Profit №_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr.11_2011 (194), noiembrie 2011Sergiu Sîrbu
A devenit cunoscut opiniei publice acum doi ani, datorită campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie, cînd a reprezentat Partidul Comuniştilor la Comisia Electorală Centrală. În 2010, este ales deputat pe listele aceluiaşi partid. Puţini însă cunosc faptul că, imediat după absolvirea facultăţii, la numai 21 de ani, Sergiu Sîrbu a fost angajat în Aparatul Preşedintelui R.Moldova, unde a activat timp de şapte ani. Despre cum a ajuns să lucreze la Preşedinţie, despre avantajele şi dezavantajele vieţii unei persoane publice sau despre femeia alături de care ar vrea să îmbătrînească, aflaţi din 10 lucruri despre deputatul fracţiunii parlamentare a PCRM, Sergiu Sîrbu.
1. Foştii şefi acum colegi
Am absolvit USM, facultatea de drept, specialitatea dreptul economic. La universitate, am avut norocul să-l am în calitate de lector de criminalistică pe Artur Reşetnicov, care era şi consilier în Aparatul Preşedintelui. Anume el mi-a propus să fac stagiul de practică în Aparatul Preşedintelui, unde am şi fost angajat după absolvirea facultăţii şi unde am lucrat timp de 7 ani în diferite posturi: de la consultant principal pînă la şef-adjunct al Direcţiei drept şi relaţii publice. În acelaşi timp, mi-am continuat studiile, făcînd două masterate: la Academia de Administrare Publică de pe lîngă Preşedinte, specialitatea management public, şi la Universitatea de Stat, specialitatea drept constituţional. În timpul studiilor pentru cel de-al doilea masterat, l-am avut în calitate de profesor pe dl Victor Puşcaş, judecător la Curtea Constituţională, la lecţiile căruia întotdeauna purtam dezbateri aprinse şi interesante pe subiecte de drept.
Din 2002, cînd am început să lucrez în Aparatul Preşedintelui Vladimir Voronin, am învăţat multe în viaţă. Cu Artur Reşetnicov am putut vorbi de la egal la egal chiar de la bun început, datorită vîrstei apropiate, precum şi pentru că dumnealui mi-a oferit un credit de încredere, stabilind sarcini serioase pentru mine în timp ce lucram la Preşedinţie. Pe domnul Voronin îl respect mult, deoarece mi-a acordat, la doar 21 de ani, şansa de a activa în Aparatul Preşedintelui, ajutîndu-mă, astfel, să avansez pe scara profesională, lucru care, probabil, a stîrnit invidia unor colegi mai în vîrstă şi cu mai multă experienţă. Sînt recunoscător ambilor politicieni pentru faptul că au avut încredere în mine.
2. Intrarea în politică
În campania electorală pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 mi s-a propus să reprezint PCRM ca jurist la Comisia Electorală Centrală. În această calitate au avut loc primele mele apariţii publice. Îmi aduc aminte că eram foarte emoţionat şi comiteam multe greşeli în exprimare.
Am renunţat la postul pe care îl deţineam în Aparatul Preşedintelui după confirmarea în funcţia de Preşedinte interimar a lui Mihai Ghimpu. Ulterior, timp de doi ani, am reprezentant mai mulţi cetăţeni şi PCRM-ul în diferite procese de judecată şi m-am ocupat de chestiunile juridice ale partidului. În 2010, Plenara Comitetului Central al PCRM a decis să mă introducă pe lista candidaţilor la alegerile parlamentare din 28 noiembrie. Am fost onorat şi plăcut surprins de această decizie.
3 Peste 10 ani
„Să fii şef e o-ntîmplare, să fii om e-un lucru mare”. Din acest motiv nu mi-am trasat niciodată vreun obiectiv de genul în ce funcţie m-aş vedea peste 10 ani. Funcţia azi este, iar mîine nu-i. Dar sînt sigur că voi fi acolo unde cunoştinţele mele vor putea fi utilizate. Dacă echipa PCRM va considera că aş putea contribui la realizarea intereselor alegătorilor noştri într-un anumit domeniu, atunci voi accepta oferta.
4. Meritul civic
În luna mai 2009, Preşedintele Vladimir Voronin a decorat mai mulţi funcţionari de la Preşedinţie şi din alte organe de stat. Am avut onoarea să fiu decorat cu medalia „Meritul Civic” „Pentru activitate prodigioasă în cadrul administraţiei publice”. Am fost surprins de gestul Preşedintelui, precum şi onorat de faptul că am luat înalta distincţie pentru modesta mea activitate.
5. Mandatul de deputat
Am rămas aceeaşi persoană atît în relaţiile cu prietenii, cît şi în cele profesionale. Cînd merg cu microbuzul sau la cumpărături în Piaţa Centrală, oamenii mă întreabă cum de un deputat circulă cu transportul public şi face piaţa de rînd cu toată lumea? Eu însă nu le înţeleg mirarea, deoarece pînă la obţinerea mandatului de deputat nu am făcut afaceri. Prin urmare, nu am maşini luxoase sau angajaţi care să-mi facă munca. Trăiesc din salariu ca şi majoritatea cetăţenilor noştri.
6. Politicienii au ambiţii exagerate
În 2008 am făcut un stagiu în SUA, unde am studiat sistemul politic american. A fost o experienţă utilă, mai ales că am învăţat multe lucruri ce ar fi de folos şi R.Moldova. Politicienii americani, chiar dacă sînt oponenţi politici, discută lejer între ei despre toate problemele, cu scopul de a găsi soluţii în interes naţional. Nu se ţin de putere cu orice preţ, aşa cum se întîmplă la noi. Majoritatea politicienilor noştri nu au cultură politică şi înţelegere. Uneori aceştia au ambiţii exagerate, plasînd interesele cetăţenilor pe planul doi sau chiar trei. Pe de altă parte, americanii ar putea să înveţe de la noi ce înseamnă ospitalitatea. Căci nimeni nu ne întrece la acest capitol.
7. Activitatea
Anul trecut am înregistrat Asociaţia „Centrul pentru investigaţii juridice şi apărarea drepturilor omului”. Este proiectul meu personal, pentru care nu prea am timp în prezent. Dacă în viitor voi renunţa la politică, atunci îmi voi dedica timpul apărării drepturilor omului. Ştiu că multă lume nu-şi cunoaşte drepturile, iar unii nu au bani ca să-şi facă dreptate. Aş vrea să le pot oferi concetăţenilor mei asistenţa juridică necesară.
8. Odihnă cu paparazzi
Dispun de puţin timp liber din cauza activităţii mele profesionale. Atunci însă cînd am cîteva ore libere, mă odihnesc ca toată lumea: ies cu familia la un picnic sau merg cu prietenii într-un local. Cu regret, nu am avut concedii în ultimii ani. Cîteva zile la mare în Ucraina şi atît. De fapt, mă conduc de principiul: voi reuşi să mă odihnesc cînd voi ieşi la pensie.
De cînd sînt persoană publică, am avut parte de tot felul de cazuri plăcute şi mai puţin plăcute în locurile publice. Unii se uită cu ochi răi şi strigă pe la spate „Jos comuniştii” sau chiar te înjură. Mai numeroase însă sînt cazurile cînd oamenii îţi strîng mîna şi îşi exprimă recunoştinţa pentru ceea ce faci. De asemenea, a mai fost un caz destul de mediatizat. Recent, am fost cu prietenii la o discotecă, iar a doua zi mi-am văzut pozele pe internet. Să înţelesg că dacă sînt deputat nu am voie să mă odihnesc?! Paparazzi sînt peste tot.
9. Despre cărţi, filme, sport şi gătit
În ultimul timp citesc mai mult cărţi ce ţin de domeniul profesional, deşi încerc să mai citesc şi lucrări despre psihologia maselor, alegeri etc. Îmi place muzica retro, iar unul dintre filmele care m-au impresionat cel mai mult este pelicula "Forrest Gump". De fiecare dată cînd privesc această producţie cinematografică, învăţ cîte ceva nou. Nu întîmplător la timpul său filmul a luat şase Oscar-uri.
În timpul studiilor liceale şi universitare practicam, în special, ciclismul şi înotul. Îmi plăcea să mă plimb cu bicicleta pe traseul Botanica-aeroport. Cînd lucram la Preşedinţie, mergeam la sala de forţă a Serviciului Protecţie şi Pază de Stat. Stresul ne încearcă sănătatea, iar sportul este un mijloc verificat de a te păzi de el, precum şi de boli.
Nu sînt mare specialist în ale bucătăriei, dar gătesc uneori, ţinînd cont de faptul că locuiesc singur. În mod deosebit, îmi place să gătesc pui la cuptor cu garnitură de cartofi şi caşcaval.
10. Ce e al meu, e pus deoparte
La moment, nu am planuri de căsătorie. Probabil că încă nu am întîlnit persoana alături de care aş vrea să îmbătrînesc. Eu sînt de modă veche şi nu vreau să mă căsătoresc în grabă ca apoi în 2-3 ani să divorţez. Vreau să fac un pas sigur şi pentru toată viaţa. Sînt într-un proces indirect de căutare a celei de-a doua jumătăţi şi sînt sigur că ce este al meu, e pus deoparte. În primul rînd, caut o persoană sinceră şi inteligentă. Apoi, mi-ar plăcea să avem opinii diametral opuse asupra unor subiecte ca să le putem dezbate. De asemenea, nu este obligatoriu ca ea să împărtăşească aceleaşi viziuni politice ca şi mine.■
Далее...
Moldova are potenţial de export
În actualele condiţii socio-economice complicate, Moldova are nevoie mai mult ca oricînd de noi investiţii pentru realizarea planurilor sale ambiţioase de integrare europeană şi pentru a-şi menţine forţa de muncă în ţară. Investitorii germani, prezenţi pe piaţa moldovenească încă din anii 90 ai secolului trecut, au contribuit semnificativ de-a lungul timpului la realizarea acestui obiectiv. Ambasadorul Germaniei la Chişinău, Excelenţa Sa, Dr. Berthold Johannes, este încrezător că Moldova se va bucura de mai multe investiţii în cazul în care îşi va îmbunătăţi mediul de afaceri şi va asigura un stat de drept.
Profit: Domnule Ambasador, Dvs. cum aţi des-crie relaţiile moldo-germane? Sînteţi mulţumit de nivelul actual de cooperare dintre ţările noastre?
B.J.: Este evident că întotdeauna există loc pentru mai bine. Am venit în Moldova în iunie 2010 şi numai peste cîteva zile l-am avut ca oaspete la Chişinău pe ministrul german al Afacerilor Externe, Guido Westerwelle. Pe parcursul unui an, diferite delegaţii (reprezentanţi ai fundaţiilor, ministerelor şi persoane publice) au vizitat Moldova cu sprijinul Ambasadei Germaniei. Recent, împreună cu ministrul moldovean al muncii, protecţiei sociale şi familiei, am inaugurat la Stăuceni un centru de zi pentru tineri cu dizabilităţi. Noi cooperăm, de asemenea, în domeniul formării profesionale, dezvoltării agriculturii, sănătăţii, investiţiilor etc. Există o mulţime de evenimente mici create de noi, care, însumate, alcătuiesc un mozaic.
Profit: De-a lungul anilor Ambasada Germaniei a ajutat cetăţenii moldoveni prin finanţarea micro-proiectelor sociale. Care este valoarea asistenţei acordate şi cîte proiecte au fost realizate?
B.J.: Pînă în prezent au fost cheltuiţi €320 mii pentru realizarea a 33 de microproiecte. Acestea constau în mobilarea, instalarea de ferestre noi sau repararea acoperişurilor grădiniţelor şi şcolilor, reabilitarea fîntî-nilor etc. Acesta însă este un singur aspect al asistenţei germane pentru Moldova. De exemplu, Centrul de zi pentru tinerii cu dizabilităţi menţionat a fost finanţat de către mai multe ONG-uri germane care au colectat bani prin intermediul emisiunilor radiofonice. De asemenea, o secţie a spitalului raional din Ciadîr-Lunga a fost renovată datorită organizaţiilor de caritate. În plus, Ministerul german pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică acordă asistenţă Moldovei prin intermediul Agenţiei germane pentru Cooperare Internaţională (GIZ). Această asistenţă se referă la îmbunătăţirea serviciilor locale şi dezvoltarea agriculturii, de exemplu, prin sprijinirea agricultorilor la construcţia frigoriferelor industriale pentru ca aceştia să-şi păstreze recolta mai mult timp.
Profit: Cîţi investitori germani sînt în Moldova şi ce ar trebui să facem pentru a spori numărul lor?
B.J.: Unii dintre cei mai mari investitori germani în Moldova sînt companiile Knauf, Draexelmaier, Suedzucker, Bemol sau Tirex Petrol. În general, în Moldova sînt înregistrate 144 de companii germane şi 235 mixte moldo-germane. Cu toate acestea, noi nu le cunoaştem pe toate. Oamenii de afaceri se ocupă de afaceri, iar sarcina politicienilor şi a administraţiei este să le asigure condiţii.
Profit: Vorbind despre problemele din justiţie, cum credeţi că ar putea fi ele depăşite?
B.J.: Reforma sistemului judiciar este o problemă complexă. Guvernul a prezentat Parlamentului o Strategie de reformă în acest sens care va conduce la evoluţii pozitive. Noi sprijinim acest proces. În ceea ce priveşte legătura dintre justiţie şi investiţii, este clar că atît timp cît toată lumea respectă legea, nu ajungi prin instanţe de judecată. Cu toate acestea, unii oameni în societăţile în tranziţie văd oportunitatea de a face bani prin nerespectarea normelor de drept. După unificarea Germaniei la începutul anului 1990, au existat şi la noi escroci care mergeau în Germania de Est să facă bani uşori. Deci este un fenomen tipic pentru societăţile aflate în tranziţie. Pentru a-l depăşi, trebuie să cultivaţi încrederea în instanţele de judecată, iar acestea - să acţioneze în strictă conformitate cu legea. Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională consiliază de cîţiva ani Guvernul Moldovei. Una dintre întrebările des adresate ţine de independenţa procurorilor şi judecătorilor. Aceştia se bucură de imunitate, dar un sistem disciplinar funcţional trebuie să facă parte din această imunitate, astfel încît cei care au încălcat legea să fie sancţionaţi.
Profit: De mai bine de doi ani Moldova nu are un preşedinte şi există şanse că vom merge la noi alegeri parlamentare anticipate. Va afecta acest lucru imaginea noastră în UE şi finanţele pe care le primim din exterior?
B.J.: Autorităţile Moldovei au indicat clar că integrarea europeană este prioritatea numărul unu. Acest demers a fost salutat de către UE şi atît timp cît atitudinea autorităţilor nu se schimbă, respectiv, şi atitudinea UE va rămîne aceeaşi, iar banii vor continua să vină. Desigur, am prefera să aveţi un Guvern deplin funcţional pentru patru ani, pentru a pune în aplicare reformele necesare. Pe de altă parte, alegerile vor încetini procesele politice şi voinţa birocraţiei de a pune în practică reformele. Este un fenomen cunoscut în lume că funcţionarii preferă să nu dea prea tare din coate în timpul campaniilor electorale, căci nu ştiu la ce să se aştepte de la ziua de mîine. Desigur, încă o campanie electorală nu va ajuta Moldova şi va frîna programul ambiţios al Guvernului. Sperăm foarte mult că veţi alege un preşedinte în curînd. Dacă nu, atunci vom aştepta rezultatul alegerilor parlamentare anticipate. Cetăţenii moldoveni vor decide pe cine vor la conducere: actuala Alianţă de guvernare consolidată sau o altă coaliţie. Dar acestea sînt simple speculaţii. Vom trăi şi vom vedea.
Profit: Moldovei i s-a promis începerea negocierilor privind Acordul de liber schimb cu UE pînă la sfîrşitul acestui an. În acest context, credeţi că economia R.Moldova este gata să concureze cu cea europeană sau vom fi sufocaţi de economiile ţărilor UE?
B.J.: Nu aş fi sceptic. Negocierile sînt în curs de pregătire, iar unele condiţii încă trebuie îndeplinite. Guvernul Dvs. şi Comisia Europeană lucrează în acest sens. Cert este că interesul investitorilor va spori odată ce veţi fi parte a zonei UE de comerţ liber, iar asta înseamnă mai mulţi bani şi mai multe locuri de muncă. Aceasta va arăta ca o pată de cerneală care se va extinde şi economia îşi va lua avînt. Dar va lua ceva timp, deoarece nu este uşor să întruneşti toate condiţiile legate de certificare şi standardizare UE. De exemplu, Moldova exportă în UE miere, dar nu are voie să exporte carne sau ouă, căci lipsesc standardele. UE este o piaţă uriaşă pentru ouă, inclusiv Germania, iar Moldova ar putea crea condiţii necesare pentru producerea de ouă certificate pentru export.
Profit: Soluţionarea conflictului transnistrean este o precondiţie de aderare la UE. Dacă alegerile din decembrie din regiunea separatistă vor aduce un nou lider la Tiraspol, credeţi că vom avea negocieri mai eficiente?
B.J.: Germania nu face parte din formatul 5+2 de negocieri, însă la iniţiativa cancelarului nostru încercăm să promovăm chestiunea transnistreană pe agenda internaţională. Începînd cu 2009, Guvernul Moldovei a progresat în consolidarea încrederii dintre cele două maluri ale Nistrului. Încrederea este greu de construit, însă poate fi uşor distrusă. Am reuşit să organizăm în Germania o întîlnire între premierul Vlad Filat şi liderul transnistrean Igor Smirnov, iar peste cîtva timp la Moscova s-a decis reluarea negocierilor oficiale. Nu aşteptăm să se întîmple minuni, dar este un prim pas spre progres. Comunitatea internaţională are o poziţie comună: integritatea teritorială şi suveranitatea R.Moldova nu sînt puse la îndoială. Cîte puţin, trebuie să înaintaţi către o soluţie şi să decideţi modul de organizare a statului.
Profit: Experţii spun că acest conflict ar putea fi rezolvat numai dacă asta îşi doreşte Kremlinul şi Tiraspolul. Ce ar trebui să facă Moldova pentru a-i convinge?
B.J.: Aceasta este o întrebare de milioane! În primul rînd, este nevoie de un dialog constant. Viceministrul rus de externe, Grigori Karasin, a vizitat recent Moldova, iar şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, va veni la Chişinău pe 22 noiembrie. Sînt absolut convins că, dacă există voinţă din toate părţile, se va ajunge la o înţelegere. Germania încearcă să convingă părţile să găsească soluţia, de aceea avem un dialog intens cu Rusia. În mod normal, este nevoie de doi pentru a dansa un tango, dar în cazul Dvs. este nevoie de mai mulţi parteneri pentru succes.
Profit: Să ne întoarcem la activitatea consulară. Spuneţi-ne, vă rog, cîte vize pe an eliberează Ambasada Germaniei?
B.J.: Anul trecut am emis 7500 de vize. Nu este un număr impresionant, dar încercăm să reducem numărul de solicitări prin eliberarea vizelor pentru mai mulţi ani în cazul celor care călătoresc cu regularitate în Germania. Aproximativ 5% din cererile de viză sînt respinse din diverse motive.
Profit: Statisticile arată că numărul de turişti germani care vizitează Moldova a scăzut. Ce credeţi că ar trebui să întreprindem pentru a îmbunătăţi starea de lucruri?
B.J.: Turiştii germani vizitează Moldova, nu însă în număr mare. Problema turismului ţine de concurenţa cu alte destinaţii. Turiştii vor să meargă la mare, la munte sau în locuri cu arhitectură fantastică şi monumente istorice, cum ar fi mănăstirile medievale din Bucovina. Este greu să concuraţi în aşa condiţii. Aveţi cai frumoşi şi ei ar putea fi o atracţie pentru turişti. O altă soluţie ar fi traseele turistice comune: Moldova şi România sau Moldova şi Ucraina.
Profit: Vă aflaţi aici de un an deja, care sînt impresiile Dvs. despre Moldova?
B.J.: Eu vin dintr-o regiune din Germania ce seamănă mult cu Moldova prin dealuri şi vinuri, aşa că mă simt ca acasă. Moldova însă dispune de soluri mult mai fertile. Cineva mi-a spus că fertilitatea solurilor Dvs. ar putea produce mîncare pentru 20 mil. de oameni. Aveţi ferme ce stau bine pe picioare şi exportă cantităţi considerabile de culturi şi produse alimentare. Ar trebui să aveţi mai multe astfel de ferme.■
Далее...
ai leului
În fiecare zi avem de a face cu el şi, deseori, ne întrebăm de ce se numeşte astfel, căci meleagurile mioritice nu au fost vreodată casă pentru regele junglei – leul.
Scurt istoric
Moneda naţională a R.Moldova este leul moldovenesc. Denumirea a fost preluată de la leul românesc, care, la rîndul său, provine la leul rampant de pe reversul talerilor olandezi (leeuwendaalder) care au circulat în principatele române între anii 1650-1700. Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor, numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani, iar în 1867 leul a devenit unitatea monetară a Principatelor Unite (Moldova şi Ţara Românească). Primele monede emise de Principatele Române au fost din bronz de 1, 2, 5 şi 10 bani. Ele erau bătute în Anglia. Primele însemne monetare de hîrtie au fost biletele ipotecare (1877) cu valorile nominale de 5, 10, 20, 50, 100 şi 500 lei.
Prima atestare documentară a banului, subdiviziunea leului, a apărut în 1413. Denumirea vine de la numele monedelor voievodatelor Croaţiei şi Sloveniei - dinarii banales - care au circulat în ţările româneşti începînd cu 1270.
Leul moldovenesc
Pregătirile pentru introducerea valutei naţionale au început în anul 1992, cînd Parlamentul a adoptat două documente cu privire la valută şi cu privire la asigurarea leului moldovenesc, ba chiar a fost creat şi un comitet special pentru introducerea în circulaţie a valutei naţionale. Astfel, la 29 noiembrie 1993, a fost pus în circulaţie leul moldovenesc, conform cursului de 1000 cupoane pentru 1leu. Tot atunci un dolar valora 3,85 lei.
În anii 1994-1995 au fost emise bancnotele de 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 şi 200 lei. Abia peste patru ani au fost puse în circulaţie şi bancnotele de 500 de lei. Cele mai recente bancnote emise sînt cele de 1000 lei (2003).
Părintele valutei naţionale
Artistul plastic Gheorghe Vrabie este autorul leului moldovenesc. El a muncit la designul valutei naţionale în Imprimeria Băncii Naţionale Române de la Bucureşti, deoarece „condiţiile de la Chişinău erau improprii”. Evident că acest lucru a devenit cunoscut mai tîrziu, deoarece conceperea leului moldovenesc s-a făcut în mare taină. Vrabie spune că, primele au fost tipărite bancnotele de 500 lei şi 1000 lei. Artistul susţine că bancnotele cu valoare nominală mare (500 şi 1000 lei) au fost depozitate în subsolurile Serviciului de Informaţii şi Securitate, asta pentru că ele au fost puse în circulaţie mult mai tîrziu decît cele cu valoare nominală mică.
Bine de ştiut
* Cele opt bancnote cu valoare nominală de la 1 la 1000 lei se tipăresc în Franţa. Monedele sînt bătute la Chişinău, cu excepţia celor de 50 de bani care se fabrică în Cehia.
* Primul Guvernator al Băncii Naţionale, Leonid Talmaci, şi-a semnat numele de 19 ori pînă a fost aleasă semnătura ce este aplicată pe leul moldovenesc.
* Onorariul autorului valutei naţionale a constituit 1,5 mil. de ruble, care s-a devalorizat practic peste noapte în raport de 1 la 1000. Gheorghe Vrabie declară că a putut să-şi cumpere pe banii obţinuţi doar calorifere în apartament.■
Далее...
ai banilor
Revista Profit-Bănci & Finanţe inaugurează o nouă rubrică, dedicată începuturilor „domniei banilor” în societatea umană. Ne propunem, astfel, să aflăm împreună cum au apărut diferite noţiuni şi fenomene economice, precum şi să savurăm curiozităţi interesante despre ele. Acestea fiind spuse, vom începe prin a face cunoştinţă cu istoria banilor.
Вanii constituie una dintre cele mai importante invenţii ale omenirii pentru dezvoltarea economiei şi civilizaţiei. În timpurile străvechi, banii erau utilizaţi ca unealtă de schimb în comerţ. Formele banilor au evoluat semnificativ odată cu trecerea anilor. Iniţial, oamenii făceau schimb de bunuri, numit şi troc. Apoi, societăţile primitive foloseau diferite obiecte cu semnificaţia convenţională de bani. De exemplu, societăţile africane utilizau în acest scop scoicile, iar cele americane - wampumul (şirag de scoici). Prin mileniul trei î.H., metalele scumpe precum aurul sau argintul au început a fi folosite în tranzacţiile comerciale.
Monedele
Prima monedă cu aspect tradiţional se consideră a fi „Leul Lidian”. Acesta a fost bătut în Lidia, regat din Asia Mică (actualmente, Turcia) în jurul anilor 650-600 î.H., fiind alcătuit din aur şi argint cu urme de cupru, plumb şi de fier. Moneda era numită „leu”, deoarece avea un cap de leu încrustat pe o parte. Grecii şi romanii s-au inspirat de la lidieni cînd au bătut primele lor monede, iar datorită dezvoltării Imperiului Roman a fost introdusă prima monedă paneuropeană, utilizată în toată Europa, începînd cu Insulele Britanice şi pînă în Turcia. Termenul de monedă vine de la templul zeiţei romane Iunona Monetal, în care erau bătute monedele în Roma Antică. Prima monedă românească a fost bătută de Vladislav I (1364-1377), domn al Ţării Româneşti.
Bancnotele
Banii de hîrtie au apărut în China prin anii 900 d.H., iar datorită dinastiei Song, folosirea lor în Asia a devenit foarte populară. În Europa, banii de hîrtie au început a fi emişi abia în secolul al XVII-lea. Primele bancnote europene au fost tipărite în Suedia, unde a şi fost deschisă prima bancă naţională. În prezent, bancnotele sînt fabricate dintr-un amestec de mătase, pînză şi hîrtie.
Recorduri
Cele mai mari monede ca mărime şi valoare au fost utilizate în 1850 în Alaska. Acestea reprezentau nişte plăci de cupru cu greutatea de 40 kg, 1 m lungime şi 1,5 m lăţime. Valoarea unei astfel de monede era pe atunci de $2500.
Autorităţile Filipineze au tipărit în 1998 cea mai mare bancnotă din lume, pentru a aniversa 100 de ani de independenţă faţă de Spania colonială. Bancnota de 100 000 Piso are dimensiuni de 356 mm x 216 mm.
Bancnota cu cele mai multe zerouri în istorie a fost emisă în Zimbabwe în 2009. Este vorba de 100 trilioane dolari zimbabwieni. Bancnota are 14 zerouri, printate pe ambele părţi.
Bancnota cu cea mai mare valoare nominală însă a fost emisă în anul 1946 în Ungaria - 100 cvintilioane de Pengo. Atunci ea valora aproximativ $0.2. Maghiarii au mai tipărit şi o bancnotă de 10 ori mai mare, însă aceasta aşa şi nu a fost pusă în circulaţie.
Curiozităţi
• Pînă în secolul al XX-lea, locuitorii insulelor Solomon utilizau dinţii de cîine în calitate de bani, iar locuitorii Siberiei au utilizat ceaiul ca mijloc de schimb pînă în secolul al XIX-lea. Mai originali sînt locuitorii insulelor Yap din oceanul Pacific, care folosesc cîteodată în loc de valută bucăţi mari de piatră ce pot cîntări pînă la 15 tone.
• Peste $1 mil. care aparţin lui Adolf Hitler şi altor lideri nazişti aşteaptă în băncile americane să fie revendicaţi. Banii au fost depuşi pînă la începerea celui de-al doilea război mondial şi nimeni nu ştie ce să facă cu ei în prezent.
• Sociologii americani au descoperit că în zilele însorite oamenii sînt predispuşi să lase un bacşiş mai mare, decît în zilele mîhnite, iar 90% dintre americanii ce au animale de casă le cumpără acestora cadouri de Crăciun. Totodată, fiecare al 14-lea american susţine că ar putea să-şi schimbe religia, rasa sau sexul, precum şi ar putea ucide pe cineva pentru $10 mil.
Cuvinte de duh
• Banul vorbeşte în limba înţeleasă de toate naţiunile. (Aphra Behn)
• Chiar dacă banii nu aduc fericirea, vă ajută să trăiţi mizerabil în confort. (Helen Gurley Brown)
• Cine a spus că banii nu aduc fericirea, nu a ştiut unde să meargă la cumpărături. (Bo Derek)
• Înainte de a împrumuta bani de la un prieten, gîndiţi-vă de cine aveţi nevoie mai mult. (Addison H. Hallock)
• Banul nu te face fericit. Acuma am $50 mil., dar am fost la fel de fericit cînd aveam $48 mil. (Arnold Schwarzenegger)
• Un bărbat de succes este acela care face mai mulţi bani decît poate cheltui soţia. O femeie de succes este cea care găseşte un astfel de bărbat. (Lana Turner)■
Далее...
Modernizarea ţării - imposibilă fără reformarea justiţiei
După jumătate de an în care s-a aflat în funcţia de judecător la Curtea Constituţională (CC), la 4 octombrie curent, cu votul a cinci magistraţi, fostul Ministru al Justiţiei Alexandru Tănase a fost ales în calitate de preşedinte al Curţii. Avînd în spate o experienţă impresionantă în calitate de avocat, noul preşedinte al CC dă asigurări că va gestiona activitatea instituţiei pe care o conduce pentru ca imaginea acesteia în societate să fie una pozitivă. Fiind adeptul reformelor rapide şi radicale, Alexandru Tănase susţine că fără o reformare din temelie a justiţiei, R.Moldova nu va obţine progrese considerabile. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit & Bănci şi Finanţe, Alexandru Tănase oferă detalii mai puţin cunoscute publicului larg despre cauzele care l-au determinat sa părăsească PLDM-ul, despre condiţiile în care s-a creat AIE-2, precum şi despre relaţiile sale cu fostul şef de partid şi actualul premier Vlad Filat.
Profit: Dle Tănase, alegerea Dvs. în funcţia de preşedinte al CC, la numai cîteva luni după numirea în funcţia de judecător al Curţii, a fost o surpriză pentru Dvs. sau v-aţi aşteptat la o asemenea derulare a evenimentelor?
A.T.: Sincer să fiu, cînd am fost numit în calitate de judecător la CC, nimeni nu avea de unde să ştie că la cîteva luni funcţia de preşedinte al CC va deveni vacantă. Dar dacă a fost să fie aşa, am candidat pentru această funcţie şi am obţinut majoritatea de voturi. Nu pot spune că sprijinul pe care l-am primit a fost o surpriză. Anterior, am fost jurist practician, iar în ultimii ani am deţinut funcţia de Ministru al Justiţiei. Pe lîngă toate acestea, sînt unicul judecător care am în faţă un mandat deplin de şase ani, spre deosebire de ceilalţi judecători. Am apreciat faptul că majoritatea colegilor mei mi-au acordat vot de încredere pentru această funcţie şi am tratat acest vot ca pe un mandat de a face anumite reforme la CC.
Profit: Ţinînd cont de acuzaţiile reciproce aduse recent de unii membri ai Curţii, credeţi că este posibilă o bună funcţionare a acesteia?
A.T.: Curtea este un organism format din oameni diferiţi. Fiecare dintre cei şase membri ai CC are propria personalitate, propriile viziuni asupra problemelor pe care le judecăm, propria experienţă de viaţă şi propriul bagaj intelectual, cultural şi moral. Bineînţeles că în asemenea circumstanţe, preşedintele are sarcina de a gestiona foarte atent şi cu mare grijă relaţiile din interiorul Curţii, pentru ca personalitatea şi potenţialul fiecărui magistrat să fie pus în valoare şi tratat cu mult respect. Aşa s-a întîmplat ca de la vîrsta de 25 de ani să activez pe cont propriu şi să exercit managementul în diferite instituţii. De-a lungul anilor am învăţat să gestionez calm şi cu răbdare situaţiile cu încărcătură conflictuală şi să asigur în jurul meu o atmosferă confortabilă de lucru. Începînd cu colective mai puţin numeroase şi finalizînd cu colective mari (cum ar fi, de exemplu, Ministerul Justiţiei) am avut grijă să nu apară stări de conflict în interiorul instituţiei. La ora actuală, în ciuda diferenţelor de vîrstă şi viziuni, avem o atmosferă sănătoasă în interiorul Curţii Constituţionale.
Profit: De ce calităţi credeţi că va trebui să daţi dovadă pe perioada mandatului pentru a asigura un echilibru în cadrul CC?
A.T.: Pentru asigurarea echilibrului într-o instituţie cu un sistem decizional colegial, este necesar de a respecta trei reguli de bază: de a trata cu respect colegii, de a asigura transparenţa decizională şi de a nu abuza de poziţia administrativă pentru a-ţi promova propriul punct de vedere în raport cu ceilalţi colegi. Cine respectă aceste reguli, reuşeşte să asigure şi echilibrul necesar în interiorul instituţiei.
Profit: Care sînt principalele Dvs. obiective în funcţia de preşedinte al CC?
A.T.: Am început deja un amplu proces de reforme în interiorul Curţii, care ţin, în special, de hotărîrile pe care le aprobăm. Avem primele decizii care sînt adoptate şi redactate după modelul celor adoptate de CEDO. Am pretenţia să spun că ultimele noastre hotărîri sînt la nivelul hotărîrilor adoptate de Curţi Constituţionale cu experienţă mai mare ca a noastră, în probleme similare. Atît timp cît voi deţine funcţia de preşedinte al CC, voi face tot posibilul să formăm o jurisprudenţă uniformă şi consecventă, pentru ca toate autorităţile statului şi cele judecătoreşti să aibă o previzibilitate în materie de reglementări legale sau soluţii judiciare.
Profit: Activitatea CC a fost dur criticată în ultimul timp atît de partidele din AIE, cît şi de opoziţie.
A.T.: În ceea ce priveşte criticile, trebuie clarificate cîteva lucruri. Curtea Constituţionala există prin hotărîrile pe care le adoptă. Nu am nimic împotrivă ca societatea sau oamenii politici să critice soluţiile date de Curte. Dar, din păcate, asemenea critici nu prea întîlnim. De cele mai dese ori, cei care nu reuşesc să obţină soluţia dorită din partea CC, recurg la insinuări şi insulte împotriva judecătorilor în loc să combată argumentele Curţii. Aşa ceva este inadmisibil într-o societate civilizată. Am constatat situaţii surprinzătoare cînd demnitari de rang înalt criticau Curtea fără măcar să fi citit ce scrie în hotărîrea supusă criticii. Am urmărit la televizor talkshow-uri de ore în sir, unde erau criticate hotărîri ale CC, înainte ca motivele care au stat la baza adoptării să fi fost publicate la acel moment. Revin la începutul gîndului meu: nu am nimic împotriva criticii hotărîrilor Curţii Constituţionale, doar vreau ca cei care le critică să le citească mai întîi.
Profit: Ce creează impedimente în activitatea CC şi de ce credeţi că este nevoie pentru a îmbunătăţi activitatea Curţii?
A.T.: Eu nu cred că avem impedimente majore în activitatea noastră. Pentru moment CC are absolut tot ce este necesar pentru a ne face bine datoria. Ne confruntăm şi noi cu anumite limitări financiare, dar este o situaţie generală pentru toate instituţiile statului, derivată din criza economică prin care trecem.
Profit: Dvs. eraţi considerat un „generator al reformelor” în domeniul justiţiei, iar în momentul în care aţi părăsit funcţia de ministru „trenul cu reforme” a rămas fără locomotivă. Ce v-a determinat să demisionaţi din funcţia de ministru?
A.T.: Motivele au fost diverse. Plecarea din MJ a fost rezultatul unei analize şi a conştientizării situaţiei că în conjunctura de la acel moment nu aveam sprijin politic pentru ideile mele de reformă, inclusiv din partea propriului partid. Doar cîteva idei de reforme au fost sprijinite de colegii de coaliţie în perioada mandatului meu – reforma avocaturii, reforma sistemului de executare a hotărîrilor judecătoreşti. În rezultat, a fost soluţionată o problemă de sistem majoră. Recent, Banca Mondială în ultimul său raport „Doing Business” a menţionat realizarea a patru reforme care au reuşit plasarea Moldovei mai sus în clasament, una dintre care este şi eficientizarea executării hotărîrilor judecătoreşti prin introducerea executorilor judecătoreşti privaţi.
Cu mici excepţii, clasa noastră politică, nu conştientizează cît de importantă este reforma judiciară. Atît timp cît în justiţie nu va fi regulă, nimic nu va merge în această ţară. Exista ţări cu resurse naturale enorme, dar companiile care activează acolo sînt înregistrare în Olanda, Danemarca sau Marea Britanie. De ce se întîmplă asta? Pentru că acolo poţi beneficia de protecţie din partea justiţiei.
Dacă vorbim despre reformarea şi modernizarea ţării, atunci fără o reformare din temelie a sistemului judecătoresc acest lucru nu va avea loc. Reforma judecătorească reprezintă suportul pentru celelalte reforme. Anume de aceasta am fost şi rămîn a fi adeptul schimbărilor rapide şi radicale. Tactica elaborării strategiilor de lungă durată este potrivită în ţările unde lucrurile merg mai mult sau mai puţin bine, unde există o previzibilitate pentru următorii 10 ani. Nimeni nu ştie ce va fi în Moldova peste două luni… În societate se creează impresia că atunci cînd se doreşte păstrarea intactă a unui sistem putred şi ineficient, dar sub presiunea factorului extern trebuie efectuate anumite reforme, începe elaborarea strategiilor sau planurilor de acţiuni „cincinale”.
Profit: În opinia Dvs., ce ar trebui de făcut pentru a îmbunătăţi autoritatea justiţiei moldoveneşti?
A.T.: În majoritatea sondajelor de opinie biserica este cotată ca instituţia cu cel mai mare nivel de încredere în rîndul populaţiei. Asta nu înseamnă că toţi cei 90% din populaţie care au încredere în această instituţie merg neapărat la biserică în fiecare dimineaţă. Acest nivel de încredere semnifică faptul că în percepţia publică biserica este văzută ca o instituţie în care poţi avea încredere. Dacă ar fi să analizăm nivelul de încredere în justiţie, acesta este scăzut nu doar din motiv că nu s-a făcut cuiva dreptate în justiţie, ci pentru că există percepţia că în justiţie nu poţi avea încredere.
Dacă pînă în 2009, existau elemente obiective care puneau la îndoială independenţa justiţiei, atunci la ora actuală, imaginea justiţiei este într-o măsură mai mică dependentă de calitatea actului de justiţie propriu-zis, dar în mare dependenţă de atitudinea presei şi reacţiile publice în problemele justiţiei. În primul rînd, toate reacţiile din partea politicienilor, societăţii civile, mass-media, trebuie să fie obiective şi profesioniste. Atunci cînd se critică ceva din domeniul justiţiei, trebuie să se ştie exact ce se critică. Este greşit să afirmi că „instanţa de judecată a achitat un infractor”, dacă nu spui şi despre faptul că nu au existat probe pentru condamnarea lui.
Ce încredere în justiţie poate avea un cetăţean, cînd aude la televizor că „procuratura trebuia să anticipeze atacurile raider”, în situaţia în care din anul 2000 procuratura nu mai are competenţa de supraveghere generală? Credeţi ca cetăţenii încep să aibă mai multă încredere în justiţie cînd aud minciuni la televizor precum că aşa-numitele „atacuri raider” au avut loc datorita modificărilor procedurii de executare, în timp ce, de fapt, procedura n-a fost modificată, iar prevederile vizate se conţin în legislaţia moldovenească încă din 1964?
Eu cred ca este inadmisibilă utilizarea problemelor din justiţie ca instrumentar al bătăliilor politice. Manipulările şi minciunile nu au cum să insufle mai multă credibilitate sistemului judecătoresc în ansamblu. Trebuie să dezvăţăm oamenii politici să se răfuiască cu oponenţii folosind ca armă justiţia, procuratura şi alte instituţii, care în mod normal trebuie să fie departe de turbulenţele politice.
Profit: În actualele condiţii de război politic total, credeţi că mai este posibilă alegerea şefului statului?
A.T.: Nu cred că cineva mai înţelege ce se întîmplă în viaţa politică din R. Moldova. Nu sînt convins că şi cei implicaţi ştiu exact ce joc fac. Societatea şi observatorii mai degrabă ghicesc, decît fac anumite analize relevante. Părerea mea este că politicienii trebuie să înţeleagă un lucru: nealegerea şefului statului timp de doi ani demoralizează societatea şi aduce într-o stare de putrefacţie administraţia de stat. De asta este bine ca să se găsească o formulă pentru alegerea preşedintelui.
Profit: Ţinînd cont de ultimele evoluţii de pe scena politică din Moldova, şi în special în cad-rul PLDM, regretaţi sau nu faptul ca aţi plecat din acest partid?
A.T.: Nu am nici un fel de regrete legate de plecarea din PLDM. Din păcate, astăzi constat că în această formaţiune nu a rămas prea mult din idealurile cu care am lansat noi PLDM la 8 decembrie 2007. Personal, trebuie să recunosc că am greşit atunci cînd m-am asociat cu Vlad Filat în acest proiect, dar nu acesta este adevăratul regret. Adevăratul regret pe care îl am este altul: după 29 iulie 2009, energia morală a societăţii, care a propulsat noua putere, a fost capitalizată şi folosită în scopuri meschine care nu au nimic comun cu valorile şi idealurile pentru care am luptat.
Profit: Premierul Vlad Filat susţine că i-a fost greu să poarte negocieri pentru formarea AIE-2, din cauza că doi dintre adjuncţii săi – Alexandru Tănase şi Mihai Godea, reprezentau alte interese decît cele ale PLDM. Cum a fost în realitate şi în ce condiţii s-a născut AIE-2?
A.T.: Sînt vorbe goale, caracteristice premierului, cu care am reuşit să ne obişnuim în ultimii doi ani. Dl Filat obişnuieşte să facă asemenea gen de afirmaţii, însă atunci cînd îi ceri fapte, spune că „nu este în poziţie să comenteze”. Este un truc ieftin, pe care dacă îl foloseşti prea des nu are nici un efect. Observaţi că nimeni nu mai ia în serios insinuările sale.
În ceea ce priveşte constituirea AIE-2, lucrurile au stat cu totul altfel decît încearcă să le prezinte dl Filat. Deşi cele trei partide care formează AIE-2 s-au întîlnit de 13 ori, în realitate nici un fel de negocieri nu au avut loc, pînă la 29 decembrie 2010, cînd PD a anunţat ca va face parte din alianţa de centru-dreapta. Nici nu ar fi putut avea loc careva negocieri, atît timp cît nu era clar ce alianţă va face PD - pe dreapta sau pe stînga.
Înainte de începerea negocierilor, dl Filat s-a în-tîlnit cu Vlad Plahotniuc, cu care a decis împreună care va fi formula viitoarei coaliţii. După această în-tîlnire, dl Filat ne-a anunţat că s-a convenit să rămînă intacte toate înţelegerile din cadrul AIE 1. Urmau a fi partajate doar funcţiile din administraţie pe care le deţineau anterior reprezentanţii AMN. Niciodată în cadrul acestor discuţii dl Filat nu a abordat subiectul Procuraturii, CCCEC sau al SIS-ului. Mihai Ghimpu a fost unicul care a cerut Procuratura şi Internele, dar dl Filat a fost categoric împotriva acestor propuneri.
În seara zilei de 29 decembrie 2010 reprezentanţii celor trei partide (PL, PLDM, PD) au finalizat detaliile tehnice ale acordului în incinta restaurantului de la ultimul etaj al hotelului NOBIL din Chişinău. De finalizarea acordului din partea PLDM a fost responsabil Victor Bodiu. Dl Filat l-a delegat personal.
A doua zi, la reşedinţa de stat, am primit cu toţi cîte un exemplar al acordului final. Eu am propus ca funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului să fie lichidată, dar Vlad Filat a fost categoric împotrivă, deoarece se înţelesese deja cu Vlad Plahotniuc că va susţine candidatura dumnealui în această funcţie. Pînă la învestirea noului Guvern, dl Filat s-a mai întîlnit cu dl Plahotniuc de cîteva ori. Acum cînd Vlad Filat spune că cineva a lucrat împotriva lui, mă întreb cine putea fi acesta, dacă el personal a fost cel care a negociat permanent cu Vlad Plahotniuc?
Tot ce v-am spus mai sus, poate fi confirmat de zeci de oameni, în timp ce afirmaţiile dlui Filat nu le poate confirma nimeni.
Profit: Societatea era pregătită pentru ca Dvs. să fiţi candidatul PLDM pentru alegerile locale din Chişinău din luna iunie curent. Liderul partidului însă a luat o decizie neaşteptată şi destul de autoritară. De ce?
A.T.: Oficial, în PLDM nu am discutat niciodată acest subiect. Au fost zvonuri lansate probabil pentru a testa opinia publică. Realitatea este că după şedinţa Parlamentului din 30 decembrie 2010, Vlad Filat nu mi-a mai răspuns la apelurile telefonice şi nu am avut nicio întrevedere cu el, cu excepţia celor de la şedinţele de Guvern. M-am văzut cu Filat doar cu o săptămînă înainte să fiu numit la CC, cînd am înţeles ambii că lucrurile nu mai pot continua aşa.
Profit: Cum aţi comenta unele păreri potrivit cărora odată cu alegerea Dvs. în funcţia de preşedinte al CC, Vlad Plahotniuc şi-a finalizat cu succes combinaţia din mai multe mişcări în rezultatul căreia acesta are la CC „oamenii săi”?
A.T.: Zvonurile de „colaborare cu dl Plahotniuc” fac parte dintr-o campanie lansată din umbră de premierul Filat încă în vara anul 2010, al cărei scop era de a compromite persoanele care, în viziunea dumnealui, îi făceau concurenţă sau aveau un punct distinct de vedere. Cei care au urmărit cu atenţie această campanie de denigrare, au remarcat faptul că toţi cei care nu erau pe placul dlui Filat imediat deveneau „oamenii lui Plahotniuc”. Dacă ar fi să căutăm şi anumite fapte pe care se bazează aceste bîrfe, vom vedea că ele lipsesc. Revenind la numirea mea la CC. Fără propunerea Primului-Ministru, eu nu puteam fi numit judecător la Curtea Constituţională, iar dl Filat n-ar fi numit niciodată în funcţia de judecător la CC o persoană apropiată de dl Plahotniuc. Ar fi fost lipsit de logică.
Profit: Am putea aştepta revenirea Dvs. în marea politică?
A.T.: Eu nu planific nimic. Într-o ţară ca Moldova este o mare eroare să-ţi planifici acţiunile pentru cinci ani înainte. Acum am un mandat de judecător şi de preşedinte al CC. Este o provocare pentru mine acest lucru şi vreau să depun toate eforturile pentru ca aici lucrurile să meargă bine.■
Далее...