Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr.12_2011 (195), decembrie 2011În căutarea cadoului potrivit
Sărbătorile de iarnă se apropie cu paşi repezi şi, ca în fiecare an, luna decembrie este cea în care ne epuizăm cel mai mult bugetele ca să cumpărăm cadouri celor dragi. De fiecare dată, înainte de Crăciun, ne întrebăm disperaţi ce să cumpărăm, cum să economisim şi, nu în ultimul rînd, cum să impresionăm. Deşi tuturor le place să primească daruri, procesul de căutare a cadourilor deseori dă mare bătaie de cap. Revista Profit vă vine în ajutor, realizînd un digest a ce se poate de cumpărat în Moldova la preţuri pentru toate buzunarele.
Trăind în epoca comunicării on-line, am decis să vedem ce soluţii ne oferă internetul la acest capitol. Deloc surprinzător, sîntem în pas cu timpul, astfel încît putem găsi o sumedenie de opţiuni în lumea virtuală. În plus, nu trebuie să înfruntăm aglomeraţia înainte de sărbători, ci stăm comozi în faţa calculatorului şi printr-un singur click cerem să ni se livreze comanda la domiciliu. Vă recomandăm să cheltuiţi cîteva ore navigînd pe net, timp în care vă faceţi plinul cu daruri şi aţi epuizat problema.
Pentru bugete îndestulate
Cei care şi-au planificat bugete mărişoare de sărbători, pot oferi celor dragi certificate, care le oferă dreptul să practice anumite activităţi. De exemplu, pentru cei pasionaţi de senzaţii tari, site-ul www.cadouri.md propune salturi cu paraşuta în tandem sau de unul singur. Pentru această plăcere va trebui să scoateţi din buzunar de la 453 lei pînă la 2491 lei. Pe lîngă paraşutism, există posibilitatea de a opta pentru un zbor cu parapanta (420-830 lei) sau cu aeroplanul (300-420 lei). De asemenea, puteţi alege un cadou simplu, însă o metodă originală de a-l oferi, de exemplu, pe fereastră de la înălţimea etajului 16 al blocului. Serviciile alpiniştilor vă vor costa 750 lei. Dacă doriţi să petreceţi timpul cu familia sau prietenii, optaţi pentru o şedinţă foto cu un fotograf profesionist, şi nu oricare, ci cu Roman Rybalev. Plăcerea de a avea o amintire frumoasă cu cei dragi costă între 1240 şi 11050 lei.
Cadouri ornate cu cristale swarovski sînt la mare căutare în ultimii ani. De asemenea, puteţi opta pentru tablouri, pahare, vaze, stick-uri memorie USB sau breloace cu logotipurile preferate, toate împodobite cu astfel de cristale. Cheltuielile pentru asemenea cadouri variază între 100 şi 1400 lei pe site-ul www.cadoultau.md Tot acolo găsiţi şi hrană pentru suflet – iconostase pentru casă (400-500 lei).
Pentru leneşi 
Cei care preferă să se relaxeze ore în şir tolăniţi pe canapele vor aprecia să primească în dar fotolii puf. Acestea sînt comode atît pentru lenevit, cît şi pentru cititul cărţilor sau privitul televizorului. Şi copiii, şi maturii se vor bucura să stea comozi în pufuri cilindrice, în formă de cuburi, pere sau gogoaşe. Mai mult, patrupezii tot pot beneficia de astfel de cadouri. Pe site-ul www.relaxtime.md această plăcere costă între 240 şi 1400 lei.
Pentru femei
Industria frumuseţii profită cel mai mult de pe urma sărbătorilor, căci femeilor le place să fie alintate cu daruri din sector. Astfel, fără mari probleme, intraţi în cel mai apropiat salon de frumuseţe sau comandaţi pe internet certificate pentru diferite servicii cosmetice sau masaj. Pentru aceasta trebuie să aveţi la dispoziţie, cel puţin, 200 de lei. De asemenea, atît magazinele virtuale, cît şi cele tradiţionale, oferă certificate pentru procurarea parfumurilor, lenjeriei, cosmeticilor etc. pentru o anumită sumă pe care sînteţi dispuşi să o cheltuiţi pentru femeile din viaţa Dvs. Totodată, niciodată nu veţi da greş dacă dăruiţi bijuterii. În ultima vreme, sînt foarte bine cotate bijuteriile, accesoriile pentru păr, mănuşile, fularele, broşele, genţile – toate cu marca hand-made. Chiar dacă ele nu sînt făcute din cea mai scumpă materie primă, sînt unice şi originale, fapt pentru care constituie un cadou de invidiat. Încă un avantaj este şi faptul că acestea pot fi găsite la preţuri rezonabile. Iată şi cîteva sugestii de unde puteţi să le achiziţionaţi - www.bijuteria.md www.shop-moldova.com www.handmade-shop.md
Pentru bărbaţi
Nu doar femeile sînt consumatoare de servicii cosmetice. Bărbaţii, de asemenea, se delectează cu un masaj, manichiură sau frizură. Astfel, ca şi în cazul sexului frumos, bărbaţii vor accepta cu plăcere certificate-cadou pentru diferite servicii în saloanele de frumuseţe. Cei care sînt proprietari de maşini vor fi încîntaţi să li se ofere certificate pentru spălarea maşinii. Site-ul www.darika.md vă propune să aduceţi în dar certificate pentru curăţarea pe interior şi/sau exterior a maşinii. Costul acestora variază între 400 şi 500 lei, sînt valabile timp de un an şi permit utilizarea serviciului de pînă la 5 ori. Încă o sugestie utilă este şi certificatul-cadou (1000 lei) pentru repararea şi întreţinerea automobilelor, care, de asemenea, este valabil pentru un an.
Pentru copii
Jocurile sînt cea mai bună opţiune pentru copii, mai ales dacă sînt instructive şi ajută la dezvoltarea abilităţilor micuţilor. Pe site-ul www.joc.md veţi găsi cu siguranţă cu ce să vă distraţi copiii, dar şi oaspeţii - jocuri istorice, militare, economice, de explorare, de familie, de logică etc. Plăcerea de a vă juca în familie în dimineaţa de Crăciun sau în vacanţa de iarnă vă va diminua bugetul familiei cu sume cuprinse între 250-1500 lei pentru un joc. De asemenea, părinţii pot alege dintr-o gamă variată de puzzeluri cu preţul între 30 şi 200 lei, în funcţie de mărime şi complexitate. Mai mult decît atît, www.puzzle.md vă propune să asamblaţi harta lumii, peisaje, imagini din poveşti, corăbii, animale, picturi faimoase etc. Pentru somnul dulce al celor mai mici membri ai familiei, www.maginbox.com recomandă proiectoare cu LED color: cer înstelat, cosmos sau ocean de la 120 la 220 lei pentru o bucată.
Universal 
Magia sărbătorilor de iarnă nu este completă fără zăpadă. Dacă natura nu va oferi cantităţi suficiente de zăpadă în acest an, atunci www.maginbox.com ne oferă o soluţie: cumpărăm praf cu 40 lei pacheţelul din care obţinem, prin amestecare cu apă, zăpadă artificială ca să decorăm casa în spiritul sărbătorilor. Acelaşi magazin on-line sugerează o serie de cadouri tari pentru oamenii care îşi petrec o bună parte a timpului în faţa calculatorului. Este vorba despre suport USB pentru căni ce permite încălzirea ceaiului fără a merge la bucătărie, ciupici USB ce se conectează la laptop pentru încălzirea picioarelor, tastatură flexibilă din silicon ce poate fi spălată fără grijă, ventilator USB, stick-uri memorie USB cu miros de fructe etc. Acestea pot fi achiziţionate la preţul de 100-300 lei bucata. Pentru petrecăreţii care stau nopţile prin cluburi, tricourile equalizer (350 lei pe www.suvenire.ucoz.ru) vor fi cireaşa de pe tort. Luminiţele equalizerului sînt activate de muzică sau chiar voce, mişcîndu-se pe ritmurile muzicii. Secretul este ascuns în nişte baterii micuţe, care nu încălzesc tricoul şi nici nu se văd.
Sfat de final
Indiferent de cadourile pe care le veţi face, nu uitaţi că felul cum le dăruiţi contează mai mult decît obiectul în sine. Apoi, nu vă lăsaţi pradă vînzătorilor care vă conving să cumpăraţi orice în preajma sărbătorilor. Există o zicală: de Crăciun cumpărăm cadourile anului acesta pe banii anului viitor. Mai bine este să vă planificaţi bine bugetul, astfel încît să nu intraţi cu datorii în noul an.■
Crăciun Fericit şi La mulţi ani!
Далее...
ZEL „Bălţi” îşi consolidează poziţiile
Deşi din cele şapte Zone Economice Libere (ZEL) care activează pe teritoriul R.Moldova, ZEL „Bălţi” a fost creată ultima, în luna martie 2010, aceasta se dezvoltă extrem de rapid. Mai mult decît atît, pînă în anul 2015 administraţia ZEL „Bălţi” are planuri grandioase, printre care se numără crearea a 10 mii de locuri de muncă, majorarea de cinci ori a volumului investiţiilor atrase pînă la $150 mil. (8-10% din toate investiţiile din Moldova), precum şi majorarea volumului vînzărilor pînă la 1,5 mlrd. lei. Cum spunea Johann Wolfgang Goethe, „scopurile mari, fie chiar şi nerealizate, sînt mai importante decît ţelurile mici, fie chiar şi realizate”.
În planurile pentru următorii patru ani, principalul rezident al ZEL „Bălţi”, concernul german Draexlmaier Automotive, planifică să construiască încă două mari uzine, pe lîngă cele două deja existente. Construcţia primei uzine este prevăzută pentru luna mai a anului 2012, avînd o suprafaţă de producţie echivalentă cu suprafaţa celor două uzine deja existente – 18 mii m.p. Conducerea concernului german intenţionează să investească în această uzină $14 mil. şi să creeze 2,5 mii locuri de muncă. Totodată, către anul 2015 este în plan construcţia celei de-a patra uzine cu o suprafaţă totală de 15 mii m.p., în care vor fi investite $11 mil. şi unde vor fi create două mii locuri de muncă. În total, datorită Draexlmaier Automotive, în Moldova vor fi create circa 8 mii locuri de muncă.
Cu toate acestea, vicepremierul, ministrul economiei, Valeriu Lazăr, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu faptul că Draexlmaier îşi concentrează activitatea doar în ZEL „Bălţi”. Iar problema nu constă în faptul că ar fi rău că în ţară vin investiţii, ci în faptul că în caz de criză în sectorul de construcţie a maşinilor, în capitala nordică a ţării şi în localităţile din împrejurime în jur de 8 mii de persoane ar putea rămîne fără locuri de muncă. Administratorul ZEL „Bălţi”, Marin Ciobanu, nu vede însă nicio problemă.
Marin CIOBANU: Draexlmaier Automotive are încheiate contracte pentru livrarea producţiei concernului BMW pentru 11 ani înainte. Din aceste considerente, nici nu poate fi vorba despre închiderea întreprinderii. Prin urmare, problema forţei de muncă, despre care în ultimul timp se vorbeşte atît de mult, nu va afecta ZEL „Bălţi”. Noi sîntem mai mult îngrijoraţi de fluctuaţia masivă a cadrelor la întreprindere. Mulţi angajaţi, după ce sînt instruiţi, pleacă. Cu toate acestea, Draexlmaier încearcă singur să rezolve problema instruirii personalului, creînd Academia de instruire a angajaţilor în domeniul industrial.
În cea de-a doua subzonă a ZEL „Bălţi”, compania austriacă specializată în producerea echipamentelor electrice Gebauer&Griller planifică să investească $25 mil. Demararea construcţiei suprafeţelor de producţie de 15 mii m.p. este planificată pentru luna martie 2012. Volumul anual de vînzări va depăşi 1 mlrd. lei. În acelaşi timp, vor fi create 250 locuri de muncă, cu un salariu mediu lunar de 6,5 mii lei.
Interesul faţă de Moldova manifestat de investitorii străini specializaţi în producerea firelor electrice este legat de doi factori importanţi – majorarea în fiecare an a numărului instalaţiilor electrice şi electronice în automobilele moderne, precum şi de amplasarea geografică a uzinei (în Moldova).
O altă provocare care stă în faţa ZEL „Bălţi” ţine de schimbarea accentului de către autorităţi - de la Zonele Economice Libere la parcurile industriale. Este evident că înţelegerile anterioare vor fi îndeplinite în totalitate, dar extinderea suprafeţelor ZEL-urilor se pare că nu va avea loc. Chiar dacă în a treia subzonă a ZEL „Bălţi” (136 ha) este planificată amplasarea unui parc industrial, administratorul zonei nu este convins că acest teritoriu va deveni parc industrial. Faţă de cea de-a treia subzonă au manifestat interes deja patru investitori - fabrica de sortare şi prelucrare a deşeurilor menajere Ecofactor (programul Ecoverde), întreprinderea specializată în lucrări de construcţie Elitconstruct (investiţii de 5 mil. lei), o fabrică de prelucrare a peştelui (investiţii de 4 mil. euro), compania Morebooks! Marketing. Ultima companie se va ocupa de vînzarea on-line a cărţilor pe piaţa CSI şi planifică să înceapă să activeze la finele anului 2011.
Dacă este să ne referim la programul Ecoverde cu privire la managementul deşeurilor menajere, atunci aici va fi construită o nouă uzină de prelucrare a deşeurilor menajere. De construcţia şi administrarea uneia dintre cele mai mari întreprinderi de prelucrare a deşeurilor din Europa de Est se va ocupa partenerul său strategic IM Ecoverde Trade Molrecycling. În afară de Bălţi, întreprinderi similare vor fi construite la Edineţ, Criuleni, Cupcini, Ştefan Vodă, Donduşeni şi Nisporeni, fiind create, astfel, peste 450 locuri de muncă. Uzina din Bălţi însă va constitui cea mai mare investiţie într-o uzină de prelucrare a deşeurilor din Estul Europei – $40 mil. Aceasta va fi asigurată cu cele mai performante tehnologii şi echipamente moderne.
Uzina de la Bălţi va prelucra sticlă, cauciuc, hîrtie, plastic, obţinîndu-se în rezultat materie primă de înaltă calitate pentru industrie, care va fi exportată în UE. Demararea lucrărilor este planificată pentru luna mai 2013, iar volumul vînzărilor anuale va atinge cota de 200 mil. lei. La fabrică vor fi angajate 75 de persoane, care vor primi un salariu în medie de 4 mii lei.
Nu ne rămîne decît să-i urăm succes administraţiei ZEL „Bălţi” pentru realizarea planurilor stabilite.
Moldova trebuie să se prezinte ca o regiune stabilă unde este profitabil să investeşti. Însă situaţia care s-a creat în jurul investitorului francez Franck Arif în legătură cu deschiderea reţelei de magazine Duty Free Le Bridge şi acţiunea de judecată de la Centrul Internaţional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investiţiilor de pe lîngă Banca Mondială (ICSID) în sumă de 50 mil. euro ar putea influenţa negativ atractivitatea investiţională a Moldovei.
Mai mult decît atît, Marin Ciobanu nu este de acord cu afirmaţia că ZEL-urile sînt „raiul pe pămînt”.
Marin CIOBANU: Condiţiile de activitate în ZEL-urile de pe teritoriul R.Moldova, precum şi cerinţele faţă de rezidenţii acestora nu se deosebesc cu mult faţă de cele înaintate altor întreprinderi din ţară. Întreprinderile care activează aici, de asemenea, achită în fondul social 23%, iar în fondul medical 3,5% din salariu. La capitolul mărfurilor exportate din ZEL-uri pe teritoriul ţării, se achită taxele vamale integrale, accize şi TVA. Din cele spuse reiese că, în linii generale, pentru rezidenţii ZEL-urilor impozitarea se face după principii generale şi nu există condiţii privilegiate, care ar stimula crearea noilor locuri de muncă. În ceea ce priveşte TVA, potrivit legislaţiei moldoveneşti, statul trebuie să restituie TVA-ul la export, în termen ce nu depăşeşte 45 de zile din momentul prezentării cererii. Însă deseori se întîmplă că ba bani la buget nu există, ba cereri nu ajung. Astfel, pentru a evita reţinerile în procesul de restituire a TVA Draexlmaier a venit cu iniţiativa de creare a ZEL „Bălţi” pentru a evita reţinerile la plata TVA, ţinînd cont de faptul că 100% din producţia companiei pleacă la export.■
Далее...
Politici adecvate - riscuri minime
În condiţiile economiei de piaţă, băncilor le revine în continuare rolul esenţial de intermediere financiară. În acest rol băncile, prin managementul strategic practicat, integrează capitalurile temporar libere în economie. Existenţa băncilor sănătoase într-o economie determină satisfacerea unui segment important al necesităţilor economiei naţionale şi ale persoanelor fizice.
Riscurile generate de bancă în cadrul activităţii desfăşurate sînt inevitabile şi pot să rezulte atît din schimbările nefavorabile ale mediului economic, cît şi în urma deciziilor şi acţiunilor conducerii băncii. Este necesar să accentuăm că, expunerea la risc este inerentă oricărei activităţi bancare, iar pe termen lung conducerea băncilor tinde să accepte riscuri mai mari sub presiunea acţionarilor de maximalizare a profiturilor sau de atingere a altor scopuri, cum ar fi cota de piaţă.
În general, prin risc se înţelege producerea unui eveniment, anticipat sau neprevăzut, ce poate afecta negativ activele, capitalul sau profitul băncii. În acest caz, pentru evitarea implicării băncii în riscuri excesive, apare necesitatea administrării eficiente a riscurilor. O astfel de administrare, de regulă, se efectuează prin intermediul politicilor elaborate de bancă, conform specificului activităţii sale. Politicile privind administrarea riscurilor cuprind totalitatea instrumentelor şi procedeelor necesare pentru implementarea în bănci a unui management performant întru realizarea strategiilor stabilite. Obiectivul acestor politici reprezintă corelarea capitalului băncii cu profilul de risc asumat de aceasta.
Politicile referitoare la gestionarea riscurilor constituie latura principală a strategiilor bancare şi sursa unei superiorităţi concurenţiale, prin menţinerea stabilităţii financiare a băncilor. Politicile eficiente de gestionare a riscurilor presupun o arie largă de aplicare a acestora, astfel încît să fie cuprinse toate segmentele activităţii bancare, să se asigure o dezvoltare coordonată a activităţii pentru optimizarea raportului dintre risc şi profit şi să atribuie un caracter realist strategiei băncii.
Aplicarea unor politici adecvate privind gestionarea riscurilor este indispensabilă unei bănci, deoarece costurile administrării defectuoase a riscurilor bancare sînt mult mai mari (sau extreme în cazul falimentului) comparativ cu cele proprii entităţilor din alte sectoare. Aceasta se explică prin faptul că băncile operează cu un volum semnificativ de resurse atrase şi, în cazul falimentului, sînt afectate nu numai interesele acţionarilor, ci şi cele ale deponenţilor. Concomitent, există pericolul că printr-un efect de contaminare, cauzat de pierderea încrederii subiecţilor pieţei faţă de integritatea băncii, dificultăţile unei bănci să se transforme într-o criză de sistem. Impactul unor defecţiuni în sistemul bancar asupra sectorului financiar poate fi mult mai mare comparativ cu cazul producerii acestora în cadrul unei alte componente a sectorului.
Este bine ştiut că stabilitatea financiară prezintă o importanţă deosebită pentru orice economie. De fapt, stabilitatea financiară este un bun public, de care se bucură întreaga societate. Din acest motiv, asigurarea acesteia se pune şi în sarcina autorităţilor de supraveghere şi reglementare a activităţii participanţilor pieţelor financiare. În fiecare ţară există autorităţi cu rolul de a licenţia accesul la pieţe, de a emite reglementările aferente activităţii financiare, de a supraveghea respectarea acestora şi, în ultimă instanţă, de a scoate în afara pieţei societăţile care, prin acţiuni riscante, pun în pericol interesele clienţilor, ale altor participanţi la piaţă sau ale sistemului în întregime. Obiectivul final este de a crea un cadru de prevenţie împotriva dorinţei inerente a conducerii şi acţionarilor băncii de a se expune la riscuri mai mari.
În această ordine de idei, se evidenţiază aspectul prudenţial al rolului autorităţii de supraveghere bancară. Astfel, pentru limitarea riscurilor în activitatea bancară, Banca Naţională stimulează acţiunile îndreptate spre consolidarea atît a sistemului bancar, cît şi a fiecărei bănci în parte. Procesul de consolidare se susţine prin cerinţe de prudenţă privind dispunerea de politici adecvate generale, specifice şi sectoriale de gestionare a riscurilor rezultate din activitatea bancară.
Totuşi stabilitatea financiară a băncilor în măsura cea mai mare depinde de politicile interne, în baza cărora acestea îşi desfăşoară activitatea şi îşi gestionează riscurile. Printre principalele tehnici de gestiune a riscurilor pot fi enumerate cele referitoare la: evitarea riscului prin renunţarea la anumite operaţiuni, limitarea riscului prin fixarea unor limite a căror depăşire este interzisă şi transferarea totală sau parţială a riscului asupra terţelor părţi, prin utilizarea operaţiunilor de hedging.
Pe plan internaţional nu există o clasificare omogenă a riscurilor bancare. Acordul Basel II identifică trei riscuri principale – de credit, de piaţă şi operaţional. Celelalte riscuri inerente activităţii bancare se consideră a fi părţi componente ale riscului operaţional. Pentru o mai mare claritate, Banca Naţională a Moldovei a inclus în normele sale un număr de 10 riscuri. Printre riscurile definitorii ale activităţii bancare se numără riscul de imagine – riscul pierderilor la care este supusă o bancă din cauza neîncrederii deponenţilor, creditorilor şi a pieţei faţă de integritatea băncii şi riscul de credit – riscul înregistrării de pierderi ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligaţiilor sale aferente creditului. Aceste două riscuri s-au aflat la baza multor falimente pe plan internaţional.
O practică pozitivă a politicilor bancare actuale constă în faptul că, în urma crizelor, au fost introduse aspecte noi ale acestora, cum ar fi: imaginea şi reputaţia băncii, relaţiile cu publicul, cu mediul politic, cu mass-media şi cu organismele financiare internaţionale. Astfel, pot fi create premise favorabile pentru atragerea deponenţilor, investitorilor sau a altor clienţi. Rolul managementului, în cazul declanşării unei crize, şi cultura de gestiune a crizei sînt vizate pentru prima dată în abordarea politicii bancare.
Existenţa în bancă a politicilor adecvate de gestionare a riscurilor este direct condiţionată de existenţa unui management bancar cu un nivel ridicat de profesionalism. Prin urmare, managementul bancar vizează un ansamblu al politicilor şi procedurilor implementate, ţinînd cont atît de specificul activităţii bancare, de riscurile la care se expune banca, cît şi de scopul final al băncii în calitate de societate comercială. Astfel, putem trage concluzia că elementul de bază în cadrul procesului de gestionare a riscurilor constituie managementul băncii. Acest fapt obligă managementul fiecărei bănci să posede aptitudini şi experienţă pentru a conduce banca într-o manieră sănătoasă şi prudentă, prin instituirea unei guvernări corporative consecvente strategiilor de afaceri. În caz contrar, banca poate să se implice în riscuri excesive, ceea ce creează premise pentru apariţia fenomenelor de criză, unele dintre acestea purtînd caracter sistemic.
Pentru minimalizarea impactului menţionat, Banca Naţională întreprinde acţiuni de remediere faţă de băncile care se implică în riscuri excesive. În asemenea situaţii, managementul băncilor este convocat la discuţii, în cadrul cărora autoritatea de supraveghere îşi comunică diferendul faţă de politica de afaceri a băncilor respective, mizînd pe conştiinţa conducătorilor băncilor în cauză. De asemenea, pot fi impuse anumite măsuri, cum ar fi limitarea sau interzicerea desfăşurării anumitor activităţi financiare, supravegherea sporită de către Banca Naţională a activităţii băncii ce a deviat etc.
Avînd în vedere rolul deosebit al sistemului bancar pentru oricare economie de piaţă, toate eforturile managementului acestora trebuie să fie direcţionate întru asigurarea bunei funcţionări a băncilor. Acest obiectiv urmează să fie realizat prin elaborarea de politici care să contribuie la dezvoltarea produselor şi serviciilor bancare noi şi diminuarea riscului, în special, a riscului de credit, întrucît creditul are o pondere majoră în totalul produselor şi serviciilor băncilor.
În concluzie, Banca Naţională are un rol semnificativ în procesul de asigurare a stabilităţii sistemului bancar şi a fiecărei bănci în parte, dar responsabilitatea finală pentru evitarea expunerii la riscuri excesive şi respectarea tuturor reglementărilor BNM o poartă conducerea şi acţionarii băncilor.■
Далее...
Portugalia vrea proiecte ec onomice de durată
Portugalia a devenit o a doua casă pentru, cel puţin, 15,6 mii de muncitori şi zeci de studenţi moldoveni. Deşi Portugalia este un mare importator de produse agroalimentare, producătorii moldoveni nu au reuşit, deocamdată, să-şi popularizeze marfa pe piaţa portugheză. Excelenţa Sa, Ambasadorul R.Moldova în Portugalia, Valeriu Turea, susţine că oamenii de afaceri portughezi sînt interesaţi de cooperarea în domeniul economic cu R.Moldova, dar ei îşi doresc „proiecte comune de durată, seriozitate şi credibilitate”. Într-un interviu acordat revistei Profit, Valeriu Turea vorbeşte despre potenţialul relaţiilor moldo-portugheze, impactul crizei economice asupra moldovenilor stabiliţi în Portugalia, precum şi despre diferenţele dintre Moldova şi Portugalia.
Profit: Domnule Turea, aţi fost numit ambasador al R.Moldova în Portugalia în ianuarie 2011. Aţi reuşit deja să vă acomodaţi la noua cultură? Aţi observat similitudini între moldoveni şi portughezi?
V.T.: Portugalia este o ţară atît de fascinantă şi neprevăzută, încît nu ştiu dacă putem vorbi despre o eventuală acomodare. Prefer să spun că mă acomodez în continuu, căci trăiesc adesea situaţii inedite. Totodată, nu pot spune că am nimerit într-un spaţiu totalmente nou, căci există multe similitudini între noi şi portughezi, începînd cu cele de ordin lingvistic. Cînd abia venisem la Lisabona, făcusem cunoştinţă cu un politolog portughez care mi-a zis că, deşi nu cunoaşte româna, poate să spună un enunţ care sună la fel în ambele limbi: „Cu-n litru di vin ş-un kil di carni nu mori di fomi”. M-a surprins pronunţia lui – exact ca în satul meu natal Burlăneşti din nordul Moldovei. Apoi, mai avem şi similitudini de percepţie a istoriei. Uneori şi noi, şi portughezii ne lăsăm pradă unui soi de fatalism istoric, important este că întotdeauna am avut capacitatea de a depăşi această stare. În 1755, Lisabona a fost, practic, ştearsă de pe faţa pămîntului de un cutremur cu magnitudinea de 9°Richter, urmat de un tsunami cu valuri de circa 20 de metri. Istoria zice că Regele D.Jose I era totalmente dezorientat şi l-a întrebat pe Secretarul de Stat pentru Afaceri Externe şi de Război, Marchizul de Pombal: „Şi acum, ce facem?” Răspunsul a fost magnific: „Acum, Maiestate, ne vom îngropa morţii şi vom avea grijă de cei vii”. „Să ne lingem rănile şi să mergem înainte” – iată o filozofie a vieţii, care i-a ajutat pe portughezi să reziste.
Profit: Dvs. cunoşteaţi limba portugheză pînă a deveni ambasador?
V.T.: Nu, am început să iau lecţii la un profesor din Chişinău abia cînd am aflat că voi veni în Portugalia. Mă descurc, dar nu pot afirma că ştiu foarte bine portugheza. Eu mă consider un privilegiat, deoarece am un „coleg” cu largă deschidere la limbile străine – fiul meu Valerică, doctorand la Institutul Superior de Ştiinţe Sociale şi Politice din Lisabona.
Profit: Aveţi date statistice despre cîţi moldoveni muncesc şi studiază în Portugalia?
V.T.: Raportul publicat de autorităţile portugheze indică cifra de 15,6 mii pentru anul 2010. În ceea ce priveşte tinerii care-şi fac studiile, cu regret, nu dispunem de date statistice. În general, există domenii care se lasă greu „statisticizate”. De exemplu, unii compatrioţi de ai noştri primesc cetăţenie portugheză, iar copiii lor se nasc deja portughezi cu acte în regulă. Cert este că tinerii noştri sînt bine cotaţi şi fac concurenţă sănătoasă colegilor portughezi. 
Profit: Cu ce fel de probleme se confruntă concetăţenii noştri în Portugalia?
V.T.: Dacă vă referiţi la problemele de ordin consular - sînt aceleaşi ca pretutindeni: procuri, prelungiri de paşapoarte, înregistrări căsătorii şi nou-născuţi etc. În plan mai larg – găsirea unui loc de muncă bine plătit, locuinţă, instruirea copiilor în instituţii bune de învăţămînt şi, nu în ultimul rînd, costul exagerat al biletelor de avion. De asemenea, problema comunicării diasporei cu ţara este prezentă în toate statele unde există comunităţi de moldoveni. Anul curent a fost lansat Proiectul UE „Consolidarea capacităţii Moldovei de gestionare a pieţei muncii şi reîntoarcere a migranţilor în cadrul parteneriatului de mobilitate cu UE”, care prevede şi consolidarea canalelor de comunicare.
Profit: Efectele crizei economice sînt vizibile în Portugalia? Cum se descurcă moldovenii în asemenea condiţii?
V.T.: Fireşte că sînt vizibile, iar moldovenii încearcă să se descurce tot aşa cum o fac portughezii. Guvernul portughez a adoptat un program sever de austeritate, care prevede reducerea salariilor, înlesnirilor, creşterea taxelor şi acest lucru îi afectează şi pe compatrioţii noştri. Tot ce pot face moldovenii este să-şi strîngă cureaua sau să încerce să-şi caute alte locuri de lucru, mai avantajoase financiar, ceea ce nu este deloc uşor.
Profit: Cunoaştem moldoveni care au reuşit să-şi deschidă diferite afaceri în Portugalia, cabinete stomatologice, de exemplu. În general, este uşor să porneşti o afacere în Portugalia ca cetăţean străin?
V.T.: Să ştiţi că medicii moldoveni fac parte din categoriile cele mai bine cotate în Portugalia, deoarece sînt buni specialişti. Cunosc şi eu cîţiva medici stabiliţi în diferite regiuni, care au o reputaţie profesională impecabilă. Nu am auzit despre dificultăţi excesive la iniţierea propriilor afaceri. Dacă ai competenţa necesară şi îndeplineşti toate criteriile impuse de legislaţia portugheză, nu este o problemă.
Profit: Care este atitudinea portughezilor faţă de concetăţenii noştri?
V.T.: Despre moldoveni vorbesc elogios atît autorităţile, cît şi oamenii simpli. „Moldovenii sînt oameni cu obraz”, acest calificativ l-am auzit cel mai des. Asta însemnînd că moldovenii sînt muncitori, se integrează uşor în societate şi nu creează probleme autorităţilor. Nu ştiu pe cît de corectă ar fi comparaţia, dar moldovenii sînt apreciaţi mai înalt decît reprezentanţii altor etnii stabiliţi în Portugalia. Cunosc mai multe cazuri cînd portughezii le-au împrumutat moldovenilor sume impunătoare de bani pentru procurarea locuinţei fără angajamente avizate notarial, fără termen de restituire, bazîndu-se pe încrederea reciprocă.
Profit: Ce puteţi spune despre schimburile comerciale dintre R.Moldova şi Portugalia?
V.T.: Schimburile comerciale constituie cel mai dificil domeniu al relaţiilor moldo-portugheze. În virtutea unor circumstanţe istorico-geografice, Portugalia este orientată prioritar spre pieţele ţărilor vorbitoare de limbă portugheză: Brazilia, Angola, Mozambic, precum şi spre marile pieţe din China, India sau SUA. Partenerii portughezi sînt disponibili să coopereze cu noi în domeniul economic, dar ei îşi doresc proiecte comune de durată, seriozitate şi credibilitate, şi nu proiecte efemere. Interesul pentru colaborare trebuie să fie reciproc, cu toate acestea cred că iniţiativa ar trebui să aparţină părţii moldoveneşti. Este necesară o strategie de ţară, care să respingă clişee de genul: Portugalia este departe sau economiile noastre nu sînt complimentare. Ambasada încearcă să apropie oamenii de afaceri din cele două ţări şi mă bucur să constat tendinţe pozitive în acest sens. De exemplu, Valmo Transconstruti SRL, un consorţiu alcătuit din firmele portugheze (Amândio Carvalho, S.A., Gabriel Couto, SA, Rosas Construtores, SA), a cîştigat tenderul pentru reabilitarea unei porţiuni a şoselei Chişinău-Hînceşti. Un interes real de a investi în Moldova îl manifestă concernul Zagope, care are ramificaţii pe toate continentele şi o impresionantă cifră de afaceri. Adăugăm concernele farmaceutice BIAL, S.C. şi Vastdial & Co care s-au arătat interesate de o cooperare de durată.
Profit: Dar despre schimburile culturale? 
V.T.: Cu sprijinul asociaţiilor culturale ale moldovenilor din Portugalia, ambasada a organizat recent o serie de concerte ale compozitorului Eugen Doga. La Estoril, o localitate din apropierea Lisabonei, au fost prezenţi peste 800 de spectatori, originari din Moldova, dar şi portughezi, români, ucraineni, ruşi, cabo-verdieni. Spectatorii au venit de la zeci de kilometri depărtare împreună cu copiii. În-tîlnirea maestrului cu spectatorii a durat peste cinci ore. Apoi, Eugen Doga a prezentat un concert pentru corpul diplomatic străin acreditat în Portugalia şi reprezentanţii oficialităţilor portugheze la Palatul Regal „Palacio Foz” din Lisabona. M-am convins atunci că muzica bună nu cunoaşte frontiere, căci performanţa maestrului a fost înalt apreciată atît de diplomaţii europeni, cît şi de cei din spaţiile arab, latino-american şi african. Tot împreună cu asociaţiile culturale ale concetăţenilor noştri preconizăm să organizăm un spectacol exclusiv cu potenţialul de creaţie al diasporei – o adevărată Zi a culturii R.Moldova. Apoi, pregătim o seară dedicată obiceiurilor de Crăciun şi sărbătorilor de iarnă, la care vor participa interpreţi de la Chişinău. Şi visăm la o seară de poezie cu actriţa Silvia Luca.
Profit: Am citit despre o posibilă carte bilingvă a autorilor din Moldova şi Portugalia. Cînd va începe lucrul la această carte?
V.T.: Mi s-a părut nefiresc ca două ţări de origine latină să nu aibă contacte la nivel de scriitori. Am convenit cu Preşedintele Asociaţiei Portugheze a Scriitorilor, Jose Manuel Mendes, ca, în prima fază, să examinăm posibilitatea editării a două cărţi, printre care o antologie pentru copii cu pagini din literatura noastră clasică şi contemporană şi din cea portugheză. Am vorbit la subiect cu preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu, cu scriitorii Vasile Romanciuc şi Iulian Filip, precum şi cu directoarea Bibliotecii Naţionale pentru copii „Ion Creangă”, Claudia Balaban. Ştiu că nimeni nu are bani în ziua de azi, dar cu bune intenţii şi cu o asemenea echipă nu cred că este un proiect irealizabil.■
Далее...
Economia Moldovei este dependentă de factorul extern
În anul 2011 R.Moldova a „sfidat” problemele financiare din Europa legate de criza datoriilor suverane şi, probabil, va înregistra o creştere economică de peste 6%. Deşi situaţia pentru anul 2012 nu pare să fie la fel de optimistă, prognoza de creştere economică fiind de doar 4%, totuşi situaţia va fi mult mai bună decît în Europa, unde este prognozată o creştere economică de doar 0,4%. Guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), Dorin Drăguţanu, dă asigurări că scăderea creşterii economice va avea însă şi efecte pozitive – diminuarea presiunii inflaţioniste şi încetinirea procesului de creştere a preţurilor. Despre toate acestea, precum şi despre viziunea BNM referitoare la decizia de a acumula 100 mil. lei din partea băncilor pentru acoperirea cheltuielilor Băncii de Economii legate de banca falimentară Investprivatbank, precum şi despre cine şi de ce ar trebui să reglementeze activitatea instituţiilor de credit nebancare, Dorin Drăguţanu a relatat în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate revistei Profit.
Profit: Dle Guvernator, într-un interviu acordat revistei noastre la începutul anului 2011, aţi caracterizat anul 2010 ca unul în care economia R.Moldova şi-a revenit semnificativ după criza economică din 2009. Cum apreciaţi însă rezultatele macroeconomice înregistrate în 2011?
Dorin Drăguţanu: Din punctul nostru de vedere, anul 2011 a fost unul foarte reuşit. Deşi sînt anumite comentarii faţă de creşterea economică, totuşi statisticile arată că am reuşit şi în acest an să înregistrăm o creştere foarte bună, care, de altfel, este mult mai mare decît în alte ţări din regiune. În 2010 am avut o creştere economică de 6,9%, iar în acest an cred că ea va fi tot peste 6%. Au fost înregistrate îmbunătăţiri în toate sectoarele economiei, dar cel mai important este că a avut loc o creştere bună în două sectoare, care au stagnat în 2010 – transporturile şi construcţiile. Privind lucrurile din punctul de vedere al supraveghetorului bancar, pot spune că atunci cînd se revigorează domeniul construcţiei, băncile au mai puţine probleme cu creditele ipotecare. O îmbunătăţire în acest sector pune o presiune mai mică asupra portofoliilor de credite. Prin urmare, calitatea portofoliilor se îmbunătăţeşte, iar băncile sînt mai profitabile. De asemenea, în acest an a avut loc o creştere explozivă a exporturilor şi cel mai important este că exporturile au devansat importurile.
Profit: Care sînt factorii care au contribuit esenţial la creşterea economică din acest an?
D.D.: Este vorba de doi factori. În primul rînd, trebuie să menţionăm conjunctura internaţională foarte favorabilă din 2011. Dacă există o dezvoltare activă în UE şi în CSI, atunci Moldova nu are cum să nu aibă creştere economică. Bineînţeles, că dacă există recesiune în CSI şi UE, noi nu avem cum să avem creştere economică. Moldova este foarte dependentă de conjunctura internaţională. Cu toate acestea, cel mai important motor de creştere economică rămîne a fi consumul intern. În acest an remitenţele şi veniturile populaţiei au crescut, prin urmare consumul şi-a revenit.
Profit: Aţi spus că Moldova este foarte dependentă de conjunctura internaţională. Să înţelegem că în condiţiile în care criza datoriilor suverane din Europa face ravagii, aceasta va avea repercusiuni directe şi asupra economiei Moldovei?
D.D.: Bineînţeles. Noi sîntem, la moment, într-o situaţie de riscuri majore şi incertitudine totală. Pe plan extern situaţia se schimbă, practic, de la oră la oră. Ţinînd cont de faptul că în Europa este un anumit mediu economic marcat de incertitudine, evident că nici noi nu putem planifica cu exactitate. În aceste condiţii, trebuie să fim foarte vigilenţi şi să aşteptăm să vedem cum vor derula lucrurile în exterior şi cel mai important este să interpretăm corect schimbările care au loc în Europa. Experţii internaţionali prognozează pentru anul 2012 o încetinire semnificativă a creşterii economice în UE – în jur de 0,4%. În Moldova creşterea economică va fi de circa 4% şi asta avînd în vedere încetinirea creşterii din UE. De asemenea, trebuie să ţinem cont de faptul că am putea avea şi un scenariu pesimist. Dacă va avea loc o creştere economică negativă în UE, care, evident, va afecta ţările din CSI, în special Rusia, atunci noi, de asemenea, vom fi afectaţi, iar creşterea noastră economică va fi mai mică de 4%. Dar din punctul de vedere al creşterii preţurilor acest scenariu pesimist are şi anumite consecinţe pozitive - diminuează nivelul inflaţiei. Asta pentru că vom avea o activitate economică mai redusă, iar consumul nu va fi atît de puternic. Prin urmare, vom avea o presiune mai mică asupra preţurilor, care ar putea să nu crească cu aceleaşi ritmuri ca în 2011.
Profit: În acest an am asistat la o creştere semnificativă a nivelului inflaţiei. Prin ce se explică acest lucru?
D.D.: Încă de la începutul anului, BNM a dat semnale că vom avea presiune inflaţionistă foarte mare în 2011. Am auzit foarte multe comentarii, potrivit cărora „BNM îşi revizuieşte prognozele de nu ştiu cîte ori pe an, iar asta denotă că are o capacitate limitată de a prognoza” sau cum a mai spus cineva „BNM dă cu degetul în nori”. De fapt, noi trăim într-un mediu dinamic. Nu mai sîntem în URSS unde s-a făcut un plan pe cinci ani şi el rămîne neschimbat. Trimestrial, odată cu apariţia noilor date, este raţional să efectuăm o nouă rundă a prognozei. Acest lucru este extrem de necesar pentru a informa cetăţenii şi oamenii de afaceri cu privire la direcţia de evoluţie a inflaţiei. Probabil, aceste critici au fost motivate de faptul că, în acest an, noi am revizuit inflaţia mereu spre majorare.
Pe parcursul anului am luat anumite măsuri de înăsprire a politicii monetare nu pentru a combate aceste creşteri la nivel mondial, dar pentru a crea acel cadru macroeconomic care să evite efectul secundar al creşterii preţurilor. Cu alte cuvinte, am creat condiţii astfel încît aceste şocuri externe să fie absorbite de economie şi să nu creeze presiune inflaţionistă de runda a doua în viitor.
Profit: S-au adeverit prognozele BNM pentru anul 2011?
D.D.: BNM se adaptează la situaţie în mod continuu. De fiecare dată, cînd am văzut că inflaţia are tendinţe de creştere, am venit cu prognoze actualizate şi am comunicat tuturor persoanelor interesate de procesul inflaţionist că inflaţia va fi mai mare. Scopul nostru nu este de a scrie pe 1 ianuarie o prognoză şi a o pune în plic şi a deschide plicul pe 31 decembrie. Pentru noi este important să înţelegem care sînt trendul şi ritmurile inflaţiei. Noi am spus că inflaţia va creşte destul de mult şi acest lucru s-a întîmplat. Avînd în vedere noile circumstanţe economice internaţionale şi interne, noi susţinem că ritmul de creştere al inflaţiei va încetini în 2012 şi va fi mult mai mic decît în 2011. Ritmurile de scădere a inflaţiei depind însă de cît de mari vor fi problemele economice din UE.
Profit: Cum aţi aprecia activitatea bancară în anul care se încheie?
D.D.: Ca şi în celelalte sectoare, în sectorul bancar anul 2011 a fost mai bun decît 2010. Anul 2010 a fost un an de recuperare a pierderilor din 2009. Dacă este să ne uităm la datele din acest an ale băncilor, atunci constatăm că toţi indicatorii s-au îmbunătăţit, iar în primele 10 luni ale anului curent profitul băncilor este de patru ori mai mare decît profitul pe tot anul 2010. Asta arată că sectorul bancar s-a simţit, într-adevăr, confortabil în acest an. Nu putem neglija că o anumită contribuţie în acest sens a avut-o şi BNM. Nimeni nu poate spune că această evoluţie pozitivă din sectorul bancar s-a înregistrat, indiferent de ceea ce a întreprins BNM.
Profit: În anii 2010 şi 2011 băncile au micşorat periodic rata dobînzii la credite. Credeţi că această tendinţă va continua şi în anul 2012?
D.D.: Dacă inflaţia va scădea, atunci ratele dobînzilor nu au de ce să crească. Odată cu scăderea inflaţiei, ratele dobînzilor vor continua să scadă. Dar aici avem doi factori care ar putea fi o piedică în scăderea în continuare a dobînzilor la credite. Primul este cererea faţă de credite. Dacă se va păstra o cerere bună de credite, băncile vor reduce mai încet ratele dobînzilor. Al doilea factor, de care depinde diminuarea ratelor, ţine de felul cum va evolua calitatea portofoliilor de credite. La finele anului 2010 calitatea portofoliilor s-a îmbunătăţit, iar în 2011 ea continuă să se îmbunătăţească mereu. Dacă lucrul acesta va fi susţinut, atunci avem toate premisele de scădere în continuare a ratelor dobînzilor.
Dacă în anul 2012 va fi o creştere economică bună, atunci sîntem siguri că şi volumul creditelor neperformante va continua să scadă. Însă dacă vom fi loviţi de o nouă criză, atunci asta nu va avea cum să nu afecteze calitatea creditelor. În 2009 şi, parţial, în 2010 băncile au strîns „roadele” creşterii explozive a creditelor din 2007-2008. Am mai spus nu o singură dată - criza nu creează credite neperformante, ea developează problemele create în timpurile bune, cînd se ofereau credite la dreapta şi la stînga şi era o competiţie acerbă cine dă mai multe credite. Evident, acest lucru nu avea cum să nu influenţeze calitatea portofoliilor – la mijlocul anului 2010 ponderea creditelor neperformante era de peste 17%. Ulterior, băncile au lucrat pentru a scădea ponderea creditelor neperformante şi eu sper că au învăţat lecţia. Chiar dacă timpurile sînt foarte bune, băncile întotdeauna trebuie să fie vigilente, pentru că situaţia economică se poate schimba destul de rapid, iar băncile nu au posibilitatea să se adapteze atît de repede la noile condiţii. De aceea ele trebuie să fie atente la modul cum evaluează riscul. Cred că băncile au înţeles acest lucru şi acum sînt mai prudente şi mai pregătite sa facă faţă unui eventual nou şoc.
Profit: Planifică BNM o nouă majorare a nivelului rezervelor minime obligatorii pentru anul 2012?
D.D.: Noi considerăm că, deocamdată, nivelul acestor rezerve este unul adecvat şi rezonabil - de 14%. Înainte de criză acesta a fost de 15% şi nimeni nu a avut obiecţii. Cu alte cuvinte, nici nu am ajuns la nivelul de dinaintea crizei. În acest an rezervele obligatorii s-au majorat în doi paşi a cîte trei puncte procentuale, iar acest lucru nu a fost o surpriză pentru bănci. Condiţiile actuale nu indică, deocamdată, necesitatea modificării nivelului rezervelor obligatorii.
Profit: Pe cît de corectă este, în opinia Dvs., decizia, potrivit căreia băncile vor trebui pînă în anul 2015 să „adune” 100 mil. lei pentru a acoperi cheltuielile Băncii de Economii legate de banca falimentară Investprivatbank? 
D.D.: Banca Naţională, împreună cu Ministerul Finanţelor şi băncile din Moldova, au căutat foarte mult timp un consens pentru rezolvarea acestei probleme. Era nevoie de a găsi o soluţie rezonabilă şi acceptabilă pentru toată lumea. Deşi neoficial au acceptat, sînt sigur că unele bănci spun că nu sînt de acord cu această decizie. În linii generale, este vorba despre o sumă de 25 mil. lei anual de la toate băncile. Eu cred că nu este un efort prea mare pentru ele, ţinînd cont de faptul că în primele zece luni ale acestui an deja au în total un profit de 790 mil. lei.
Dar haideţi să privim problema şi din alt punct de vedere. În rezultatul stabilităţii financiare, băncile au reuşit să-şi cureţe bilanţurile şi au început să genereze profituri mult mai mari. Stabilitatea financiară este un bun public de care beneficiază toţi – cetăţenii, băncile, agenţii economici şi statul în general. Părerea mea este că băncile sînt primele instituţii care ar trebui să contribuie solidar atunci cînd apar anumite probleme, pentru a-şi menţine sectorul. De aici vine şi noţiunea pe care eu o lansez uneori în atenţia băncilor - cea de „supraveghere reciprocă” şi „ajutor solidar” în cazul unor probleme. Nu trebuie să considerăm că băncile au doar dreptul de a face profituri, însă în cazul unor probleme toată responsabilitatea este pe seama BNM şi a Guvernului. Prin urmare, am găsit această soluţie care, în opinia noastră, este una rezonabilă. Cu atît mai mult cu cît cele 100 mil. lei sînt doar o contribuţie parţială la soluţionarea problemei Investprivatbank, suma dată constituind doar 20% din pierderea totală cauzată de falimentul acestei bănci.
Profit: Nu credeţi totuşi că vreun acţionar al unei bănci ar putea ataca această decizie în judecată?
D.D.: Să vedem pentru început la ce s-ar gîndi un acţionar – banca mea va fi obligată să plătească anual o sumă rezonabilă pe parcursul următorilor patru ani, dar, în acelaşi timp, datorită faptului că am evitat un colaps bancar, acum profitul băncii mele este de patru ori mai mare decît în 2010, iar în 2009 în general înregistram pierderi. Prin urmare, orice acţionar rezonabil s-ar gîndi că nu prea există motive pentru a acţiona această decizie în judecată.
Profit: BNM pledează pentru ca activitatea instituţiilor financiare nebancare să fie reglementată şi subordonată de ea. Care sînt argumentele de bază?
D.D.: Viziunea noastră este că toate instituţiile nebancare de credit trebuie supravegheate de BNM. Pe termen mediu, noi putem discuta despre faptul ca toate instituţiile financiare să fie supravegheate de BNM – companiile de asigurări, leasing şi participanţii de pe piaţa de capital. Acestea nu sînt mofturi, ci concluziile şi recomandările partenerilor noştri externi de dezvoltare, care reies din experienţa ultimei crize. S-a demonstrat că în cazul în care supravegherea este consolidată, atunci crizele pot fi identificate mai rapid şi, prin urmare, şi deciziile pot fi luate la timp, decît în cazul în care există mai mulţi supraveghetori. S-a demonstrat că cei care au luat decizii rapid au ieşit mai repede din criză. Iar cu cît ieşi mai repede din criză, mai ales din criza de sistem din sectorul financiar, cu atît costurile asociate sînt mai mici. Atît. Nu este vorba de alte raţionamente.
De asemenea, dacă avem un sector bancar dezvoltat şi un sector nebancar în dezvoltare, atunci tot timpul există riscul ca o bună parte din capital să fie direcţionat în sectoarele care nu sînt supravegheate atît de riguros. Dar asta nu înseamnă că riscul total se diminuează. De fapt, riscul total creşte. Şi noi, fiind supraveghetorul băncilor care sînt cele mai sensibile la şocuri mari, nu trebuie să neglijăm şi riscurile care se acumulează în afara sectorului bancar. Pentru a evita în viitor astfel de situaţii, din punctul nostru de vedere, supravegherea trebuie concentrată la BNM. Sînt unele voci care spun că instituţiile de credit nebancare nu ar trebui licenţiate sau supravegheate, deoarece acestea nu atrag depozite. Nu aş fi de acord cu acest punct de vedere. Aceste instituţii, de regulă, nu se finanţează doar din capitalul propriu. Există posibilitatea de a obţine credite de la bănci sau alţi creditori. În acest caz, orice faliment al unei instituţii de credit nebancare poate cauza probleme grave la o bancă sau chiar periclita stabilitatea financiară a întregului sistem. Pentru a evita astfel de riscuri, toate instituţiile trebuie să respecte cerinţele prudenţiale ale regulatorului.
În acelaşi timp, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), care în prezent supraveghează activitatea instituţiilor financiare nebancare, trebuie să se gîndească zi de zi, cum trebuie să dezvolte piaţa de capital, cum să fie scoase barierele din faţa tranzacţiilor bursiere, cum să fie scăzute costurile tranzacţiilor, cum să se îmbunătăţească infrastructura bursei etc. De asemenea, ea trebuie să se ocupe de soluţionarea plîngerilor consumatorilor de servicii financiare. Prin urmare, CNPF are de lucru suficient. Totodată, trebuie să se înţeleagă că prin supravegherea de către BNM a instituţiilor financiare nebancare nu se urmăreşte lichidarea CNPF. Această instituţie are suficiente responsabilităţi. Noi vorbim despre gestiunea şi prevenirea unei eventuale crize de sistem şi cred că BNM este instituţia cea mai potrivită de a ţine riscul de sistem financiar sub control.
Profit: Cine este împuternicit sa ia o asemenea decizie şi care sînt şansele ca ea să fie adoptată? În cazul în care decizia este pozitivă, care va fi capitalul minim al instituţiilor financiare nebancare? 
D.D.: La acest subiect noi purtăm discuţii atît cu CNPF, cît şi cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale. Dacă toată lumea va ajunge la concluzia că este o idee care merită a fi promovată, atunci trebuie operate modificări la legislaţie, care să fie susţinute în Parlament. Totul depinde de cît de repede deputaţii vor înţelege şi vor dori să susţină ideea unei supravegheri consolidate a riscului de sistem şi evitarea pe viitor a unor crize majore de sistem.
În ceea ce priveşte capitalul minim al instituţiilor financiare nebancare, cred că este prea devreme pentru a vorbi despre acest lucru. Considerăm că mărimea capitalului minim trebuie să reflecte nivelul expunerii la risc al fiecărei instituţii în parte. Atunci cînd vorbim despre supravegherea consolidată a sistemului financiar nebancar, vorbim despre o supraveghere şi o reglementare proporţională cu mărimea şi expunerea lor la risc. Este normal ca cerinţele faţă de bănci, instituţii care lucrează cu banii deponenţilor, să fie foarte stricte. Cu totul alte cerinţe trebuie să fie faţă de o instituţie de microfinanţare, care nu atrage bani de la populaţie.
În general, BNM consideră că piaţa de capital şi sectorul nebancar trebuie să aibă suficiente resurse şi putere pentru a crea o concurenţă reală şi eficientă sectorului bancar. Acum sectorul bancar are cea mai mare putere competitivă pe piaţa serviciilor financiare. Dar viziunea noastră este că piaţa de capital şi sectorul nebancar trebuie să facă o concurenţă serioasă sectorului bancar. Doar din această concurenţă vom putea ridica eficienţa intermedierii financiare, optimiza redistribuirea capitalului şi reduce ratele dobînzilor. Toate acestea vor conduce la stimularea unei creşteri economice sustenabile. Nu este corect să spunem că doar băncile ştiu cum şi pe cine să crediteze. Şi instituţiile nebancare au capacitatea de a face acest lucru. Dar ele trebuie să fie ajutate să ajungă la un volum de tranzacţii pentru a putea crea o concurenţă sănătoasă. Atunci şi profiturile vor fi mai mari pentru toţi.
Profit: Aţi putea să ne spuneţi la se pot aştepta băncile în viitorul apropiat şi mai îndepărtat la capitolul majorării capitalului? De exemplu, care ar putea fi capitalul minim al băncilor, potrivit estimărilor BNM, către anul 2015?
D.D.: La 31 decembrie 2011 capitalul minim trebuie să fie de 150 mil. lei. Cu excepţia Universalbank, toate băncile satisfac această cerinţă. Pentru anul viitor cerinţa faţă de capitalul minim este de 200 mil. lei şi altă necesitate de majorare a capitalului, deocamdată, nu vedem.
Profit: Cum a decurs anul 2011 la capitolul racordării legislaţiei bancare şi financiare la standardele UE?
D.D.: Acest lucru se efectuează continuu. Nu vreau să mă refer la legile care au fost aprobate, ci mai degrabă pe cele pe care le aşteptăm. De exemplu, este vorba despre Legea cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică, Legea cu privire la insolvabilitate, Legea cu privire la gajul ipotecar. Trebuie să precizăm că toate aceste legi se adoptă nu doar de dragul racordării legislaţiei naţionale la cea europeană. Nu acesta este scopul nostru. Scopul este de a identifica problemele cu care ne confruntăm şi de a încerca să găsim soluţii, inclusiv consultînd legislaţia europeană.
Profit: În anul 2012 va intra în vigoare Legea cu privire la piaţa de capital. Sînt îndreptăţite speranţele pe care mulţi şi le leagă de această lege sau piaţa de capital în Moldova şi în continuare va fi mai mult moartă decît vie?
D.D.: Eu cred că este un început pentru crearea în Moldova a unei pieţe de capital eficiente. Dar această lege nu trebuie privită ca soluţie unică şi definitivă a acestor probleme. Trebuie să vedem cum promovăm tranzacţiile la burse, cum scoatem barierele în calea tranzacţiilor, cum îmbunătăţim calitatea şi credibilitatea informaţiei oferită investitorilor şi cum reducem costurile acestor tranzacţii. Toate acestea nu le poţi obţine printr-o simplă lege. Trebuie întreprinse multe alte acţiuni. Această lege este doar un element mic într-un mecanism mai mare, care trebuie să pună în mişcare piaţa de capital din Moldova.
Profit: În opinia Dvs., de ce piaţa de capital sau instituţiile nebancare, cum ar fi cele de leasing, microfinanţare şi asigurări nu au înregistrat o dezvoltare la fel de dinamică aşa cum s-a întîmplat în sectorul bancar?
D.D.: Pentru că, deocamdată, nu s-a manifestat un interes real faţă de aceste sectoare şi nu s-a investit capital suficient. Experienţa arată că într-o economie de piaţă liberă dacă cineva are interes într-un segment, atunci acel segment nu are cum să nu să se dezvolte. De exemplu, instituţiile care se ocupă de transferul bănesc de peste hotare. Nu a fost o lege care să pună în mişcare acest sector, dar era o necesitate de a aranja transferul de bani din străinătate. A apărut, astfel, un operator pe acest segment, care la început avea costuri foarte mari. Acum avem vreo 19 operatori, costurile au scăzut, iar calitatea serviciilor a crescut. Şi asta fără nicio reglementare. Deci a fost un interes clar pentru dezvoltarea acestui tip de servicii.
Exact la fel este şi cu piaţa de capital. Eu cred că pînă acum nu au fost create suficiente condiţii obiective pentru a impulsiona piaţa de capital. Ea nu s-a dezvoltat pentru că nu s-a dorit foarte mult acest lucru, şi aici mă refer, în principal, la investitorii privaţi. În momentul în care oamenii îşi vor da seama pe cît de importantă este piaţa de capital pentru economie şi ce profituri şi avantaje poate ea aduce, atunci lucrurile se vor schimba. Eu cred că noi ne apropiem foarte repede de acest moment.
Profit: Cînd credeţi că instituţiile bancare din Occident vor manifesta un interes mai mare faţă de sectorul bancar din Moldova?
D.D.: Atunci cînd îşi vor rezolva problemele de acasă. În prezent ele trebuie să-şi capitalizeze foarte mult propriile activităţi. Acestea trebuie să se gîndească de unde să găsească capital suplimentar, cum să absoarbă pierderile din investiţiile lor în hîrtiile de valoare ale ţărilor cu probleme ale datoriilor suverane estimate la sute de miliarde de euro. Atunci cînd ai probleme acasă, nu te mai gîndeşti la investiţiile din afară. Te gîndeşti la propria consolidare şi nu la expansiune.■
