Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 11_2016 (244), noiembrie 2016Afaceri care promovează standarde europene
Una din condiţiile esenţiale pentru integrarea Republicii Moldova în UE este dezvoltarea ţării în baza practicilor europene. Treptat, experienţa comunitară prinde contur şi în Republica Moldova, tot mai mulţi moldoveni fiind interesaţi să aducă şi să promoveze în ţară noi tehnologii, să presteze servicii de calitate sau să ofere angajaţilor condiţii decente de muncă. Afacerile dezvoltate în ultimii ani cu susţinerea Programului naţional de atragere a remitenţelor în economie PARE 1+1, finanţat din resursele UE, sunt un exemplu elocvent că noile tehnologii şi practici europene de muncă îşi fac loc şi în Republica Moldova. Reporterul Centrului de Informare al Vecinătăţii Europene a făcut cunoştinţă cu două afaceri lansate şi sprijinite financiar de migranţi moldoveni, dar gestionate de rudele de gradul I ale acestora, care aduc acasă experienţe europene.
Aliona Domentean din oraşul Chişinău şi Liliana Artene din oraşul Călăraşi gestionează fiecare câte o afacere – prima în domeniul producerii şi aplicării pardoselilor, iar a doua în domeniul prestării serviciilor de reparaţie şi întreţinere a autovehicolelor. Ceea ce uneşte cele două afaceri este că ambele au beneficiat de susţinerea Programului PARE 1+1, iar rudele de gradul I, care muncesc în străinătate, le-au încredinţat investiţiile pentru a dezvolta afacerile şi a promova în acelaşi timp standardele UE în Republica Moldova.
Nano-Decor: Resursele PARE 1+1 ne-au ajutat să ne menţinem pe piaţă
Aplicarea pardoselilor industriale şi decorative, a celor din beton lustruit şi antiderapante este o practică răspândită în ţările UE, care începe să devină cunoscută şi în Republica Moldova. De mai bine de patru ani, compania Nano-Decor din Chişinău practică această activitate, numărându-se de fapt printre deschizătorii de drum în acest domeniu în ţara noastră. Directorul companiei, Aliona Domentean, a lansat afacerea în 2010, iar în 2012 a solicitat suportul Programului PARE 1+1, fiind ajutată în acest sens de părinţii socri care de mai mulţi ani muncesc în Italia şi care, de fapt, au adus această tehnologie în ţara noastră. „Am apelat la resursele PARE 1+1 având în vedere că afacerea parcurgea o perioadă complicată. Făcusem deja investiţii considerabile de peste un milion de lei, iar la un moment dat am simţit că exista riscul să nu mai rezistăm pe piaţă. Cele 200 mii lei oferite de PARE 1+1 ne-au permis să achiziţionăm două utilaje pentru şlefuit pardoseala şi două aspiratoare industriale, care ne ajută să creştem rentabilitatea, să micşorăm costurile şi să automatizăm procesul”, spune stăpâna afacerii.
Noile sisteme de pardoseli, care pot fi aplicate în spaţii industriale, sportive, în oficii sau în apartamente, sunt mult mai rezistente decât cele tradiţionale folosite în Republica Moldova, cum ar fi gresia, parchetul sau linoleumul. „Aplicăm sistemele industriale spaţiilor curate, cum ar fi garaje, depozite şi frigidere agricole, hăli de producere, parcări. Costul unui m.p. de astfel de pardoseală variază de la 8 la 50 euro. În domeniul sportiv, utilizăm noile tehnologii pentru sălile de fitness, corturi de tenis, bazine etc. În oficii sau apartamente utilizăm sistemele decorative, ale căror preţuri variază de la 35 la 90 euro/m.p. Acestea sunt un conductor bun de căldură, sunt rezistente la traficul pietonal, ecologice şi antibacteriene”, spune Aliona Domentean.
Întrebată despre rentabilitatea afacerii, directorul companiei constată că „dacă nu ar fi fost rentabil, probabil nu ar fi iniţiat o astfel de activitate”. „Sunt nuanţe pe care le-am învăţat din mers, iar acum gestionez afacerea sub toate aspectele – de la finanţe şi contabilitate, încheierea contractelor cu furnizorii până la discutarea preferinţelor clienţilor. Avem planuri mari, intenţionăm să majorăm numărul de clienţi, să aducem sisteme de pavaj inovative, cu alte cuvinte, suntem mereu în căutare de ceva nou. Da, nu este simplu şi nici uşor, dar orice afacere are nevoie de timp. Am devenit un nume cunoscut pe piaţă şi ar fi păcat să ne oprim. În plus, dincolo de investiţia financiară, s-a depus şi mult suflet”, susţine directorul companiei.
Vasile Pohonţu, unul dintre cei şase angajaţi ai Nano-Decor, afirmă că activitatea desfăşurată în cadrul companiei pe parcursul a patru ani de activitate i-a asigurat nu doar un loc de muncă stabil, dar îi oferă şi o satisfacţie personală. „Este plăcut să vezi reacţia oamenilor şi faptul că apreciază ceea ce faci. Acest sentiment de împlinire este extrem de important pentru noi”, spune angajatul.
Pro Clas Service: Calitate şi confort în deservire
La periferia oraşului Călăraşi de un an de zile activează un Centru modern de prestare a serviciilor în domeniul deservirii auto, Pro Clas Service. Investiţia de peste un milion de lei a fost utilizată pentru construcţia imobilului de circa 320 m.p. Acesta dispune de un oficiu, unde pot fi procurate uleiuri, anvelope, discuri, filtre de ulei etc., de o încăpere echipată corespunzător pentru reparaţia concomitentă a trei automobile, dar şi de o spălătorie auto. În rezultat, şoferii pot beneficia de un spectru larg de servicii, astfel încât automobilul să le fie mereu în stare bună.
Resursele obţinute prin intermediul Programului PARE 1+1, în sumă de 200 mii lei, au fost utilizate pentru procurarea utilajului şi a uşilor imobilului. „Mai mult, o vorbă populară spune – când ţi se dă, ia – respectiv ar fi fost păcat să nu beneficiem de aceste investiţii, dacă statul ţi le oferă doar ca să munceşti”, spune Sergiu Artene, soţul Lilianei Artene.
Avocat de profesie, Sergiu Artene, care a învăţat de la zero ce înseamnă să lucrezi în domeniul prestării serviciilor auto, simte totuşi un gust dulce-amar atunci când vorbeşte despre afacere. Dulce - pentru că a reuşit împreună cu fratele său, care munceşte în Italia, să pună pe picioare un business de perspectivă, beneficiind inclusiv de susţinerea Programului PARE 1+1, iar amar - pentru că nu este suficient doar ca statul să te încurajeze să-ţi deschizi o afacere. „Pentru a avea reuşite, este necesar să fie create şi condiţiile care să-ţi permită să dezvolţi afacerea. Ca şi în oricare alt gen de activitate, existenţa unui business de succes în domeniul reparaţiei vehiculelor este dictată de o concurenţă sănătoasă. Or, noi nu putem vorbi de aşa ceva în situaţia în care statul permite prestarea serviciilor de întreţinere a automobilelor de către persoane particulare, în condiţii inadecvate, care pun în pericol securitatea persoanelor şi a mijloacelor de transport. Mai mult, în acest caz nu se plătesc impozite, iar cei care au de suferit nu suntem doar noi, dar şi statul”, declară Sergiu Artene.
Ambasadorul Uniunii Europene în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, menţionează că ajutorul acordat de UE Programului PARE 1+1 are un rol decisiv în ceea ce priveşte susţinerea revenirii migranţilor în patrie. „Proiectul contribuie la reducerea migraţiei, prin motivarea persoanelor plecate peste hotare să se întoarcă acasă pentru a-şi lansa propria afacere. Din anul 2010, UE a investit peste 6 milioane euro în acest Program, acordând suport unui număr de peste 700 de proiecte investiţionale în Republica Moldova, în rezultat fiind create mai mult de 1200 locuri de muncă. Finanţând Programul PARE 1+1, UE investeşte, de fapt, în bunăstarea şi dezvoltarea ţării. Pentru a susţine financiar proiectul, ne dorim ca plafonul maxim de acordare a grantului să fie majorat. De asemenea, vrem să vedem o îmbinare dintre capitalul investiţional şi susţinerea dezvoltării mediului de afaceri, cu accent pe întreprinderile agricole şi cele din mediul rural”, opinează Pirkka Tapiola.■
Acest articol este realizat în cadrul proiectului ”Vecinii UE est”. Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului.
Далее...Stabilitatea contează
Pe parcursul ultimilor zece ani, sectorul agricol din Republica Moldova s-a confruntat cu diverse probleme de ordin social, financiar şi politic. Totuşi, în pofida tuturor provocărilor, acesta înregistrează o dinamică pozitivă, chiar dacă ritmul de creştere nu este foarte rapid, asigurând în continuare 30% din PIB-ul ţării. Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Eduard Grama, consideră că cea mai mare reuşită în sector constă în faptul că s-a asigurat stabilitate, în special după embargourile instituite de Federaţia Rusă începând cu 2006. Oficialul susţine că datorită acestora, Moldova a reuşit să-şi diversifice pieţele şi să îmbunătăţească semnificativ calitatea produselor. De asemenea, ministrul afirmă că deşi agricultura nu este o activitate uşoară, ea poate aduce venit generos, dacă este practicată inteligent, iar pământul arabil trebuie mai degrabă consolidat, decât vândut nerezidenţilor.
Profit: Dle Ministru, sectorul agricol este unul de bază pentru economia Republicii Moldova. Cum caracterizaţi la moment situaţia din agricultură?
E.G.: Sectorul agricol contribuie cu aproximativ 30% la PIB-ul ţării, reprezentând unul din cele mai importante sectoare ale economiei Republicii Moldova. În pofida acestui fapt, cu părere de rău, domeniului în cauză nu i se atrage atenţia corespunzătoare.
Profit: De ce spuneţi “cu părere de rău”?
E.G.: De regulă, cu cât mai dezvoltată din punct de vedere industrial este o ţară, cu atât este mai bogată. În prezent, majoritatea ţărilor membre UE pun accent pe dezvoltarea sectorului industrial, şi nu pe cel agricol. Respectiv, cu cât ponderea agriculturii este mai mică în PIB, cu atât ţara este mai bogată. Agricultura oferă o siguranţă alimentară, dar nu şi financiară.
Situaţia la acest capitol în Republica Moldova este diferită. Suntem o ţară preponderent agrară şi în pofida dificultăţilor, reuşim să înregistrăm progrese. Investiţiile de aproximativ 2,5-3 mlrd. lei atrase anual în sector demonstrează acest fapt. Nici un alt domeniu economic nu se poate lăuda cu un volum de investiţii atât de mare. Dacă nu ar surveni probleme cu diferiţi parteneri din zona estică, dacă nu ne-ar fi impuse embargouri, agricultura noastră ar avea un ritm de dezvoltare mai rapid şi ar atinge un nivel de dezvoltare mult mai înalt.
Înţelegem că agricultorii ar dori ca statul să participe mai activ, dar să nu uităm că la moment RM trăieşte din surse proprii şi subvenţiile sunt achitate din fondurile bugetare, respectiv, statul ajută atât cât poate să ajute.
Profit: Cum aţi caracteriza anul 2016 din punct de vedere agricol? Ce ne puteţi spune despre recolta cerealieră obţinută şi care sunt rezultatele comparativ cu anii precedenţi?
E.G.: Dacă ar fi să comparăm rezultatele din ultimii trei ani, atunci 2016 a fost un an foarte bun. La capitolul cereale din grupa I, a fost chiar un an extraordinar de bun. Poate agricultorii au dorit un preţ mai mare pentru cereale, dar aceasta este logica afacerii - cu cât mai mult produci, cu atât preţul este mai mic. În ceea ce priveşte grâul de toamnă, datele arată că în anul curent a fost obţinut un volum global de circa 1213,59 mii tone de pe o suprafaţă monitorizată de 333,1 mii ha. Astfel, productivitatea medie la un hectar a constituit 3,64 tone, în creştere cu 32% faţă de anul 2015 (2,76 t/ha) şi cu 35% comparativ cu media ultimilor cinci ani.
În cazul orzului de toamnă am obţinut un volum global de 186,69 mii tone de pe o suprafaţă monitorizată de 54,77 mii ha, productivitatea medie fiind de 3,41 tone la un hectar. Recolta medie la hectar în anul curent este în creştere cu 46% faţă de anul 2015 (2,34 t/ha) şi cu circa 58% faţă de media anilor 2011-2015 (2,16 t/ha).
O situaţie îmbucurătoare avem şi la orzul de primăvară. A fost recoltată şi monitorizată o suprafaţă de 20,54 mii ha, productivitatea medie constituind 3,12 t/ha, pe când în anii 2011-2015 aceasta a fost de 1,81 t/ha. O altă cultură la care am înregistrat o recoltă majorată este mazărea. Din suprafaţa totală supusă recoltării - 8,36 mii ha - au fost obţinute 28,36 mii tone, productivitatea medie fiind de 3,39 t/ha. Media ultimilor cinci ani este la nivelul de 1,49 t/ha.
În ceea ce priveşte culturile grupei a II - floarea soarelui, soia, porumbul, constatăm că situaţia nu a fost atât de bună. Aceste culturi au fost afectate din cauza lunilor secetoase din anul curent. Comparativ cu anul 2015, recolta este mai bună cu aproximativ 15%, dar comparativ cu anul 2014, este mai redusă. De asemenea, îngheţurile înregistrate în raioanele de nord au avut un impact negativ asupra sămânţoaselor, culturilor multianuale. Totodată, în acest an avem probleme cu strugurii de masă, având în vedere că nivelul precipitaţilor a fost relativ mare. Agricultura este un domeniu în care foarte multe depind de natură şi nu de bani sau dorinţă. Poţi să investeşti bani, dar dacă precipitaţiile nu sunt la timpul potrivit, nu te ajută nimeni şi nimic.
Profit: Deci, temperaturile joase din luna aprilie au afectat grav regiunile de nord ale ţării. Care au fost pagubele exacte de pe urma îngheţurilor şi ce măsuri au fost întreprinse în acest sens?
E.G.: Au fost efectuate vizite de documentare în teritoriu, au fost instituite Comisii de evaluare a mărimii pagubelor cauzate de îngheţuri. În rezultat, a fost elaborat un Regulament prin care se stabilesc cerinţele faţă de persoanele care pot solicita suport financiar şi procedura de acordare a acestui suport. Conform evaluării au fost identificate aproximativ 6500-7000 de hectare de terenuri afectate de îngheţuri. Sprijinul pe care îl vom oferi variază între 3500 şi 5000 lei pentru un hectar. Vreau să menţionez că prin acest suport vor fi acoperite cheltuielile de stropire şi întreţinere a livezilor. Ministerul Agriculturii nu compensează toate pierderile agricultorilor. Până la urmă aceasta este o afacere particulară.
Profit: Când vor beneficia agricultorii de acest sprijin financiar?
E.G.: La sfârşitul lunii octombrie a avut loc ultima şedinţă cu participarea asociaţiilor producătorilor agricoli. Atunci au fost introduse ultimele modificări în regulamentul elaborat de specialiştii din cadrul ministerului în colaborare cu asociaţiile de profil. Regulamentul urmează a fi înaintat Guvernului. Sperăm că din momentul aprobării în Executiv şi până la prima plată va trece mai puţin de o lună. Respectiv, credem că până la sfârşitul anului ajutorul financiar va fi achitat.
Profit: Mai multe asociaţii ale producătorilor agricoli nu sunt de acord cu procedura de distribuire a asistenţei financiare agricultorilor afectaţi de îngheţurile din luna aprilie. Ei consideră că procedura este una birocratizată? Cum comentaţi aceste afirmaţii? 
E.G.: Recunosc faptul că procedura este puţin anevoioasă, dar asigură un grad înalt de corectitudine. În urma consultărilor pe care le-am avut cu reprezentanţii asociaţiilor de producători, s-a convenit asupra unor simplificări. Calculele privind volumul producţiei de fructe compromise şi valoarea prejudiciilor au fost efectuate conform unei metodologii elaborate de către Banca Mondială, utilizată pe larg de către experţii internaţionali. Condiţiile sunt dure, dar corecte. Vor beneficia de ajutor financiar agricultorii care respectă legea, sunt înregistraţi, nu au datorii la stat şi achită impozitele. În prezent, avem foarte multe livezi multianuale care nici măcar nu sunt înregistrate. Respectiv, de ajutor vor beneficia toţi agenţii economici care într-adevăr merită să fie susţinuţi. Aceasta va fi o lecţie pentru persoanele care nici nu se gândesc la stat când totul este bine, însă atunci când întâmpină dificultăţi sunt primii care solicită ajutor. Deocamdată, nu cunoaştem care va fi suma exactă a suportului financiar. Credem că aceasta va constitui aproximativ 40-50 mil. lei, însă s-ar putea ca suma să fie mai mică. Toţi agenţii economici care au avut de suferit de pe urma îngheţurilor au depus cereri, dar luând în consideraţie faptul că o parte dintre ei pot fi neeligibilii, suma ar putea fi mai mică.
Profit: Care este procentul suprafeţelor agricole asigurate?
E.G.: Aproximativ 2% din agricultori şi-au asigurat terenurile arabile. Este un procent infim. În perioada îngheţurilor am avut numeroase discuţii cu asigurătorii şi asociaţiile producătorilor agricoli pentru a identifica anumite soluţii. În prezent, lucrăm la elaborarea proiectului de lege privind calamităţile naturale. Potrivit proiectului, statul îşi va asuma cele mai mari riscuri legate de dezastrele naturale, care vor fi acoperite dintr-un fond fix de finanţare.
Profit: Când aproximativ va intra în vigoare această lege?
E.G.: Depunem eforturi ca proiectul de lege să fie aprobat în sesiunea de toamnă-iarnă. Desigur, nu depinde doar de noi, dar cred că vom avea susţinere nu doar din partea deputaţilor majorităţii parlamentare, ci şi a deputaţilor din opoziţie. Este o problemă care trebuia rezolvată cu mulţi ani în urmă. Cred că la sfârşitul lunii noiembrie-începutul lunii decembrie legea va fi transmisă în Parlament.
Profit: Care este opinia Dvs. privind importanţa pieţei Federaţiei Ruse pentru sectorul agricol din Moldova?
E.G.: Federaţia Rusă este o piaţă mare şi importantă, dar şi un jucător însemnat la nivel european. Potenţialul acestei pieţe trebuie valorificat, dar în acelaşi timp sunt împotrivă ca să considerăm piaţa rusă ca fiind una prioritară. Cea mai mare greşeală a producătorilor agricoli a constat în faptul că în anul 2006, când a survenit prima lovitură din partea Federaţiei Ruse, nu au tras concluzii şi nu au învăţat lecţia. A urmat embargoul la carne, seminţe, iar în 2014 şi la mere. În prezent, relaţia cu Rusia s-a îmbunătăţit. În anul curent, Guvernul a făcut eforturi substanţiale prin numeroase demersuri şi întâlniri. Viceprim-ministrul, ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Galbur, a avut 2-4 întrevederi cu ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, Viceprim-ministrul, ministrul Economiei, Octavian Calmâc s-a întâlnit cel puţin de două ori cu Viceprim-ministrul Federaţiei Ruse, Dmitri Rogozin, în calitate de şefi ai Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică RM-FR. De asemenea, anterior în calitate de ministru, am avut o întrevedere cu ministrul rus al Agriculturii, Aleksandr Tkachev. La sfârşitul lunii noiembrie la Moscova este preconizată întrunirea Comisiei interguvernamentale Rusia-Moldova, după o pauză de trei ani. Sunt tendinţe pozitive spre o colaborare frumoasă şi corectă. S-ar putea ca relaţia să nu mai ajungă la acelaşi nivel la care a fost câţiva ani în urmă, dar cel puţin dorim să fie una corectă.
Profit: În cadrul întrevederii cu omologul Dvs. rus, Aleksandr Tkachev, aţi propus crearea la Chişinău a unei reprezentanţe a Serviciului Federal de Supraveghere Veterinară şi Fitosanitară Rosselkhoznadzor. Ce condiţii trebuie întrunite pentru a deschide reprezentanţa la Chişinău şi ce avantaje va aduce aceasta sectorului agricol?
E.G.: Am avut o discuţie corectă şi interesantă cu Aleksandr Tkachev. Nu am solicitat să fie extinse listele exportatorilor sau deschise mai multe puncte vamale pentru export, pentru că în acest caz ar fi fost un schimb inutil de păreri, având în vedere că aceste aspecte nu depind de nici unul dintre noi. Am discutat lucruri concrete. Am venit cu propunerea deschiderii unei filiale Rosselkhoznadzor la Chişinău. O solicitare similară am înaintat şi Serviciului Federal de Supraveghere în Domeniul Protecţiei Consumatorilor şi Bunăstării Populaţiei al Federaţiei Ruse Rospotrebnadzor, dar luând în considerare că este o structură separată de Ministerul Agriculturii nu am abordat această întrebare în cadrul convorbirilor cu omologul meu.
Totodată, în cadrul discuţiilor am menţionat că la deschiderea unei astfel de reprezentanţe dorim să fim parteneri egali. Există cel puţin patru avantaje majore, dintre care două financiare şi două politice. Primul avantaj este micşorarea costurilor de certificare pentru agenţii economici din RM. În prezent, potrivit legislaţiei, un agent economic care efectuează exporturi în FR are nevoie, în primul rând, de certificare locală. În al doilea rând, atunci când marfa vine la destinaţie este nevoie de certificarea locală a FR. Respectiv, costurile se dublează. Al doilea avantaj financiar este reducerea costurilor de logistică. În momentul în care marfa intră pe teritoriul Rusiei, sunt preluate probe pentru certificare. Automat, apar costuri de staţionare a camionului, estimate la minimum €100 pe zi. Odată cu deschiderea reprezentanţei, procedura va fi simplificată. Agentul economic se va adresa unui singur organ de certificare şi va primi un certificat pentru ambele ţări. În aceeaşi ordine de idei, având o reprezentanţă în Moldova, FR va putea să controleze reexporturile. De asemenea, nu va fi nevoie de a aduce numeroase comisii din FR pentru a verifica un agent economic local.
Partea rusă a rămas uimită de solicitarea noastră. Nu s-au aşteptat să venim chiar cu propunerea de a fi parteneri. Dar posibilităţi există. Ministerul Agriculturii deţine imobile pe care poate să le ofere în calitate de oficii. Putem asigura reparaţia acestor oficii sau chiar să contribuim la procurarea echipamentelor.
Profit: Acordul de comerţ liber dintre Republica Moldova şi Turcia a intrat în vigoare în luna noiembrie curent, după ce a fost semnat la 11 septembrie 2014. Ce reprezintă acesta şi ce beneficii va aduce Republicii Moldova? 
E.G.: Republica Moldova a demarat negocierile pentru obţinerea Acordului de comerţ liber cu Turcia de mai mulţi ani şi în sfârşit am reuşit. Acordul are drept scop promovarea extinderii schimburilor comerciale bilaterale prin intermediul dezvoltării relaţiilor economice şi eliminării obstacolelor şi restricţiilor în calea comerţului cu bunuri dintre Republica Moldova şi Turcia. Printre beneficii putem menţiona accesul nelimitat, fără restricţii tarifare, la import pe piaţa Turciei a produselor noastre agricole şi agro-alimentare. Un exemplu simplu: taxele de import în Turcia pentru băuturile alcoolice depăşeau 170%. Respectiv, un produs care se vindea în Moldova, de exemplu, cu €2, în Turcia ajungea la preţul de €20. După semnarea Acordului, nu mai avem taxele respective şi automat vinurile sau produsele agro-alimentare vor fi mai accesibile. Datorită acestui fapt sperăm să sporim numărul de vânzări pe piaţa turcă.
Profit: Care este opinia Dvs. în ceea ce priveşte calitatea produselor agricole şi alimentare autohtone?
E.G.: Depinde de domenii. Dacă vorbim de vinuri, sucuri şi conserve, părerea este una foarte bună. Totodată, cred că la fructe şi legume mai avem de muncit, în special dacă luăm în consideraţie faptul că pentru un consumator contează mult aspectul. Dar, în linii generale, am o părere bună despre producătorii autohtoni. Personal, consum doar produse autohtone. Cu părere de rău, mulţi cetăţeni ai RM preferă alte produse decât cele locale. În Moldova sunt multe produse importate din Belarus sau Ucraina, care au o calitate mai joasă decât cele moldoveneşti, dar le preferă din cauza preţului mai convenabil. Pentru a redresa situaţia, Ministrul Agriculturii a iniţiat în anul curent campanii sociale pentru promovarea produselor autohtone, prin care sperăm că vom învăţa cetăţenii să consume în principal produse locale. Este un aspect de care ne vom ocupa şi în viitor. În acest sens, vom desfăşura în comun cu Banca Mondială un program de promovare a consumului de produse autohtone.
Profit: În ce ţări, Republica Moldova exportă cele mai multe produse?
E.G.: Exporturile moldoveneşti către Uniunea Europeană constituie circa 63%. Ţările cu cea mai mare pondere la export sunt România, Turcia, Belarus, Federaţia Rusă, Kazahstan. Produsele cele mai solicitate pentru export sunt vinul, zahărul, cerealele, fructele, conservele şi sucurile. Vreau să menţionez că Moldova are, într-adevăr, industrii cu care ne putem mândri. De exemplu, suntem un jucător important la nivel european la capitolul producere a concentratului de mere, a zahărului. Pur şi simplu, nu avem permisiunea de a vinde mai mult. Avem anumite cote stabilite în UE, există probleme cu Federaţia Rusă, dar potenţialul de producere al Moldovei este mult mai mare. În prezent, fabricile de zahăr din Moldova funcţionează doar la nivelul de 30-40% din potenţialul lor de producere. Este foarte bine că nu mai suntem axaţi numai pe Rusia, că am reuşit să asigurăm un echilibru la capitolul export. Rusia este importantă, dar nu mai este prioritară. În prezent, circa 15 întreprinderi din Găgăuzia şi Transnistria au permisiunea de a exporta vin în Rusia. Totuşi, în realitate exportă doar 7-8 companii. De ce? Din cauza instabilităţii şi a riscurilor de a face business pe această piaţă. Companiile au posibilitatea de a exporta, însă nu au siguranţa zilei de mâine.
Profit: În condiţiile în care Moldova exportă circa 63% în UE, putem vorbi că s-au acoperit pierderile de pe urma exporturilor scăzute în ultimii ani în Federaţia Rusă, Belarus, Ucraina?
E.G.: La această întrebare vă răspund printr-un simplu exemplu. În anul 2005 Moldova exporta în ţările CSI peste 400 mil. litri de vin, echivalentul a aproximativ 500 mil. sticle. În prezent, ţara noastră exportă practic de trei ori mai puţin, circa 110-120 mil. litri de vin. Desigur, nu putem vorbi despre o acoperire. Din alt punct de vedere, aceste 120 mil. litri se vând la un preţ de cel puţin două ori mai mare. Embargoul impus de Federaţia Rusă a fost o lovitură dureroasă pentru producători, dar am reuşit să asigurăm o stabilitate. Există acoperire financiară şi putem să ne dezvoltăm pas cu pas. Cel puţin statisticile ne arată că în fiecare an sporim vânzările - de exemplu, pe domeniul vinului şi al băuturilor alcoolice acestea au crescut cu cel puţin 10%. De asemenea, în prezent suntem unul dintre cei mai mari jucători pe piaţa strugurilor de masă din Europa. Avem circa 15 mii hectare de struguri de masă. În fiecare an producerea de fructe se majorează. Există domenii în care avem perspective şi stabilitate.
Piaţa UE este una dintre cele mai mari din lume. Desigur, nimeni nu ne aşteaptă cu braţele deschise, dar avem un exemplu foarte clar, care arată că dacă ai un produs bun şi calitativ, poţi obţine succes. De exemplu, producerea mierii este în permanentă creştere. Suntem un producător important de miere la nivel european, chiar dacă suntem o ţară mică. De fapt, acesta este unicul produs animalier pe care avem dreptul să-l exportăm în UE. O problemă ţine de faptul că în prezent exportăm mierea doar ca materie primă, dar discutăm cu apicultorii şi îi consultăm să facă produse cu valoare adăugată, să le ambaleze, să realizeze derivate din miere.
Profit: Ce acţiuni sunt întreprinse în prezent de către autorităţi în vederea stimulării sectorului agricol?
E.G.: În primul rând, statul subvenţionează sectorul agricol. La acest capitol vreau să fac o precizare: subvenţiile nu sunt o obligaţiune a statului aşa cum susţin multe asociaţii agricole. Acestea servesc drept ajutor agricultorilor. Atunci când o persoană face o investiţie în agricultură, o face pe propria răspundere şi pe propriul risc. Statul încearcă prin intermediul subvenţiilor doar să stimuleze şi să motiveze agricultorii.
Profit: Cum decurge situaţia în ceea ce priveşte fondul de subvenţionare pentru anul 2016?
E.G.: În anul curent statul a făcut un efort enorm, achitând toate datoriile faţă de agricultori. Mărimea fondului de subvenţionare pentru anul 2016 a constituit 900 mil. lei, inclusiv, 387,6 mil. lei din contul Programului ENPARD Moldova - suport pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Dintre acestea au fost achitate datoriile din anii 2014–2015. În special, au fost alocate 15,4 mil. lei pentru datoriile la subvenţiile din anul 2014, 42,9 mil. lei pentru datoriile faţă de producătorii agricoli care au avut de suferit de pe urma embargoului impus de Federaţia Rusă la export în 2014, 412,9 mil. lei pentru datoriile din anul 2015 şi 22,4 mil. lei a constituit contribuţia statului în Fondul Viei şi Vinului. Astfel, suma cumulativă a acestor plăţi constituie 493,6 mil. lei. Ulterior, prin modificarea şi completarea Legii bugetului, fondul de subvenţionare a fost diminuat cu circa 200 mil. lei. Astfel, mijloace disponibile pentru anul 2016 au rămas în mărime de 206 mil. lei. Aici vreau să menţionez că responsabilitatea pe care şi-a asumat-o statul rămâne aceeaşi. Res-pectiv, în anul curent pentru cererile de finanţare vor fi repartizaţi 206 mil. lei, iar în anul 2017 urmează a fi achitat restul sumei. Plus la aceasta, în anul curent ne-am asumat responsabilitatea de a recepţiona toate solicitările de finanţare. Astfel, programul de recepţionare a cererilor a fost prelungit până la sfârşitul lunii octombrie. În decurs de trei luni, Agenţia pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură a înregistrat peste 4,5 mii cereri de subvenţionare în sumă totală de circa 630 mil. lei. Suma respectivă nu este fixă, deoarece după înregistrarea dosarelor, are loc verificarea şi analiza acestora. S-a constatat deja că în urma evaluării, circa 7-10% rămân a fi neeligibile, respectiv sunt anulate.
Profit: Ce alte măsuri mai sunt întreprinse pentru susţinerea agriculturii?
E.G.: Pentru stimularea sectorului agricol avem numeroase oportunităţi de finanţare, cum ar fi Proiectul Agricultura Competitivă (MAC-P), finanţat de Banca Mondială şi Guvernul Suediei. Proiectul are drept scop sporirea competitivităţii sectorului agroalimentar prin susţinerea modernizării sistemului de management al siguranţei alimentelor, facilitarea accesului producătorilor agricoli la pieţe şi integrarea practicilor agricole de mediu şi a celor de management durabil al terenurilor. Proiectul are componenta de grant, care poate acoperi circa 50% din investiţie.
O altă oportunitate este Programul rural de rezilienţă economico-climatică incluzivă (IFAD VI), care are drept obiectiv majorarea veniturilor şi a rezistenţei la schimbările climatice ale antreprenorilor din mediul rural. Programul finanţat de către Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă şi Guvernul Danemarcei, de asemenea, are o componentă de grant.
Un alt proiect finanţat de către Guvernul Japoniei este Proiectul de asistenţă pentru fermierii neprivilegiaţi 2KR. Acesta are ca scop creşterea producţiei alimentare în Republica Moldova din contul diminuării pierderilor la recoltare şi creşterea calităţii pregătirii de bază a solului.
De asemenea, avem Proiectul “Livada Moldovei”, finanţat de Banca Europeană de Investiţii, care îşi propune să faciliteze şi să contribuie la crearea condiţiilor favorabile pentru restructurarea lanţului valoric al sectorului horticol din Moldova şi oferirea noilor oportunităţi de finanţare la condiţii avantajoase agenţilor economici din sectorul horticol. Există numeroase proiecte de stimulare a sectorului agricol, important este să ai dorinţă să munceşti în domeniu. În Republica Moldova, din păcate, persistă o problemă – oamenii nu doresc să depună nici un efort, ci aşteaptă să li se ofere totul.
Profit: Ce sfaturi le-aţi oferi antreprenorilor din sectorul agricol sau celor care doresc să deschidă o afacere în acest domeniu?
E.G.: În primul rând, cel care doreşte să lanseze o afacere trebuie să înţeleagă că domeniul agricol nu este unul simplu. Desigur, acesta poate aduce un venit generos, dar este un sector în care trebuie să munceşti mult. Deci, cei care sunt la început de cale trebuie să fie conştienţi de faptul că chiar dacă vin cu anumite investiţii, trebuie să depună efort maxim ca acestea să fie acoperite. În al doilea rând, i-aş sfătui de şapte ori să măsoare şi o dată să taie. Fiecare pas trebuie gândit bine. În al treilea rând, antreprenorii nu trebuie să meargă pe urmele altora. Ar fi excelent să avem mai mulţi agricultori cu viziuni mai puţin conformiste, care să vadă posibilităţi de dezvoltare acolo unde alţii nu le întrezăresc. Este suficient să avem într-un an recoltă bună de floarea soarelui şi anul următor toată ţara plantează floarea soarelui. Respectiv, preţul la floarea soarelui scade. În agricultură contează foarte mult diversificarea afacerii şi a riscurilor. Şi în al patrulea rând, să nu să se axeze pe materie primă, ci să dezvolte produse cu valoare adăugată. Acesta este viitorul. Evident, investiţiile sunt mari, dar acestea se merită.
Profit: Care este opinia Dvs. privind interdicţia de a vinde pământ nerezidenţilor?
E.G.: Consider că este o decizie corectă. Istoria a demonstrat că persoanele care au permis acest lucru au făcut o mare greşeală. Totodată, trebuie să luăm în considerare faptul că suntem o ţară mică şi nu avem atât de mult pământ. Cu părere de rău, pe exemplul Românei s-a demonstrat că străinii nu vin să se ocupe de agricultură, ci vin să facă afaceri de cumpărare–vânzare. Eu cred că noi nu trebuie să vindem pământul nerezidenţilor. În prezent, avem sectoare unde costurile pământului sunt mai mari decât în România. Eforturile noastre trebuie să fie canalizate într-o altă direcţie - consolidarea pământurilor. Este imperios necesar să facem regulă, deoarece există pământuri care nu sunt înregistrate, pârloage, care nu se prelucrează şi nu există nici un fel de responsabilitate din partea proprietarilor. La acest capitol, avem de muncit. Am venit şi cu o iniţiativă de modificare a codului funciar în acest sens, însă pământul nu trebuie vândut nimănui, pentru că el este cea mai mare bogăţie a noastră.■
Далее...
Linişte sau furtună ascunsă?
Alegeri, campanii, zarvă mediatică, oboseală… Cu două zile rămase până la al doilea tur de scrutin prezidenţial, politicul a reuşit să acapareze practic tot spaţiul de emisie, dar şi al vieţii sociale. Aruncă atâta mizerie şi joacă atât de murdar încât ţi se înnegreşte în faţa ochilor şi rişti să nu mai vezi nimic.
Astăzi m-am prins la gândul că evenimentele electorale, prin amploarea lor şi mizele pe care le au, au estompat subit problemele din sectorul bancar.
M-am uitat prin presă şi m-am simţit de parcă aş fi fost prin 2013-2014: susţinere financiară pentru diverse proiecte antreprenoriale din partea câtorva bănci, premii şi titluri acordate de publicaţii internaţionale pentru meritele instituţiilor bancare locale, concurenţă sănătoasă între bănci pentru a veni cu cele mai bune dobânzi la credite şi chiar un fel de competiţie favorabilă nouă, consumatorilor: s-a lăudat Mobiasbanca cu o dobândă de 10%, fiind devansată practic imediat de Moldova Agroindbank cu 9,5%.
M-am uitat în calendar… E totuşi 2016 şi suntem în al doilea an de supraveghere specială impusă de BNM la trei cele mai mari bănci din Moldova. De unde atâta linişte şi noutăţi bune?
Din cele trei bănci aflate sub supraveghere, se pare că doar Moldova Agroindbank îşi poate permite să meargă cu capul sus: studiul de diagnostic impus de BNM la solicitarea instituţiilor internaţionale a demonstrat că banca e curată operaţional, bine capitalizată şi că poate ţine piept fără dificultăţi multor cutremure.
Chestiunea transparenţei acţionarilor e pe cale de a fi soluţionată în totalitate, după ce MAIB a anulat două pachete de acţiuni, a emis altele şi le-a pus în vânzare – proceduri care s-au desfăşurat cu o transparenţă de invidiat. Banca e în aşteptarea unui investitor de bună credinţă care să şteargă pata pe care istoria acţionarilor ce activau concertat a lăsat-o pe imaginea sa. Şi se pare că aşteptările i se vor materializa în curând, dacă e să cred unor surse demne de încredere…
Ţinând cont de faptul că Moldova Agroindbank este o bancă sistemică, de siguranţa căreia depinde stabilitatea economică în ţară, nu pot decât să mă bucur că lucrurile merg în direcţia corectă. Dar cum stăm cu celelalte două?
Dacă deschid pagina web a BNM, găsesc comunicatul despre intervenţia timpurie la Moldindconbank. Ce-o mai fi şi asta? Intuiesc că din cauza învălmăşelii politice, mi-a scăpat ceva. Caut pe Google. Aşa şi este. La 03.10.2016, Parlamentul a aprobat Legea privind redresarea şi rezoluţia băncilor care cuprinde şi termenul de „intervenţie timpurie”. Trec cu privirea peste el. Nici nu trebuie să mă uit foarte atent ca să înţeleg că e un termen delicat, ales probabil ca să nu sperie lumea, dar care-i acordă BNM competenţe foarte largi în administrarea oricărei bănci în care sunt depistate probleme, în cazul de faţă legate de transparenţa a 63,09% din acţionari.
Dar nu pot să scap de o întrebare: Cum se face că presa a reacţionat atât de paşnic la această ştire? Puterea a patra, de obicei, nu scapă nicio ocazie de a veni cu ştiri de senzaţie şi de multe ori, din păcate, găseşte senzaţii chiar şi acolo unde nu sunt, adăugând în titlu calificative din cele mai colorate pentru a atrage atenţia publicului. De foarte multe ori, după ce citeşti astfel de ştiri, rămâi cu un gust amar pentru că titlul nici măcar nu se regăseşte în ştire. Iar în cazul Moldindconbank, senzaţia nici nu trebuia căutată. Şi totuşi presa s-a rezumat doar la a posta comunicatul BNM la subiect. Măi să fie! Oare au aprobat între timp jurnaliştii un cod de etică profesională pe care chiar au jurat să-l respecte? Nu am auzit de aşa ceva…
Tind să cred că mai degrabă, BNM a pus în acţiune un serviciu eficient de relaţii cu presa, care a fost suficient de elocvent încât să convingă jurnaliştii că subiectul nu trebuie răscolit în nici un fel, pentru că o eventuală panică în rândul societăţii ar putea arunca pe vânt eforturile BNM de a remedia situaţia, de a însănătoşi o bancă care a refuzat să accepte rezultatele deloc favorabile ale primului studiu de diagnostic. Dacă e aşa, atunci e o mişcare înţeleaptă, care demonstrează că lucrurile se schimbă la BNM şi că regulatorul central, odată cu venirea lui Sergiu Cioclea, nu mai lucrează ca din topor ci cu inteligenţă şi viziune. E îmbucurător, dar mă întreb cu regret de ce nu a fost posibil să se acţioneze inteligent şi în 2014-2015…
Merg mai departe. Victoriabank se laudă cu alegerea unui nou preşedinte al Comitetului de Direcţie, Corneliu Ghimpu, dar şi al Consiliului de Administraţie, Victor Ţurcan. Se pare că la VB în sfârşit, după câţiva ani de război, se va face pace între acţionari şi management. Aşa să fie? Nu sunt foarte sigură în condiţiile în care Guvernul anunţă că s-a angajat faţă de FMI că în cazul în care acţionarii Victoriabank vor împiedica funcţionalitatea consiliului, BNM ar putea recurge la blocarea drepturilor de vot ale acţionarilor. Deci, temerile încă mai persistă. De ce s-a angajat Guvernul? Simplu, pentru că altfel nu prea avea şanse să obţină finanţare de la FMI şi, respectiv, să-şi recapete credibilitatea în faţa investitorilor străini. Am dubii că Guvernul este cel care a venit cu această iniţiativă. Cred că e mai degrabă o condiţie a FMI, care în felul acesta îşi protejează banii.
Şi aici, în tot acest tablou intervine pare-se cuvântul-cheie ….. „FMI”. Stabilitatea sectorului financiar a fost una din condiţiile de bază ale FMI pentru semnarea memorandumului cu Guvernul RM. Stabilitatea nu o asiguri în condiţii de panică. Părţile putrede şi dureroase ale sistemului bancar nu le înlături şi nici nu le însănătoşeşti în mijlocul panicii.
Nu ştiu dacă trebuie să fii mare expert ca să deduci că mâna care ghidează toate procesele în sectorul bancar e a FMI, şi nu a BNM sau a Guvernului. Dacă mă uit atent la actele normative aprobate ce ţin de sectorul financiar-bancar, la viteza cu care au fost aprobate şi conţinutul acestora, la felul în care evoluează şi sunt administrate lucrurile în sistemul bancar, nu pot scăpa de gândul că FMI stă ca o pajură deasupra BNM, iar Guvernul e un executor ascultător, care pentru a-şi recăpăta credibilitatea, înghite, tace şi face…
Mai ieri, Preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan, a calificat practica ţărilor în curs de dezvoltare de a contracta credite de la Fondul Monetar Internaţional drept o „nouă formă de colonialism şi sclavie”. O fi având Erdogan argumentele sale, dar în situaţia în care a ajuns RM din cauza hoţiilor care au avut loc ziua în amiaza mare, mâna de fier a FMI este unica garanţie că am putea scăpa de această molimă, doar că chiar trebuie să stea cu ochii în patru ca nu cumva să dispară din nou banii odată scăpaţi pe mâna celor care încă nu au uitat cum e să-ţi umpli buzunarele din banii altora...
Şi ca să răspund la întrebarea din titlu, furtuna din sectorul bancar încă nu s-a potolit. Chiar mai mult, s-a anunţat că verificările se vor extinde de la cele trei bănci asupra tuturor celorlalte, cel puţin aşa s-a angajat Guvernul faţă de FMI. Ceea ce s-a schimbat e felul în care e administrată situaţia: foarte riguros, de o manieră extrem de exigentă, cu foarte multă vigilenţă, cu o mare capacitate de previziune şi acţiuni de prevenire a eventualelor escaladări, şi, cel mai important, cu eforturile concentrate ale FMI, UE (care se pare că în sfârşit nu mai merge doar pe cuvânt de încredere) şi BNM, care acum, graţie celorlalţi doi, pare că se bucură de independenţă faţă de politic.■
Далее...
