grant pentru susţinerea reformelor în Moldova. La acestea se adaugă grantul de 263 mil. de dolari oferit de SUA prin intermediul Fondului „Provocările Mileniului” pentru implementarea proiectelor de reabilitare a drumurilor şi a celor de irigare. Am constatat că mulţi cetăţeni nu cunoşteau aceste lucruri. Pe de altă parte, proiecte similare susţinute dezinteresat de Rusia noi nu am văzut în Moldova.
Profit: Totuşi, în pofida retoricii optimiste a autorităţilor şi a acţiunilor desfăşurate pe parcursul ultimilor ani de guvernarea proeuropeană, se întâmplă totuşi un lucru paradoxal – numărul adepţilor integrării în UE scade, lucru confirmat şi de sondajele de opinie, dar şi de atmosfera din societate. În opinia Dvs., unde au greşit autorităţile?
I.G.: Aşa cum am menţionat, începând cu mijlocul anului trecut, am început să comunicăm mai intens cu cetăţenii. Practic, mai bine de un an am dedicat foarte mult timp nu doar activităţilor de implementare a reformelor şi comunicării cu partenerii externi, dar şi comunicării cu cetăţenii. În rezultat, conform Barometrului Opiniei Publice realizat de IPP la mijlocul lunii noiembrie, percepţia cetăţenilor faţă de ceea ce fac autorităţile este mai bună cu toate că existau aproximativ 47% din cetăţeni care consideră că Moldova trebuie să ia calea Uniunii Vamale. Ceea ce a însemnat că trebuie să continuăm efortul de comunicare cu o mai mare determinare, deoarece existenţa spaţiului mediatic rusesc ce promovează într-un anume fel ideea extinderii Uniunii Vamale, produce un anumit impact asupra percepţiei cetăţenilor. Noi cu toţii trebuie să conştientizăm cine sunt adevăraţii parteneri ai Republicii Moldova.
Totuşi, pe de altă parte, peste 50% din cetăţeni consideră că Moldova trebuie să se apropie de UE. În acest sens, votul de la alegerile parlamentare din 30 noiembrie a demonstrat încă o dată că majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova a susţinut partidele proeuropene, astfel reconfirmând sprijinul pentru parcursul european al ţării. În condiţiile în care sprijinul pentru partidele care au promovat vectorul Uniunii Vamale a adunat mult mai puţin. Acest lucru ne bucură şi ne încurajează să continuăm acest efort de modernizare şi europenizare a ţării.
Profit: Federaţia Rusă este un partener al Republicii Moldova?
I.G.: Rusia este un partener al Republicii Moldova, dar, cu părere de rău, în ultima perioadă s-au stabilit embargouri nejustificate pentru fructe, legume, vinuri. În opinia noastră, astfel de acţiuni nu au cum să apropie relaţiile dintre Moldova şi Rusia, să rezolve problema comerţului, să crească balanţa comercială.
Producătorii caută pieţe de desfacere stabile, previzibile care să le ofere posibilitatea unui câştig.
Embargouri la vin au mai fost stabilite în 2006 şi în 2009, dar de fiecare dată reuşeam să ajungem la colegii noştri de la Moscova şi să depăşim situaţia. Lucrurile se restabileau, dar cu un anumit cost. De exemplu, în 2006 noi exportam 78% din vinuri pe piaţa rusă. Înainte de ultimul embargo impus în toamna anului trecut Moldova exporta în Rusia mai puţin de 20% din vin. În schimb, a crescut calitatea vinului nostru, iar Moldova a început să fie mai prezentă pe piaţa UE. Comparativ cu 2013, în acest an exportul de vin pe piaţa UE a crescut cu 26%. Este un indicator foarte bun. Opinia noastră este că atunci când vorbim de dimensiunea comercială cu Federaţia Rusă trebuie să avem o abordare transparentă, corectă, pragmatică. Dacă există anumite neînţelegeri, ele trebuie soluţionate, iar acest lucru se face doar prin dialog.
Exact acest lucru l-am făcut şi atunci când am negociat Acordul de Asociere. Există diferite speculaţii precum că acest document ar fi orientat împotriva Rusiei sau reprezintă un risc pentru economia rusă. Nu este adevărat. Sunt cifre care vorbesc de la sine. De exemplu, cota Republicii Moldova în comerţul cu Rusia reprezintă 0,16-0,2% din întreaga balanţă comercială a Rusiei. Chiar dacă am exporta în Rusia tot ce producem, aceasta ar însemna ceva mai mult de 1% din comerţul acestei ţări. Prin urmare, deschiderea pieţei UE pentru Moldova nu are cum să afecteze comerţul cu Rusia şi Acordul de Liber Schimb pe care îl avem în cadrul CSI. Mai mult, în acest an Moldova a semnat Acordul de Liber Schimb cu Turcia, care nu poate afecta comerţul cu Rusia.
Moldova este o ţară mică, iar unica posibilitate ca ea să aibă o economie durabilă este să atragă investitori şi să dezvolte oportunităţile de comerţ. Prin export putem atrage mai mult capital în ţară. În spaţiul din vest avem comerţ liber cu UE, la est - comerţ liber în cadrul CSI, iar în sud - comerţ liber cu Turcia. Practic, Moldova este înconjurată de un spaţiu de comerţ liber şi devine, astfel, atractivă, pentru că, investind în producţie, în sectorul agroalimentar ea poate să ocupe pieţe de nişă în toată regiunea.
Relaţia noastră cu UE nu este îndreptată împotriva F. Ruse. Moldova are nevoie de procesul de integrare europeană şi de Acordul de Asociere pentru ca să devină o ţară modernă unde funcţionează statul de drept, unde există atractivitate pentru investiţii.
Profit: Totuşi apropierea Moldovei de UE în acest an a condus la răcirea relaţiilor cu Rusia care este unul dintre principalii noştri parteneri economici. Prin urmare, apropierea de UE nu putea fi făcută într-un aşa mod încât acest lucru să nu afecteze relaţiile comerciale cu Rusia?
I.G.: Pentru faptul că Federaţia Rusă a impus embargouri nu se face vinovată Moldova sau producătorul autohton. Începând cu 2009 noi am considerat că trebuie să avem cu Rusia o relaţie şi o politică externă coerentă. Mesajul cu care plecam la Bruxelles era identic cu cel cu care plecam la Moscova. Noi nu am avut o retorică diferită în aceşti ani. Prin urmare, dacă problemele în relaţiile comerciale cu Rusia au apărut după semnarea şi parafarea Acordului de Asociere, evident, chestiunea este mai mult geopolitică, decât una legată cu realitatea.
Este adevărat că producătorii au fost afectaţi de aceste restricţii, dar dacă privim în istorie vedem că atunci când Moldova lua o anumită atitudine şi încerca să-şi afirme suveranitatea şi independenţa, inclusiv cea economică în identificarea pieţelor alternative, de fiecare dată îi erau impuse anumite obstacole.
În cadrul discuţiilor pe care le-am avut cu colegii din Rusia am demonstrat că Acordul de Liber Schimb cu UE şi cel din cadrul CSI sunt perfect compatibile, fiindcă au la bază aceleaşi reguli ale OMC, ambele ţări fiind membre ale acestei organizaţii. Îngrijorările Rusiei potrivit cărora Acordul de Asociere şi cel de Liber Schimb vor afecta interesul economic al Rusiei sunt nejustificate. Belarus, ţara care este membru al Uniunii Vamale, este parte a Acordului de Liber Schimb al CSI, iar acest lucru nu o împiedică să-şi dezvolte relaţiile comerciale cu Moldova. Acum foarte multe produse moldoveneşti pleacă anume pe piaţa din Belarus.
Profit: De la stabilirea embargourilor la fructe şi legume conducerea ministerului poartă tratative cu Rusia pentru a o determina să-şi schimbe punctul de vedere în relaţia cu Moldova?
I.G.: Noi avem o comunicare permanentă cu colegii de la Moscova şi nu doar pe linia Ministerului de Externe, dar şi pe cea a Ministerului Economiei şi Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Important este să continuăm dialogul şi în timp sperăm că vom reuşi să-i convingem că restricţiile impuse sunt nejustificate şi contraproductive. Realităţile sunt de aşa natură că pentru Moldova piaţa din Est este, probabil, tot atât de importantă ca şi cea Vest, prin urmare vom continua să avem un dialog civilizat cu Rusia.
Profit: Atragerea investitorilor străini este una dintre priorităţile autorităţilor. Cum percep oamenii de afaceri străini climatul investiţional din ţară după ce în ultimii ani statul a manifestat o totală deschidere pentru venirea investitorilor străini?
I.G.: Acordul de Asociere şi de Liber Schimb oferă o garanţie în plus pentru investitorii străini că Moldova s-a angajat în următorii ani să armonizeze legislaţia naţională cu cea a UE şi să respecte regulile de joc din cadrul UE. În ultima perioadă am văzut mai multe companii din Germania, Austria, Italia, care au venit pe piaţa din Moldova, ceea ce înseamnă că suntem percepuţi ca o economie în care se poate investi.
În general, din acest punct de vedere Moldova este o ţară favorabilă, pentru că tendinţa investitorilor este de natură să-şi transfere producerile cât mai la est în cadrul şi în vecinătatea UE. Acest lucru s-a întâmplat cu Bulgaria, România, Polonia, atunci când se aflau în proces de aderare. Foarte multe companii îşi transferau producerile la est în cadrul UE. O situaţie similară se întâmplă şi acum, când multe companii îşi transferă procesul de producţie în Moldova pentru că aici apar reguli similare cu cele din UE, există potenţial de ocupare a forţei de muncă, condiţii avantajoase, precum şi tot sprijinul Guvernului în acest sens. În cadrul oficiului premierului există o unitate specială responsabilă de atractivitatea investiţiilor. Dacă există companii care doresc să investească în economia ţării noastre, Guvernul încearcă să facă tot posibilul pentru a le crea condiţiile necesare în acest sens.
Profit: Una dintre condiţiile de bază pe care le pune UE în procesul de integrare europeană este lupta cu corupţia şi reforma justiţiei, pentru care Bruxellesul a alocat milioane de euro. Acest lucru este legat direct şi cu atragerea investiţiilor străine, pentru că orice investitor vrea să se asigure că investiţia îi va fi protejată în Moldova. Cum apreciaţi procesul de realizare a reformei în justiţie?
I.G.: Reforma în domeniul justiţiei este domeniul unde trebuie să mai depunem încă mult efort. Totodată, vedem că în ultimi ani au fost obţinute anumite progrese, fiind adoptate mai multe legi importante, inclusiv o strategie cuprinzătoare de reformare a justiţiei. Mai mult, avem şi suportul UE în valoare de 60 mil. de euro pentru a susţine acest proces. Evident, acest efort trebuie însoţit cu cel de combatere şi prevenire a corupţiei.
Profit: Care sunt acţiunile autorităţilor pentru anul 2015 la capitolul integrare europeană?
I.G.: Primul obiectiv pentru a continua calea de integrare europeană este ca acum, după alegeri, să fie creată o nouă coaliţie proeuropeană, care să continue parcursul de reforme. Obiectivul nostru este să asigurăm implementarea Acordului de Asociere în baza Agendei de Asociere.
Sarcina noastră este ca să apropiem Moldova de UE prin lansarea negocierilor de aderare la UE. Obiectivul politic este unul ambiţios, dar toate eforturile noastre din ultimii ani trebuie să ne pregătească pentru momentul în care Moldova ar putea să se lanseze în discuţii de aderare cu UE. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să depunem cererea de aderare la UE, lucru care cel mai probabil se va discuta imediat după formarea noului Guvern. Vom depune o cerere de aderare nu doar de dragul depunerii, dar pentru că înţelegem că Moldova are nevoie de obiective politice ambiţioase, care să o motiveze şi să-i ofere o presiune suplimentară pentru a îndeplini agenda de reforme.■
Далее...
Economia este temelia
Fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, actualmente un prosper om de afaceri, întotdeauna a avut o opinie critică faţă de evenimentele care au loc în societate în ultimii ani. Nu a ezitat niciodată să spună lucrurilor pe nume chiar dacă şi-a atras critici asupra sa din partea celor vizaţi. În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Ion Sturza vorbeşte despre sistemul judecătoresc şi сel bancar din Republica Moldova, despre mediul de afaceri moldovenesc, dar şi despre ,,concubinajul dintre politică şi business care acţionează împotriva interesului public”.
Profit: Dle Sturza, sfârşitul anului 2014 coincide cu finalizarea mandatului de patru ani al actualei guvernări de orientare pro-europeană care a promis cetăţenilor salarii şi pensii mai mari, locuri noi de muncă, o economie dezvoltată şi o viaţă decentă. În opinia Dvs., pe cât de mult guvernarea din ultimii patru ani a îndreptăţit aşteptările societăţii în acest sens?
Ion Sturza: Să nu confundăm propaganda electorală cu posibilităţile şi acţiunile reale. Aşteptările care au fost stârnite de guvernanţi în 2009 vizau un miracol economic, democraţie, supremaţia legii şi deschiderea ţării. Dar trebuie să recunoaştem că situaţia, în condiţii interne şi externe destul de complicate, a fost mai mult sau mai puţin stabilă. În unele domenii, de exemplu, infrastructură, s-au înregistrat progrese semnificative.
Profit: În anul 2014, economia ţării va înregistra o creştere de 3-4%. În opinia Dvs., este tot de ce e capabilă ţara sau acesta este nivelul minim garantat de creştere economică, atunci când nimeni dintre autorităţi nu se ocupă de economie?
I.S.: Astăzi – da. În condiţiile actuale obiective - provocările externe şi lipsa de coerenţă pe intern - este chiar suficient de mult. Dar pentru ,,a ne lua zborul” avem nevoie de o creştere economică anuală de 8-10%. Mai mult, aceasta trebuie să fie sustenabilă şi bazată pe economia reală şi nu pe tertipuri statistice.
Profit: Autorităţile au avansat foarte mult pe calea integrării europene, au adus investiţii serioase în ţară, atât sub formă de credite în condiţii avantajoase, cât şi sub formă de granturi, au demarat un amplu program de reabilitare a drumurilor, au iniţiat reforma în domeniul justiţiei etc., toate având scopul nobil de a ,,dezvolta ţara şi a crea Europa la noi acasă”. Cu toate acestea, după cinci ani de guvernare pro-europeană, societatea este cuprinsă de un val de nemulţumire profundă şi de neîncredere faţă de actul de guvernare. În opinia Dvs., care este explicaţia pentru această situaţie?
I.S.: Explicaţia este simplă - efortul depus nu s-a transformat în bunăstare pentru toţi. Dar să ştiţi că nu de aici vine nemulţumirea. Oamenii se simt înşelaţi şi umiliţi de ignoranţa guvernanţilor, de corupţie şi de oligarhie. Dar acesta este un alt subiect de discuţie.
Profit: Apropo, autorităţile afirmă că în lipsa unor reforme serioase în multe domenii, Moldova nu are cum să progreseze. Reformele sunt dureroase, dar necesare, spun guvernanţii. În acest context, cum apreciaţi reformele iniţiate în ultimii ani?
I.S.: Haideţi să vorbim mai puţin despre reforme sau să spunem concret care sunt reformele care trebuie făcute. Eu consider că ar fi foarte bine să implementăm ceea ce avem şi să respectăm legile existente. În ultimii 24 de ani am „desenat” foarte multe reforme. Dar cum le implementăm? Catastrofal. Lipsa de acţiuni concrete este ascunsă după retorica necesităţii reformelor.
Profit: Practic, toţi investitorii străini care activează în Moldova sau care abia intenţionează să vină în ţara noastră, afirmă că fără o justiţie echitabilă nu putem vorbi de o economie prosperă. De ce efectele reformei în justiţie se lasă totuşi aşteptate?
I.S.: Din păcate, justiţia moldovenească este cel mai „eficient” instrument al oligarhiei moldoveneşti. Acest concubinaj dintre politică şi business acţionează împotriva interesului public. Investitorii serioşi sunt obsedaţi de „rule of law”. Cunoscând moravurile din spaţiul ex-sovietic, puţini dintre ei se aventurează să-şi rişte banii, nefiind siguri, mai ales, că vor fi protejati de lege. Există o matrice formală de analiză a riscurilor de investiţii pe ţări aparte. Moldova, cu regret, are acelaşi scor ca şi ţările din Africa şi Asia Centrală. Mai mult decât atât, moldovenii s-au conformat şi complăcut într-un fel în această stare de lucruri. Soluţia? Carla del Ponte (ex-procuror al Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie - Profit) – procuror al Republicii Moldova.
Profit: În Republica Moldova impozitele sunt mai mici, iar administrarea acestora nu este atât de severă comparativ cu România sau alte ţări UE. Chiar şi aşa, însă investitorii nu se grăbesc să vină în Moldova. De ce?
I.S.: Am spus de nenumărate ori că nivelul de impozitare nu este determinant pentru investitorii serioşi. Este doar un calcul matematic, dacă te încadrezi – da, dacă nu – nu. Investitorii merg acolo unde li se respectă drepturile, unde există un mediu transparent şi legal, în rest – sunt riscuri de investiţii.
Profit: Dvs. purtaţi un dialog permanent cu diplomaţii şi oficialii străini. În discuţiile pe care le aveţi, ce spun aceştia despre reformele realizate în Moldova, pentru care Bruxelles-ul a alocat milioane de euro?
I.S.: Da, eu am un dialog permanent cu europenii şi nu doar. Personal, încerc să fiu pozitiv. Ei însă de multe ori sunt îngroziţi de ce se întâmplă în Moldova. Dar ei sunt diplomaţi, gândesc geostrategic, în sistemul de coordonate Est-Vest.
Profit: În toţi aceşti ani sistemul bancar a fost ţinta unor numeroase scandaluri, atacuri raider etc. Despre ce vorbeşte acest lucru?
I.S.: În primul rând, este vorba despre un regulator – Banca Naţională a Moldovei - foarte slab, neprofesionist şi extrem de influenţat. Moldova are cea mai restrictivă, chiar prohibitivă legislaţie bancară din lume. În aceste condiţii ne ciocnim şi de o totală lipsă de transparenţă de acţionariat. Şi mai suntem şi lider mondial la spălatul banilor. Jumătate din bănci sunt instrumente de delapidare şi deservesc interesele afiliaţilor sau ale unui grup restrâns de persoane cu conexiuni politice.
Profit: Toţi observă faptul că în economie nu au loc schimbări pozitive, nu există o creştere dinamică şi sustenabilă, însă, în acelaşi timp, sectorul bancar înregistrează o creştere de 18-20%. Prin ce se explică această creştere, dacă în economie lucrurile nu evoluează în cel mai strălucit mod?
I.S.: Sistemul bancar creşte mai puţin sustenabil, delicat spus, din cauza tranzitului financiar. Ar trebui ca cineva să facă o evaluare serioasă a activelor şi pasivelor băncilor moldoveneşti. Vă asigur că vom avea multe surprize neplăcute. Ce a fost „a nostro” demult a devenit „a vostro”.
Profit: Moldova bate pasul pe loc la capitolul transparenţei sistemului bancar, deşi instituţiile financiare internaţionale i-au arătat un cartonaş roşu. Când şi cum autorităţile vor putea să soluţioneze această problemă?
I.S.: Încă nu este roşu. Roşu ar însemna deconectarea de la SWIFT. Astăzi situaţia e de culoarea gălbenuşului mai degrabă. Ce e de făcut? De luat mâinile politice de pe BNM. De adus profesionişti oneşti şi patrioţi la conducerea BNM. Pot fi şi străini. De ce nu?!
Profit: Tot în acest context este enunţată opinia, potrivit căreia acţionarii, care la moment nu pot divulga această informaţie, trebuie să mai beneficieze de un anumit timp, pentru a nu se teme că ar putea fi deposedaţi de activele bancare. Pe cât de corectă este o astfel de abordare?
I.S.: Ce înseamnă „nu pot”?! În ce lume trăim? Cei din Occident nu pot cumpăra cartofi fără să poată dovedi provenienţa banilor. Noi în ce ţară suntem sau nu suntem? Burundia? Nu vor – „la revedere”, nationalizaţi-i.
Profit: Aţi putea să ne spuneţi în ce sectoare lucrează activele fondurilor Dvs. investiţionale şi ce profitabilitate au?
I.S.: Deşi avem strategii de investiţii, suntem „oportunişti” şi anticiclici. Randamente? Resursele minerale – în cădere liberă. Activele industriale – binişor (15-20%). Industria digitală (on-line, IT) - „Jackpot”, de 2-3 ori banii investiţi. Per ansamblu este ok. Poziţii de cash disponibil – solide. Salarii achitate, bonusuri de Crăciun prevăzute.
Profit: De ce nu sunteţi interesat de sectorul bancar moldovenesc, în care tradiţional activele înregistrează o profitabilitate decentă?
I.S.: Noi am analizat această posibilitate şi am ajuns la concluzia că sistemul bancar din Moldova este prohibitiv din cauza riscurilor.
Profit: În opinia Dvs., cât timp economia moldovenească şi mediul de afaceri vor putea să reziste fără piaţa rusă?
I.S.: Ar fi arogant să ignorăm importanţa pieţei din Rusia. Dar avem ce avem. Nu văd o îmbunătăţire a situaţiei în următorii 2-3 ani. Şi nu doar din considerente politice. Economia Rusiei se mişcă rapid spre colaps. Piaţa, consumul se restrânge foarte rapid. Default-ul parţial sau total devine foarte real.
Profit: În colaborarea economică şi comercială cu Rusia, ce au făcut incorect autorităţile Republicii Moldova şi în care aspecte au demonstrat determinare?
I.S.: Am avut multe iluzii, ca fetele cele mari.
Profit: Care ar fi cinci lucruri pe care ar trebui să le facă în economie noua guvernare după alegerile din 30 noiembrie?
I.S.: Ideal ar fi să separăm funcţiile politice de cele administrative şi de control. Să implementăm un management corporatist al companiilor de stat, combinat cu un proces transparent de deetatizare. Este important să conştientizăm că, vorba clasicului, „economia este temelia şi nu PR-ul politic”.
La mulţi ani!■
Далее...
