Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
№_11_2018 (264), noiembrie 2018Detaliile contează!
Toamna, gândurile ne zboară automat spre peisaje dominate de mult galben, zile mai scurte şi soare mai puţin arzător. Totodată, este perioada în care ne concentrăm pe struguri şi deliciosul vin care va fi produs din ei. Iar când spunem vin, ne gândim imediat la Italia, care este unul dintre cei mai mari producători de vinuri din lume. Sau la Moldova, care însăşi prin conturul graniţelor, ne aminteşte de un strugure. Deşi are o suprafaţă mult mai mică, Moldova, la fel ca şi Italia, are o ofertă bogată când vine vorba de podgorii întinse şi vinării. Dar...există detalii, care fac diferenţă!
Un castel în Italia
În timpul unei vizite în Italia la începutul verii, am avut prilejul să vizitez o vinărie amplasată pe teritoriul unui vechi castel în inima Roncade-ului - un oraş mic situat între Treviso şi Veneţia. Castello di Roncade este unul dintre exemplele de arhitectură renascentistă din nordul Italiei, fiind singura vilă palladiană înconjurată de ziduri medievale cu turnuri. Reconstruit în secolul al XVI-lea pe ruinele unui castel din secolul al X-lea, s-a dovedit a fi un loc excelent, cu istorie şi cu vin pe măsură.
Pentru că a fost o decizie mai mult spontană, fără programări electronice sau telefonice, nu eram siguri dacă în această zi se organizează excursii. Totuşi, am avut noroc şi pentru noi - 3 persoane, doar pentru 10 euro/pers., s-a organizat o excursie particulară care presupunea şi degustarea vinurilor. Personalul vinăriei s-a dovedit a fi foarte amabil. La început, am profitat de o plimbare extraordinară pe teritoriul castelului însoţiţi de un ghid care ne-a povestit istoria acestuia.
Parcul castelului este o îmbinare perfectă între eleganţă şi linişte. Plin de verdeaţă, copaci seculari, flori... o atmosferă romantică în adevăratul sens al cuvântului. Ai senzaţia că te întorci în timp. Mai mult, podgoriile de o frumuseţe copleşitoare, poziţionate exact în spatele castelului, pot ademeni orice turist.
După vizitarea podgoriilor, foarte bine îngrijite, am mers spre sala de degustare, unde ne-au fost puse la dispoziţie câteva vinuri din diverse soiuri de struguri. Totodată, la degustare ni s-au servit nuci, câteva feluri de caşcaval şi struguri. Un somelier ne-a ajutat să alegem sortimentul potrivit, ne-a relatat povestea fiecărui vin, şi, asemeni unui magician, a reuşit să ne emoţioneze. De fapt, aceasta constituind şi o parte din responsabilităţile sale.
La sfârşitul micii noastre călătorii eram mulţumiţi şi împliniţi că am decis să vizităm acest loc minunat. Iar impresiile şi trăirile nu ne-au părăsit încă mult timp după.
Un castel în Moldova
Revenită acasă, îi povestesc unei colege impresiile din călătorie şi, într-o zi de duminică, pentru a scăpa de îmbulzeala şi rutina cotidiană, decidem să mergem la o vinărie din centrul Moldovei. Am ales să vizităm un castel deschis recent după renovare.
De pe site-ul vinăriei am aflat ce tururi şi pachete oferă. L-am ales pe cel mai simplu, costul căruia a constituit 300 de lei pentru o persoană cu o durată de 70 minute. Analizând din start preţurile, care variază între 300 şi 2 500 lei, acestea mi s-au părut exagerate pentru Moldova. Mai mult, aflu că tururile se petrec doar în anumite ore în grup. Deci, odată ce ai decis să mergi fără programare, rişti să nu ai parte de excursie sau să fii nevoit să achiţi bani „grei” pentru un tur individual. Noi am ales ora şi pachetul, care a inclus vizitarea castelului şi degustarea a trei soiuri de vinuri. Şi am pornim la drum.
De la Chişinău, traseul spre castel a durat circa 40 minute, iar primul lucru de care ne-am ciocnit a fost infrastructura proastă a drumurilor. M-am gândit îndată la sumele enorme pe care le alocă partenerii externi pentru reabilitarea drumurilor din Moldova şi la promisiunile autorităţilor, precum că în curând vom avea drumuri bune, alineate standardelor europene. Cu părere de rău, acel „în curând” durează deja de ani de zile fără un rezultat vizibil.
Un alt lucru, care s-a întipărit în minte a fost lipsa copacilor pe traseu. Cu siguranţă, un călător străin venit în Moldova pentru a vizita acest castel, ar dori să vadă şi peisaje care îţi taie respiraţia. Din păcate, în Moldova copacii sunt tăiaţi fără responsabilitate, în special, cei bătrâni fară a fi plantaţi alţii tineri. Evident, aceste lucruri diminuează din farmecul călătoriei.
Ajunşi la faţa locului, primul lucru pe care l-am observat a fost zidul înalt din piatră cu care era îngrădit castelul. Nu era un zid medieval, precum cel italian, care te-ar întoarce în timp, ci unul din perioada sovietică. Ascuns după zid, castelul nu poate fi văzut de simplii trecători. Fiind situat într-un sătuc, cred că nici locuitorii de acolo nu prea au posibiliate să-l viziteze şi să afle istoria lui, în primul rând din cauza pereţilor.
Turul nostru a reprezentat o excursie pietonală ghidată, îmbinată cu degustare de vinuri. Având în vedere că excursia are loc doar în anumite ore şi era o zi din weekend, s-a format un grup de peste 25 de turişti ghidat doar de o singură persoană. Plimbarea în sine pe teritoriul vinăriei a fost interesantă. Totuşi, consider că deplasarea era una destul de rapidă, iar din cauza numărului mare de persoane nu auzeai bine povestea ghidului.
Următorul popas a fost într-o sală, unde era amplasată „masa timpului”. Datorită proiecţiilor de imagini, aceasta permite excursii virtuale în trecut, în prezent, dar şi în viitor. Din imaginile proiectate am aflat mai multe despre istoria castelului, despre linia de producţie, precum şi despre planurile de viitor privind extinderea serviciilor, cât şi a liniei de producere.
Excursia în beciurile vinăriei, însă, a lăsat de dorit. Nu prea am simţit miros de vin acolo, impresia fiind că butoaiele erau goale şi păstrate doar pentru decor.
A urmat degustarea vinului. Vinurile - alb, rose şi roşu - s-au devenit a fi decente, în special, datorită construcţiei aromatice şi echilibrului componentelor. Cu părere de rău, la degustare nu a fost prezent un somelier, care să ne povestească mai multe despre aceste vinuri. Ghidul a fost cel care a vorbit pe scurt despre vinurile pe care urma să le degustăm.
Apoi a plecat şi a lasăt chelnerul să toarne vinurile în pahar. La degustare ne-au fost oferiţi doar pesmeţi...
La sfârşitul excursiei, aşezate în fotoliile de afară, am decis să savurăm câteva clipe din splendoarea castelului. Într-adevăr, frumuseţea lui te copleşeşte, dar, totodată, parcă îi lipseşte ceva... M-am gândit îndată la faptul că acest castel a fost renovat, şi nu restaurat, iar arhitecţii au combinat mai multe stiluri. Însăşi clădirea a fost restaurată după modelul castelului de la începutul secolului XX. În acelaţi timp, aici găseşti un restaurant şi o sală de ceremonii în stil loft, iar pe teritoriu vezi un gard din lozie şi un cuptor în stil tradiţional moldovenesc. Din cauza acestor combinaţii de stiluri, nu s-a simţit acea atmosferă de altă dată, pe care vrei să o trăieşti atunci când vizitezi un castel construit aproximativ un secol în urmă. Un alt neajuns era lipsa copacilor pe teritoriu şi a podgoriilor în apropiere, acestea fiind situate la câţiva zeci de kilometri distanţă.
La ieşire, am devenit martorii unei situaţii neplăcute. Unui grup, format din cinci persoane din România, care a făcut programare electronică, i s-a spus la recepţie că nu se ştie nimic despre sosirea acestuia. Personalul s-a comportat necuviincios şi chiar brutal, aş spune. După aproximativ cinci-şapte minute de neînţelegeri şi, după prezentarea confirmării rezervării pe telefonul mobil, la recepţie în sfârşit acestor persoane li s-a spus „Bun venit!”.
În loc de conluzii
În ultimii ani, tot mai mult se discută despre valorificarea turismului vitivinicol. În 2018, Moldova a fost chiar gazda celui mai important eveniment de talie internaţională din domeniul turismului vitivinicol - Conferinţa Globală a Turismului Vitivinicol. În cadrul acesteia, autorităţile au făcut declaraţii şi au dat promisiuni, punând accent pe turismul vitivinicol sustenabil şi promovarea imaginii R. Moldova pe plan internaţional. Cu părere de rău, aspirând ca Moldova să fie cunoscută peste tot în lume, se uită de lucruri elementare, care în ansamblu formează imaginea ţării.
În primul rând, aceasta începe de la oameni. Deseori am auzit fraza „moldovenii nu au cultura vinului şi cultura de a servi vin”. Poate este adevărat! Dar cum să se familiarizeze moldovenii cu cultura vinului, dacă de exemplu, pentru a vizita o vinărie din Moldova, o familie din patru membri trebuie să achite între 2000 şi 3000 de lei. Este o sumă exagerată raportată la câştigul salarial mediu lunar de 5900 lei.
În al doilea rând, infrastructura drumurilor din R. Moldova lasă mult de dorit. Unele drumuri sunt reparate ani de zile, pentru că lucrările de reabilitare sunt efectuate necalitativ şi cu întârziere.
În al treilea rând, este vorba de lipsa amabilităţii şi atitudinea faţă de client. De multe ori, personalul tratează clienţii cu indiferenţă, de parcă ar vrea să scape de ei. Cu siguranţă, cazul grupului de români nu este unicul. Privind dintr-o parte această scenă, în minte mi-a venit o singură întrebare: „Oare şi pentru zâmbet trebuie să plăteşti?” Desigur, acest comportament îl putem observa în diverse domenii de activitate, nu doar în cazul unei vinării, dar, cred că fiecare membru al personalului trebuie să aibă responsabilitatea de a-i asigura clientului asistenţa cuvenită, într-o manieră plăcută. Totuşi, vrem să ne promovăm ţara pe plan internaţional! Iar în acest context, detaliile contează!■
Далее...
€10 mil. pentru ProCreditBank
După criza bancară din 2014, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), la fel ca şi multe alte instituţii internaţionale, a redus drastic finanţarea pentru sectorul bancar al RM. Timp de trei ani, BERD a cooperat cu o singură instituţie financiară, Mobiasbancă Groupe Societe Generale. Odată însă cu stabilizarea situaţiei din sistemul bancar, instituţiile internaţionale au extins cooperarea cu băncile din RM, iar un nou acord de finanţare semnat de BERD cu banca comercială ProCreditBank Moldova la sfârşitul lunii octombrie este un exemplu elocvent în acest sens.
La 25 octombrie 2018, BERD a oferit un împrumut de 10 mil. de euro băncii comerciale ProCreditBank Moldova. Acordul de creditare a fost semnat la sediul BERD de la Chişinău de Vicepreşedintele BERD, Alain Pilloux, şi Vicepreşedintele ProCreditBank Moldova, Irina Coroi-Jovmir.
Fondurile au fost oferite în cadrul liniei de creditare EU4Business – BERD. Aceasta prevede că UE oferă finanţare nerambursabilă ca parte a iniţiativei sale EU4Business. Condiţiile liniei de creditare presupun că ProCreditBank va oferit împrumuturi ÎMM pentru îmbunătăţirea procesului de producere şi a calităţii produselor finale, astfel încât acestea să devină mai competitive pe piaţa UE.
Alain Pilloux a ţinut să menţioneze că ProCreditBank este a doua bancă după Mobiasbancă Groupe Societe Generale care beneficiază de linia de creditare EU4Business.
„Linia de creditare EU4Business este un exemplu concludent al cooperării strânse între UE şi BERD, cooperare care se extinde pe zi ce trece”, a spus Allain Pilloux. ”Vreau să mulţumesc ProCreditBank pentru implicare şi sunt sigur că va fi un parcurs reuşit pentru noi toţi”, a adăugat Allain Pilloux.
Prezentă la ceremonia de semnare a acordului, Urszula Pallasz, însărcinată cu afaceri în cadrul Delegaţiei UE în RM, a declarat că UE este satisfăcută de felul în care decurge implementarea proiectului EU4Business şi de ultimele evoluţii de pe piaţa bancară a RM.
„Suntem mulţumiţi că situaţia de pe piaţa bancară din RM s-a stabilizat, iar eforturile depuse de FMI şi UE au rezultat într-un sistem bine funcţional. Vrem ca această activitate să continue, astfel încât un număr cât mai mare de întreprinderi să beneficieze de pe urma asistenţei UE”, a spus Urszula Pallasz.
„Doresc băncii ProCreditBank Moldova să obţină cât mai multe cereri bune din partea ÎMM. Angajamentul nostru este de a sprijini şi oferi rezultate palpabile cetăţenilor RM”, a adăugat reprezentantul UE.
La rândul său, vicepreşedinta ProCreditBank Moldova, Irina Coroi-Jovmir, a explicat că ÎMM vor beneficia de împrumuturi pentru o perioadă de minimum 36 de luni şi maximum 12 ani. „Suma maxima a împrumuturilor va fi de 3 mii euro, iar cea maximă de 50 mii euro. Rata dobânzii va fi de 4,5-6%. Cu cât perioada este mai mică, cu atât rata este mai mare şi viceversa”, a spus Irina Coroi-Jovmir.
Reprezentanta ProCreditBank a ţinut să menţioneze că beneficiarii acestor credite se vor bucura şi de o componentă de grant, în mărime de până la 15%.
„Clientul va fi informat despre faptul că în cazul în care realizează cu succes proiectul şi rambursează în termen suma creditului va beneficia şi de o componentă de grant. Acest lucru va fi stabilit în contract”, a spus Irina Coroi-Jovmir.
Vicepreşedinta băncii a precizat că la sfârşitul lunii iunie 2018, din totalul de credite oferite de ProCreditBank, 97% au fost direcţionate spre ÎMM. Dintre acestea, 27% au fost acordate pentru sectorul agricol, iar 16,4% pentru proiecte de eficienţă energetica, credite „verzi” şi proiecte de energie regenerabilă.
„Suntem cunoscuţi pe piaţă drept un bun susţinător al sectorului agricol şi al celui de producere. De asemenea, lucrăm cu clienţii care aleg să investească în proiecte de eficienţă energetica, credite „verzi” şi proiecte de energie regenerabilă. Ei sunt inovativi, privesc în viitor şi tind să-şi dezvolte afacerile. Din acest considerent, credem că noua linie de creditare va fi în interesul clienţilor noştri”, a mai spus Irina Coroi-Jovmir.
Întrebată cum instituţia bancară pe care o reprezintă se asigură că nu oferă aşa-numitele „credite toxice”, care au dus la dispariţia a circa $1 mlrd. din sistemul bancar în anul 2014, Irina Coroi-Jovmir a subliniat faptul că ProCreditBank Moldova aparţine grupului german ProCreditBank, iar acest lucru înseamnă că banca este supravegheată ”nu doar de Banca Naţională a Moldovei, dar şi de instituţiile regulatorii din Germania”.
„Activitatea noastră bancară corespunde celor mai bune practici folosite pe pieţele UE. Prin urmare, ProCreditBank nu a întâmpinat niciun fel de dificultăţi în procesul de implementare a standardelor Basel III. În plus, ProCreditBank nu este o bancă universală. Suntem destul de atenţi în ceea ce priveşte baza de clienţi cu care colaborăm. Vrem să cunoaştem fiecare client în parte, iar asta înseamnă că noi ştim care este beneficiarul efectiv al companiei şi modelul său de afaceri”, a conchis vicepreşedinta ProCreditBank, Irina Coroi-Jovmir.
Contactată de Profit, şefa biroului BERD în R. Moldova, Angela Sax, a declarat că în viitorul apropiat BERD intenţionează să semneze un acord similar cu o altă bancă comercială din RM.
„De asemenea, rămânem deschişi pentru cooperare cu alte bănci din RM care îndeplinesc standardele BERD şi care doresc să aibă acces la finanţare pe termen lung,” a spus Angela Sax.
Întrebată cât de dificile au fost negocierile cu ProCreditBank, Angela Sax a spus: „ProCreditBank Moldova este partenerul nostru de lungă durată, iar până în prezent am avut o cooperare excelentă cu această instituţie financiară. Această bancă face parte din grupul ProCreditBank care îşi are sediul la Frankfurt şi este unul dintre principalii finanţatori ai ÎMM. În ultimii ani, banca a acordat o atenţie deosebită finanţării proiectelor de energie regenerabilă. În acelaşi timp, sprijinul pentru sectorul privat şi tranziţia la o economie verde sunt unul dintre elementele de bază ale mandatului BERD şi ale strategiei noastre. Deci, avem foarte multe lucruri în comun şi suntem foarte bucuroşi că acum companiile moldoveneşti pot beneficia de pe urma acestui parteneriat.”■
Далее...
Dumitru Budianschi: Majorările salariale sunt absolut necesare
Directorul de program de la Centrului Analitic Independent „Expert-Grup”, Dumitru Budianschi, salută majorările salariale anunţate recent de Guvern, deşi nu exclude că acestea au un iz electoral. Potrivit expertului, nivelul redus de salarizare în sectorul bugetar a devenit una din principalele constrângeri în dezvoltarea societăţii şi necesită măsuri de urgenţă. Într-un interviu acordat revistei Profit, Dumitru Budianschi a mai vorbit despre subiectele economice din campania electorală şi recuperarea miliardului furat.
Profit: Dle Budianschi, liderul PDM Vlad Plahotniuc a anunţat recent o majorare semnificativă a salariilor în sectorul bugetar - de la 20-50 până la 90%. Opoziţia a calificat deja această decizie drept una pre-electorală, care nu are la bază resursele economice necesare. Care este opinia Dvs. la acest capitol? Va fi în stare Guvernul să ţină piept acestei majorări, în condiţiile în care creşterea economică în 2018-2019 va fi la nivelul de 4%, iar asistenţa macro-financiară promisă din exterior a fost sistată?
D.B.: În pofida faptului că am mai multe obiecţii conceptuale privind modificările aduse sistemului de salarizare, în condiţiile create măsurile propuse, totuşi, sunt un pas înainte.
Problema salariilor mici în sectorul bugetar este una veche, iar rezolvarea acesteia a întârziat nepermis de mult. Pierderile de pe urma abordării precum că „un bugetar va lucra cu cât putem să-i oferim” sunt imense, iar unele prejudicii cauzate de această abordare deja sunt irecuperabile pentru dezvoltarea ţării. Dacă 5-6 ani în urmă, nivelul de salarizare putea fi regândit în cadrul unei reforme ample a sectorului bugetar, astăzi pe unele sectoare problema este atât de acută încât necesită o rezolvare „îngustă” şi rapidă, doar prin majorarea de salarii. Astfel, în opinia mea, nivelul redus de salarizare în sectorul bugetar a devenit una din principalele constrângeri în dezvoltarea societăţii. În aceste condiţii, majorările salariale anunţate sunt absolut necesare, ca o măsură de urgenţă, însă, care nu este şi una durabilă. Prin urmare, lucrul asupra sistemului de salarizare în sectorul bugetar trebuie continuat, astfel încât cel târziu începând cu 2021 să se ajungă la parametrii durabili de salarizare în sectorul bugetar.
Dacă este sau nu o lege cu iz electoral? Sigur că da, fiindcă dacă nu ar fi fost alegerile, momentul aplicării acestor măsuri se mai amână, dar şi graficul de implementare şi marja de creştere a salariilor ar fi fost mai puţin generoase.
Dacă guvernul, cu adevărat, a conştientizat gravitatea situaţiei legate de salarizarea sectorului bugetar, atunci problema resurselor poate fi rezolvată. În condiţiile actuale, problema salarizării nu poate să fie văzută prin prisma apariţiei resurselor suplimentare, ci în primul rând prin prisma priorităţilor, adică prin rearanjarea priorităţilor. Este adevărat că aceasta nu este o sarcină uşoară şi trebuie să ducă inevitabil la optimizări masive în sectorul bugetar. Cu alte cuvinte va necesita o reformă veritabilă a sectorului public, inclusiv a Guvernului. Altfel, vom rămâne cu aceeaşi performanţă a sectorului bugetar, însă cu salarii majorate.
Profit: Preconizata majorare a salariilor va duce sau nu la creşterea inflaţiei?
D.B.: Majorarea salariilor în forma anunţată, de altfel alături şi de majorarea pensiilor, este un factor de creştere a inflaţiei. Beneficiarii acestor măsuri sunt în mare parte persoane cu venituri reduse, care vor tinde în primul rând să-şi sporească consumul. Totodată, prin politicile monetare şi bugetare se poate diminua influenţa acestui factor, astfel încât nivelul inflaţiei să fie menţinut în parametrii anilor precedenţi. Mai mult decât atât, în 2018 avem o prognoză relativ joasă de inflaţie, sub 4%, astfel dacă nu vor apărea perturbaţii mari pe cursul valutar, menţinerea inflaţiei în jur de 5% nu ar trebui să ridice probleme.
Profit: Dar la reducerea numărului de cetăţeni care decid să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit?
D.B.: În perspectivă imediată aceste măsuri vor diminua tendinţa plecării persoanelor din sectorul bugetar, inclusiv peste hotare. Însă, în opinia mea, aceasta nu va influenţa tendinţa ratei de plecare a cetăţenilor moldoveni peste hotare pentru căutarea unui loc de muncă. În general, rezolvarea problemei salarizării în sectorul bugetar este doar una din precondiţiile (sau condiţiile) de a obţine în perspectivă medie un sector bugetar capabil să producă soluţii şi servicii calitative, care la rândul său ar putea produce schimbări calitative într-o perspectivă lungă de timp. Însă, dacă ţinem cont că măsurile propuse, de fapt, nu rezolvă problema salarizării sectorului bugetar, ci doar o atenuează pe moment, nici chiar această precondiţie nu se va realiza. Astfel, vor avea un impact nesemnificativ asupra migraţiei forţei de muncă.
Profit: Ministerul Finanţelor anunţă o creştere a veniturilor la buget în primele 9 luni ale anului curent cu 9,5% până la 26,743 mlrd. lei. În particular, Serviciul Vamal a raportat o creştere a veniturilor cu 4%, iar Inspectoratul Fiscal de Stat cu 17,3%. Despre ce vorbeşte acest lucru? Au început respectivele structuri să lucreze mai bine?
D.B.: La o creştere reală a economiei de 4,8% prognozată pentru 2018 şi o inflaţie anuală de circa 4%, sporirea veniturilor bugetare din taxe şi impozite cu 9,5% nu este o performanţă spectaculoasă. În anul 2017 creşterea PIB a fost de 4,5%, inflaţia de 6,6%, iar veniturile din taxe şi impozite au crescut cu 17% faţă de anul precedent. Judecarea simplistă a performanţei Serviciului Vamal şi Fiscal doar în baza raporturilor macroeconomice nu este suficientă pentru a face concluzii corecte. Am auzit de mai multe ori că sporirea veniturilor bugetare se datorează anume performanţelor schimbării conducerii organelor de colectare a impozitelor, în special la Vamă.
Analiza performanţei Serviciului Vamal în baza datelor sintetice nu arată o sporire a performanţei acestei instituţii. Rezultatele se încadrează în parametrii anilor 2016 şi 2017, în perioada ianuarie-august 2018 existând chiar o mică tendinţă de diminuare. Însă, doar în baza indicatorilor sintetici nu se poate face o concluzie privind performanţa acestor instituţii, aceasta depinzând de o mulţime de alţi factori. Performanţa ambelor instituţii poate fi judecată doar prin monitorizări şi analize complexe privind activitatea lor. De altfel, dacă mergem pe aprecieri triumfaliste, atunci cele mai bune servicii fiscale am avut în anii 2002-2007, însă se cunoaşte că nu a fost chiar aşa.
Profit: Sunt aceste creşteri suficiente pentru a acoperi cheltuielile necesare pentru majorarea salariilor şi acoperirea golului cauzat de reducerea impozitului pe venit pentru persoanele fizice şi a contribuţiilor sociale pentru angajatori anunţate anterior de Parlament?
D.B.: Modificarea legii de salarizare are un impact redus asupra bugetului anului curent. Astfel, chiar şi diminuările ratei de creştere a veniturilor cauzate de diminuarea nivelului de impozitare nu va pune în pericol aplicarea acestor măsuri. Iar pentru anul 2019 bugetul trebuie gândit în termenii impuşi de această majorare, însă şi în termenii de sporire a eficienţei personalului angajat în sectorul bugetar.
Profit: Ne aflăm în ajunul alegerilor parlamentare. Ce subiecte economice credeţi că vor fi discutate cel mai mult în această campanie electorală de către partidul de la guvernare şi de către partidele din opoziţie?
D.B.: Cel mai grav lucru este că dacă astăzi cineva s-ar întreba, care a fost schimbarea pentru care a militat un oarecare politician în 2014, vom vedea că nu prea putem răspunde la această întrebare. Mai rău, nici chiar după un mandat, este foarte dificil să răspunzi cine şi ce a promovat ca schimbare majoră în societate. Desigur, cu unele excepţii, dacă la schimbări majore atribuim Arena Chişinău, amnistia fiscală etc.
Experienţa din trecut ne arată că dezbateri pe viziuni cu privire la anumite probleme cheie ale societăţii nu prea au loc. Dezbaterile sunt destul de populiste. Deci, cu speranţe că nu voi avea dreptate, partidele de la guvernare (PDM şi PSRM) şi partidele pro-putere din afara Parlamentului vor pedala puternic pe rezultatele obţinute în perioada 2016-2018 (infrastructură, pensii, salarii, creştere economică). Iar pentru următorul mandat, ca schimbare, probabil vor promova promisiunile standard, de tipul „vom construi, vom da şi vom asigura”. Iar opoziţia, cu siguranţă, va combate afirmaţiile celor de la putere şi va încerca să convingă electoratul că guvernarea este coruptă.
Profit: Dar ce sfaturi în calitate de analist economic aţi oferi Dvs. partidelor politice în ajunul alegerilor parlamentare referitor la componenta economică a programelor lor electorale?
D.B.: Un sfat care nu este solicitat este ca şi un oaspete neaşteptat. Deci, o să mă abţin de la sfaturi.
Totodată, aş putea să ridic doar câteva subiecte, care, din punctul meu de vedere, constituie un interes major pentru cetăţenii acestei ţări. În acest context este important de recunoscut eşecul politicilor de dezvoltare economică promovate în special după 2000 încoace. Astfel, se vor crea condiţii pentru discuţii constructive privind politicile de „catch up” de care Moldova are foarte mare nevoie. Copiind şi urmând mecanic politicile economice aplicate în special de către vecinii noştri, lucrurile vor continua să se înrăutăţească.
În prezent, asistăm la sfârşitul etapei de „eliminare” a „excedentului” de populaţie din ţară şi atingerea unui echilibru relativ de ocupare a locurilor de muncă. Însă, după cum merg lucrurile, următoarea etapă va fi cea de „înlocuire” a moldovenilor. Cu alte cuvinte, procesul de plecare masivă a moldovenilor va continua, însă acesta va fi acompaniat de un proces de intrări de forţă de muncă din alte ţări. Desigur, în orice ţară dezvoltată există procese de imigraţie şi emigraţie a forţei de muncă, doar că amploarea acestor fenomene este diferită, iar procesele de imigrare sunt foarte bine controlate politic.
Utilizarea terenurilor agricole, una din principalele resurse naturale de care dispunem, este un subiect de dezbateri. Iar acesta este strâns legat cu ce tip de agricultură şi alte activităţi se promovează în spaţiul rural. Se cunoaşte că în Moldova avem o pondere foarte mare de ocupare în activităţi agricole, însă cu venituri foarte joase pentru persoanele respective. Astfel, apare întrebarea care este numărul optimal al populaţiei ocupate în agricultură pentru ţara noastră? De ce politicile de promovare a agriculturii cu valoare adăugată înaltă cedează în faţă exporturilor de cereale şi floarea soarelui şi care sunt consecinţele acestei situaţii?
Însă, economia modernă este şi devine tot mai complexă, unde contează toţi factorii, din toate domeniile, inclusiv justiţie, educaţie, cultură, relaţii externe şi securitate, etc. Toţi aceşti factori sunt extrem de importanţi pentru dezvoltarea economică, fiindcă nu se poate ajunge în grupa ţărilor prospere cu rezultate bune doar pe o parte din aceştia.
Profit: Mai este problema recuperării miliardului furat una actuală? Se discută foarte mult la acest capitol, se face mult mai puţin, în acelaşi timp multă lume parcă s-a obişnuit cu gândul că aceşti bani nu vor mai fi recuperaţi.
D.B.: Problema furtului miliardului este actuală şi va rămâne actuală încă mult timp. În primul rând, din cauza dimensiunii impactului acestui fenomen, efectele economice negative ale căruia se vor simţi încă mult timp înainte.
În al doilea rând, din cauza că aşa este firea umană, de regulă oamenii chiar dacă se împacă cu gândul, totuşi nu uită ca au fost furaţi. De asemenea, atâta timp, cât cel puţin principalele persoane implicate în acest furt nu sunt pedepsite, credibilitatea Republicii Moldova ca stat de drept funcţional este îndoielnică. Iar aceasta are consecinţe grave asupra venirii investiţiilor şi relaţiilor cu lumea civilizată.
De asemenea, fără recuperarea banilor furaţi, credibilitatea cetăţenilor în organele statului va fi inadmisibil de joasă. În aceste condiţii motivaţia pentru conformarea voluntară practic dispare, iar impunerea devine cu mult mai dificilă şi costisitoare. De asemenea, nerecuperarea face ca banii furaţi prin „valoarea” lor redusă să fie utilizaţi în deferite scheme economice dubioase, care provoacă perturbarea pieţei, sectorului public, precum şi a proceselor politice.
Profit: Petiţia pe care Mişcarea de Rezistenţă Naţională ACUM intenţionează să o adreseze instituţiilor europene cu rugămintea de a se implica în investigarea furtului miliardului şi pentru care sunt colectate 50 mii de semnături credeţi că va avea vreun impact? În general, credeţi că instituţiile europene ar trebui să se implice mai activ în această investigaţie sau nu?
D.B.: În opinia mea, instituţiile europene deja s-au implicat în acest proces, însă nu în modul în care societatea moldovenească ar dori. Adică, UE să facă o investigaţie în locul autorităţilor moldoveneşti. Văzând că după 4 ani nimic nu s-a schimbat, ba mai mult, tot mai clar devine faptul că autorităţile nu doresc sa facă ceva în această direcţie, cu excepţia să protejeze persoanele vinovate, mi se pare firească dorinţa cetăţenilor de a apela oriunde doar să se facă ceva.■
Далее...
