Profitразделитель ссылочного текста №_12_2023, decembrie 2023

Tema numărului

Nr. 11_2010 (184), noiembrie 2010

Tema numărului / numarul_11_2010 >


Milionarii moldoveni sărăciţi de criză

Criza economico-financiară globală a fost resimţită şi de milionarii moldoveni, numărul oficial al cărora a scăzut de la 183 în 2008 la 142 în 2009. Raportînd această cifră la numărul populaţiei R.Moldova, reiese că la 25 mii de cetăţeni moldoveni revine cîte un milionar. În realitate, numărul milionarilor pare să fie cu mult mai mare dat fiind practicarea încă la scară largă a evaziunii fiscale. La rîndul lor, autorităţile dau neputincioase din umeri, blamînd legislaţia naţională imperfectă şi insuficienţa mecanismelor de control.

      Datele privind numărul mai mult decît modest al milionarilor moldoveni par dubioase chiar şi pentru specialiştii de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS). Aşa-numiţii milionari din umbră profită de carenţele legislative, încălcînd legea şi ocolind achitarea impozitelor către stat. Totuşi Ministerul Finanţelor promite că va aduce noi amendamente la normele în vigoare, astfel încît evaziunea fiscală nu va mai fi o opţiune în viitor.
     Conform IFPS, cei 142 de milionari moldoveni au cîştigat împreună 362 mil. lei doar în anul trecut. Spre regretul lor, dar şi al statului ce încasează impozite pe venit de la ei, suma în cauză este cu peste 35 mil. lei mai mică decît veniturile totale înregistrate de milionarii moldoveni în 2008.
     Cel mai mare venit al unui moldovean a constitut în anul trecut 36,5 mil. lei sau aproximativ $3 mil., ceea ce înseamnă că avem şi milionari în valută străină.
Din 2005 şi pînă în 2009 la Serviciul Fiscal de Stat au declarat venituri mai mari de un milion de lei 475 de cetăţeni, dintre care 12 persoane au avut o prezenţă permanentă în lista milionarilor autohtoni, 14 au figurat în listă patru ani, 16 - trei ani, 54 - doi ani, iar 379 au completat rîndul milionarilor doar o singură dată.
     Începînd cu anul 2004 numărul oficial al milionarilor în lei a crescut anual pînă în 2009 cînd recesiunea globală i-a afectat şi pe ei. Astfel, dacă în 2004 au fost înregistraţi oficial 34 de milionari, atunci în 2005 numărul lor a ajuns la 58, în 2006 am avut 96 milionari, în 2007 numărul milionarilor moldoveni, practic, s-a dublat atingînd cifra de 170. Cifra- record a fost atinsă în 2008 cînd au fost înregistraţi oficial 183 de milionari.
      Printre milionarii moldoveni se numără politicieni, bancheri, angajaţi ai companiilor străine, oameni de afaceri, care, apropo, alcătuiesc puţin peste 30 la sută din totalul de milionari autohtoni, precum şi simpli cetăţeni care au vîndut anumite imobile pentru care au încasat venituri mari.
      Legislaţia protejează identitatea milionarilor, iar potrivit acesteia declaraţia pe venit este confidenţială. Cu toate acestea, demnitarii de stat şi persoanele publice sînt obligate să-şi facă publice veniturile pe site-urile instituţiilor pe care le conduc sau în care activează. Aşadar, din declaraţiile pe venit ale deputaţilor noştri descoperim că aproximativ 30 din 101 parlamentari sînt milionari. Printre cei mai bogaţi legiuitori se numără liberal-democratul Simion Furdui care şi-a estimat averea la 20 mil. lei, deputatul comunist Oleg Babenco cu 12 mil. lei, fiul regretatului poet Grigore Vieru, Călin Vieru, este deţinătorul a peste 8 mil. lei, iar ex-preşedintele R.Moldova, Vladimir Voronin, are 7,6 mil. lei. Premierul Vlad Filat însă îi eclipsează pe toţi demnitarii de stat cu aproximativ 24 mil. lei declarate. Cel mai modest printre cei mai bogaţi deputaţi este preşedintele interimar şi speakerul Mihai Ghimpu, care în 2009 a agonisit două milioane de lei.
       Este interesantă şi repartiţia milionarilor moldoveni după vîrstă şi pe sexe. Dintre cei 142 milionari, 30% sînt femei, iar 70% sînt bărbaţi. De fapt, cel mai tînăr posesor al unui venit de peste un milion este o femeie de 22 de ani, iar cel mai în vîrstă milionar este, de asemenea, o reprezentantă a sexului frumos, care are 84 de ani.  Potrivit Inspectoratului Fiscal, anul trecut a fost observată o uşoară tendinţă de întinerire a milionarilor. De exemplu, în 2008 cel mai tînăr milionar avea 26 de ani în comparaţie cu milionara de 22 de ani din 2009.
După principiul teritorial, cei mai mulţi milionari, în număr de 100, sînt localizaţi în municipiul Chişinău. Cîte şase milionari sînt din municipiile Bălţi şi Cahul, iar cîte trei vin din raioanele Ialoveni, Orhei, Rezina, Soroca şi Ungheni. Alte patru raioane - Cantemir, Criuleni, Edineţ şi Floreşti - se mîndresc cu cîte doi milionari, iar în localităţile Călăraşi, Comrat, Făleşti, Glodeni, Hînceşti şi Ştefan Vodă sînt înregistraţi doar cîte un milionar. Totodată, un milionar în lei este originar din stînga Nistrului, afacerile acestuia fiind înregistrate în R.Moldova. Ceilalţi milionari din regiunea transnistreană rămîn însă incognito pentru Chişinău.
      Normal că numărul de 142 de milionari este unul infim şi amuzant pe alocuri, dacă ţinem cont de numărul impunător de maşini de lux care circulă pe străzile Chişinăului, începînd cu mărci tradiţionale precum Mercedes sau BMW şi terminînd cu Lexus, Bentley, Maybach sau Porsche. Însă topul celor 142 de milionari a fost realizat doar în baza declaraţiilor pe venit ale cetăţenilor pentru anul 2009. Declaraţiile nu conţin detalii despre proprietăţile persoanelor, cu atît mai mult preţul estimativ de piaţă al acestora. Dacă în alte state sînt elaborate cu regularitate topuri ale celor mai bogaţi oameni, acest lucru este imposibil în Moldova din lipsa transparenţei la acest capitol.
      Responsabilii de la IFPS consideră că peste cîţiva ani, numărul milionarilor înregistraţi oficial se va tripla, odată cu operarea unei serii de modificări la legislaţia în domeniu. De exemplu, Inspectoratul Fiscal intenţionează să inaugureze o nouă subdiviziune care va avea responsabilitatea să deservească doar persoanele bogate. De asemenea, Inspectoratul va obţine undă verde asupra mecanismelor necesare pentru a efectua monitorizarea cheltuielilor pe care le face persoana în cauză şi rudele acesteia. Scopul evidenţei constă în compararea spre sfîrşit de an a sumelor declarate de fiecare persoană în parte şi a cheltuielilor pe care şi le-a permis pe parcursul anului. În acest mod, se doreşte disciplinarea cetăţenilor cu venituri mari, care vor trebui să iasă din anonimat şi să-şi perfecteze veniturile după cum o cere norma legală.
       Totodată, dacă la momentul de faţă o persoană riscă doar să fie trasă la răspundere contravenţională pentru evaziune fiscală, atunci în curînd această abatere de la lege va deveni subiect pentru Codul Penal. De asemenea, vor creşte şi amenzile aplicate pentru nedeclararea oficială a milioanelor, care în prezent nu depăşesc suma de 120 mii de lei.
Fenomenul nedeclarării veniturilor nu a apărut pe loc gol de un an sau doi, el îşi are rădăcinile încă în anii 90 ai secolului trecut, cînd lipsa unui control al statului asupra raketului a insuflat frică şi teroare printre oamenii de afaceri, care preferă mai bine să nu-şi etaleze veniturile. De atunci a apărut şi o modă printre persoanele avute: acestea obişnuiesc deseori să-şi înregistreze bunurile pe diferiţi membri ai familiei de gradul I, II, III sau chiar prieteni şi angajaţi, reducîndu-se, astfel, substanţial din cifra impozitelor care trebuie achitate statului.
În perioada guvernării comuniste, opoziţia de atunci afirma că autorităţile au făcut presiuni în repetate rînduri asupra businessmenilor, obligîndu-i să susţină campaniile electorale sau diferite proiecte de partid. Deşi actuala putere a promis că va îndosaria toate dovezile în acest sens, iar organele de drept îşi vor face meseria şi vor identifica vinovaţii, dosare răsunătoare la acest subiect nu sînt cunoscute opiniei publice. 
      Actuala guvernare are datoria de a reda încrederea cetăţenilor în buchea legii, astfel încît oamenii avuţi să nu fie nevoiţi să-şi ascundă cîştigurile de teama unor presiuni din partea autorităţilor. Potrivit experţilor, această măsură va îmbunătăţi simţitor mediul de afaceri din republică şi va impulsiona investiţiile în economie. 

Далее...

Depozitelor – „Da!” Purceluşului de porţelan – „Nu!”

Băncile comerciale au dat dovadă de o solidaritate fără precedent şi au propus ca şi R.Moldova, de rînd cu multe alte state ale lumii, să marcheze oficial Ziua Internaţională a Economiilor pe data de 31 octombrie. Scopul acestei iniţiative colective a fost de a promova cultura economiilor. Anticipînd reproşul privind inoportunitatea acestei zile pentru Moldova, Dumitru Ursu, preşedintele Asociaţiei Băncilor din Moldova (ABM), a adus exemplul Elveţiei, care în trecut a fost şi ea o ţară foarte săracă, dar pe care cultura economiilor bancare a transformat-o în cea mai bogată ţară din Europa.

     Cu excepţia istoricilor, practic, nimeni nu mai ţine minte perioada cînd Elveţia era una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Se consideră că bogăţia Elveţiei a fost determinată, în primul rînd, de neutralitatea păstrată de această ţară, începînd cu anul 1815, perioadă în care acest stat nu a participat la nici un conflict armat, iar situaţia politică din ţară a fost una stabilă.
     Din păcate, de la declararea independenţei, R.Moldova nu s-a putut lăuda cu stabilitate politică, or banii, după cum bine se ştie, iubesc liniştea.
     Potrivit datelor ABM, din masa monetară totală de 23 mlrd. lei, volumul banilor lichizi aflaţi în circuit atinge 9,2 mlrd. lei sau 40%. În comparaţie cu 10-12% în alte ţări, acest indicator este alarmant de înalt. Teoretic, aceşti bani pot provoca fluctuaţii valutare neplăcute, pot influenţa negativ asupra stabilităţii preţurilor şi pot îngreuna activitatea Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), consideră bancherii, îndemnînd atragerea banilor în circuitul „oficial”, adică în depozite bancare. Mulţi analişti au însă o atitudine reticentă faţă de acest argument.
Directorul Agenţiei de rating Estimator-VM Natan GARŞTEA: Într-adevăr, viteza de circulaţie a acestor bani la populaţie este mult mai mică, decît ar fi pe conturile bancare. Însă problema constă nu atît în pericolul, cît în interesul raţional al băncilor de a atrage aceşti bani în depozite. În orice caz, neştiind dinamica banilor lichizi aflaţi în circulaţie, nu putem vorbi despre posibilul pericol al acesteia.
      În primul trimestru al anului 2010, dinamica banilor lichizi aflaţi în circulaţie s-a micşorat cu 4%, pe cînd la finele celui de-al doilea trimestru, dimpotrivă, a crescut cu 3,6%. Reprezentanţii BNM susţin că şi în următoarele 2-3 trimestre evoluţia banilor aflaţi în circulaţie va fi determinată de creşterea cererii de bani din partea economiei naţionale. În aceste condiţii, ritmul de creştere a volumului banilor aflaţi în afara sistemului bancar, depăşind ritmurile de creştere a inflaţiei, este favorabil creşterilor economice, în schimb exercită o presiune inflaţionistă.
      Gradul economiilor în Moldova este negativ dacă ar fi să-l calculăm după metodele ţărilor dezvoltate. Cel mai înalt indicator este în Germania, Austria, Elveţia (17-18%) şi în SUA (12%). Din aceste considerente, ţara noastră are nevoie de o altă metodă de calcul al gradului economiilor, care ar ţine cont de paradoxul nostru naţional: potrivit statisticii oficiale, moldovenii cheltuiesc mai mult decît cîştigă. Reprezentanţii ABM recunosc faptul că deficitul între cheltuieli şi venituri se acoperă, în special, din contul transferurilor de peste hotare, economiei tenebre şi a creditelor bancare. În rezultat, practic, sărăcie nu există, aceasta se regăseşte doar în rapoartele Biroului Naţional de Statistică.
      În aceste condiţii, dorinţa băncilor de a atrage banii cetăţenilor în depozite este justificată - înseamnă că este ce să atragi. Rămîne doar să convingem cetăţenii să-şi scoată banii de la ciorap şi să-i depună la bancă, unde sînt protejaţi atît fizic, cît şi de inflaţie, deoarece dobînda acoperă, cel puţin, această devalorizare.
      Potrivit datelor ABM, la o rată medie ponderată a dobînzii la depozite de 12,5% în lei, conform situaţiei la 1 octombrie 2010, şi la o rată a inflaţiei prognozată de 7,8% la finele anului, cîştigul real al deponenţilor constituie 5% din suma depozitului. Siguranţa şi veniturile sînt argumentele forte ale bancherilor. Prognozele inflaţiei, stabilite de BNM, scad încontinuu. Dacă la începutul anului BNM prognoza o rată a inflaţiei la nivelul de 8,2%, acum prognoza constituie 7,8% pentru anul 2010, 7,3% - pentru anul 2011 şi 4,6% - pentru anul 2012. Prognozele BNM sună optimist atît pentru sistemul bancar în general, cît şi pentru deponenţi, în particular.
      Potrivit datelor oferite de АBМ, din 27,3 mlrd. lei care constituie volumul depozitelor din întreg sistemul bancar, 17,2 mlrd. constituie depozitele persoanelor fizice. Mai mult de jumătate (52%) sînt în valută liber convertibilă. O astfel de proporţie este considerată nu tocmai benefică, deşi s-a schimbat din anii 90 ai secolului trecut, cînd depozitele în lei nu erau mai mari de 30%. Băncile continuă să depună eforturi pentru a consolida încrederea populaţiei faţă de valuta naţională, conştientizînd că acest proces trebuie să decurgă în paralel cu сreşterea încrederii faţă de bănci, care s-a redus după criza financiară mondială şi după falimentul Investprivatbank.
      Unii susţin că trebuie să nu ai încredere nu în bănci, ci în stat, care dacă va dori, va scoate banii şi de la ciorap, şi de la bancă. Bancherii confirmă că criza în Moldova, în comparaţie cu alte state, a venit nu din sistemul bancar, dar din sectorul real al economiei, care nu a fost în stare să stingă datoriile faţă de creditele luate. Pentru cetăţeni acest argument sună destul de neconvingător: aceştia văd rezultatele crizei şi puţin probabil că se gîndesc de unde îşi are aceasta rădăcinile. Iată de ce cetăţenii trebuie convinşi tot prin rezultate. De exemplu, prin mişcorarea dobînzii la creditele bancare.
     La finele lunii septembrie 2010, volumul total al creditelor în sistemul bancar a crescut cu 8% sau cu 900 mil. lei, depăşind cifra de 24,3 mlrd. lei.
Dumitru URSU, preşedintele ABM: Calitatea creditelor, deşi continuă să trezească îngrijorare, a crescut totuşi în ultimul an. În prezent doar 30% din creditele de consum sînt neperformante. Iar la nivelul creditelor în general acest nivel este de 17%. În Europa acest indicator nu depăşeşte 5,5%. Factorul principal care influenţează asupra portofoliului de credite şi a ratei dobînzii rămîne a fi costul resurselor bancare. Însă şi aici există tendinţe optimiste: pe parcursul ultimului an tot mai activ au început să vină în ţară şi liniile străine de creditare. Concomitent cu creşterea economică, continuă şi tendinţa de majorare a volumelor de credite.
      În general, odată cu creşterea economică, situaţia în Moldova va fi din ce în ce mai bună. Vor fi mai multe credite cu o rată a dobînzii mai mică şi a depozitelor - mai mare, mai puţini bani lichizi în circuit şi mai mulţi bani în bănci. Şi asta pentru că banii iubesc liniştea şi calmul, pe care le-o poate oferi doar o economie stabilă pentru o perspectivă de durată. Aşa că îndemnul Asocieţiei de a strica şi a arunca purceluşul de porţelan şi a aduce banii la bancă este cît se poate de clar. În acelaşi timp, dorim băncilor succese în acest început. Important este ca acest lucru să nu devină o acţiune obişnuită colectivă de promovare a băncilor. Să legăm această iniţiativă cu alte fenomene din ţară care au declarat război sărăciei, tot nu am vrea.

Далее...

Asigurarea medicală – o „dijmă” modernă

Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat! Minimul asigurării medicale oferite de stat este gratuit! Aceste două afirmaţii sînt stipulate în art. 36 al Legii Supreme a ţării - Constituţia. Statul însă încalcă flagrant legea fundamentală şi la acest capitol.

     În prezent, cetăţenii beneficiază de servicii medicale numai dacă plătesc direct instituţiilor medicale sau dacă au procurat poliţă de asigurare obligatorie de asistenţă  medicală (AOAM). Ştim că în cazul poliţei menţionate calitatea serviciilor este sub orice nivel. Nu ne vom opri în acest articol la fenomenul corupţiei, care este parte a ambelor tipuri de servicii.
Statul nefiind în stare să asigure ocrotirea sănătăţii cu forţe proprii, s-a spălat pe mîini şi a instituit un sistem nou de ocrotire a sănătăţii (o găselniţă) – AOAM, care a demarat la 1 ianuarie 2004 (Legea nr. 1585– XIII, 27.12.1998). Conform acesteia, noi toţi plătim ”dijmă” statului în schimbul unei poliţe AOAM. Dar să vedem la ce preţ!? Persoanele angajate plătesc 3,5% din salariul lunar. În favoarea „asiguratului” plăteşte şi angajatorul – tot 3,5 %. Adică, în total 7%. Cei care au „fericirea” să nu lucreze (şomerii, ţăranii etc.) plătesc pentru poliţa medicală 2 478 lei. Şi dacă salariul mediu pe economie în 2010 este de 3074 lei, atunci în procente ar fi tot 7% (2478 lei/12luni/ 3074) ca şi la cei angajaţi. Ce să mai vorbim – egalitate în drepturi!
     Dar să vedem ce fel de servicii acoperă aceşti 2478 lei. Directorul general al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, Mircea Buga, spune că pentru 2009 bugetul serviciilor medicale calculate unui cetăţean constituie 120$ (1400 lei - n.n.). Cum adică, plătim 2478 şi primim 1400?! Buga spune ca în Europa prima de asigurare medicală constituie 14% din salariu, pe cînd la noi doar 7%. Să înţelegem că în timpul apropiat vom plăti şi noi 14%!?
      Dacă urmăreşti creşterea anuală a primelor de asigurare, chiar că începi să iubeşti cu adevărat autorităţile. Aşadar, în 2004 prima de asigurare constituia – 441 lei, în 2005 – 665 lei, în 2006 – 816 lei, în 2007 – 1209 lei, în 2008 – 1894 lei, în 2009 – 2637 lei. Creşterea de la an la an ar fi de 50%, 23%, 48%, 57%, 39%. Şi revelaţia momentului 2010/2009 – descreştere – -6%. Haideţi să vedem însă şi creşterea salariului mediu tot în această perioadă – 20%, 29%, 22 %, 22% , 9 %.
     Mai în glumă, mai în serios, dar din aceste prime se strîng anual sume frumuşele de bani. Astfel, numai în 2009 au fost încasate 2,3 mlrd. lei, bani administraţi de  Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Iniţial, să clarificăm un lucru – angajaţii acestei companii au salarii bune (salariul mediu în 2009 a fost în mărime de 5180 lei, în condiţiile în care pe ramura sănătate şi asistenţă socială salariul a fost de numai 2265 lei). Deci  angajaţii sînt motivaţi bine pentru condiţiile R.Moldova şi nu-i putem suspecta, poate doar decît de lipsa unui management eficient. Dar iarăşi, în fond, nu ei sînt vinovaţi. De unde management performant în lipsa unei concurenţe sănătoase? Statul a instituit un monopol absolut şi manipulează  fondurile după coloratura politică şi nu este exclus că şi după culoarea ochilor.
     Considerăm că în condiţiile existenţei mai multor companii de asigurare şi în condiţii de concurenţă acest dezmăţ poate fi oprit.

Далее...

CFI este deschisă pentru toţi

Corporaţia Financiar-Internaţională (CFI), structură a Băncii Mondiale, este prezentă pe piaţa R.Moldova deja de 15 ani. Pe parcursul acestei perioade, zeci de companii din diferite sectoare ale economiei naţionale au reuşit să stabilească relaţii de cooperare cu această importantă structură financiară. În acelaşi timp, alte zeci, dacă nu chiar sute de companii moldoveneşti, visează la un parteneriat cu CFI, cooperarea cu care este considerată a fi un bilet norocos pentru o dezvoltare de succes. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, Ana-Maria Mihăescu, şefa misiunii CFI în România şi R.Moldova, vorbeşte despre proiectele implementate în ţara noastră cu sprijinul Corporaţiei, condiţiile de creditare şi măsurile care ar putea îmbunătăţi climatul investiţional.

      Profit:  R.Moldova a devenit membru al CFI în anul 1995. De atunci Corporaţia a alocat ţării noastre $87 mil. din fondurile sale şi a atras alte $25 mil. pentru a sprijini infrastructura, domeniul telecomunicaţiilor, agrobusinessul şi sectorul financiar. Care este cel mai de succes proiect implementat în R.Moldova cu sprijinul CFI, proiect de care sînteţi foarte mîndră?
      A.M.: 
Mă mîndresc cu toate proiectele implementate de CFI în Moldova. Desigur, există cîteva proiecte care ne sînt mai aproape de suflet. Printre acestea se numără proiectele mai vechi, dat fiind faptul că ele au reprezentat startul activităţii CFI în Moldova. În sectorul non-financiar, CFI a sprijinit două dintre cele mai mari investiţii străine directe în Moldova. Este vorba de primul operator de telefonie mobilă din Moldova, compania Voxtel ($17 mil.), şi proiectul de reabilitare şi privatizare a trei reţele de distribuţie a energiei electrice (RED Chişinău, RED Centru şi RED Sud) de către compania Union Fenosa ($25 mil.).
     Profit: Cine sînt clienţii CFI în R.Moldova şi care sînt condiţiile pentru a putea obţine finanţare de la această structură internaţională?
     A.M.:
Clienţii noştri sînt companii care activează în diferite domenii ale economiei naţionale, de la telecomunicaţii (Orange, fosta companie Voxtel) la agrobusiness  (Vinăria Bostavan), sectorul energetic (RED Union Fenosa) şi cel financiar (ProCredit, Moldova-Agroindbank, Moldindconbank, Mobiasbanca). CFI este disponibilă să acorde finanţare tuturor investitorilor care dispun de un business-plan bine întemeiat, se bucură de o bună reputaţie pe piaţă şi sînt implicaţi în activităţi care au un impact important asupra dezvoltării economiei.
     Nu există o cerere standard pentru finanţare din partea CFI. Companiile şi întreprinzătorii locali şi cei străini care intenţionează să creeze o nouă afacere  sau să o extindă pe cea existentă pot apela la CFI direct. Pentru aceasta este necesar de a studia condiţiile de finanţare publicate pe pagina web a CFI (www.ifc.org). După o analiză preliminară, CFI va cere prezentarea unui studiu de fezabilitate detaliat sau a unui business- plan, documente în baza cărora se ia decizia de finanţare.
     Profit: Ce parametri au o importanţă decisivă în procesul de luare a deciziei privind finanţarea sau respingerea unui anumit proiect?
     A.M.: 
De regulă, companiile finanţate de CFI trebuie să reprezinte sectorul privat. Excepţie pot face companiile de stat aflate în process de privatizare. Deşi CFI nu cere garanţii guvernamentale pentru creditele acordate, în ţările în curs de dezvoltare noi deseori insistăm asupra unei colaborări strînse cu structurile statului. După cum am menţionat mai sus, impactul proiectelor propuse spre finanţare asupra dezvoltării economiei, precum şi sprijinul financiar sînt criterii importante în luarea deciziilor. 
     Profit: Pe lîngă acordarea resurselor financiare, CFI participă în capitalul statutar al unor companii moldoveneşti?
     A.M.:
Da, participă şi acesta este unul dintre scopurile CFI în R.Moldova. Prezenţa corporaţiei în capitalul statutar al companiilor este un fel de „ştampilă de aprobare” care ajută aceste companii să se dezvolte.
    Profit: Una dintre principalele ramuri ale economiei moldoveneşti, sectorul vitivinicol, se confruntă în prezent cu o criză acută. În anul 2008 CFI a acordat asistenţă financiară Vinăriei Purcari. Puteţi să ne spuneţi exact în ce a constat acest ajutor?
     A.M.:
Scopul investiţiilor efectuate de CFI a fost de a recapitaliza compania Bostavan (din care face parte Vinăria Purcari – Profit) care a avut de suferit de pe urma embargoului impus de Rusia la importul de vin moldovenesc în anul 2006 cu scopul de a ajuta întreprinderea să înregistreze creşteri şi să-şi sporească competitivitatea pe pieţele de export. Prin susţinerea acestei companii, CFI a urmărit un scop triplu: menţinerea locurilor de muncă în R.Moldova, asigurarea veniturilor pentru fermieri şi îmbunătăţirea standardelor de securitate alimentară.
    Profit: Ar putea cooperarea dintre CFI şi Vinăria Purcari servi drept exemplu pentru alte companii vinicole care, de asemenea, au nevoie stringentă de investiţii?
    A.M.:
Întotdeauna există loc pentru cooperare cu condiţia ca toate companiile care aplică pentru finanţare să îndeplinească criteriile menţionate mai sus.
    Profit:  Este bine cunoscut faptul că principala problemă cu care se confruntă multe companii din R.Moldova este lipsa resurselor financiare competitive pe termen lung care pot fi obţinute sub formă de investiţii, credite sau procurarea unei cote-părţi din acţiuni. Din păcate, nici una dintre aceste metode nu se bucură de un succes prea mare în Moldova, dat fiind riscurile majore. Care ar fi deci soluţia pentru aceste companii?
    A.M.:
  O piaţă mai transparentă cu principii de guvernare corporativă bine puse la punct ar contribui semnificativ la îmbunătăţirea climatului investiţional, lucru de care Moldova are atît de mult nevoie.
    Profit:  În pofida faptului că ratingul de ţară al R.Moldova este destul de scăzut, CFI a riscat să investească în ţara noastră. De ce?
    A.M.:
Moldova este o ţară membră a Asociaţiei Internaţionale de Dezvoltare, care este fondul Băncii Mondiale pentru cei mai săraci şi o piaţă în proces de formare care, la fel ca multe ţări din regiune, a fost afectată de criza globală. Împreună cu alte instituţii financiare internaţionale, CFI încearcă să îmbunătăţească standardele de piaţă, să creeze noi locuri de muncă şi să reducă sărăcia. Prin programul său de creditare B, CFI ajută băncile comerciale să obţină credite în  condiţii avantajoase. Toate aceste aspecte stimulează dezvoltarea sectorului privat care este locomotiva creşterii economice.
    Profit: R.Moldova a înregistrat o creştere economică de 5.6% în primele şase luni ale anului curent. În multe ţări dezvoltate creşterea economică a fost mult mai modestă – de 1%-3%. Credeţi că un ritm de creştere economică mai înalt ar putea convinge investitorii străini să investească în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv în R.Moldova?
    A.M.:
Da, acest lucru este posibil, cu condiţia ca creşterea economică să fie însoţită de un sistem economic sănătos.
    Profit: Revista Profit se axează în mare parte pe subiecte financiare şi economice, din această cauză pentru cititorii noştri ar fi interesant să ştie dacă CFI intenţionează să procure acţiuni în careva instituţii financiare sau de asigurare din Moldova în viitorul apropiat.
    A.M.:
CFI poartă discuţii cu companii din diferite sectoare ale economiei, dar aceste negocieri sînt încă la o etapă incipientă şi conţinutul lor nu poate fi făcut public pentru moment.
    Profit: Cum aţi caracteriza situaţia financiară din R.Moldova din punctul de vedere al unei structuri financiare importante cum este CFI?
    A.M.: 
Economia moldovenească se confruntă cu multe provocări, dar dat fiind faptul că în prima jumătate a anului curent a fost înregistrată o creştere, acest fapt este un semnal foarte pozitiv. Politicile economice menite să încurajeze diversificarea sectorului real al economiei ar putea avea un impact pozitiv asupra dezvoltării ţării.

Далее...

A fi sau a nu fi

Deşi Shakespeare a folosit această expresie într-un context literar, ea a devenit sacramentală pentru mai multe fenomene. Deci „a fi sau a nu fi” businessul moldovenesc cuplat cu politică?

      Răspunsul pare a fi evident – DA, businessul este beneficiarul direct al politicienilor. Deşi cuvîntul „dacă” nu este cel mai potrivit pentru o analiză istorică, totuşi, dacă politica fiscală n-ar fi excesiv liberalizată prin taxa „zero”, atunci guvernele n-ar fi inventat tot felul de alte dări, penalizări, controale, care au lăsat businessul la discreţia funcţionarului corupt.
     Dacă politica socială ar fi susţinută nu prin impozitarea businessului (angajatorului) prin aşa-numitele asigurări obligatorii, dar prin mecanisme clare de solidaritate: cei tineri îi ajută pe cei bătrîni; cei sănătoşi - pe cei bolnavi; cei bogaţi – pe cei săraci, atunci am avea mai puţini săraci. Astfel, sistemul nostru social va exploda în curînd de promisiuni şi lipsă de fonduri.
     Şi, în sfîrşit, dacă politica în Moldova ar fi politică, am avea un sistem politic bazat pe partide cu valori, doctrine şi nu grupuri pe interese care văd în business doar sursă de jecmăneală.
     Trebuie să recunoaştem că businessul are interese, este beneficiarul (victima) politicienilor şi ar trebui să poată să influenţeze politica. Numai că rămîne de văzut în ce formă. Una este cînd fiind transparent, deschis, încerci să-ţi exprimi punctul de vedere, inclusiv prin asocieri profesionale şi, de ce nu, finanţînd partide politice, şi societatea civilă. Şi cu totul altceva este să cumperi direct sau indirect politica, fie cu amănuntul, fie angro.
      În acest caz, avem de a face cu fenomenul de oligarhie, în forma pe care au definit-o clasicii, o încrucişare între politicieni şi oameni de afaceri în detrimentul interesului public. Cel mai elocvent şi mai cunoscut exemplu este oligarhia rusă a anilor ’90 ai secolului trecut. Într-un interviu recent Anatoli Ciubais, autorul renumitelor licitaţii cu gaj (залоговые аукционы), explica împroprietărirea unui grup de persoane la preţ de nimic prin dorinţa de a-i capta pe oamenii de afaceri cu bani şi influenţă în media, în barca electorală a lui Boris Elţin. Ideea era simplă - dacă vin la putere comuniştii, pierdeţi tot ce v-am dat noi! A funcţionat. Numai că după alegeri oligarhii ruşi au vrut mai mult - să decidă politicile economice, să nominalizeze guvernul etc.
      Culmea a fost cînd unii dintre ei au rîvnit la funcţii înalte în stat. Îmi amintesc de o discuţie cu Hodorkovski, exact cu o lună înainte de a fi arestat. Am discutat timp de zece minute despre afaceri şi ore în şir despre cum el, Hodorkovski, avea să schimbe Rusia. Dar, pentru asta avea nevoie să schimbe constituţia, sistemul politic, unde figura principală urma să devină prim-ministrul, post la care el rîvnea. Pentru asta a declanşat o amplă operaţiune de creare (cumpărare) a unei largi majorităţi în Dumă. Astfel, el a încălcat o regulă nescrisă, să nu joci pe cîmpul politicianului. Lucru care a fost extrem de dur sancţionat de Vladimir Putin. Consecinţele pentru afacerile lui sînt bine cunoscute.
      Această lecţie trebuie învăţată bine şi în Moldova. Unii oameni de afaceri au preferat să facă un pas în faţă, bătătorind toloaca politică, transformîndu-se, astfel, din simpatizanţi şi sponsori în actori publici. Nimeni nu mă poate convinge că au facut-o doar de dragul de ţară. Afilierea cu activitatea politică pentru oamenii de afaceri şi invers creează mari probleme de credibilitate, iar mai devreme sau mai tîrziu vin şi sancţionările.
      Într-o discuţie recentă cu un lider politic din Moldova, i-am reproşat dependenţa prea mare de sponsori, la care el mi-a răspuns că implicarea activă a sponsorilor în politică îi ţine alături. Astfel, ei nu se duc la concurenţi, ce ar fi şi mai rău pentru democraţie. Aţi reţinut? Exact ca la Ciubais. Numai că oamenii de afaceri trebuie să ţină minte ce s-a întîmplat cu cei care au crezut prea mult în propriile puteri de a schimba lumea şi de a deveni lideri în mariajul politic.

P.S. Regret că acest articol a ieşit mai mult politic decît economic, dar am ţinut mult să-mi exprim punctul de vedere pe această temă, care este foarte actuală pentru R.Moldova. Promit că în articolele următoare mă voi concentra doar pe teme economice.

Далее...

© 2008 "Profit"

 

În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
105
Afişări de site:
774543
Vizitori unici:
5709277

WebArt Pro