Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
№_11_2020 (283), noiembrie 2020Moldova: Three decades of banking changes
In an article recently published by Profit Magazine (no. 10/2020) on the major changes in the old banking city of Bucharest, it was mentioned that the banking sector of the Republic of Moldova (Moldova in this article) deserves a distinct analysis. The early starts of the Moldovan banking system and its evolution are indeed unique and they differ from many points of view when compared with other countries which started their transition more than 30 years ago. At the same time, the process was in a way similar to that of other Republics of the former Soviet Union (USSR), save for the Baltic states. We hope that this modest contribution will serve as a starting point for an encyclopaedia of the Moldovan banking sector for future generations, especially in the context of two largest banks celebrating in 2021 three decades from their respective registrations.
Early banking starts
The Moldovan banking system was established in a substantially different manner as compared with that of Poland, Hungary, Romania, the Russian Federation and the Czech Republic etc. Moldova inherited from the former Soviet Union four branches/regional divisions of the former state specialized banks of the USSR, including banks for:
a) food industry and agriculture and cooperative trade;
b) industry and large constructions;
c) local communities, state trade and social service for the population;
d) the former savings house which was transformed in a bank with additional attributions in extending private mortgages.
In those days, the accounts of the state budget, including the financing of the state budget, were open with all those four banks, as the case may have been. All activities of these state-owned banking divisions (with the exception of Banca de Economii) were taken over by the new three commercial banks as joint-stock companies, in accordance with the Government of Moldova’s Decision dated 8 May 1991.
After the dissolution of the Soviet Union in 1991, the issues related to the state ownership in the banks were finally resolved for good in a period of a few years thereafter. New banks became universal ones in a short period of time. Thus the largest commercial banks of Moldova were established: Moldova-Agroindbank (MAIB), Moldindconbank (MICB), Banca Socială and Banca de Economii (the last two banks and Unibank had entered into a liquidation process in 2016). Eximbank was established later, on 29 April 1994, through a reorganisation as well. All these banks were initially closed joint-stock companies, but in 1997 legislative changes were introduced, according to which the banks were transformed in open joint-stock companies. Currently, the Moldovan banking system does not include any banking institutions from the left bank of Dniester River, despite the fact that some private banks had branches in this region, which were closed following the recommendation of Moldova’s foreign partners.
From the very beginning, the largest commercial bank of Moldova was B.C. Moldova-Agroindbank S.A.. It began its activity on 8 May 1991, by reorganizing the regional division of Agroindustrial Bank of the USSR. As of end-1991, MAIB had entered its transition period with a balance sheet of 28.9 billion Soviet ruble and has succeeded through adequate managerial policies to increase its total assets, total own funds, number of clients, loan portfolio and attracted deposits (currently, the total assets of MAIB amount to 28.28 billion lei). The second-largest bank – Moldindconbank, established on 25 October 1991 through the reorganisation of State Bank for Industry and Constructions of the former USSR, has had a more tumultuous evolution, intertwined at certain points with Investprivatbank, another bank currently in liquidation. Both MAIB and MICB have at present time strong shareholders, which will allow them to have a sound further development.
Despite all the advantages bestowed on them at their starting points (in view of the reorganisation of the regional Soviet banking divisions), all these banks were small as compared with the banks of other countries in transition. Banca Socială and Banca de Economii had disastrous endings after many years of mismanagement, especially during the last decade. Banca de Economii had registered a continuous process of contradictory changes regarding its shareholders. Finally, the state lost its controlling stake and became a minority shareholder. Also, it is worth noting that the commercial banks which overtook the regional divisions of the Soviet banks, became at the same time responsible (apart from their pure commercial activities) for the heavy costs related to free of charge services (up to almost 1998) for public finances accounts and for the accounts of many budgetary institutions as well.
However, during the same period, Moldova offered a favourable environment for the development of the private banks which were established through a collection of some deposits from population and companies or through the attraction of existing customers from other commercial banks. This was the case of Commercial Bank Victoriabank (VB), the first private bank in Moldova established on 22 December 1989.
The pictures presented in Fig. 1 show its first shares and the early days of this bank, which finally after many difficulties, has succeeded to remain operational with the support of the European Bank for Reconstruction and Development (EBRD) and of other international financial institutions (IFIs). The founder and the main shareholder of VB managed to register the new bank with the former State Bank of the Soviet Union on 22 February 1990 (licence no. 246), in a period of time in which the Soviet Union had started to disintegrate. Two months later, on 12 April 1990, the first transaction was booked. On 1 September 1991, VB was reorganised as a joint-stock company and registered with the National Bank of Moldova (NBM) (licence no. 7). A branch network started to be developed immediately and Balti Municipality was selected on 1 February 1991 for VB’s first regional presence. This bank was the first and the most illustrative example of the immense difficulties faced by the commercial banks from their starts and up to nowadays. The spectacular evolution of this bank is summarized in Table 1.
International standards and relations with IFIs
The accounting standards used by the commercial banks in the early days of transition were those inherited from the former Soviet Union. The secretarial works and correspondence, including those related to inter-banking payments and the banking terms, were all in the Russian language. The introduction of the banking terms expressed in the Romanian language was a very long and difficult process in which the international financial institutions (EBRD, IFC, IMF and others) have played a major role. All commercial banks from Moldova have started the gradual introduction of modern accounting and international audit. Many of them have succeeded to integrate themselves in the international banking system in a short period of time, but their expertise in this field has been still limited for a good part of the three decades of transition. A summary of major banking changes during the last decade is shown in Table 2.
Based on the data presented in Table 2, one can observe the dominant role played by the first four major banks (MAIB, MICB, VB and Mobiasbanca), and even more so the strong growth of MAIB during the last 10 years. Also, up to the fundamental changes in the shareholding structure of these four large banks, BCR Chişinău has been for decades a medium bank with professional management and with capital participation held by a prestigious shareholder (BCR Romania/Erste). As much as one can predict the future under the current pandemic crisis, these banks will continue to play a key role in the Moldovan market, if the political interferences will stop.
The big fraud (2012-2015), Laundromatand bankrupted/in liquidation banks
The big banking fraud in Moldova is unique amongst the transition countries. It will remain in the history of the Moldovan banks for many decades to come as a sad episode full of lessons to be learned. Since 2012 to the first part of 2015, the Moldovan banking sector suffered heavy losses, monetary and of credibility, in the aftermath of some fraudulent acts taken by a group of persons, amongst which high-level politicians, shareholders with wrong intentions and banks’ staff as well. These crooks benefited from the tacit approval/or from inactions of many Moldovan authorities. Basically, three banks (Banca de Economii, Banca Socială and Unibank) extended loans to some companies which were in special relations with a key shareholder. For all these non-performing loans, the NBM had to extend to the three banks emergency loans totalling 14 billion Lei ($1 billion at the historical exchange rates), despite the fact that there were no such regulations to allow this. These figures were later on confirmed by a few reports prepared by Kroll, an auditor hired by the Moldovan authorities as part of the conditionality requested by IFIs and other external partners of Moldova. The fraudulent loans were never re-paid and finally, the state budget of Moldova had to take them as part of the public debt. This was a heavy blow to the Moldovan banking system and to its image and more so from an external point of view. The external financing has been blocked for more than two years. The three banks were forced into liquidation on 16 October 2015 and have currently liquidators appointed by the NBM. The loss was not recovered and there is no legal final decision in this respect, despite the fact that some politicians or shareholders were in jail meanwhile, but without paying back the amounts fraudulently cashed.
Apart from the three banks mentioned above involved in this resounding scandal, more banks (11) have been declared bankrupted or were in liquidation during these three decades of transition. Amongst them: Întreprinzbanca, Business Bank, Bancosind, Investprivatbank, Banca Guineea, Basarabia Bank, Banca Turco-Română, Oguzbank and Universalbank. Each of them had very different fates, but in essence, they did not observe the basic banking prudential regulations. One more heavy blow to the image of the Moldovan banking sector was the so-called Russian Laundromat, which was possible in the context of clear deficiencies of the banking supervision in Moldova. Some banks conducted money laundering transactions of colossal amounts of money from Russia (very different amounts are estimated, between $25 billion - $47 billion). Up to now, nobody of those involved and/or from those from Moldova who "benefited" had any accountability/legal responsibility for their actions or inactions.
At the same time, it should be noted that the NBM has not fulfilled its duties in accordance with its charter and/or in line with international norms of banking supervision specific for any central bank if a reference is only made to the big banking fraud, the Russian money laundromat and the bankruptcy of the other banks.
Central bank and monetary policies
Moldova declared its independence on 27 August 1991, but the NBM was established ahead on 4 June 1991. It had a very restrictive monetary policy, to begin with. The refinancing rate for commercial banks reached 377% in March 1994, a level which was unusual on the credit markets. The minimum reserves requirement for commercial banks were also quite high (in 1994 at around 28%). Later on, the refinancing rate was gradually reduced up to 19% in April 1996, and the regulated level for the minimum reserves requirement was relaxed as well from 12% as of end-1995 to 8% as of end-1996. Currently, the refinancing rate fixed by the NBM is of 2.65% (reduced from 2.75% on 6 November 2020).
At the early stage of transition, Moldova was one of the countries which implemented in an exemplary manner the programs agreed with the IMF regarding the limits on credits. But, the recent years, the implementation of the financial programs agreed with the IMF during was many times very difficult, a fact which had a direct impact on the commercial banks. Based on the results registered in the implementation of the reforms, Moldova succeeded to obtain good ratings from the main international rating agencies during the '90 (Ba2 - Stable from Moody`s on 14 January 1997). However, this advantage was lost due to the serious negative political and financial-banking evolutions, especially over the last five years. For instance, the last rating from Moody's Investors Service was B3 - Stable on 13 January 2017, and this was possible only after a new agreement with the IMF.
With respect to the national currency, Moldova is also a particular case. This country continued to use the Soviet ruble, then the Russian ruble and own coupons up to 29 November 1993 when, with the IMF support, it decided to introduce its national currency (the Moldovan Leu - see Fig. 3). The economic potential of this country was and still is quite high if compared to its geographic dimensions and human resources available, but this is used still in a reduced proportion. When the national currency was introduced, Moldova registered an obvious economic decline (-31% GDP in 1994 and -3.2% in 1995). Inflation reached a very high level (1.283% in 1993 and 587% in 1994) and the state budget had high annual deficits (around 5-8% of GDP). Under those circumstances, the Moldovan leu (MDL) still managed to remain relatively stable in the early days of transition. In November 1993, the exchange rate against the US dollar was established at 3.85 MDL/USD. By the end of 1996, the Moldovan leu registered only a mild depreciation up to the level of 4.65 MDL/USD. However, it had depreciated drastically up to the level of 20.87 MDL/EUR and 20.04 MDL/USD by the end-2016, mainly due to the banking fraud. Currently, this currency is quoted at 20.20 MDL/EUR and 17.12 MDL/USD (11 November 2020).
Despite the fact that it did not inherit any part of the debt of the former Soviet Union (Moldova opted for the so-called "zero option" in which it was not responsible for any part of the external debt, but it did not claim any external assets of the former Soviet Union either), the external debt of Moldova started to build up rapidly, reaching the level of over $1 billion in 1997 or some 50% of its entire GDP in those days. Thirty years later, the gross external debt of Moldova reached over $7.8 billion by the end-June 2020, according to the data released by NBM (around 66.1% of GDP of the country, this key ration depending this year on how much the GDP will contract; see IMF estimation in WEO October 2020: - 4,5%). Moldova’s foreign debt does include Transnistria’s one for the energy imports from Russia. The Moldovan foreign currency reserves have had a reasonable evolution($3.5 billion as of end-October 2020) if the export potential of the country and the level of remittances received are accounted for. Remittances should be more encouraged and focused more actively on investment once the pandemic is over.
All these monetary developments had a negative impact on the commercial banks most of the times. The big banking fraud is unique amongst the countries in transition. On top of everything, the pandemic crisis of 2020 should be also taken into consideration. The commercial banks currently operate under unprecedented uncertainty, but most of them are well-capitalized to withstand. Also, in this sense, a decisive role is played by joint domestic efforts, as well as the support of Moldova’s external partners’ support and that of the international financial institutions. The new agreement with the IMF will be essential in coagulating this support.■
Moldova: Trei decenii de prefaceri bancare
Într-un articol publicat recent în Revista Profit (nr. 10/2020) despre schimbările majore din vechiul centru bancar din Bucureşti s-a menţionat faptul că sistemul bancar al Republicii Moldova (Moldova în acest articol) merită o analiza distinctă. Într-adevăr, apariţia şi evoluţia ulterioară a sistemului bancar moldovenesc este unică şi diferită din mai multe puncte de vedere faţă de alte ţări, care au început tranziţia acum mai bine de 30 de ani. În acelaşi timp, procesul a fost oarecum similar cu cel din alte republici ale fostei Uniuni Sovietice (URSS), cu excepţia ţărilor baltice. Sperăm ca acest demers modest să servească drept punct de pornire pentru o enciclopedie a sectorului bancar moldovenesc pentru generaţiile viitoare, în special că două din marile bănci vor celebra în 2021 trei decenii de la înfiinţarea lor.
Începuturi bancare
Sistemul bancar moldovenesc a fost creat în mod substanţial diferit faţă de cel al Poloniei, Ungariei, României, Federaţiei Ruse, Republicii Cehe etc. Moldova a moştenit de la fosta Uniune Sovietică patru filiale/diviziuni regionale ale fostelor bănci specializate de stat ale URSS, printre care băncile pentru:
a) sectorul agroalimentar şi comerţul cooperatist;
b) industrie şi construcţiile capitale;
c) gospodăria comunală, comerţul de stat, deservire socială a populaţiei;
d) fosta casă de economii, care a fost transformată în bancă cu atribuţii suplimentare în creditarea spaţiului locativ particular.
În anii respectivi, conturile bugetului public, inclusiv finanţarea sectorului bugetar erau, după caz, deschise la toate aceste bănci.
Activitatea acestor diviziuni bancare de stat (cu excepţia Băncii de Economii) a fost preluată de trei noi bănci comerciale – societăţi pe acţiuni, în temeiul Hotărârii Guvernului Moldovei din 8 mai 1991.
După dizolvarea URSS în 1991, în decurs de câţiva ani au fost soluţionate definitiv chestiunile patrimoniului statului aflat în folosinţa lor. Noile bănci s-au transformat în scurt timp în bănci universale. Astfel, au apărut cele mai mari bănci comerciale ale Moldovei: Moldova-Agroindbank (MAIB), Moldindconbank (MICB), Banca Socială şi Banca de Economii (în anul 2016, ultimele două bănci şi Unibank au intrat în proces de lichidare). Ulterior, la 29 aprilie 1994, la fel printr-un proces de reorganizare a fost înfiinţată Eximbank. Iniţial aceste bănci au fost societăţi pe acţiuni de tip închis. În anul 1997, au fost introduse modificări legislative, potrivit cărora acestea s-au transformat în societăţi de tip deschis. În prezent, sistemul bancar moldovenesc nu include/cuprinde instituţiile bancare din teritoriul din stânga Nistrului, deşi unele bănci private au avut filiale în această regiune, care au fost însă închise la recomandarea partenerilor externi ai Moldovei.
De la început, cea mai mare bancă comercială a Moldovei a fost B.C. Moldova-Agroindbank S.A. Aceasta şi-a început activitatea în data de 8 mai 1991, prin reorganizarea diviziunii regionale din Moldova a Băncii Agroindustriale a URSS.
La sfârşitul anului 1991, MAIB a intrat în perioada de tranziţie cu un bilanţ de 28,9 mlrd. ruble sovietice şi a reuşit prin politici manageriale adecvate să-şi dezvolte activele, capitalul total, numărul total de clienţi, portofoliul de împrumuturi şi depozitele atrase (în prezent, activele totale ale MAIB constituie 28,28 mlrd. lei).
Cea de-a doua bancă – Moldindconbank, înfiinţată în data de 25 octombrie 1991 prin reorganizarea Băncii de Stat pentru Industrie şi Construcţii a fostei URSS, a avut însă o evoluţie mai tumultoasă, întrepătrunsă în anumite etape cu Investprivatbank, o altă bancă în lichidare în prezent. Atât MAIB, cât şi MICB au în prezent acţionari puternici, care în continuare le vor asigura o dezvoltare sănătoasă.
Cu toate avantajele conferite de la înfiinţarea lor (prin reorganizarea diviziunilor teritoriale sovietice), toate aceste bănci erau însă mici în comparaţie cu băncile celorlalte ţări în tranziţie. Banca Socială şi Banca de Economii au avut un final dezastruos după mulţi ani de conduceri defectuoase, în special în ultima decadă. Banca de Economii a trecut printr-un proces continuu de schimbări contradictorii în privinţa acţionariatului. În final, statul şi-a pierdut pachetul de control în capitalul băncii şi a devenit un acţionar minoritar. De menţionat, că băncile comerciale, care au preluat activităţile diviziunilor teritoriale ale băncilor sovietice, şi-au asumat (în afara activităţii pur comerciale) implicit şi povară cheltuielilor costisitoare provenite din servicii acordate gratuit (prin inerţie până în 1998) pentru conturile finanţelor publice şi ale unui mare număr de instituţii bugetare.
În acelaşi timp, Moldova a oferit însă un cadru foarte propice pentru dezvoltarea băncilor particulare, care s-au înfiinţat prin colectarea unor sume băneşti de la populaţie şi companii sau prin preluarea unora dintre clienţii altor bănci comerciale. Acesta a fost cazul Băncii Comerciale Victoriabank (VB), prima bancă privată din Moldova înfiinţată în data de 22 decembrie 1989.
Fotografiile din Fig. 2 reprezintă primele acţiuni şi începutul acestei bănci, care în final, după multe dificultăţi, a reuşit să se menţină operaţională cu sprijinul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi al altor instituţii financiare internaţionale (IFI-uri). Fondatorul şi acţionarul principal al VB a reuşit să înregistreze noua bancă la fosta Bancă de Stat a URSS pe 22 februarie 1990 (licenţa nr. 246), într-o perioadă în care Uniunea Sovietică începea să se dezintegreze. Două luni mai târziu, în data de 12 aprilie 1990, a fost efectuată prima tranzacţie. La 1 septembrie 1991, VB a fost reorganizată în societate pe acţiuni şi înregistrată (licenţa nr. 7) la Banca Naţională a Moldovei (BNM). Imediat a început să fie dezvoltată o reţea de unităţi, iar pentru prima prezenţă în teritoriu a VB a fost selectat municipiul Bălţi pe 1 februarie 1991. Această bancă a fost primul şi cel mai ilustrativ exemplu al dificultăţilor imense cu care s-au confruntat multe bănci comerciale de la începuturile lor şi până în zilele noastre. Evoluţia spectaculoasă a acestei bănci este prezentată în Tabelul 1.
Standarde internaţionale şi relaţiile cu IFI-uri
Standardele de contabilitate aplicate de băncile comerciale la începuturile tranziţiei erau cele moştenite de la fosta Uniune Sovietică. Lucrările de secretariat şi corespondenţă, inclusiv de plăţi inter-bancare şi termenii bancari de bază erau în totalitate în limba rusă. Introducerea termenilor bancari în limba română a fost un proces dificil şi lung în care instituţiile financiare internaţionale (BERD, IFC, FMI şi altele) au jucat un rol major. Toate băncile comerciale din Moldova au început implementarea treptată a principiilor moderne de contabilitate şi audit internaţional. Multe dintre ele au reuşit în scurt timp să se integreze în sistemul bancar internaţional, dar, în acelaşi timp, expertiza lor în acest domeniu a fost limitată pentru o bună parte a celor trei decenii de tranziţie. Tabloul general al ultimului deceniu de schimbări bancare majore este prezentat în Tabelul 2.
Din aceste date, se observă rolul predominant jucat de primele patru bănci majore MAIB, MICB, VB şi Mobiasbanca, dar mai ales dezvoltarea puternică a MAIB în ultimii 10 ani. De asemenea, până la schimbările fundamentale în structura acţionariatelor de la aceste patru bănci mari, BCR Chişinău a fost decenii la rând o bancă medie cu un management profesionist şi cu o participare la capital deţinută de un acţionar de prestigiu (BCR România/Erste). Atât cât se poate anticipa viitorul în condiţiile actualei crize pandemice, aceste bănci vor domina piaţa moldovenească în continuare, dacă interferenţele politice vor înceta.
Marea fraudă (2012-2015), laundromatul şi bănci falimentate sau în lichidare
Marea fraudă bancară din Moldova este unică în rândul ţărilor în tranziţie. Aceasta va rămâne în istoria băncilor moldoveneşti pentru multe decenii de acum încolo ca un episod trist şi plin de învăţăminte. Din 2012 şi până în prima jumătate a anului 2015, sectorul bancar moldovenesc a suferit pierderi grele, monetare şi de credibilitate, în urma unor acte frauduloase întreprinse de un grup de persoane, între care politicieni la nivel înalt, acţionari rău intenţionaţi, precum şi lucrători bancari. Aceşti escroci au beneficiat de aprobarea tacită/sau de inacţiunea mai multor autorităţi moldoveneşti. În esenţă, trei bănci (Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank) au acordat împrumuturi unor companii, care se aflau în relaţii speciale cu un acţionar-cheie. Pentru aceste credite neperformante, BNM, deşi nu avea reglementari în acest sens, a fost nevoită să acorde celor trei bănci implicate împrumuturi de urgenţă în valoare de 14 mlrd. de lei ($1 mlrd., la cursul de schimb istoric). Aceste cifre au fost ulterior confirmate de câteva rapoarte Kroll, auditor angajat de autorităţile moldoveneşti, ca o parte a condiţionalităţii înaintate de IFI-uri şi alţi parteneri externi ai Moldovei. Împrumuturile frauduloase nu au fost restituite nici până în prezent, iar, în final, bugetul de stat al Moldovei le-a preluat la datoria publică. Aceasta a fost o lovitură puternică pentru sistemul bancar moldovenesc, precum şi pentru imaginea acestuia, în special pe plan extern. Finanţările externe au fost oprite mai bine de doi ani. Cele trei bănci au intrat în proces de lichidare în data de 16 octombrie 2015 şi au în prezent lichidatori numiţi de BNM. Paguba nu a fost recuperată şi nu exista nici o condamnare legală finală în aceasta privinţă, deşi, între timp, unii politicieni sau acţionari au fost la puşcărie, sumele însuşite fraudulos nu au fost restituite.
Cu excepţia acestor trei bănci, implicate în furtul secolului, multe alte bănci (11) au falimentat de-a lungul ultimelor trei decenii sau sunt în lichidare. Printre acestea pot fi enumerate: Întreprinzbanca, Business Bank, Bancosind, Investprivatbank, Banca Guineea, Basarabia Bank, Banca Turco-Română, Oguzbank şi Universalbank. Acestea au avut fiecare în parte destine diferite, dar în esenţă nu au respectat norme elementare de prudenţă bancară.
Imaginea sectorului bancar al Moldovei a suferit puternic de încă o lovitură dură, în special este vorba despre vestitul Laundromat rusesc. Acesta a fost posibil în contextul unor deficienţe clare ale supravegherii bancare în Moldova. Unele bănci au efectuat tranzacţii de spălare a unor sume colosale de bani din Federaţia Rusă (sunt vehiculate diferite sume, între $25 mlrd. – $47 mlrd.). Până în prezent, nimeni dintre cei implicaţi şi/sau dintre „beneficiari” din Moldova n-au purtat nici o răspundere pentru acţiunile sau inacţiunile lor.
În acelaşi timp, trebuie menţionat şi faptul că BNM nu a fost la înălţimea cerinţelor statutare şi/sau internaţionale în materie de supraveghere bancară specifice unei bănci centrale, dacă ne referim doar la marea fraudă bancară, la Landromatul rusesc, la falimentarea celorlalte bănci.
Banca centrală şi politici monetare
În data 27 august 1991, Moldova şi-a declarat independenţa, iar BNM a fost înfiinţată încă de pe 4 iunie 1991. La început, a avut o politica monetară deosebit de restrictivă. Rata de refinanţare pentru băncile comerciale ajunsese în martie 1994 la 377%, nivel neobişnuit pe pieţele interne de credit. Rezervele minime obligatorii ale băncilor comerciale au fost, de asemenea, foarte ridicate (în anul 1994 – circa 28%). Ulterior, rata de refinanţare a fost redusă treptat până la nivelul de 19% în aprilie 1996, iar cerinţa pentru rezervele minime obligatoriii a fost, de asemenea, relaxată de la nivelul de 12% la finele anului 1995 până la nivelul de 8% la sfârşitul anului 1996. În prezent, rata de refinanţare de bază stabilită de BNM este de 2,65% (redusă de la 2,75% pe 6 noiembrie 2020).
La începuturile tranziţiei, Moldova a fost una dintre ţările care a implementat în mod exemplar programele convenite cu FMI în ceea ce priveşte plafonarea creditului intern. Însă, în ultimii ani, implementarea programelor financiare convenite cu FMI a fost adesea anevoioasă, ceea ce a avut un impact direct asupra băncilor comerciale. Pe baza rezultatelor bune obţinute în implementarea reformelor, Moldova a reuşit să obţină cotări bune de la principalele agenţii internaţionale de rating în anii '90 (în data de 14 ianuarie 1997, Agenţia Moody’s a stabilit un rating de credit de Ba2 - Stable). Acest avantaj a fost însă pierdut din cauza gravelor evoluţii politice şi financiar-bancare, în special din ultimii cinci ani. De exemplu, ultima cotare de la Moody's Investors Service a fost de B3 - Stable, la 13 ianuarie 2017, doar după încheierea unui nou acord cu FMI.
În ceea ce priveşte moneda naţională, Moldova este un caz aparte. Această ţară a folosit încă rubla sovietică, ulterior rubla rusească şi propriile cupoane până la 29 noiembrie 1993, când a decis, cu sprijinul FMI, introducerea monedei naţionale (leul moldovenesc - vezi Fig. 3).
Potenţialul economic al acestei ţări a fost şi este încă destul de ridicat, comparativ cu dimensiunile geografice şi resursele umane disponibile, dar acesta este folosit încă într-o proporţie redusă. La data introducerii monedei naţionale, Moldova înregistra un declin economic evident (-31% PIB în 1994 şi -3,2% în 1995). Inflaţia atingea niveluri deosebit de ridicate (1 283% în 1993 şi 587% în 1994), iar bugetul statului înregistra anual deficite mari (circa 5-8% din PIB). În aceste condiţii, leul moldovenesc (MDL) a reuşit să se menţină relativ stabil la începutul tranziţiei. În noiembrie 1993, cursul faţă de dolarul SUA a fost stabilit la 3,85 MDL/USD. La sfârşitul anului 1996, leul moldovenesc înregistrase doar o uşoară depreciere până la nivelul de 4,65 MDL/USD. Acesta s-a depreciat însă drastic până la nivelul de 20,87 MDL /EUR şi 20,04 MDL/USD la finele anului 2016, în principal, ca urmare a fraudei bancare. În prezent această monedă este cotată la 20,20 MDL/EUR şi 17,12 MDL/USD (11 noiembrie 2020).
Deşi nu a preluat nimic din datoria fostei Uniuni Sovietice (Moldova a optat pentru aşa numita „opţiune zero”, în care nu a preluat datorie externă, dar nici nu a avut pretenţii la activele externe ale fostei URSS), datoria externă a Moldovei a început să se acumuleze rapid, atingând nivelul de peste $1 mlrd. în 1997 sau circa 50% din valoarea întregului PIB moldovenesc de atunci. În 30 de ani, datoria externă brută a Moldovei a ajuns la peste $7,8 mlrd. la sfârşitul lunii iunie 2020, conform datelor publicate de BNM (circa 66,1% faţă de PIB-ul Moldovei, această raţie cheie depinzând anul acesta de cât de mult se va contracta PIB-ul; a se vedea estimarea FMI în WEO Octombrie 2020: -4,5%). Datoria externă a Moldovei cuprinde şi pe cea a Transnistriei pentru importul de energie din Rusia. Rezervele valutare ale Moldovei au avut o evoluţie rezonabilă ($3,5 mlrd. la sfârşit octombrie 2020), dacă se ţine cont de capacitatea de export a acestei ţări şi de nivelul remitenţelor primite din străinătate. Acestea ar trebui şi mai mult stimulate şi orientate mai activ către investiţii odată cu terminarea crizei pandemice.
Toate aceste evoluţii monetare au avut cel mai adesea un impact negativ asupra băncilor comerciale. Marea fraudă bancară este unică în rândul ţărilor în tranziţie. La toate acestea se adaugă şi lovitura crizei pandemice din 2020. Băncile comerciale acţionează în prezent în condiţii de incertitudine fără precedent, dar cele mai multe dintre ele sunt bine capitalizate pentru a rezista. De asemenea, în acest sens un rol decisiv joacă eforturile comune interne susţinute, precum şi suportul partenerilor externi ai Moldovei şi al organismelor financiare internaţionale. Noul acord cu FMI va fi esenţial în coagularea acestui suport.■
AIPA - cheia spre subvenţionarea agriculturii
Prin intermediul Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură din Moldova (AIPA) se oferă subvenţii anuale agricultorilor din Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural (FNDAMR). În ultimii ani se atestă o tendinţă în sporirea valorii FNDAMR de la 900 mil. lei în anul 2017 la 1,2 mlrd. lei în anul 2020. Ca rezultat, sporeşte numărul locurilor noi de muncă create, dar şi atragerea investiţiilor în ramurile conexe. Mulţi dintre beneficiarii fondului recunosc că fără aceste resurse nu ar fi întemeiat o afacere în domeniul agriculturii. Despre începuturile şi tendinţele în subvenţionarea agriculturii din R. Moldova, dar şi despre fondul investiţional curent, reporterul revistei Profit, Maria Bocan, a discutat cu directorul AIPA, Vadim CURMEI.
Profit: Dle Curmei, AIPA este una dintre principalele structuri care acordă sprijin real sectorului agricol din ţară. Vă rog să ne spuneţi care a fost evoluţia Agenţiei, precum şi bugetul iniţial de subvenţii?
V.C.: Procedura de subvenţionare a producătorilor agricoli a demarat în anul 2001, atunci când în premieră au fost alocate 30 mil. lei pentru stimularea creditării de către băncile comerciale a agenţilor economici, producători de producţie agricolă.
Până în anul 2010, fondul de subvenţionare a fost gestionat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, iar odată cu instituirea AIPA prin HG nr. 60/2010 sursele financiare alocate fondului de subvenţionare sunt administrate de Agenţie.
Astăzi, misiunea AIPA este de a susţine financiar producătorii agricoli şi comunităţile locale în vederea dezvoltării sectorului agroindustrial şi mediului rural, precum şi gestionarea eficientă a resurselor financiare pentru susţinerea producătorilor agricoli, asigurând monitorizarea şi evaluarea acestor resurse în relaţie cu măsurile calitative şi cantitative ale impactelor generate de agricultorii susţinuţi de către stat.
În 10 ani de activitate, Agenţia a acordat susţinere financiară pentru crearea a peste 40 de mii de obiecte investiţionale în sectorul agroindustrial. În acest scop, pe conturile beneficiarilor de subvenţii au fost virate circa 6,5 mlrd. de lei. În consecinţă, a fost posibilă atragerea, în sectorul agricol şi mediul rural, a investiţiilor în valoare de peste 35 mlrd. lei, astfel fiind generată crearea a peste 10 mii locuri noi de muncă.
Investiţiile efectuate de producătorii agricoli confirmă că suportul financiar acordat din partea statului contribuie, în mod substanţial, la dezvoltarea afacerilor prin asigurarea potenţialului de venit şi sporirea competitivităţii sectorului.
Profit: Care sunt mecanismele şi criteriile de repartizare a subvenţiilor pentru agricultorii?
V.C: La ziua de azi, AIPA implementează două modalităţi de subvenţionare. Din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, subvenţionarea post-investiţională pentru susţinerea investiţiilor efectuate în dezvoltarea agriculturii şi mediului rural, o formă de subvenţionare clasică care deja mai bine de 10 ani se implementează de AIPA şi subvenţionarea în avans, un mecanism de sprijin a agricultorilor conform metodologiei europene, lansat în vara anului 2018.
Sprijinul se oferă pentru susţinerea investiţiilor ce urmează a fi implementate de tineri şi femei ce se lansează prin proiecte start-up pentru prima dată în activitate economică. Criteriile de eligibilitate sunt în dependenţă de procedura de subvenţionare şi sunt stabilite în cadrul normativ aferent Proiectelor din cadrul FNDAMR.
De menţionat, că din anul 2019 prin HG 476 au fost instituite trei măsuri noi de subvenţionare în avans privind îmbunătăţirea nivelului de trai şi de muncă în mediul rural destinate autorităţilor publice locale de nivelul I şi pentru persoanele fizice şi juridice ce desfăşoară activităţi non-agricole.
Profit: Care a fost bugetul Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural anul trecut?
V.C.: în anul 2019, bugetul FNDAMR a constituit 950 mil. lei, fiind recepţionate 7505 cereri de subvenţionare în valoare de peste 1,18 mlrd. lei. Din totalul de 4476 de producători agricoli unici, 180 au fost debutanţi, ceea ce constituie 4% din totalul solicitanţilor de subvenţii.
Valoarea investiţiilor efectuate de producătorii agricoli în 2019 constituie circa 4 mlrd. lei, generând peste 2500 locuri noi de muncă.
Cea mai mare pondere a solicitărilor de subvenţii din anul 2019 au fost direcţionate către dezvoltarea infrastructurii post-recoltare şi procesare, fiind solicitate subvenţii în sumă de 399,3 mil. lei, precum şi subvenţionarea tehnicii şi utilajului agricol, inclusiv mini-till şi no-till, fiind solicitate subvenţii în valoare de 245,8 mil. lei.
Totodată, în contextul implementării subvenţiilor în avans pentru proiectele start-up, în anul 2019, Ministerul Agriculturii a lansat trei apeluri de depunere a cererilor. În urma acestor apeluri, AIPA a recepţionat 63 de cereri de solicitare a subvenţiilor în avans. Astfel, din totalul dosarelor depuse în anul 2019, 37 proiecte start-up sunt administrate de femei-fermieri şi 26 de afaceri sunt gestionate de tineri fermieri.
Profit: Cu cât s-a majorat bugetul FNDAMR în anul curent, luând în considerare seceta prelungită şi îngheţurile? Dar cum a evoluat mărimea acestuia în ultimii 5 ani?
V.C.: Valoarea FNDAMR în 2020, în comparaţie cu anul precedent, s-a majorat cu 250 mil. lei constituind 1,2 mlrd. lei, dintre care 300 mil. lei constituie compensaţiile pentru atenuarea consecinţelor calamităţilor naturale din acest an.
Dacă realizăm o retrospectivă a anului de subvenţionare – 2015, constatăm, că Fondul de subvenţionare în 2020 a ajuns practic să fie dublu comparativ cu cinci ani în urmă, ceea ce demonstrează că indiferent de guvernare, agricultura rămâne a fi o prioritate strategică a ţării.
În fiecare an, Fondul de subvenţionare este defalcat spre mai multe direcţii, în primul rând, la plata restanţelor faţă de producătorii agricoli urmare a epuizării surselor financiare din fond, ca contribuţie în Fondul Viei şi Vinului, ca suport financiar la implementarea proiectelor investiţionale prin subvenţii în avans pentru proiecte start-up, dar şi a celor ce vizează îmbunătăţirea nivelului de trai şi de muncă în mediul rural.
În cele din urmă, dar nu mai puţin important, către susţinerea investiţiilor post-investiţionale în toate ramurile conexe agriculturii.
Profit: Care sectoare din agricultura autohtonă beneficiază cel mai des de subvenţii?
V.C.: Conform datelor AIPA, putem deduce că, sectorul horticol este într-o dinamică ascendentă, dovedită prin ponderea mare a solicitărilor de subvenţii pentru tehnică şi utilaj agricol (circa 26% din Fond), la implementarea proiectelor de înfiinţare şi modernizare a plantaţiilor multianuale, precum şi la defrişarea celor neproductive, care sunt înlocuite cu plantaţii superintensive (circa 21% din Fond).
Într-un ritm alert se dezvoltă şi domeniul infrastructurii post-recoltare şi procesare, fiind în topul celor mai subvenţionate proiecte (de la 24% în 2015 la 32% în 2019).
Profit: De ce ajutor din partea statului beneficiază astăzi fermierii, care se ocupă de creşterea animalelor?
V.C.: Subvenţionarea sectorului zootehnic din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural se realizează prin mai multe măsuri de sprijin atât postinvestiţionale, cât şi în avans.
Prin prisma suportului oferit de stat, producătorii agricoli pot investi şi realiza proiecte pe întreg lanţul valoric: de la construcţia/modernizarea fermelor, procurarea animalelor de prăsilă până la procurarea utilajelor necesare la prelucrarea/procesarea produselor lactate şi de carne.
Cu toate acestea, constatăm o diminuare continuă a efectivelor de animale şi a productivităţii acestora. În acelaşi timp, creşte şi riscul de asigurare a securităţii alimentare a ţării, impunându-se astfel necesitatea elaborării unui mecanism de susţinere a sectorului zootehnic, prin acordarea subvenţiilor directe ca suport suplimentar la compensarea parţială a cheltuielilor suportate, în vederea menţinerii unui nivel cât mai înalt al venitului fermierilor. Astfel, revitalizarea sectorului zootehnic rămâne a fi o prioritate pe agenda Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, din această raţiune. Ministerul de resort este în proces de elaborare a proiectului de regulament cu privire la acordarea plăţilor directe pe cap de animal.
În acest context, AIPA este responsabilă de elaborarea şi punerea în aplicare a noului mecanism de subvenţionare prin elaborarea manualelor de proceduri dar şi instituirea unui sistem informaţional de administrare şi control aferent plăţilor directe.
Profit: Care sunt partenerii de dezvoltare ai Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură?
V.C.: Colaborarea internaţională desfăşurată de AIPA în relaţie cu instituţiile similare din spaţiul UE, desigur, este o premisă importantă pentru fortificarea capacităţilor instituţionale în vederea administrării măsurilor de sprijin pentru a fi în concordanţă cu metodologia UE.
Familiarizarea cu ultimele evoluţii din domeniul subvenţionării în statele membre UE poate fi materializată doar printr-o colaborare fructuoasă precum este cu APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură) şi AFIR (Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) din România dar şi Agenţii de Plăţi din Austria, Polonia, Republica Cehă, Slovenia, Croaţia, Ungaria având semnate în acest sens Protocoale de Cooperare Interinstituţională.
Ca rezultat al derulării primului proiect Twinning, din 2018, AIPA implementează cu succes procedura de subvenţionare în avans, dedicată finanţării start-upurilor şi, din 2020, a proiectelor aferente dezvoltării mediului rural.
Totodată, în toamna acestui an a demarat un nou proiect Twinning finanţat de Uniunea Europeană şi implementat de Consorţiul de înfrăţire format din reprezentanţi ai trei instituţii europene Agrarmarkt, Austria (AMA) – lider de proiect, Serviciul Alimentar şi Veterinar de Stat din Lituania (SFVS) precum şi Agenţia pentru Reconstrucţia şi Modernizarea Agriculturii (ARMA), Polonia.
Proiectul va oferi asistenţa necesară Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, AIPA şi Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentară (ANSA) în vederea consolidării capacităţilor instituţionale, drept scop fiind realizarea angajamentelor asumate în cadrul Acordului de Asociere prin asigurarea sprijinului suplimentar pentru agricultură, dezvoltare rurală şi siguranţa alimentară din R. Moldova.
Prin acest proiect, AIPA urmăreşte pregătirea instituţională a Agenţiei la implementarea plăţilor directe. Miza cea mare este realizarea misiunilor de audit în vederea evaluării gradului de conformitate a procedurilor interne cu cerinţele şi standardele europene în vederea acreditării pe viitor a instituţiei cu scopul de a gestiona fonduri UE.
Pe această cale, aduc sincere mulţumiri Delegaţiei Uniunii Europene în R. Moldova pentru suportul indispensabil oferit prin intermediul Proiectelor Twinning în procesul de modernizare şi reformare a sectorului agroindustrial şi de dezvoltare rurală din R. Moldova.
Profit: Pe site-ul oficial al AIPA sunt specificate funcţiile şi atribuţiile acestei Agenţii, printre care se regăseşte şi gestionarea FNDAMR, precum şi a altor fonduri destinate susţinerii producătorilor agricoli şi dezvoltării mediului rural. Care sunt celelalte fonduri?
V.C.: Misiunea de bază a Agenţiei, după cum aţi menţionat, desigur este gestionarea FNDAMR dedicat susţinerii producătorilor agricoli pentru a deveni competitivi atât pe pieţele interne, cât şi cele externe, precum şi dezvoltării zonelor rurale din R. Moldova.
Pe lângă gestionarea FNDAMR, din anul 2014, AIPA gestionează cu succes distribuirea granturilor către grupurile de producători din cadrul Proiectului Agricultura Competitivă din Moldova (MAC-P).
De asemenea, în perioada 2012-2014, AIPA a administrat fonduri UE dedicate dezvoltării sectorului agricol în cadrul Programului de Suport Bugetar „Stimularea Economică în Zonele Rurale” – ESRA. Scopul acestui proiect este susţinerea dezvoltării economice durabile în zonele rurale ale ţării, inclusiv, prin crearea afacerilor noi în mediul rural, care să genereze locuri de muncă bine plătite şi creşterea socio-economică uniformă în zonele ţării.
Un suport considerabil pentru bugetul R. Moldova din partea Comisiei Europene, în perioada 2015-2017, a constituit Programul ENPARD Moldova. Acesta a fost orientat spre susţinerea eforturilor Guvernului în procesul eradicării sărăciei, promovării creşterii durabile, sporirii securităţii alimentare şi ocupării forţei de muncă în regiunile rurale. Astfel, unul din actorii principali în atingerea obiectivelor ENPARD a fost Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură prin intermediul căreia s-au debursat fonduri UE.
În urma celor relatate, pot afirma cu certitudine că AIPA a dat dovadă de-a lungul timpului de profesionalism şi competenţe necesare în gestionarea cu brio nu doar a Fondurilor naţionale, dar şi externe, aprecieri consemnate în rapoartele de monitorizare şi evaluare ale experţilor internaţionali.■
Далее...
Uldis MIKUTS: Letonia sprijină Moldova pe calea integrării europene
Interviu acordat agenţiei de presă INFOTAG de către Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Letonia în Republica Moldova, Uldis MIKUTS.
I.: Dle Ambasador, Republica Letonia sărbătoreşte Ziua Independenţei la 18 noiembrie. Cum aţi caracteriza pe scurt calea de dezvoltare a Letoniei în perioada de independenţă. Care sunt principalele realizări ale poporului leton în această perioadă?
Uldis MIKUTS: Pe scurt, această cale poate fi caracterizată prin sintagma latină „Per aspera ad astra” sau „Prin greutăţi, către stele”. La 18 noiembrie 1918, politicienii letoni s-au adunat la Opera din Riga şi, în cadrul unei ceremonii oficiale, au proclamat Republica democratică independentă Letonia. La acea vreme, ideea statului independent Letonia însemna apariţia unei noi identităţi naţionale cu rădăcini într-un teritoriu comun, în limba şi cultura comună ce datează din secolul al XIII-lea.
După declararea independenţei, Letonia a trebuit, însă, să lupte pentru statalitatea sa timp de aproape doi ani. Letonia şi-a început dezvoltarea ca republică democratică până la cel de-al doilea război mondial, care a fost urmat de ocupaţia şi stăpânirea sovietică timp de aproape 50 de ani, ca urmare a protocoalelor secrete la acordul dintre Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, cunoscută şi sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop.
Independenţa a fost restabilită ca urmare a perioadei de renaştere naţională de la sfârşitul anilor 1980, care a culminat cu adoptarea, la 4 mai 1990, a Declaraţiei „Cu privire la restaurarea independenţei Republicii Letonia”.
Aceste etape istorice demonstrează că istoria Letoniei este o istorie a continuităţii, în care moştenirea valorilor şi dorinţa de libertate şi democraţie depăşesc constant influenţa puterilor străine. În opinia mea, aceasta este cea mai mare realizare a ţării noastre până în prezent.
I.: Letonia întotdeauna a susţinut R. Moldova pe calea apropierii de Uniunea Europeană, oferind ţării noastre asistenţă multilaterală în procesul de implementare a Acordului de Asociere RM-UE. Cum apreciaţi implementarea de către R. Moldova a prevederilor acestui acord?
Uldis MIKUTS: Într-adevăr, Letonia întotdeauna a susţinut şi va continua să susţină eforturile R. Moldova pe calea europeană. Ne aşteptăm ca Guvernul RM să implementeze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană şi să pună în aplicare reformele stipulate în acest document.
Reforma sistemului judiciar, consolidarea statului de drept, combaterea corupţiei şi a economiei tenebre, asigurarea pluralismului mass-media şi dezvoltarea economică durabilă ar trebui să fie printre priorităţile principale ale autorităţilor R. Moldova. Este foarte important să fie înregistrat progres în aceste domenii. De asemenea, este foarte important să se asigure sustenabilitatea acestor reforme pentru ca cetăţenii să poate simţi beneficiile lor.
I.: ţinând cont de experienţa letonă de integrare în Uniunea Europeană, ce „distanţă de integrare” credeţi că a parcurs deja R. Moldova?
Uldis MIKUTS: Există o asociere politică şi o integrare economică puternică între UE şi R. Moldova, care au la bază Acordul de Asociere şi Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Acordul de asociere este, în principiu, cel mai ambiţios şi de amploare tip de acord pe care UE îl poate încheia cu o ţară terţă. În cazul R. Moldova, Acordul de asociere oferă un cadru cuprinzător pentru relaţiile cu UE. Pe scurt, procesul de asociere este, desigur, o etapă profundă şi serioasă a relaţiilor între Uniunea Europeană şi R. Moldova.
I.: Care sunt aspectele cărora R. Moldova ar trebui să acorde mai multă atenţie în procesul de apropiere de Uniunea Europeană?
Uldis MIKUTS: Punctul cheie este implementarea reformelor bazate pe Acordul de Asociere şi Acordul privind Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Este foarte important ca R. Moldova să continue să implementeze agenda de asociere pentru a consolida în continuare relaţiile cu UE. Acest lucru este reciproc benefic, întrucât agenda de asociere va aduce avantaje pe termen lung pentru întreaga societate.
De asemenea, credem că R. Moldova ar trebui să profite din plin de oportunităţile oferite de diferite instrumente ale UE, cum ar fi Twinning, Erasmus, regimul fără vize, participarea la misiunile UE etc.
I.: Cum aţi caracteriza nivelul relaţiilor dintre Moldova şi Letonia?
Uldis MIKUTS: Moldova şi Letonia au stabilite relaţii de cooperare foarte strânse. Letonia întotdeauna a avut un dialog politic activ cu Moldova, cu schimburi frecvente de vizite şi întâlniri la nivel înalt sau, în ultimul timp, cu convorbiri telefonice. Relaţiile economice între cele două state se dezvoltă. A fost creată o reţea excelentă de cooperare şi acorduri între diferite regiuni şi municipalităţi din ambele ţări. Moldova a fost şi este un beneficiar prioritar al programelor de cooperare implementate de Letonia timp de aproape 15 ani. şi, mai presus de toate, în ambele ţări locuiesc oameni prietenoşi, sinceri şi de o ospitalitate extraordinară, ceea ce oferă o bază excelentă pentru dezvoltarea relaţiilor noastre în continuare.
I.: Credeţi că potenţialul de dezvoltare comercială şi economică între cele două state este în prezent utilizat la maximum? Ce împiedică creşterea volumului de investiţii letone în economia Moldovei?
Uldis MIKUTS: Cu siguranţă, există potenţial pentru o pondere mai mare a investiţiilor letone în economia R. Moldova, în special, dacă analizăm posibilităţile oferite de zonele economice libere de aici.
Cred că mediul de afaceri transparent şi deschis este un alt element cheie care determină orice companie străină să investească într-o ţară sau alta. În opinia mea, este important ca mediul de afaceri din Letonia să fie informat despre oportunităţile de dezvoltare a afacerilor în Moldova. Acest lucru poate fi realizat prin organizarea forumurilor de afaceri, vizitelor delegaţiilor comerciale sau implicarea activă a actorilor locali relevanţi.
Aş putea da drept exemplu de bună cooperare relaţiile noastre cu Agenţia de Dezvoltare Regională Nord sau cu Agenţia de Promovare a Investiţiilor şi Exporturilor din Găgăuzia. În opinia mea, aceste organizaţii sunt actori activi şi exemplari care depun eforturi pentru a identifica noi oportunităţi comerciale. Există, desigur, şi multe alte organizaţii similare.
I.: Câte întreprinderi moldo-letone activează în prezent în ţara noastră? De ce este nevoie pentru ca numărul acestor companii să crească?
Uldis MIKUTS: În prezent, în Letonia activează 154 companii cu investiţii moldoveneşti în capitalul social. Suma totală a acestor investiţii este de aproximativ 1 mil. de euro. Suma investiţiilor letone în companiile moldoveneşti este de circa 6 mil. de euro. Nu ar trebui să fie dificil de identificat antreprenori, care ar dori să-şi extindă activităţile peste hotare în anumite domenii. Pentru aceasta sunt necesare mai multe cunoştinţe despre oportunităţi, mediul de investiţii şi sectoarele prioritare, iar evenimentele de afaceri, aşa cum am menţionat deja, sunt instrumente perfecte în acest sens. De asemenea, Ambasada Letoniei în RM şi-a stabilit drept una dintre priorităţi schimbul de informaţii cu privire la posibilităţile de dezvoltare a afacerilor în cele două ţări.
I.: Care este în prezent volumul comerţului între R. Moldova şi Letonia? Cum a evoluat acesta în ultimii ani?
Uldis MIKUTS: În 2019, am înregistrat o creştere semnificativă a comerţului între ambele ţări, acesta crescând cu 26,5% şi ajungând la 35 mil. de euro. Deşi potenţial de creştere suplimentară există, este important să menţionăm că volumul anual al comerţului a crescut cu circa 10% în ultimii ani. Balanţa comercială este pozitivă pentru Letonia, volumul exporturilor letone către Moldova fiind de aproximativ 3 ori mai mare decât cel al importurilor din RM. Principalele mărfuri pe care Letonia le exportă în Moldova sunt produsele chimice, inclusiv produse farmaceutice, utilajele şi produsele alimentare. Moldova exportă în Letonia produse alimentare, echipament şi produse vegetale.
I.: Cum ar trebui să se dezvolte economia RM pentru a atinge un nivel al PIB-ului pe cap de locuitor similar cu cel al Letoniei?
Uldis MIKUTS: Având în vedere diploma mea în economie şi privind situaţia din punctul de vedere al teoriei economice, aş pune probabil accentul pe extinderea nivelului de productivitate şi creşterea valorii adăugate, lucru care ar necesita forţă de muncă bine calificată. Din punct de vedere al economiei clasice, un obiectiv pe termen lung ar trebui să fie obţinerea creşterii economice şi crearea unei structuri economice durabile. Acest lucru, la rândul său, se poate realiza prin dezvoltarea unei industrii de producţie puternice, competitive şi bazate pe tehnologie, a unui mediu de afaceri prietenos şi unui sector de administraţie publică eficient şi de dimensiuni adecvate. Acest lucru ar trebui să permită crearea unei astfel de structuri economice care să asigure o creştere economică durabilă şi creşterea nivelului de prosperitate, ceea ce înseamnă automat un PIB mai mare pe cap de locuitor.
Recunosc că, în practică, acest lucru este relativ greu de atins în orice ţară, iar Moldova nu este o excepţie. Cu siguranţă, creşterea productivităţii economice şi a bunăstării oamenilor este un obiectiv pe termen lung.
I.: Cum ar putea turismul viticol ajuta Moldova în acest sens? Ar putea el atrage turişti din Letonia în ţara noastră?
Uldis MIKUTS: Turismul viticol este deja un magnet puternic care atrage turişti din multe ţări, inclusiv Letonia. Cu toate acestea, vedem că cetăţenii Letoniei vizitează Moldova nu doar în perioada sărbătorilor dedicate vinului organizate toamna, ci şi pe tot parcursul anului.
În opinia mea, autorităţile RM ar trebui să depună mai multe eforturi, inclusiv la nivel de promovare, în toate cele trei ţări baltice Letonia, Estonia şi Lituania. ştiu din propria experienţă că Moldova are multe de oferit - beciurile lungi şi misterioase, vinuri de calitatea şi mâncăruri gustoase - toate la un preţ foarte competitiv. Dacă aceste oportunităţi sunt combinate cu altele existente în această ţară frumoasă, atunci rezultatul final va fi unul uimitor.
I.: Care este dinamica relaţiilor dintre Moldova şi Letonia? Unde este aceasta exprimată cel mai clar?
Uldis MIKUTS: În primul rând, aş numi contactele dintre oameni şi relaţiile umane.
Moldova şi Letonia au o suprafaţă similară şi aproximativ acelaşi număr de locuitori. Ambele ţări au o parte a istoriei comune şi în ambele ţări se vorbesc mai multe limbi - toate acestea constituie o bază perfectă pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor dintre ţările şi naţiunile noastre.
Disponibilitatea Letoniei de a împărtăşi experienţa şi cele mai bune practici cu R. Moldova şi cetăţenii ei - cred că acesta este lucrul care caracterizează relaţiile noastre cel mai bine. Desigur, merită menţionate şi alte câteva domenii, ca de exemplu cooperarea regională, cu aproximativ 30 de acorduri încheiate între administraţiile locale din ambele ţări sau cooperarea bilaterală activă între Letonia şi Moldova în ultimii 15 ani, cu peste 80 de proiecte comune finalizate în această perioadă.
I.: Cum cooperează Moldova şi Letonia în cadrul organizaţiilor internaţionale şi regionale?
Uldis MIKUTS: Întrucât suntem ţări asemănătoare, de obicei, încercăm să ne sprijinim reciproc candidaturile pentru funcţii de nivel înalt în diferite organizaţii internaţionale, în special în Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Acest lucru este deosebit de important pentru noi, deoarece Letonia a înaintat o candidatură pentru postul de membru non-permanent al Consiliul de Securitate al ONU în 2026-2027. În ceea ce priveşte structurile Uniunii Europene, Letonia tinde să sprijine o abordare pozitivă comună faţă de Moldova, inclusiv în cadrul Parteneriatului Estic. La rândul nostru, ne aşteptăm ca Moldova, ca ţară asociată, să se alinieze la poziţiile şi declaraţiile UE în organizaţiile internaţionale.
I.: Ce evenimente se află pe agenda Ambasadei Letoniei în Republica Moldova pentru viitorul apropiat şi pe termen lung: vizite, evenimente culturale, schimb de delegaţii?
Uldis MIKUTS: Situaţia generală legată de pandemia de Covid-19, din păcate, nu permite să facem planuri pe termen lung sau chiar pe termen mediu. Cu toate acestea, fiecare criză aduce şi oportunităţi. Companiile din ambele ţări vor continua să funcţioneze şi noi, la rândul nostru, vom continua să căutăm oportunităţi pentru a impulsiona cooperarea intre ele. Ambasada va continua să colaboreze cu ministerele de sector din ambele ţări pentru ne pregăti de eventuala şedinţă a comisiei interguvernamentale din ambele ţări. În luna noiembrie va avea loc prezentarea finală a trei proiecte bilaterale de cooperare pentru dezvoltare între Letonia şi Moldova, la care a participat şi Ambasada. În 26 ianuarie anul viitor, vom marca o altă aniversare, cea de recunoaştere, la nivel internaţional, a Republicii Letonia care a avut loc la 26 ianuarie 1921 şi este considerată un mare succes al diplomaţiei şi diplomaţilor letoni.
Deci, în pofida pandemiei şi incertitudinii, munca şi eforturile noastre de a consolida în continuare legăturile bilaterale vor continua cu siguranţă.■
Далее...
Anna Akhalkatsi: Moldova – lider în evaluarea datelor corporative deschise
Interviu acordat în exclusivitate agenţiei de presă INFOTAG de către Directorul biroului Băncii Mondiale din Republica Moldova, Anna Akhalkatsi.
I.: Agenţia de Guvernare Electronică din R. Moldova, care a fost întemeiată cu susţinerea directă din partea Grupului Banca Mondială, împlineşte 10 ani. Ce s-a realizat din cele ce au fost gândite de la bun început şi ce mai urmează a fi implementat?
Anna Akhalkatsi: Cei 10 ani de colaborare între Grupul Banca Mondială şi Agenţia de Guvernare Electronică au fost foarte fructuoşi şi transformaţionali. Aş dori să felicit echipa cu rezultatele excepţionale obţinute în ultimul deceniu. În perioada anilor 2011-2016, drept parte din Proiectul „e-Transformarea Guvernului”, autorităţile moldoveneşti cu suportul Grupului Banca Mondială au stabilit arhitectura instituţională şi cadrul strategic pentru a ghida e-transformarea.
Centrul de e-Guvernare (cum se numea în acea periodă) a preluat iniţiativa pentru digitalizarea sectorului public. Au fost create un şir de platforme pentru a facilita activitatea unui Guvern mai eficient, transparent şi responsabil, cât şi servicii electronice axate pe cetăţean şi companii, cum ar fi: portalul serviciilor publice, portalul de date guvernamentale deschise, MCloud, MPay, MSign, MPass, MConnect etc.
Oricum, în continuare, încă sunt multe de realizat şi de susţinut eforturile Guvernului. În prezent, implementăm un proiect drept urmare a iniţiativei de mai sus – „Modernizarea Serviciilor Guvernamentale”, care a fost lansat în 2018. În baza factorilor de facilitare dezvoltaţi sub egida proiectului anterior, la moment este în curs de dezvoltare cea mai interesantă parte – serviciile pentru companii şi cetăţeni. Peste 80 de servicii sunt la moment în curs de modernizare, în special serviciile de asistenţă socială, reglementarea afacerilor, documentarea stării civile şi multe altele.
I.: Pentru transformarea electronică în domeniul gestionării şi modernizării serviciilor publice, Grupul Banca Mondială a acordat un împrumut pentru proiectul „Modernizarea Serviciilor Guvernamentale”. Din punctul de vedere al creditorului, cum sunt utilizate resursele băncii în valoare de $22,4 mil.?
A.A.: Asistenţa noastră financiară în cadrul proiectului „Modernizarea Serviciilor Guvernamentale” reprezintă o sumă totală de $20 mil. Probabil ar fi important de menţionat că Guvernul contribuie cu o sumă adiţională de $2,4 mil. în realizarea acestui proiect.
Fondurile sunt utilizate conform scopului intenţionat – pentru modernizarea serviciilor guvernamentale. Înainte de iniţierea proiectului vizat, resursele informaţionale ale statului conţineau insuficiente informaţii despre serviciile publice. Mai mult ca atât, nimeni nu cunoştea exact câte servicii publice erau oferite de stat, iar majoritatea informaţiei disponibile era plină de erori şi inconsecvenţe. Doar câteva servicii electronice simple erau disponibile online. Informaţia despre serviciile publice era „împrăştiată” prin câteva aşa-numite portaluri, fiecare având propriul stil şi manieră de prezentare a informaţiei.
Acum puteţi găsi toată informaţia pe portalul de servicii publice. Proiectul a realizat o inventariere a tuturor serviciilor şi în baza priorităţilor Guvernului va efectua o modernizare de ultimă oră a unui număr selectat de servicii, cum ar fi alocaţiile pentru şomaj, determinarea dizabilităţii şi achitarea alocaţiilor de dizabilitate, înregistrarea companiilor etc. aici vorbim de ceva mai mult decât o simplă digitalizare. Niciun serviciu nu este digitalizat până ce procesele care stau la baza acestuia nu sunt simplificate prin reconceptualizare (re-inginerie), pentru a reduce numărul de documente sau paşii necesari de realizat pentru a primi serviciile. Ne dorim să evităm digitalizarea unor procese învechite şi ineficiente.
I.: Pe parcursul existenţei sale, agenţia a introdus şi a utilizat în practică zeci de servicii în domeniul inovaţiei digitale. Respectiv, zeci de mii de cetăţeni moldoveni au astăzi acces şi înţeleg ce înseamnă astfel de platforme, cum ar fi MConnect, MPay, MPass, MLog, semnătura mobilă, MCloud, portalurile servicii.gov.md şi date.gov.md etc. Din cele enumerate, ce consideră Grupul Banca Mondială ca fiind cel mai semnificativ, important şi relevant pentru cetăţeni şi stat?
A.A.: Cel mai important este crearea unui mediu propice: cadru instituţional, strategic, legislativ şi tehnologic care ar permite modernizarea ulterioară a întregului sector public prin implementarea unor soluţii digitale. şi cel mai important aspect pentru noi este ca cetăţenii şi companiile să simtă această transformare, prin accesarea şi achitarea serviciilor la distanţă, prin evitarea rândurilor şi cozilor, prin economisirea timpului pentru colectarea documentelor de la diverse agenţii, iar pentru companii – prin depunerea rapoartelor online sau înregistrarea la distanţă a afacerilor.
Acest fapt este foarte important pentru noi şi anume din aceste considerente susţinem efortul respectiv. Investiţiile noastre din trecut în acest domeniu sunt acum recuperate cu sute de beneficii pe parcursul stării de urgenţă din cauza COVID-19, când mulţi cetăţeni şi companii au avut posibilitatea să continue să acceseze serviciile publice critice online datorită capacităţilor de e-guvernare.
I.: Cum arată R. Moldova în Barometrul datelor corporative deschise, în special în Open Company Data Index? Este adevărat că R. Moldova ocupă locul al doilea în lume în ceea ce priveşte deschiderea datelor corporative?
A.A.: Cu privire la OCDI - http://registries.opencorporates.com/ - spre marea noastră satisfacţie şi mândrie, R. Moldova este clasată pe primă poziţie, înregistrând acelaşi punctaj ca şi Regatul Unit. Este foarte încurajator faptul că în acest clasament R. Moldova se cotează în top cu astfel de vecini. Toate acestea se datorează efortului Guvernului în deschiderea datelor guvernamentale. R. Moldova este printre puţinele ţări care a publicat datele tuturor companiilor, inclusiv informaţia privind fondatorii şi proprietarii. Dacă utilizezi corect informaţia respectivă, poţi urmări afilieri interesante, de exemplu, în cazul achiziţiilor publice. Este un scor bun, dar acesta necesită eforturi constante din partea Guvernului de a investi în transparenţă şi responsabilizare.
I.: Grupul Banca Mondială a inclus experienţa R. Moldova în domeniul e-transformării, drept experienţă partajată cu ţările din Europa şi Asia Centrală. Aţi putea descrie simplu, clar şi pe scurt „experienţa moldovenească”. Cât de util este să se aplice această experienţă în alte ţări?
A.A.: Într-adevăr, R. Moldova a fost unul din pionerii din regiune privind acţiunile sale de e-transformare a Guvernului. Multe ţări abia încep să se gândească la problemele pe care R. Moldova a început să le abordeze acum 10 ani. De exemplu, soluţiile Cloud pentru Guvern, interoperabilitatea, semnătura mobilă. R. Moldova dispune de o experienţă uriaşă, care poate fi partajată cu alte ţări, succese care pot fi preluate de alţii şi greşeli care pot fi evitate. De fapt, anume aşa şi se întâmplă. În luna octombrie, specialiştii din cadrul Agenţiei de Guvernare Electronică au participat la un eveniment organizat pentru instituţiile publice din Filipine, unde au demonstrat experienţa R. Moldova în domeniul transformării digitale, drept o bună practică şi un instrument de bună guvernare.
I.: Cum percepeţi dezvoltarea ulterioară a Agenţiei de Guvernare Electronică (AeG)? Ce este important să facă o astfel de structură publică în stat pe termen mediu şi lung?
A.A.: Modernizarea Centrului de e-Guvernare din cadrul Agenţiei de Guvernare Electronică a consolidat mandatul intersectorial al acestei structuri. Subordonarea directă faţă de prim-ministrul, de asemenea, ajută în promovarea schimbărilor. Recent AeG a fost abilitată să valideze achiziţiile publice în domeniul tehnologiilor informaţionale şi acesta este un alt pas în direcţia corectă. AeG trebuie să-şi consolideze partea de comunicare, astfel încât populaţia să cunoască despre soluţiile implementate, cu scopul de a le utiliza în deplină măsură. De asemenea, trebuie să-şi edifice o durabilitate financiară robustă pentru a continua să atragă persoane talentate. Un alt element important ţine de viziunea pe viitor şi aplicarea tehnologiilor revoluţionare, cum ar fi AI, blockchain, IoT, BigData, învăţarea automatizată etc. Tehnologiile evoluează foarte rapid şi AeG trebuie să menţină pasul şi să nu să se blocheze în utilizarea soluţiilor care erau moderne acum 10 ani.
Adiţional, localizarea agendei e-transformare trebuie să devină o prioritate de bază a AeG. Soluţiile digitale implementate trebuie să se extindă de la nivelul central către autorităţile locale, iar serviciile trebuie să fie accesibile chiar şi în cele mai îndepărtate localităţi.
I.: Cetăţeanul de rând mereu doreşte ca statul să-i rezolve problemele din viaţa de zi cu zi cu promptitudine, comoditate şi confort. Cum să-şi modernizeze statul serviciile pe care le oferă cetăţenilor cu ajutorul digitalizării şi re-ingineriei acestora?
A.A.: În primul rând, statul trebuie să dispună de un portal de servicii care să fie utilizat ca un ghişeu unic (un singur punct de intrare) pentru cetăţeni şi companii. R. Moldova deja dispune de unul. Portalul trebuie să conţină informaţii despre toate serviciile, iar fiecare serviciu separat să dispună de aşa-numitul paşaport al serviciului. De asemenea, acesta trebuie să fie prietenos utilizatorului şi uşor de navigat.
În al doilea rând, Guvernul trebuie să-şi prioritizeze serviciile care urmează să fie modernizate în primul rând, în al doilea rând şi la următoarele etape. Modernizarea serviciilor este un proces costisitor, astfel Guvernul trebuie să fie selectiv şi să înceapă cu modernizarea celor mai critice servicii. şi după cum s-a menţionat mai sus, niciun serviciu nu trebuie să fie digitalizat înainte de eficientizarea proceselor, care stau la baza acestuia, prin intermediul unui exerciţiu de re-inginerie. Este un aspect absolut necesar.
În al treilea rând, serviciile digitale sunt cu auto-deservire, dacă eşti bine echipat şi dispui de cunoştinţe. Dar, să nu uităm şi de grupurile vulnerabile, care ar putea să nu dispună de calculator sau de conexiune la internet. Pentru aceste grupuri, statul trebuie să creeze puncte de prestare asistată de servicii la nivel local, unde cei care au nevoie ar putea primi toată asistenţa necesară pentru a obţine un serviciu public. Proiectul nostru în colaborare cu autorităţile locale presupune implementarea unui număr de circa 80 de puncte de prestare asistată de servicii în mediul rural. Astfel, vom aduce serviciile digitale mai aproape de oameni. Toate elementele enumerate mai sus sunt susţinute de Proiectul Băncii Mondiale - „Modernizarea Serviciilor Guvernamentale”.
I.: Digitalizarea serviciilor de stat pentru populaţie presupune obţinerea anumitor date despre cetăţean, respectiv, este nevoie de un anumit nivel de încredere din partea cetăţenilor în stat. Cum să asigurăm confidenţialitatea informaţiilor personale în procesul de transformare electronică?
A.A.: Securitatea cibernetică şi protecţia datelor sunt o parte indispensabilă din transformarea digitală. Acordăm atenţie specială acestor aspecte. Toate soluţiile elaborate în cadrul proiectului se conformează cerinţelor de protecţie a datelor şi celor de securitate cibernetică.
I.: Care, după părerea dvs., ar fi cel mai evident şi mai deosebit aspect, dacă e-guvernarea din R. Moldova ar fi comparată, de exemplu, cu cea a Estoniei sau Georgiei?
A.A.: Eu cred că R. Moldova învaţă din greşelile altora şi se mişcă înainte cu mult mai repede. Dacă Estonia este printre liderii europeni, Georgia este lider în Caucazul de Sud, atunci R. Moldova este la sigur un lider în Europa de Sud-Est, iar în unele aspecte chiar un lider pe plan global. Pentru a demonstra acest fapt mă voi referi la două exemple. În primul rând, după cum am menţionat deja, R. Moldova deţine locul întâi în clasamentul datelor corporative deschise. Iar, în al doilea rând, R. Moldova este printre primele ţări din lume care a implementat MobileID. Felicitări pentru echipa e-Guvernare şi după cum se spune în R. Moldova: La mai mult şi la mai mare!■
Далее...
