Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 12_2010 (185), decembrie 2010Vacanţă a la Hollywood
Vacanţele sînt aşteptate de toată lumea chiar dacă dau multă bătaie de cap: alegerea destinaţiei, cheltuieli suplimentare, cozi după viză, aranjamente privind îngrijirea pisicii sau cîinelui etc... Multe dintre aceste probleme pot fi însă evitate dacă urmaţi exemplul eroinelor filmului holywoodian „The Holiday” şi faceţi schimb de locuinţe pentru 1-2 săptămîni cu cineva de peste hotare.
Ce presupune schimbul de locuinţe?
Doi proprietari de case/apartamente fac un fel de barter prin care se mută pentru o anumită perioadă unul în casa celuilalt. De obicei, schimbul se face pentru a putea profita de o vacanţă în altă ţară sau regiune. Mulţi însă apelează la acest sistem pentru a-şi asigura o locuinţă în localitatea unde merg temporar în interes de serviciu. Fenomenul este cu atît mai popular printre familii, odată ce vreţi să mergeţi în vacanţă cu toţi ai casei, însă nu doriţi să vă înghesuiţi într-o cameră de hotel, dar nici să cheltuiţi toate economiile doar pe cazare.
De unde a început totul?
Deşi acest tip de barter a apărut prin anii ’50 ai secolului trecut, schimbul de case a devenit popular odată cu inventarea world wide web şi răspîndirea internetului pe glob. Totul a început odată cu înfiinţarea unor firme ce organizau vacanţe ieftine pentru profesori. Ele publicau anual cataloage cu locuinţele celor ce doreau să ia parte la schimbul de case, iar doritorii de a se pricopsi cu o vacanţă trebuiau să facă înţelegerile de rigoare prin intermediul poştei. Odată cu era internetului, multe dintre organizaţiile iniţiale ce intermediau schimbul de case au elaborat site-uri, deschise pentru toţi doritorii de a beneficia de o vacanţă.
Totuşi, schimbul de case s-a conturat ca fenomen după succesul peliculei hollywoodiene „The Holiday”, ce a apărut pe marile ecrane în 2006 şi îi are în distribuţie pe actorii Cameron Diaz, Kate Winslet, Jude Law şi Rufus Sewell. Doar în SUA proiectarea filmului a adus realizatorilor venituri de $64 mil. Pelicula vorbeşte cinefililor despre viaţa a două femei: una din SUA (Cameron Diaz) şi alta - din Marea Britanie (Kate Winslet). Ambele au suferit eşecuri în viaţa personală şi vor să evadeze undeva în timpul sărbătorilor de iarnă. Ele fac schimb de case prin intermediul unui site, fără să intuiască faptul că în vacanţă îşi vor face prieteni pe viaţă şi îşi vor găsi perechea. Această comedie romantică a motivat şi Europa de Sud-Est să ia parte la schimbul internaţional de case, mai puţin însă şi Moldova.
Oferta şi cererea
Dacă vrei să participi la schimburi de case, trebuie să te înregistrezi pe un site specializat în intermediere. Unele dintre cele mai populare sînt www.homeexchange.com, www.homebase-hols.com şi http://www.exchangehomes.com. De obicei, cei care îşi fac profil pe astfel de site-uri, trebuie să achite o taxă anuală, care este mai mult simbolică. Suma variază de la site la site, însă nu depăşeşte $100 pe an şi, potrivit administratorilor respectivelor pagini web, este necesară pentru a demonstra intenţiile serioase ale celor ce vor să facă schimb de case.
După înscriere, eşti invitat să prezinţi detalii despre locuinţa ta: casă/apartament, amplasare, numărul de camere, bucătărie, cameră pentru copii, garaj, bibliotecă etc. Este necesar să plasezi şi poze, precum şi să furnizezi informaţii de genul dacă vrei să faci schimb şi de maşini, dacă eşti de acord să se fumeze în casa ta, dacă accepţi animale de companie etc. Pentru a interesa oamenii de locuinţa ta, trebuie să le explici ce pot vizita şi cum pot să se distreze în localitatea unde îţi este amplasată locuinţa. O descriere argumentată şi interesantă a activităţilor, monumentelor arhitecturale, istorice etc. din localitatea ta pot interesa străinii să vină pentru o vacanţă la tine acasă.
La rîndul tău, poţi căuta în baza de date de pe site-urile de profil destinaţii în ţările care te interesează. Dacă ai găsit ceva pe placul tău, atunci contactează proprietarii şi vezi dacă puteţi bate palma pentru o vacanţă.
Site-uri specializate în astfel de schimburi sînt foarte multe la număr şi, cu regret, majoritatea celor pe care am navigat nu au nici o înregistrare privind Moldova. Sigur, noi nu avem mare sau munţi, deci ne este mai greu să convingem pe cineva să facă schimb de case cu noi pentru o vacanţă, dar, cu siguranţă, există oameni care ar dori să viziteze Moldova fie pentru turism rural, Drumul Vinului sau în interes de serviciu.
Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), 36% din turişti vin în Moldova pentru a-şi dezvolta afacerile. Evident că ei au nevoie de cazare, iar dacă vin cu familia şi au nevoie temporar de o locuinţă, atunci tu poţi veni cu soluţia care ar avantaja ambele părţi. Cei mai mulţi turişti vin din România, Rusia, Ucraina şi Italia, iar BNS susţine că aceştia au preferat zona de centru şi cea de sud pentru recreere.
Primul pas în dezvoltarea schimbului de case ar fi ca moldovenii să facă schimb cu ţările vecine sau partenere în comerţ, precum România, Ucraina şi Rusia, care sînt mai avansate ca noi în acest sistem. De exemplu, cele mai multe oferte ruseşti vizează oraşele Moscova şi Sankt Petersburg. Ucraina propune să mergem în vacanţă în Crimeea. România are o ofertă foarte variată: mare, munţi sau schimb de locuinţe la oraş în interes de serviciu. Totodată, există propunerea de a vizita locurile pe care a fost ticluită legenda lui Dracula alias Vlad Ţepeş.
Cum faceţi schimb de case la modul practic?
După ce aţi ales destinaţia, adică localitatea, şi aţi găsit cîteva oferte interesante pentru Dvs., trebuie să contactaţi proprietarii locuinţelor în cauză. Unul dintre dezavantaje este că trebuie să vă sincronizaţi concediile. După ce aţi stabilit data, trebuie să întocmiţi un plan care să includă perioada pentru care faceţi schimb, detalii privind electrocasnicele disponibile din casă, cine şi cum va achita serviciile comunale, dacă faceţi schimb de automobile, dacă aveţi animale de companie care rămîn nesupravegheate acasă, cîte persoane vor locui temporar în locuinţa Dvs., cine din vecini v-ar putea îndruma în caz de necesitate, cum faceţi schimb de chei, cum funcţionează sistemul de încălzire, aveţi transport public în regiune, dacă aveţi grădină, terasă, balcon, conexiune la internet, calculator etc.
Puteţi chiar întocmi liste de tip contract în care să cădeţi de acord asupra condiţiilor de utilizare a caselor. În ultimă instanţă, trebuie să vă pregătiţi casa pentru oaspeţi, adică să faceţi curăţenie, să lăsaţi la îndemînă o listă cu telefoane de urgenţă, o hartă a regiunii, broşuri, reviste despre atracţiile turistice din împrejurimi, instrucţiunile de utilizare a diferitelor electrocasnice, instrucţiuni de îngrijire a plantelor/animalelor, dacă le aveţi, măsurile de securitate a locuinţei etc.
De obicei, persoanele care fac schimb de locuinţe solicită unui prieten sau vecin să întîmpine oaspeţii, pentru a le înmîna setul de chei şi, totodată, ca să verifice din cînd în cînd dacă totul este în regulă şi dacă aranjamentele stabilite între părţi sînt respectate.
Mai mult, înainte de a cădea de acord asupra unui schimb, puteţi contacta alţi membri care au făcut schimb cu proprietarii aleşi de Dvs. pentru a vedea dacă sînt de încredere sau nu.
Principalul avantaj al schimbului de locuinţe constă în bugetul redus pentru cazare. Banii economisiţi vă vor servi de minune în alte scopuri. Apoi aveţi ocazia să cunoaşteţi o ţară nu ca turist, ci din perspectiva unui localnic. Mai mult, vă puteţi refugia departe de locurile ce abundă în turişti. Normal că există şi dezavantaje pentru cei ce nu se vor simţi comod, ştiind că în patul lor va dormi o persoană străină sau dacă o altă gospodină va trebălui prin bucătărie. Din comentariile beneficiarilor acestui tip de vacanţe deducem că cel mai bine este ca cei ce fac schimb să fie în situaţii de viaţă asemănătoare, de exemplu, ambii parteneri au copii.
Există comentarii privind experienţe nereuşite, însă majoritatea beneficiarilor sistemului sînt extrem de mulţumiţi, ba chiar mulţi au devenit buni prieteni cu cei cu care au făcut schimb de case. Sperăm că această tendinţă în ale vacanţelor va prinde viaţă şi în Moldova, iar Revelionul viitor poate îl vom sărbători într-o ţară exotică, bucurîndu-ne de băi de soare sau de fericita ocazie de a da mîna cu Moş Crăciun în ţara lui de baştină, Lapland-ul finlandez.
La multi ani!
Înalt Preasfinţitul Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove
Viaţa feţelor bisericeşti este străină majorităţii oamenilor simpli şi din această cauză este învăluită de taină. În ajunul sfintelor sărbători de iarnă, revista Profit vă propune să aflaţi 10 lucruri mai puţin mediatizate despre Înalt Preasfinţitul Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove – un cetăţean devotat ţării şi cauzei creştine.
1.Vocaţia pentru Biserică a apărut în copilărie
Este bine cînd viața duhovnicească începe din copilărie. Mulţumesc Domnului că m-am născut într-o familie ortodoxă, cu frică de Dumnezeu, care mi-a cultivat dragostea de a sluji la altar. Aceasta este suprema şi cea mai responsabilă slujire, spre care am mers mulți ani, chiar dacă am avut multe ispite şi încercări. Viaţa duhovnicească presupune dăruire şi asemănare în toate cu Hristos, lucru spre care tind şi îi îndemn şi pe cei din jurul meu să o facă. Dacă ar fi să aleg o altă cale, aş alege-o tot pe cea bisericească, deoarece mă simt bine atunci cînd sînt de folos oamenilor. Şi asta pentru că orice activitate spre ajutorarea aproapelui îmi aduce bucurie.
2. Afacerile şi Biserica sînt incompatibile
Am susţinut recent doctoratul în economie, în domeniul managementului activităţilor economice. Titlul ştiințific în domeniul teologiei nu este recunoscut în ţara noastră, deoarece teologia nu este inclusă în nomenclatorul de stat. Din aceste considerente, mulţi absolvenţi ai şcolilor teologice sînt puşi în situația de a opta pentru o altă disciplină, cum ar fi istoria, filozofia, psihologia, dreptul, pedagogia, care nu sînt străine teologiei. Se realizează diverse studii interdisciplinare utile atît teologiei, cît şi altor domenii. Esenţa studiilor rezidă în utilitatea lor. Este o experiență nouă, iar cunoştinţele acumulate ne sînt utile în activitatea de zi cu zi în cadrul Bisericii. În ceea ce priveşte însă activitățile în domeniul afacerilor, acestea sînt incompatibile cu slujirea preoţească.
3. Despre responsabilitate
Responsabilitatea pastorală trece dincolo de interesele unui Guvern sau puteri politice. Sînt creștin ortodox şi cetăţean al acestei ţări. Am o funcție care necesită corectitudine, consecvenţă, atitudine şi luare de decizii. Încercăm să colaborăm cu toate instituţiile statului interesate să cultive şi să promoveze valorile milenare ale acestui neam.
4. Încerc să fiu la timpul potrivit la locul potrivit
Pentru mine o zi obişnuită începe cu rugăciunile personale şi slujbele pe care le oficiez în parohiile din cuprinsul Mitropoliei, însă desigur că îmi petrec o parte din timp şi la birou. Am un program de primire atît a slujitorilor, credincioşilor, pelerinilor, cît şi a tuturor celor interesaţi să colaboreze cu Mitropolia. Nu am un program strict determinat, deoarece pe parcursul zilei pot apărea situaţii imprevizibile. Însă pe cît este posibil, încerc să fiu în timpul potrivit la locul potrivit, conform necesităţilor credincioşilor. Cît despre odihnă, mă odihnesc în timpul sfintelor rugăciuni, însă mi-ar plăcea să am mai mult timp pentru lectură.
5. Combin vacanţele cu serviciul
Vacanțele mele reprezintă pelerinaje şi deplasări de serviciu. Însă în ultima vreme am momente cînd mă lasă puterile şi trebuie să merg la tratamente.
6. Toate bucatele sînt bune cu măsură
La capitolul mîncare, atît în timpul posturilor, cît şi înafara acestora, preferinţa mea este măsura. Aşa cum ne învață Sfinții Părinți şi potrivit apostolilor, toate ne sînt îngăduite, dar nu toate sînt folositoare. Evident, orice sărbătoare este un prilej de bucurie a sufletului şi a trupului.
7. Religia pe micile ecrane
Dorința noastră este de a avea cît mai multe instituţii de presă specializate pentru credincioşi. Actualmente, dispunem de cîteva ziare şi pagini web. Avem unele emisiuni la televiziune şi la radio, însă cred că în timpul apropiat va fi posibilă deschiderea unui post de radio ortodox. Cît despre mine, sînt limitat în timp ca să urmăresc zilnic televizorul, însă atunci cînd dispun de puţin timp privesc preponderent ştirile din țară şi din străinătate.
8. Biserca în pas cu tehnologiile moderne
Totul este în proces de modernizare şi acest lucru nu poate fi evitat. Încercăm să folosim noile tehnologii informaționale în slujba Bisericii. Avem pagina Mitropoliei www.mitropolia.md, care reflectă activitatea noastră. Utilizăm Internetul, inclusiv slujbele on-line la marile sărbători creştine. Cu alte cuvinte, în măsura posibilităţilor, implementăm noile tehnologii pentru a fi accesibili.
9. Muzica sensibilizează
Prefer cărţile şi muzica de suflet, care sensibilizează viaţa noastră. Ele trezesc setea de Dumnezeu şi mila faţă de semenii noştri.
10. Despre autoturisme
Nu pot avea ceva propriu. Toate lucrurile unui ierarh sînt ale Bisericii, inclusiv autoturismele. Am primit în dar mai multe unități de transport, care îmi sînt de reală necesitate, deoarece de multe ori oficiez slujbe în alte parohii. Iar din aceste considerente este necesar să fiu la timp, la distanțe mari, indiferent de starea vremii. Însă atunci cînd merg în deplasări de serviciu în afara ţării, apelez la serviciile transportului aerian.
Mesaj de final pentru cititorii revistei Profit
Dragii mei, esenţa vieţii este Dumnezeu. Să învăţăm a-L căuta şi-L vom afla. Viaţa fără Dumnezeu este nesigură şi plină de întuneric. Bunul Dumnezeu să aducă o rază de lumină în inima fiecăruia dintre noi.
Sărbători fericite!
Cînd punem punct contrabandei?
Contrabanda cu ţigarete este una dintre multiplele probleme care dau mare bătaie de cap autorităţilor. Acest fenomen negativ nu doar prejudiciază bugetul statului, ci şi îi crează o imagine nu tocmai favorabilă în exterior. Cu toate acestea, se pare că soluţionarea definitivă a problemei contrabandei cu ţigarete rămîne o misiune imposibilă, cel puţin, deocamdată.
Contrabandiştii au avut întotdeauna de profitat de pe urma „afacerilor” cu ţigarete, de vreme ce fenomenul nu este unul în scădere. În special, ţigaretele din Moldova sînt „exportate” în România sau pe piaţa Uniunii Europene, unde preţurile sînt de cîteva ori mai mari. În timp ce autorităţile au declarat „război” contrabandei cu ţigarete, contrabandiştii nu s-au pierdut cu firea, inventînd noi metode de transportare a ţigaretelor, în unele cazuri ingeniozitatea lor întrecînd orice limite.
Astfel, metodele de contrabandă cu ţigaretele moldoveneşti sînt foarte variate - de la ţigarete ascunse în tavanul vagoanelor de tren la cele tăinuite în lăzi cu mere, în sistemul de ventilaţie al maşinii, în cutii în care în acte figurează altă marfă, în rezervorul de combustibil sau cu barca peste Prut. Printre metodele de contrabandă mai noi se numără tăinuirea a zeci de pachete de ţigări în botul pantofilor mărimea 44, posesorul cărora de fapt poartă mărimea 38. Alte persoane cu greutate medie îşi înfăşoară cu lipici în jurul corpului zeci de pachete de ţigarete şi trec, astfel, hotarul de mai multe ori pe zi.
Deşi la prima vedere se pare că aceste persoane nu pot transporta o cantitate prea mare de ţigarete, experţii în domeniu susţin că zicala populară „buturuga mică răstoarnă carul mare” caracterizează perfect starea de lucruri la acest capitol.
Astfel, zecile de persoane care zilnic trec hotarul de mai multe ori avînd asupra lor sute de pachete de ţigări, timp de o lună pot transporta o cantitate echivalentă uneia aduse în România cu ajutorul unui tir, de exemplu. Contrabandiştii îşi pot permite „luxul” de a „angaja” asemenea persoane, care pentru o remunerare nu prea mare, dar semnificativă pentru cei care nu dispun de un alt loc de muncă, sînt gata să facă naveta între cele două ţări.
Diferenţa de preţ între ţigaretele comercializate în România şi în R.Moldova este destul de mare. Cel mai ieftin pachet de ţigarete în România costă legal un euro, faţă de 2-3 lei în R.Moldova. Potrivit experţilor, anume diferenţa între preţul ţigaretelor pe piaţa legală şi cea ilegală determină un nivel înalt al contrabandei. O bună parte din ţigaretele care ajung să facă obiectul contrabandei provin de la Combinatul „Tutun CTC”. Acesta însă dă din umeri şi spune că „comercializează toate produsele de tutun prin intermediul distribuitorilor”.
Atît autorităţile din România, cît şi cele din R.Moldova susţin că anual la hotarul moldo-român sînt depistate circa 2 mil. pachete de ţigarete de contrabandă. Este o cifră impunătoare, care vorbeşte şi despre volumul de ţigarete care, în pofida tuturor eforturilor depuse de ambele părţi, continuă să ajungă în România. Vă imaginaţi care este preţul acestei „afaceri” dacă numai la vamă sînt depistate fie de partea moldovenească, fie de cea română, circa două milioane de pachete, iar R.Moldova rămîne principalul „furnizor” pe piaţa românească a ţigaretelor de contrabandă?
O posibilitate de a lupta cu contrabanda ar fi majorarea preţului la ţigarete şi racordarea acestora la preţurile din UE. Aici însă apar alte întrebări. Va putea oare consumatorul să facă faţă acestor majorări şi cine garantează că ele nu vor contribui deja la înflorirea contrabandei pe teritoriul R.Moldova? Sînt întrebări care rămîn, deocamdată, fără răspuns, care însă nu este atît de greu de intuit.
Opinia expertului - Viorel Chivriga, expert economic IDIS „Viitorul”
Cel mai eficient mijloc de a lupta cu contrabanda este securizarea frontierei de stat, atît de la est, cît şi de la vest. Dotarea tehnică eficientă a celor trei puncte vamale – Leuşeni-Albiţa, Giurgiuleşti-Galaţi, Sculeni-Sculeni – şi-a demonstrat eficienţa în acest sens. Nu poţi lupta cu contrabanda în lipsa unei dotări tehnice corespunzătoare. În momentul în care toate punctele de trecere a frontierei vor fi dotate cu echipament corespunzător, se va crea un cordon foarte serios în calea contrabandei, iar nivelul acesteia va scădea ireversibil în viitor. În ceea ce priveşte, majorarea accizelor la ţigarete şi racordarea preţurilor la nivelul celor din România, nu cred că acest lucru va avea efectul scontat. Este bine ştiut că atunci cînd se pun anumite bariere în calea fumatului, cu siguranţă apar alte posibilităţi de a achiziţiona produse de tutungerie. În aceste cazuri ar putea fi vorba de înflorirea contrabandei din orient sau de producerea în condiţii indecente a ţigărilor necalitative, care ar putea provoca numeroase boli. Plăţile sociale pe care statul va fi nevoit să le achite în acest caz vor fi mult mari mari, decît efortul autorităţilor de a securiza frontierele şi de a menţine un nivel accesibil al preţurilor la ţigarete.
Opinia producătorului - Nicolae Corlăteanu, responsabil pentru relaţii corporatiste şi comunicare al Reprezentanţei din Moldova „JT International Luxembourg” S.A.
JT International consideră că problema contrabandei şi a comerţului cu produse contrafăcute trebuie soluţionată în cadrul unui parteneriat constructiv dintre producători şi guvernele statelor. În acest caz, cooperarea este un element esenţial, deoarece nici industria tutunului şi nici guvernele nu pot soluţiona individual problemele asociate comerţului ilicit cu produse din tutun. JTI a cooperat întotdeauna cu agenţiile guvernamentale în lupta împotriva contrabandei şi participă la mai multe programe publice şi organizate de industrie, menite să prevină toate tipurile de contrabandă şi contrafacere a ţigaretelor şi produselor din tutun. De exemplu, programul „Cunoaşte-ţi clientul” este implementat pentru a avea certitudinea că JTI vinde produsele sale clienţilor integri, capabili să demonstreze că respectă legislaţia locală şi standardele interne riguroase. De asemenea, un alt program „Tracking and Tracing” urmăreşte marcarea ambalajului ţigaretelor produse de JTI pînă la nivel de cartuş pentru a facilita obţinerea de către autorităţile publice a informaţiilor legate de producerea, stocarea şi vînzarea produselor. De asemenea, ca parte a eforturilor menţionate, JTI a semnat pe 14 decembrie 2007 un acord pe 15 ani cu Comisia Europeană şi cu 26 de state membre ale UE, ulterior extins asupra tuturor statelor membre, care defineşte cooperarea noastră în domeniul combaterii comerţului ilegal cu ţigarete pe teritoriul Europei.
| Potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare Novel Research, circa 1/3 din ţigările fumate în România sînt de contrabandă. În acelaşi timp, 31,5% din contrabanda сu ţigarete care ajunge pe piaţa românească provine din R.Moldova. Mai mult decît atît, ţara noastră este „lider” la acest capitol, fiind urmată de Ucraina cu 24% şi Serbia cu 21,7%. Prejudiciul cauzat statului român de contrabanda din Moldova a fost estimat la circa 60 mil. euro trimestrial. |
Nu te căsători cu afacerea
La 1 septembrie 2009 pentru ultima data am ieşit pe poarta rafinăriei Petromidia, lasînd în urmă 7 ani din viaţa mea şi sute de hectare de instalaţii de prelucrare a petrolului, petrochimice, terminale maritime, mii de staţii peco, explorare, servicii industriale şi chiar aviaţie. Tot ce se numeşte Rompetrol, cu miliarde în cifre de afaceri, cu milioane tone de ţiţei, cu zeci de mii de angajaţi şi prezenţa în zeci de ţări.
La început a fost un morman de fier vechi, la sfîrşit o afacere cu o capitalizare de $3,6 mlrd. Un moment extrem de emoţionant, aşa cum se întîmplă cînd te desparţi de ceva ce îţi este foarte drag şi scump. Şi totuşi, în cap mi se învîrtea o singură frază rostită de un prieten şi partener american: Nu te căsători cu afacerea, ea este doar o afacere!
Eu am un test pentru cei care propun un parteneriat în afaceri, îi întreb: Ce faceţi voi cînd intraţi pentru prima dată într-o încăpere necunoscută? Răspunsurile sînt diferite, dar rar unul corect – Identific calea de ieşire (exit).
Aşa şi în afaceri, de la planul iniţial de afaceri trebuie să te gîndeşti la exit. Orice investiţie este calculată cu o perioadă de amortizare de 5-6 ani. Deci, un randament (ROI) de 15-20% anual.
În acelaşi timp, este bine cunoscut că fiinţa umană este migratoare, după 4-5 ani de activitate în acelaşi loc, omul începe să obosească, să se plictisească, pierde o parte din interes şi, respectiv, eficienţă. De aceea, se recomandă odată la 5 ani să-ţi schimbi locul de muncă.
Aşadar, odată la 5 ani, cînd două lucruri coincid – unul economic, altul psihologic - trebuie să iei decizia ce faci mai departe.
În opinia mea, cea mai bună soluţie este să cauţi un exit. Variante sînt mai multe. Vinzi totul şi cauţi alte oportunităţi investiţionale, vinzi controlul unui partener strategic şi ai o parte mai mică dintr-o afacere mai mare sau faci un plasament pe bursă (IPO).
Evident, toţi se gîndesc la preţul exit-ului. Deciziile investiţionale sînt profund legate de emoţii şi rar de raţiune - cumpărăm în euforie şi vindem în panică. Aşa tip de investitor este fericit doar de două ori, atunci cînd cumpără şi atunci cînd vinde! Ca să nu nimerim în capcana emotivă, este bine să ne fixăm nişte ţinte, atît la profit, cît şi la pierderi. Le-ai atins - vinde, nu aştepta că va reveni sau va creşte. Vei pierde şi mai mult.
La toate aceste lucruri trebuie să te gîndeşti de la început, modelînd afacerea sub profilul potenţialului cumpărător (partener).
Anul acesta fondul nostru de investiţii private a avut o strategie de afaceri care părea beton – intrăm în afaceri cu potenţial în ţările vestice, pentru a ne extinde în pieţile emergente cum sînt România, Moldova, Ucraina.
Fiind noi mai mici, ne-am orientat spre firme mici şi medii din Germania, Austria, Italia. Personal am vizitat zeci de asemenea companii, dornice de a se vinde.
Marea mea deziluzie. În trecut am participat la zeci de fuziuni şi achiziţii (M&A), ce e drept a companiilor mari, dar în cazul dat ne-am ciocnit de lipsa totală de structurare a afacerii, evidenţă, transparenţă, proceduri, management. Ba mai mult, afacerea a devenit o parte a familiei deţinătoare. Un buzunar comun, din care mai mult sau mai puţin legal mănîncă toţi: buneii, părinţii, copiii, nepoţii.
În schimb, muncesc doar buneii, antreprenorii din prima generaţie, formaţi după al Doilea Război Mondial. Metodele lor de management sînt de-a dreptul patriarhale – control şi decizii personale, evidenţa în condica de hîrtie.
A mers atît cît a mers economia şi erau mai tineri fondatorii. Acum ar vinde, dar nu prea au ce, poate doar la preţ de lichidare.
Aşa dar, să nu ne lasăm conduşi în afacere doar de pasiune. Orice cumpărătură nu aţi face, de la linguri la afacere, gîndiţi-vă la componenta investiţională. Însa ea poate fi valorificată doar prin exit.
Fiţi liberi! Nu vă căsătoriţi cu afacerea!
În joc este soarta ţării
Sfîrşitul toamnei 2010 a fost unul foarte fierbinte, iar iarna se pare că va şi mai fierbinte, ţinînd cont de faptul că în rezultatul alegerilor din 28 noiembrie nici partidele membre ale Alianţei pentru Integrare Europeană (AEI) şi nici PCRM nu au acumulat un număr suficient de voturi pentru alegerea preşedintelui ţării. În aceste condiţii, negocieri aprinse se poartă atît pe eşichierul de stînga, cît şi pe cel de dreapta, iar coloratură politică a viitoarei coaliţii de guvernare este încă una incertă. Corneliu Gurin, expert juridic în cadrul Asociaţiei pentru Democraţie Participativă ADEPT, crede în posibilitatea refacerii AIE, deoarece în joc este soarta ţării şi vectorul de care se va conduce R.Moldova în viitor.
Profit: Dle Gurin, cum apreciaţi rezultatele votului din 28 noiembrie 2010?
Corneliu Gurin: Organizarea şi desfăşurarea alegerilor parlamentare o apreciez pozitiv, se observă îmbunătăţiri la toate capitolele, au fost depuse eforturi considerabile din partea tuturor subiecţilor implicaţi şi aceste eforturi au dat rezultate bune. În acelaşi timp, rezultatele alegerilor le apreciez drept unele prognozabile, chiar aş putea spune că am prezis cu o eroare de 0,5% procentajul acumulat de primele două partide.
Profit: Partidele membre ale AIE au sperat foarte mult că vor reuşi să rupă masiv voturi din electoratul comunist. Acest lucru însă nu s-a întîmplat. Consideraţi că votul acordat PCRM este un vot de neîncredere acordat Alianţei sau, pur şi simplu, electoratul PCRM este unul stabil?
C.G.: Nu cred că scopul partidelor din AIE, căci anume ele au concurat, nu Alianţa ca entitate politică, a fost să rupă masiv voturi din electoratul PCRM, deoarece alegătorii acestei formaţiuni nu-şi schimbă preferinţele într-un an de zile şi, într-adevăr, există o parte considerabilă de alegători care votează comuniştii. Scopul AIE a fost să demonstreze că există alternativă, că ţara poate fi guvernată altfel şi că orientarea europeană a marii majorităţi a cetăţenilor ţării poate fi susţinută real în ţară şi de partenerii externi.
Profit: Care au fost motivele pentru care AIE nu a reuşit să adune mai multe voturi în alegeri?
C.G.: În primul rînd, trebuie să constat că Alianţa s-a confruntat cu cîteva probleme majore: criză economică, deficit bugetar major, instabilitate politică. Din aceste considerente AIE a fost nevoită să aleagă între populismul de campanie electorală şi credibilitatea externă. Reformele iniţiate şi lipsa unor decizii de impact social direct au diminuat din posibilităţile promovării rapide. În acelaşi timp însă au asigurat un anumit realism al abordărilor în guvernarea ţării şi respectarea înţelegerilor cu partenerii externi, care au apreciat foarte mult această poziţie şi au acordat guvernării o susţinere considerabilă. Pe de altă parte, un motiv pentru care PCRM a acumulat multe voturi din partea alegătorilor, este termenul scurt de cînd nu se află la guvernare, după opt ani de control absolut.
Profit: Credeţi în posibilitatea resuscitării AIE, în condiţiile în care pînă la alegeri am fost martori la mari divergenţe în cadrul Alianţei? Vor reuşi liderii AIE să lase la o parte ambiţiile personale şi să negocieze elegant?
C.G.: Rezultatele alegerilor conturează o doză mare de încredere în partidele AIE şi chiar un anumit optimism social. Orice judecată lucidă observă că alegătorii susţin mai mult ceea ce s-a făcut în ultimul an, decît ce s-a făcut anterior. Din aceste considerente PCRM a pierdut din susţinere. Problema care se pune acum nu sînt ambiţiile personale, ci soarta ţării, vectorul de care se va conduce societatea noastră în viitor. Şi majoritatea argumentelor sînt în sprijinul reconstituirii unei coaliţii politice de orientare europeană, vestică.
Profit: După scrutinul din 29 iulie 2009, liderii AIE s-au arătat foarte convinşi că vor găsi voturile necesare alegerii şefului statului. Acum se operează exact cu aceleaşi promisiuni. Consideraţi că este corect să se meargă pe formula formării unei coaliţii care nu are numărul necesar de voturi pentru a alege preşedintele?
C.G.: Scopul principal al coaliţiei de guvernare nu trebuie să fie doar alegerea şefului statului, aceasta deja devine o problemă tehnică, de deblocare a unei crize politico-juridice. Am putea spune chiar că asistăm la o devalorizare a rolului Preşedintelui Republicii Moldova în cadrul puterii, deoarece se constată că lucrurile se pot mişca şi fără un ales special în această funcţie.
Profit: Reieşind din experienţa scrutinului electoral din 2005, dar şi luînd în calcul criza politică din ultimul an şi jumătate, cînd nu s-a reuşit de patru ori alegerea preşedintelui ţării, crearea unei coaliţii în formula PCRM+PLDM+PDM ar însemna că partidele de dreapta şi-au trădat alegătorii şi ar putea fi taxate la viitoarele alegeri?
C.G.: O coaliţie atît de largă ar însemna că în Republica Moldova politicienii au devenit brusc foarte conştienţi, altruişti şi au uitat pentru ce au pledat şi luptat în ultimii cîţiva ani. Şi, într-adevăr, mai mulţi alegători ar aprecia o atare situaţie drept trădare. Însă dacă o asemenea coaliţie ar guverna corect şi stabil patru ani de zile, fără excese şi abuzuri, iar la finele perioadei am avea nişte rezultate foarte frumoase – alegătorii vor uita „trădarea”. Însă cred că este prea puţin posibilă o asemenea situaţie în Moldova, deocamdată.
Profit: Pe cît de mare este probabilitatea pentru ca la anul să avem din nou alegeri anticipate?
C.G.: Probabilitatea alegerilor anticipate este mare, dar există şi pot fi puse în aplicare noi mecanisme de evitare a dizolvării Parlamentului. Nici unul dintre partidele parlamentare nu-şi doreşte acest lucru, iar dacă blocajul va veni din partea PCRM, celelalte formaţiuni vor putea explica mai uşor alegătorilor cine este adevăratul vinovat de obstrucţie şi boiсot, deoarece PCRM este o structură endogenă, spre deosebire de componentele AIE, care am putea spune că demonstrează „unitate prin diversitate”.
