Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._10_2014 (223), octombrie 2014MentorMe – Ajutor dezinteresat şi oportun
Cum să aplici la cele mai bune oportunităţi de studii peste hotare? Cum să găseşti un loc de trai acolo unde îţi vei face studiile? Cum să depăşeşti şocul cultural? Sunt doar câteva dintre întrebările la care vor găsi răspuns tinerii care doresc să-şi facă studiile peste hotare, în cadrul primului program de mentorat global destinat tinerilor moldoveni - MentorMe.
Programul a fost lansat pe data de 4 septembrie 2014 la Biblioteca Municipală B.P. Haşdeu din Chişinău şi are misiunea de a conecta mentori - persoane stabilite peste hotarele Republicii Moldova - cu liceeni care aspiră să-şi facă studiile în străinătate sau studenţi, originari din Republica Moldova, care învaţă peste hotare şi au nevoie de asistenţă. MentorMe este un proiect rezultat de Gala Studenţilor Originari din Republica Moldova, care şi-a lansat prima ediţie în anul 2013.
Dana Muntean, absolventă a Warwick University din Marea Britanie şi coordonatoarea programului MentorMe, susţine că ideea lansării acestui program i-a venit din provocările pe care le-a întâlnit ea însăşi de-a lungul studenţiei. „Mi-aş fi dorit ca atunci când păşeam într-o ţară nouă, să fi avut şansa de a avea un mentor, poate viaţa studenţească mi-ar fi fost mult mai uşoară, dacă nu trebuia să reinventez roata. Pentru ce să petreci ore în şir în căutarea unui răspuns, atunci când îl poţi obţine într-un minut de la mentorul tău?”, se întreabă Dana. Tocmai de aceea a decis să nu se limiteze la regrete, dar să ajute alţi tineri care se confruntă sau se vor confrunta cu aceleaşi probleme ca şi ea. A fost inspirată de succesul iniţiativei de mentorat a Asociaţiei Moldovenilor din Marea Britanie care are circa 40 de mentori implicaţi. „Am decis însă să nu ne limităm doar la Marea Britanie, mai ales că lume care vrea să ajute şi are nevoie de ajutor este peste tot”, spune Dana.
Programul este susţinut de Biroul pentru Relaţii cu Diaspora (BRD) din cadrul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova.
Victor LUTENCO, şeful BRD: Noi nu favorizăm în mod special plecarea tinerilor, dimpotrivă, ne dorim ca aceştia să acumuleze şi să aplice cunoştinţele aici, în Moldova. Dar, în condiţiile în care avem libertatea de a alege şi tinerii aleg să meargă la studii peste hotare, îmi doresc să se simtă cât mai comod acolo şi să utilizeze această experienţă concentrându-se pe studii, şi nu pe detalii de ordin practic. În acest sens, MentorMe le va veni, cu siguranţă, în ajutor”.
În acest moment, programul are înregistraţi 90 de mentori din 23 de ţări (Marea Britanie, Olanda, Franţa, Suedia, Danemarca, Ungaria, China, Canada etc.), care îşi oferă timpul în mod voluntar şi vor împărtăşi din experienţa lor de studii şi muncă peste hotare tinerilor care au nevoie de îndrumare.
Ana Efros, absolventă a Stockholm School of Economics din Riga, Letonia, iar în prezent revenită acasă, la Chişinău, este unul dintre mentorii înscrişi în program. Tânăra ne-a spus că de-a lungul studiilor a beneficiat ea însăşi de un program de mentorat în cadrul universităţii, fapt care a ajutat-o foarte mult. „Am simţit că a venit rândul meu să ajut tinerii care se confruntă cu diversele preocupări despre ceea ce implică studiile peste hotare. Având un mentor care să te ghideze şi să împărtăşească experienţa sa cu tine, vor creşte şansele unei alegeri corecte şi de succes. Mi-a părut bine să văd tinerii liceeni curioşi şi entuziasmaţi de această oportunitate şi sper ca după studii să-i revedem întorşi acasă”, spune Ana.
Constantin Vlas, masterand al Universtităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, de asemenea, mentor în cadrul programului MentorMe, susţine că o iniţiativă asemănătoare există de mai mult timp în România. „Fac acest lucru de mai bine de patru ani, diferenţa este că până acum am lucrat în mare parte cu tinerii admişi la studii în România. Platforma MentorMe îmi oferă posibilitatea să-i pot ajuta din timp şi mult mai eficient pe cei care urmează să absolvească liceul într-un an sau doi. Am rămas plăcut impresionat de tinerii prezenţi la eveniment, am avut ocazia sa discut cu nişte liceeni ageri şi foarte responsabili pentru viitorul lor”, a mai precizat Constantin Vlas.
Adela Sârbu, elevă în clasa a XII-a la liceul „Mihai Eminescu” din capitală, vrea să-şi facă studiile universitare peste hotare şi a decis să apeleze la programul MentorMe pentru ajutor. „Întrucât pentru moldoveni hotarele sunt deschise nu de foarte multă vreme, suntem încă „necopţi”, avem multe întrebări şi dubii, iar posibilitatea de a comunica cu cineva care deja a trecut prin tot acest balamuc, de a-i adresa toate întrebările şi a afla răspunsuri pe care nu le-ai găsit pe internet sau prin broşurile universităţilor constituie un imens avantaj. Planific să-mi fac studiile de licenţă peste hotare, iniţial alesesem un spectru mai larg de universităţi, din mai multe ţări europene, printre care Olanda, Suedia, Norvegia şi Finlanda.
Drept impediment însă am întâlnit condiţiile mai „drastice” de admitere a candidaţilor care nu deţin cetăţenie europeană, de aceea mă voi limita să aplic la câteva universităţi din Germania şi Italia, specializate în economie, întrucât acesta este domeniul care mă pasionează”, spune Adela.
Despre recrutarea mentorilor în cadrul programului, coordonatoarea Dana Muntean afirmă că „primii mentori au fost participanţii Galei Studenţilor Originari din Republica Moldova, după care au devenit receptivi şi prietenii acestora”.
„Spre mirarea noastră, ne-a fost foarte uşor să găsim mentori. Chiar dacă sunt foarte ocupaţi, vor să ajute bobocii în drumul lor spre noi succese”, spune Dana. În ceea ce priveşte perspectivele de dezvoltare a programului, Dana ne-a mărturisit că are planuri mari: „Sperăm să avem, cel puţin, un mentor în fiecare ţară în care au emigrat moldovenii, iar programul să fie util bobocilor şi să avem cât mai multe istorii de succes. Nu în ultimul rând, îmi doresc să aibă loc mai multe întâlniri face to face între mentori şi boboci. Sper ca acest concept de a-ţi ajuta semenii să prindă aripi şi la noi”, a conchis Dana Muntean.
Potrivit datelor oferite de Ministerul Educaţiei, circa 5000 de studenţi moldoveni aleg să-şi facă studiile peste hotare, în cadrul mai multor burse oferite preponderent de state precum România, Bulgaria, Federaţia Rusă, Ucraina, Cehia, Turcia, Polonia etc. Sunt populare şi oportunităţile oferite de Guvernul SUA, prin intermediul programelor Fullbright, IREX, ACCELS, Germania - bursele DAAD (Serviciul German pentru Schimb Academic) şi Franţa - prin intermediul Serviciului de Cooperare şi de Acţiune Culturală al Ambasadei Franţei în Moldova. Totuşi există un număr considerabil de tineri care merg să-şi continue studiile în străinătate pe cont propriu şi care nu au fost incluşi în datele statistice, respectiv numărul studenţilor moldoveni în alte ţări este, cu siguranţă, mai mare.■
Далее...
Moldova poate deveni mai prosperă
Indiferent de cât de mult ajutor ar primi o ţară de peste hotare, ea poate obţine succese importante, poate deveni mai puternică şi mai prosperă doar dacă face eforturi pentru a se ajuta singură pe sine. Samuel Mikhelson, ofiţer economic la ambasada SUA din Chişinău, este ferm convins că populaţia cosmopolită, bine educată şi multilingvă a Republicii Moldova este anume acea forţă interioară capabilă să ajute economia să înregistreze creşteri şi să reducă din diferenţa mare care există în prezent între Moldova şi ţările din Occident. Dar pentru a realiza acest obiectiv, este necesară şi implicarea autorităţilor care trebuie să continue implementarea reformelor, eradicarea corupţiei şi consolidarea statului de drept, susţine oficialul american. Într-un interviu acordat revistei Profit, Samuel Mikhelson vorbeşte despre relaţiile comerciale moldo-americane şi potenţialul lor de dezvoltare, posibilităţile de atragere a investiţiilor străine în Moldova, reformele ce urmează a fi implementate şi impresiile sale despre Moldova.
Profit: Dle Mikhelson, activaţi în RM de o perioadă relativ scurtă de timp. Care sunt impresiile generale despre Moldova şi, în special, despre economia ţării noastre?
S.M.: Ceea ce văd la moment este că economia Republicii Moldova trece printr-o perioadă de fluctuaţii. Pieţele de export tradiţionale se închid brusc, iar necesitatea de a se reorienta către alte pieţe creează mai multe provocări economice, dar şi de ordin personal pentru o mare parte a populaţiei.
În special, acest lucru este mai evident în sectorul agricol, după ce una din principalele pieţe de desfacere pentru producătorii moldoveni (Rusia – Profit) şi-a închis uşile. Alte uşi s-au deschis, dar este destul de dificil de a stabili noi legături comerciale şi de a îndeplini noi standarde de calitate (mai înalte) peste noapte. Realitatea este că merele au nevoie de consumatori la scurt timp după ce sunt recoltate.
Moldova s-a mai confruntat cu o situaţie similară în 2006. În termeni economici, embargoul impus atunci de Rusia la importul de vinuri din Moldova a cauzat probleme şi mai grave. Totuşi vinificatorii au reuşit să se ajusteze noilor cerinţe ale consumatorilor, să devină mai puternici, mai competitivi şi drept rezultat - mai prezenţi la scară globală. Cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu sectorul agricol şi economia Moldovei, în general.
Profit: Cum aţi caracteriza comerţul dintre Republica Moldova şi SUA?
S.M.: Comerţul dintre statele noastre are un ritm rapid de crestere, dar consider că potenţialul este mult mai mare. Pe parcursul ultimilor cinci ani, exporturile moldoveneşti către SUA au crescut de peste două ori, iar importurile din SUA s-au majorat cu două treimi. Creşterea înregistrată de sectorul de fabricaţie din Moldova ar putea contribui la o creştere semnificativă a comerţului în ambele direcţii. Moldova ar putea importa din SUA echipamente pentru dezvoltarea capacităţilor de productie, iar în rezultat bunurile produse aici vor putea concura pe piaţa americană. În acest tip de relaţie comercială, avantajul comparativ al SUA constă în know-how-ul tehnologic şi abundenţa de capital. Avantajul Moldovei constă în forţa calificată de muncă şi relativ ieftină. Aceste aspecte se completează perfect, făcând din SUA şi Moldova parteneri comerciali excelenţi. Da, mai există şi distanţa geografică între cele două state, ceea ce ar putea însemna că SUA nu vor deveni principalul partener economic al Moldovei, dar potenţial foarte bun de creştere există fără îndoială.
Profit: Deci consideraţi că Moldova are potenţial pentru a-şi dubla exporturile în SUA? În ce domenii?
S.M.: Absolut! Există potenţial în asemenea domenii precum vinurile, confectionarea articolelor de vestimentaţie şi serviciile. În special, vedem eforturi semnificative în directia promovării vinurilor moldoveneşti pe piaţa americană. În magazinele din SUA pot deja fi procurate piese de vestimentaţie produse în Moldova. În acelaşi timp, există încă multe oportunităţi în domeniul de prestare a serviciilor, de exemplu, a tehnologiilor informaţionale. În prezent, Internetul permite unui prestator profesionist de servicii, de exemplu, unui specialist IT, să lucreze pentru o companie aflată la celălalt capăt al lumii în sensul direct al cuvântului. Astfel, serviciile profesioniste sunt un domeniu în care angajaţii din ţările cu salarii mici pot lucra destul de eficient pentru companii din ţările cu salarii mai mari. Rezultatul este benefic pentru economiile ambelor state. Moldova, o ţără cu mulţi tineri profesionişti, mulţi dintre care vorbesc engleza fluent, este un candidat minunat pentru un asemenea tip de cooperare.
Profit: Ce rol ar putea juca vinurile în majorarea exporturilor către SUA?
S.M.: Cu siguranţă un rol important. Pentru agricultură, care reprezintă o parte semnificativă a economiei moldoveneşti, piaţa SUA este o provocare. Dat fiind distanţa mare până în SUA, fructele proaspete sau alte produse uşor alterabile nu pot fi exportate în această direcţie. În schimb, vinurile pot ajunge pe piaţa americană.
În acest caz, provocarea constă în faptul că SUA este una dintre cele mai mature şi saturate pieţe. În supermarketurile din SUA poţi întâlni vinuri din California, New York, Chile, Argentina, Spania, Italia, Franţa, Australia şi Noua Zeelandă – toate pe un singur raft. Deci, piaţa americană nu este una uşor de cucerit. Nu este suficient să ai un vin bun la un preţ bun. Cheia succesului constă şi într-o strategie de marketing cuprinzătoare. Vizita efectuată recent în SUA de Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Vasile Bumacov, în fruntea unei delegaţii de vinificatori, a reprezentat un pas important în această direcţie.
Aceasta a fost o aşa-numită ,,misiune de comerţ inversă” organizată de către Departamentul de Comerţ al SUA, a cărui funcţie de bază este promovarea exporturilor din SUA. Dar dat fiind faptul că prioritatea noastră curentă este de a ajuta economia Moldovei şi de a deschide uşile noastre pentru produsele moldoveneşti, Departamentul pentru Comerţ a organizat această misiune ,,inversă”. La scurt timp după această vizită, Departamentul SUA pentru Agricultură a organizat seminare la Chişinău cu privire la comercializarea vinurilor.
Desigur, cea mai mare parte a eforturilor pentru cucerirea pieţei americane trebuie să fie depuse de producătorii din Moldova, iar noi dorim să-i ajutăm în acest sens. De fapt, vinurile moldoveneşti sunt deja prezente pe piaţa din SUA, dar scopul este de a depăşi nivelul magazinelor diasporei moldoveneşti şi de a comercializa vinurile moldoveneşti în marele reţele. Vinurile din Georgia au înregistrat succese destul de bune la acest capitol şi consider că cele moldoveneşti pot face acelaşi lucru. Axarea în ultimii ani pe vinurile seci, preferate de consumatorii americani şi cei din Europa de Vest, precum şi costurile de producţie relativ scăzute, poziţionează vinurile moldoveneşti foarte bine la acest capitol.
Profit: În opinia Dvs., ce ar putea interesa un potenţial investitor din SUA în economia Moldovei? Ce reforme ar putea ajuta la atragerea mai multor investiţii străine în ţara noastră, în special din SUA?
S.M.: Forţa de muncă ieftină şi calificată este un factor atractiv pentru investitorul american. În plus, un număr mare de tineri specialişti au vizitat SUA şi vorbesc fluent engleza. Întrebarea principală la moment este de ce nu vedem mai multe investiţii americane în Moldova? Răspunsul la această întrebare este climatul de afaceri. Decizia de a investi sau nu este una bazată pe calcule raţionale şi orice potenţial investitor analizează minuţios beneficiile şi costurile înainte de a lua decizia să facă investiţii.
În condiţiile în care costurile – umflate de riscul corupţiei şi a statului de drept slab - sunt mari, beneficiile devin, practic, irelevante. Să nu uităm de faptul că atunci când o companie americană dă mită unui oficial străin este crimă federală persecutabilă în SUA - da, e crimă pentru care poţi face ani grei de închisoare. Din această cauză companiile din SUA sunt foarte alergice la corupţie şi la riscul de a-şi pierde investiţiile din cauza unui stat de drept slab.
Soluţionarea acestor probleme nu este o sarcină uşoară şi necesită timp. În general, corupţie există peste tot. Problema constă în proporţii. Dar atunci când corupţia este la un nivel care împiedică investiţiile şi sufocă dezvoltarea economică, atunci devine o problemă de importanţă naţională. O metodă de combatere a corupţiei este consolidarea instituţiilor democratice, în special eradicarea flagelului în sistemul judecătoresc. Acest lucru a fost realizat cu succes în mai multe state, inclusiv din spaţiul postsovietic, ceea ce înseamnă că poate fi realizat şi în Moldova.
Profit: De ce, în opinia Dvs., reformele în Moldova sunt atât de dureroase şi atât de greu de implementat?
S.M.: Reformele, prin definiţie, sunt dureroase pe termen scurt. Ele perturbează modul acceptat de implementare a afacerilor şi ating interesele diferitelor grupuri. Beneficiile reformelor sunt resimţite pe termen mediu şi lung. Cheia către implementarea cu succes a reformelor constă în a explica populaţiei beneficiile şi a avea instituţii democratice capabile să opună rezistenţă intereselor de grup afectate de implementarea acestor reforme.
Profit: Pe parcursul ultimilor ani, Moldova a înregistrat creşteri economice semnificative de 4,8% şi chiar de 8,9%. Cu toate acestea, cea mai mare parte a populaţiei nu a resimţit această creştere. Care ar fi explicaţia? Acest lucru este posibil în SUA?
S.M.: Pe parcursul ultimilor ani în SUA, de asemenea, s-a înregistrat o stagnare a salariilor, chiar şi după înregistrarea de noi creşteri economice. La moment, acest lucru este subiectul unor controverse şi dezbateri politice. În cazul SUA, în cea mai mare parte, explicaţia constă în globalizare, care contribuie la înregistrarea unei creşteri economice semnificative, dar impune muncitorii americani, în particular, cei necalificaţi, să concureze cu muncitorii din lumea întreagă, pe pieţe cu costuri ale forţei de muncă mult mai reduse.
Urmând aceeaşi logică, Moldova – care dispune de forţă calificată de muncă şi salarii mai mici decât în SUA sau Europa de Vest – ar trebui să beneficieze de pe urma acestei tendinţe şi să înregistreze o creştere a salariilor. Întrebarea este de ce acest lucru nu are loc, deocamdată? Cred că răspunsul rezidă în lipsa investiţiilor străine în economie. Investiţiile, în special în fabrici şi întreprinderi, sunt cele care creează locuri calitative de muncă şi contribuie la majorarea salariilor. Eliminarea barierelor în calea acestor investiţii, cu alte cuvinte îmbunătăţirea climatului de afaceri, vor conduce la creşterea semnificativă şi constantă a salariilor în Moldova.
Profit: Ce v-a surprins plăcut în Moldova până la moment? Dar ce vă întristează aici? Ce vă place să faceţi în timpul liber?
S.M.: Lucrul care nu încetează să mă uimească este numărul mare de moldoveni care sunt, practic, trilingvi. Multe persoane deseori încep să vorbească cu mine fluent în engleză, unii cu accent american, alţii cu accent britanic, iar apoi vorbesc perfect în română şi rusă cu alţi interlocutori. Revista Dvs. care se editează în mai multe limbi este un bun exemplu în acest sens. Puţine state se pot lăuda cu un număr atât de mare de poligloţi, în special, în rândul tinerilor. Acest lucru vorbeşte încă o dată despre potenţialul economic al Moldovei.
Ce mă întristează aici? Probabil, sentimentul puternic că Moldova este încă departe de a-şi realiza pe deplin potenţialul. Analizând nivelul de viaţă în Moldova şi în statele vecine din Vest, este clar că diferenţa între ceea ce este şi ce ar putea fi este enormă. Continuarea implementării reformelor, eradicarea corupţiei şi construirea statului de drept sunt instrumentele care vor ajuta la reducerea acestei diferenţe.
La nivel personal, eu şi soţia ne bucurăm din plin de timpul petrecut în Moldova. Ne place cultura cafenelelor sud-europene de la Chişinău şi îmbinarea influenţelor culturale româneşti şi ruseşti. De asemenea, am început să călătorim prin Moldova – cred că este ceva caracteristic americanilor. Deja am văzut ce ţară frumoasă şi fascinantă este Moldova. ■
Далее...
Igor Dodon: Uniunea Vamală este cea mai bună soluţie pentru a rezolva problema locurilor de muncă
Fostul viceprim-ministru, ministru al economiei, Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor, nu din auzite poate să judece despre ce are nevoie mai mult economia Republicii Moldova. Economist de profesie şi cu experienţă în actul de guvernare, el consideră că integrarea în Uniunea Europeană nu va oferi soluţii viabile pentru rezolvarea principalei probleme a economiei moldoveneşti - crearea locurilor de muncă. Igor Dodon este ferm convins că salvarea economică a Republicii Moldova vine din Est, pentru că acolo se află tradiţionala piaţă de desfacere unde produsele noastre sunt cunoscute şi apreciate. Din punct de vedere economic, fostul vicepremier consideră că Uniunea Vamală este pentru Moldova cea mai bună soluţie în sensul rezolvării problemei locurilor de muncă. „Daţi-ne undiţă, că peşte vom prinde singuri”. Parafrazat ar fi „daţi-ne piaţă şi noi singuri ne vom asigura venituri”, spune convins liderul socialiştilor.
Profit: Dle Dodon, autorităţile se laudă cu o creştere economică cumulativă de circa 25% în ultimii patru ani, asumându-şi pe deplin acest merit. Pe cât de suficient însă este acest ritm de creştere a PIB-ului, în condiţiile în care Moldova vrea să reducă rapid din decalajul economic faţă de ţările UE?
Igor Dodon: Pentru început, trebuie să remarcăm faptul că după 23 de ani de independenţă, Moldova nu a atins nici două treimi din potenţialul economic (64%) pe care îl avea la sfârşitul perioadei sovietice. Prin urmare, cu astfel de ritmuri de creştere, de 2-4% sau chiar 8-10%, nu vom atinge nivelul UE sau media ţărilor CSI nici peste 20-30 de ani. Trebuie să recunoaştem că pe parcursul acestor ani nu am avut capacitatea de a investi în producţie mijloacele venite din străinătate, care nu au fost puţine.
În ceea ce priveşte creşterea economică cu care încearcă să se laude autorităţile, este necesar să precizăm că în anii 2010-2013 ea a fost posibilă datorită faptului că baza de comparaţie a fost foarte mică. În anul 2013 a fost înregistrată o creştere economică pe fundalul declinului economic din 2012. Prin urmare, nu avem motive să afirmăm că am avut o creştere economică datorată unor reforme importante. Dimpotrivă, pe fundalul acestei creşteri a PIB-ului observăm reducerea numărului locurilor de muncă. Din informaţiile statistice reiese că în 2013 erau cu 100 mii de locuri de muncă mai puţine decât în 2009, fapt care constituie o mare problemă. În prezent, avem peste 700 mii de pensionari şi doar 600 mii de angajaţi oficiali care achită impozite. Dacă vom continua cu acest ritm, atunci în 2-3 ani vom avea 1 mil. de pensionari şi doar 500-600 mii de angajaţi, adică fiecărui angajat îi vor reveni câte doi pensionari. În aceste condiţii, sistemul social şi cel economic, pur şi simplu, se vor prăbuşi.
Profit: În opinia Dvs., care ar trebui să fie creşterea economică anuală pentru ca să reducem din decalajul economiei moldoveneşti faţă de ţările europene?
Ig.D.: Eu nu m-aş orienta obligatoriu la ţările UE, deoarece noi facem parte din alt sistem economic. Consider că Moldova ar trebui să aibă în calitate de reper ţările din CSI şi pe cele din cadrul Uniunii Vamale şi voi explica de ce. Am făcut o analiză detaliată a ceea ce se întâmplă în CSI şi UE şi am constatat diferenţe evidente. De exemplu, PIB-ul pe cap de locuitor în anii 2009-2013 în Uniunea Vamală a crescut cu 27,1%, pe când în UE el a scăzut cu 12,3%. Dacă vom încerca să ne încadrăm într-un sistem economic unde nu suntem competitivi, unde există reguli foarte dure de competiţie şi o creştere economică în medie de doar 6%, atunci avem nevoie de 50-60 de ani pentru a ajunge la nivelul mediu al ţărilor din UE.
Ritmul de creştere în cadrul Uniunii Vamale este diferit, pentru că acolo există o altă piaţă şi o altă concurenţă. Dacă vom urma abordarea ţărilor UE, atunci nu le vom ajunge niciodată. Pentru că în acest caz ţările europene ar trebui să-şi stopeze dezvoltarea, iar noi, timp de 60 de ani, să lucrăm intens pentru a ajunge la nivelul lor. Pe când Uniunea Vamală ne permite să avem ritmuri de creştere mai mari: ea va cataliza economia moldovenească, nu o va inhiba, cum se întâmplă pe direcţia europeană.
Spun acest lucru ghidându-mă strict de raţionamente economice, lăsând politica la o parte. Noi considerăm că Uniunea Vamală este pentru Moldova convenabilă, în primul rând, din punctul de vedere al creării locurilor de muncă, aceasta fiind cea mai mare problemă economică a Republicii Moldova.
Dacă ne-am întreba cine ne poate oferi perspective viabile pentru crearea locurilor de muncă, am putea răspunde cu toată certitudinea că UE nici pe departe nu reprezintă o soluţie. Avem exemplul Bulgariei, României, Greciei, Ungariei, care la diferite etape au aderat la UE şi unde numărul locurilor de muncă nu a crescut, ba din contra, a scăzut. De ce? Pentru că din momentul aderării la acest sistem economic, care este mult mai competitiv, produsele de pe piaţa internă nu au mai făcut faţă concurenţei importurilor din UE. Chiar şi în Spania rata şomajului este de circa 25%, adică fiecare al patrulea spaniol nu are de lucru. Atunci, în ce laţ ne băgăm noi capul?
În acest an Moldova a deschis piaţa pentru produsele din UE. În momentul în care toate produsele subvenţionate de pe piaţa UE vor invada ţara noastră, va fi distrus definitiv producătorul autohton. Prin urmare, lăsând la o parte politica, vedem că aderarea la sistemul economic al UE nu ne rezolvă problema de bază - crearea locurilor de muncă. Pe de altă parte, avem un sistem economic în est - Uniunea Vamală şi CSI unde, de fapt, pe parcursul unei perioade îndelungate, am exportat produse în volume destul de mari. Până în anul 2006, când a fost impus embargoul la importul de vin, majoritatea fabricilor noastre vinicole s-au modernizat şi reutilat fără credite din partea UE. Au reuşit acest lucru deoarece au avut acces la o piaţă imensă. Prin urmare, din punct de vedere economic, Uniunea Vamală este cea mai bună soluţie pentru a rezolva problema locurilor de muncă. Cu alte cuvinte, „daţi-ne undiţă, că peşte vom prinde singuri”. Parafrazat ar fi „daţi-ne piaţă şi noi singuri ne vom asigura venituri”. Avem nevoie de o piaţă de desfacere unde suntem cunoscuţi, iar piaţa UE nici pe departe nu este o soluţie în acest sens.
Profit: Cum aţi caracteriza programul economic pe care îl realizează autorităţile începând cu anul 2009? 
Ig.D.: Cu regret, după anul 2009, programul economic s-a bazat îndeosebi pe investiţii mici în sectorul real, cea mai mare parte a creditelor externe fiind direcţionată spre consum. Dacă până în anul 2009 guvernarea avea o abordare clară a faptului că toate creditele externe trebuie îndreptate doar spre investiţii, atunci în ultimii 4-5 ani se constată că o bună parte din credite au fost utilizate pentru consum. De asemenea, au fost puţine stimulente pentru dezvoltarea businessului, deşi declaraţii şi promisiuni în acest sens au fost foarte multe. Drept rezultat, avem o nemulţumire vădită din partea agenţilor economici care se plâng de numeroase controale, de corupţie, de birocraţie şi de o politică fiscală nestimulatorie. În ultimii ani am avut parte de o majorare a impozitelor, practic, la toate compartimentele. A fost anulat impozitul zero pe venit, au crescut taxele rutiere, s-a majorat preţul la gazele naturale. Toate aceste măsuri au condus la faptul că nivelul impozitării businessului a crescut esenţial.
Profit: Totuşi, în calitate de economist, observaţi anumite aspecte pozitive în actul guvernării din ultimii ani?
Ig.D.: Probabil, singurul aspect pozitiv a fost că în această perioadă în Republica Moldova au venit foarte mulţi bani din străinătate sub formă de credite şi granturi. Îmi amintesc perioada anilor 2006-2009, când, din cauza faptului că guvernarea avea o anumită culoare politică, ne era foarte dificil să obţinem suportul partenerilor externi. Prin urmare, cred că partea bună a acestei perioade a fost încrederea majoră de care a beneficiat guvernarea din partea partenerilor occidentali, în special a celor europeni, prin alocarea a miliarde de euro pentru susţinerea Republicii Moldova.
Partea proastă însă este că aceste fonduri nu au fost utilizate pentru creşterea economică. Dacă ar fi fost o guvernare eficientă, atunci cu aceste resurse puteau fi rezolvate un şir de probleme sistemice din ţară, cum ar fi cele din domeniul de pensionare, sănătate, din sistemul energetic şi cel de impozitare. Cu regret, în aceşti cinci ani, având un astfel de suport extern şi încredere din partea partenerilor străini, practic, nicio reformă în aceste domenii nu a avut loc. Au fost alocaţi foarte mulţi bani, dar rezultate sunt foarte puţine.
Profit: Care este opinia Dvs. privind relaţiile Guvernului cu FMI, cu care Moldova nu are la moment încheiat un Memorandum de colaborare, fapt apreciat de unii drept un succes, ce demonstrează independenţa politicilor organului executiv, iar de alţii - drept o slăbiciune sau chiar ,,frică” de a răspunde pentru o politică fiscală şi bugetară dură?
Ig.D.: Eu am experienţă de conlucrare cu FMI din anul 2006 până în 2009, când am deţinut funcţia de vicepremier şi ministru al economiei. La diferite etape am negociat cu FMI şi ştiu sigur că este posibil de a discuta, de a insista şi de a obţine un acord în interes naţional. În anul 2007 am reuşit să conving FMI că impozitul pe venit trebuie să fie zero. Timp de două săptămâni m-am aflat la Washington şi am reuşit să-i conving pe experţii de acolo că acest lucru este extrem de necesar şi important pentru dezvoltarea economiei. De fapt, aceasta a fost cea mai importantă decizie care a contribuit la stimularea mediului de afaceri.
Eu am un dialog permanent cu reprezentanţii Băncii Mondiale, care în discuţii private recunosc faptul că reforme nu au avut loc. În acelaşi timp, nu îndrăznesc să critice guvernarea pentru că suntem în campanie electorală. Nu o singură dată am declarat că şi FMI, şi BM uneori joacă dublu. Dacă ar fi fost această situaţie în anii 2008-2009, sunt sigur că ar fi făcut multe declaraţii dure. Acum nu le fac, dar, în acelaşi timp, nici nu semnează următorul program, pentru că în acest caz ar trebui să vină cu critici aspre în adresa actualei guvernări. Ei înţeleg prea bine că dacă o vor critica, atunci partidele aflate la putere vor avea mari probleme în cursa electorală.
Profit: Simţiţi că FMI menajează actuala guvernare?
Ig.D.: Acest lucru este evident pentru oricine. Actuala guvernare a fost creată, susţinută şi menţinută de structurile politice şi economice din Vest, în pofida actelor de corupţie şi lipsei reformelor. Sprijinul politic vine din Vest, fiind încurajat şi de un suport economic major de care Moldova nu a beneficiat niciodată în cei 23 de ani de independenţă.
Recent, am avut o întrevedere cu unul dintre ambasadorii europeni de la Chişinău, căruia i-am spus că există probleme cu delapidări de fonduri în câteva sectoare, la care Domnia sa mi-a replicat că nu am dreptate, în sensul că delapidări sunt în multe alte domenii, nu doar în cele pe care le-am enumerat. Cu alte cuvinte, toţi cunosc foarte bine ce se întâmplă în Moldova, dar închid în mod conştient ochii.
Profit: Până la urmă, cine de cine are mai multă nevoie: Guvernul şi Banca Naţională a Moldovei (BNM) de FMI sau, dimpotrivă, FMI are nevoie de un program cu Guvernul Moldovei?
Ig.D.: Experienţa regională şi mondială denotă faptul că marea majoritate a programelor cu FMI s-au finalizat cu dezastru pentru ţara care a semnat aceste acorduri. Exemple sunt o mulţime. Eu cred că Moldova a avut mai mult de suferit din partea consultanţilor externi ai FMI şi BM. O spun sincer cu riscul de a-mi atrage supărarea din partea acestor structuri.
Profit: Activând până în 2009 în calitate de vicepremier, ministru al economiei, în Guvern aţi fost responsabil de blocul chestiunilor macroeconomice şi reformele structurale în economie, prin urmare nu din auzite puteţi să judecaţi dacă Moldova are nevoie de un Memorandum cu FMI care, de regulă, impune Guvernului anumite restricţii, de exemplu, să nu cheltuiască mai mult decât câştigă.
Ig.D.: Noi nu suntem în situaţia în care putem să ne dezicem de colaborarea cu lumea externă. Trebuie să înţelegem însă foarte clar că în afară de FMI există şi alte posibilităţi de a obţine mijloace şi fonduri externe. Fonduri de tipul FMI sunt create şi în cadrul Uniunii Vamale, în cadrul CSI, unde pot fi accesate surse importante pentru dezvoltarea ţării, dar fără condiţii draconice. Ce înseamnă să nu cheltuieşti mai mult decât câştigi? În aceste condiţii, cum putem face investiţii dacă veniturile sunt foarte mici? Din contra, trebuie să găsim bani pentru a face investiţii, pentru a stimula producătorul autohton şi într-un viitor apropiat să obţinem profituri din aceste activităţi, majorând, astfel, veniturile. Dacă ne limităm din start la nivelul de venituri pe care îl avem, atunci niciodată nu ne vom dezvolta.
Profit: În ultimii ani, datoria externă a Republicii Moldova a crescut faţă de PIB. Acest lucru se referă nu doar la datoria statului, dar şi a mediului de afaceri. Care este linia de mijloc ce nu ar trebui depăşită în această chestiune?
Ig.D.: Totul depinde de felul în care se valorifică aceşti bani. Eu nu sunt împotriva accesării creditelor externe, deoarece avem nevoie de finanţare pentru a realiza proiecte de infrastructură. Dar eu sunt categoric împotrivă ca sursele externe să fie cheltuite pentru consum, plătind salarii şi pensii. Nu pot spune care ar trebui să fie limita datoriilor externe, de 50 sau 60% din PIB. Cel mai mult contează unde sunt direcţionate aceste resurse. Noi trebuie să facem tot posibilul ca să atragem fonduri pentru stimularea sectorului real al economiei, pentru investiţii în infrastructură şi pentru susţinerea producătorului autohton.
Profit: Continuaţi să credeţi că prin politica sa BNM contribuie nejustificat la devalorizarea leului? Cum aţi aprecia şi caracteriza aspectele ,,pozitive”, pe care le are asupra economiei şi bugetului devalorizarea leului?
Ig.D.: Evident că deprecierea leului este rezultatul politicilor proaste promovate de Banca Naţională. Devalorizarea bruscă a monedei naţionale, care a început artificial în august 2013, nu a avut la bază niciun argument obiectiv. În opinia noastră, BNM a provocat intenţionat deprecierea leului din câteva considerente – pentru a face speculaţii pe piaţa valutară, pentru a stimula creşterea economică şi pentru a acumula mai multe venituri la bugetul de stat din taxele la import. Efectele negative sunt însă cu mult mai mari. Devalorizarea leului a generat creşterea preţurilor în lanţ, fapt resimţit, practic, de fiecare cetăţean.
Profit: În opinia Dvs., Moldova are nevoie de rezerve valutare de $2,8 mlrd. în condiţiile în care valoarea leului moldovenesc scade?
Ig.D.: Rezerve valutare trebuie să existe, important însă este cum sunt acestea utilizate. Rezervele noastre valutare la moment sunt investite pentru menţinerea economiei SUA şi a statelor UE, în timp ce agenţii noştri economici caută cu disperare bani lungi şi ieftini pentru investiţii şi nu găsesc. Cu certitudine, este nevoie de rezerve valutare, dar acestea trebuie folosite pentru dezvoltarea economiei naţionale. Acum ele nu sunt utilizate în interesele statului.
Profit: Cum aţi caracteriza situaţia din sectorul bancar moldovenesc?
Ig.D.: La limita extremă. Noi am bătut alarma în repetate rânduri privind situaţia Băncii de Economii şi am declarat că nu înţelegem, cum această bancă poate să cumpere Unibank şi alte bănci când singură se confruntă cu probleme de lichiditate.
Dacă BNM ar fi fost obiectivă, atunci trebuia să stopeze activitatea unor bănci comerciale în regim de urgenţă. Nu voi spune despre care bănci este vorba pentru că aceasta ar semăna panică, iar eu nu vreau să fiu artizanul ei, deşi politic poate mi-ar fi convenabil acest lucru. Sunt probleme sistemice majore în câteva bănci din ţară, de unde s-au scos bani sub forma creditelor şi gajurilor neperformante, iar banii au fost transferaţi în străinătate. Nivelul lichidităţilor a scăzut brusc pe fundalul crizei economice şi a exporturilor reduse. Totodată, în ţară vin mai puţine remitenţe. Toţi aceşti factori ar putea provoca o criză în sistemul bancar din Republica Moldova.
Profit: Credeţi că BNM îşi va da acordul pentru ca Banca de Economii să cumpere 100% din acţiunile Unibank?
Ig.D.: Nu mă mai miră nimic din ceea ce ar putea face BNM. Nu există nicio logică pentru ca regulatorul să dea acest acord. Dar se pare că el nu este independent şi nu ia decizii în interesul sectorului bancar, ci în interesul anumitor grupări politice şi economice.
Profit: Care este firul roşu care trece prin programul economic electoral al Partidului Socialiştilor în contextul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie?
Ig.D.: Crezul nostru este că, în primul rând, trebuie să susţinem producătorii autohtoni. Doar susţinând businessul local avem şansa să creăm locuri de muncă. Mai mult, deschiderea noilor locuri de muncă este strict legată de redeschiderea pieţelor de desfacere în CSI. De aceea, avem convingerea că trebuie să întreprindem toate măsurile ca într-un viitor previzibil Moldova să se alinieze Uniunii Vamale pentru a avea acces la aceste pieţe.
De asemenea, propunem revizuirea esenţială a politicii fiscale, iar modul cel mai simplu ar fi să revenim la situaţia de până la 1 septembrie 2009, cu impozit zero la venitul reinvestit, cu preferinţe la reducerea şi restituirea de TVA pentru investiţii, cu subvenţii pentru agricultori şi multe alte prevederi benefice care s-au aplicat în politica fiscală până în anul 2009 şi care au fost desconsiderate de actuala guvernare.
Republica Moldova are nevoie astăzi de o Nouă Politică Economică, de un NEP contemporan pentru modernizarea ţării, şi noi, socialiştii, vom implementa această politică.■
Далее...
