Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._10_2013 (213), octombrie 2013Dulce-i mierea ...
Ştefan Sandic, originar din satul Şipca, raionul Şoldăneşti, este unul dintre puţinii moldoveni care, odată plecat la muncă peste hotare, nu doar că decide că revină acasă, dar şi se aventurează să lanseze o afacere într-un domeniu cu puţine exemple de reuşită, dar considerat de perspectivă în Moldova. Apicultor din a treia generaţie, Ştefan Sandic, un optimist incurabil, se ambiţionează să creeze în domeniul apiculturii un model de gestionare a unei afaceri în Moldova cap-coadă – de la producerea mierii de albine până la ambalarea şi livrarea acesteia la domiciliul consumatorului.
Povestea de succes a lui Ştefan Sandic a început acum trei ani când, revenit din Marea Britanie după aproape cinci ani de muncă, nu s-a arătat încântat de condiţiile oferite de angajatorii din Republica Moldova şi a decis să devină stăpânul propriei afaceri. Şi-a convins fratele şi câţiva prieteni să revină acasă şi să-şi unească eforturile pentru a pune pe picioare o activitate care să devină model de gestionare a unei afaceri pe tot lanţul valoric.
Energic din fire şi un optimist fără pereche, Ştefan Sandic nu s-a lăsat descurajat de piedici, dificultăţi şi probleme care se ţin lanţ, în special la început, când nimeni nu te cunoaşte. Obişnuit însă cu felul de a fi al occidentalilor, Ştefan a început să caute finanţare şi a aplicat la programul PNAET unde a obţinut primii bani cu care a reuşit să cumpere 280 de stupi de albine. A urmat apoi programul PARE 1+1, Ştefan Sandic fiind primul beneficiar al programului, primind 200 mii de lei pentru echipament agricol. Programul de granturi mici „Remitenţele dezvoltă comunităţile din Moldova”, implementat de Asociaţia Obştească Hilfswerk Austria International cu suportul financiar al Uniunii Europene, a fost o nouă provocare pe care Ştefan a trecut-o cu brio. Fiind unul dintre cei şapte beneficiari ai proiectului, a obţinut un grant pentru achiziţie de utilaje şi echipamente în valoare de 15 mii de euro cu care a cumpărat un laborator mobil de extragere a mierii. 
Ştefan SANDIC: Scopul meu este să fac un model de afacere în Moldova nu în vorbe, dar în fapte. Asta înseamnă că procesul trebuie să cuprindă tot lanţul valoric de la producere până la logistică, ambalare şi livrare către consumator. Cu regret, în Moldova nu avem un astfel de exemplu de dezvoltare a unei afaceri, indiferent în ce domeniu. Sunt dispus să utilizez toate cunoştinţele şi experienţa obţinută pentru a sparge gheaţa şi a crea un astfel de model care să fie un punct de referinţă şi pentru alţi oameni de afaceri. În acest sens am semnat deja un contract cu o companie din Austria pentru a putea face singuri stupii, dar şi pentru a aduce în Moldova o linie proprie de ambalare. În prezent, mierea noastră este exportată angro peste hotare, unde este ambalată, or, se ştie prea bine că valoarea produsului ambalat este mult mai mare decât a produsului vândut angro. Pentru a dezvolta o afacere pe acest lanţ, este nevoie de investiţii de, cel puţin, 10 mil. de lei. Da, este dificil, dar nu şi imposibil.
Inspirat de cele văzute în Occident, Ştefan intenţionează să utilizeze pe larg în apicultură inovaţiile şi transferul tehnologic. „Dacă vorbim de tehnologii în apicultură, atunci este nevoie de monitorizare. Vom crea un site şi un program special care va permite oricărui utilizator să se informeze câte familii de albine sunt în Republica Moldova, câte regine, câţi stupi, câtă miere este în stoc etc. Dacă vrem rezultate atunci întreg procesul trebuie monitorizat riguros. Englezii demult fac acest lucru, iar rezultatele sunt pe măsură”, spune Ştefan.
Mai mult, apicultorul intenţionează să plaseze în stupi senzori care-i vor permite să monitorizeze cantitatea de miere colectată zilnic de fiecare stup şi să instaleze camere video pentru a vedea cum decurge viaţa albinelor. „În Marea Britanie am lucrat la linia de ambalare a cartoanelor. Cu ajutorul unui senzor cutiile erau numărate, iar informaţia era prezentată pe calculator. M-am gândit de ce acelaşi senzor să nu-l utilizăm şi în cazul stupilor pentru a vedea cantitatea de miere produsă şi a prognoza astfel producţia?”, se întreabă Ştefan.
Apicultorul este convins că pentru a avea succes trebuie să creeze un astfel de sistem încât pe tot lanţul valoric să nu depindă de nimeni. „Problema este că, în general, în Moldova avem dificultăţi la capitolul management. Mereu am fost deprinşi să ne dicteze cineva. Dar în economia de piaţă este nevoie de management de calitate. În Moldova managementul se face doar pe hârtie, nu şi în realitate”, este convins Ştefan care urmează să plece în Suedia împreună cu alţi colegi pentru a învăţa managementul în businessul strategic.
Ştefan Sandic obişnuieşte să spună mai în glumă, mai în serios că are două sesiuni de activitate - una caldă şi alta rece. În perioada rece a anului se află mai mult la Chişinău unde încearcă să fie la curent cu toate inovaţiile, iar în perioada caldă se află mai mult la ţară, acolo unde are posibilitatea să simtă pulsul afacerii, să vadă problemele şi să identifice soluţiile. ”Dacă stai doar la ţară, tot este rău pentru că rămâi în urmă cu tehnologiile şi noutăţile în domeniu. 99% din cunoştinţe sunt la Chişinău”, este convins apicultorul care în acest an finalizează studiile de doctorat în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Mierea este un produs foarte solicitat pe pieţele europene, însă pentru a fi competitivi, spune apicultorul, este nevoie de calitate şi de volume mari, care nu pot fi obţinute decât dacă mai mulţi apicultori îşi unesc eforturile.
La trei ani de la iniţierea afacerii, Ştefan Sandic se arată mulţumit de cele realizate - a reuşit să creeze o reţea de apicultori care gestionează împreună peste 1000 de stupi de albine, a spart gheaţa în ceea ce priveşte obţinerea finanţărilor şi are planuri mari de viitor, fiind ferm convins că apicultura are şanse de a deveni un domeniu important pentru economia Republicii Moldova.
Ştefan Sandic nu obişnuieşte să critice autorităţile, chiar dacă, la fel ca mulţi alţi oameni de afaceri, se confruntă cu numeroase probleme birocratice sau cu iresponsabilitatea funcţionarilor. Preferă să-i înfrunte pe toţi şi să iasă învingător.■
Далее...
Aurelia Braguţa
De 13 ani, doctorul în economie, Aurelia Braguţa, este preşedintă a Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Manageri din Republica Moldova, timp în care a reuşit, alături de alţi colegi, să încurajeze mulţi tineri să iniţieze afaceri sau să se angajeze în câmpul muncii în Republica Moldova. Având o pregătire profesională solidă, obţinută atât în ţară cât şi peste hotare, fiind o fire energică şi plină de iniţiativă, Aurelia Braguţa învaţă tinerii cum să realizeze un business-plan de nota „10”, cum şi de unde să obţină finanţare şi care sunt „ingredientele” necesare pentru ca, în final, să dezvolţi o afacere de succes. Despre rezultatele obţinute în toţi aceşti ani, despre dificultăţile cu care se confruntă tinerii în acest proces deloc uşor, dar şi despre cum este să fii soţia deputatului Valeriu Streleţ, aflaţi din „10 lucruri despre Aurelia Braguţa”.
1. Studiile care m-au format
Am absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, după care am urmat studiile de doctorat la Bucureşti cu tema „Căi de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii”. În anul 2002 am absolvit Şcoala de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi Şcoala Europeană „Ovidiu Şincai”, susţinând masteratul în management politic. În paralel, am realizat o serie de activităţi care m-au ajutat să aplic cunoştinţele acumulate în timpul studiilor. În 2000 am preluat conducerea Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Manageri din Moldova, organizând primul târg al locurilor de muncă. Pe atunci evenimentul constituia ceva absolut nou pentru Moldova. De fapt, fiind la Bucureşti, am văzut multe lucruri noi şi mi-am zis de ce să nu le realizăm şi la noi. Am implicat în acest proces mai multe companii, iar astăzi târgul locurilor de muncă a devenit un eveniment solicitat care ajută angajatorii şi angajaţii să se găsească unii pe alţii. De asemenea, în cadrul ASEM m-am aflat la începuturile creării Incubatorului de Afaceri pentru studenţi, precum şi a Centrului de Plasament şi Relaţii cu Agenţii Economici unde practicam diferite activităţi care urmau să ajute studenţii să se angajeze la practică sau în câmpul muncii.
2. Începuturi dificile
În anul 2000, când am preluat conducerea Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Manageri din Moldova, problemele cu care se confruntau tinerii erau legate, în special, de lipsa accesului la internet şi, respectiv, la informaţie. Tinerii aveau nevoie de aceste resurse şi atunci a apărut ideea creării unui Centru care le-ar permite studenţilor să aibă acces la informaţiile specifice angajării şi dezvoltării carierei în viitor. O practică foarte reuşită a fost invitarea managerilor de resurse umane din cadrul companiilor pentru a explica tinerilor studenţi care sunt criteriile la care atrag atenţie în timpul angajării. Astfel, încetul cu încetul, gheaţa s-a spart şi contactul dintre angajaţi şi angajatori a devenit unul nu atât de rigid. Acum, când tehnologiile informaţionale au cunoscut o dezvoltare vertiginoasă, problema lipsei de informaţii a dispărut. În schimb, tinerii au nevoie de mai mult suport şi de mai multe practici de stimulare a initiaţivei în vederea dezvoltării carierei şi afacerii.
3. Tinerii vor rezultate imediate
Când am creat Incubatorul de Afaceri în cadrul ASEM, credeam că vom fi invadaţi de solicitări din partea studenţilor pentru a iniţia o afacere. Dar lipsa de cunoştinţe, de abilităţi şi, nu în ultimul rând, de resurse financiare i-a făcut reticenţi pe mulţi dintre ei. Pentru a iniţia o afacere, nu este suficient să ai doar cunoştinţe sau doar bani. Ambele „ingrediente” sunt necesare. Mai mult, trebuie să ştii să progresezi şi să ai un mentor care să te încurajeze în permanenţă. Pentru a susţine tinerii, i-am învăţat cum să facă un business-plan de calitate, organizând şi un Concurs al business-planurilor încă în anul 2003. La acea vreme, Asociaţia nu acorda susţinere financiară pentru iniţierea unei afaceri, noi ne-am propus să stimulăm doar iniţiativa. Acum, cu susţinerea finanţatorilor, le oferim granturi de la 3 la 10 mii de euro pentru a pune pe picioare o afacere. Tinerii noştri vor să obţină rezultate imediate şi fără a depune prea mult efort. Aşa ceva însă este, practic, imposibil. Pentru a avea o afacere de succes, trebuie să munceşti nu opt ore pe zi, dar mult mai mult. 
4. Visam să devin profesoară şi farmacistă
Îmi amintesc că în copilărie am trecut prin mai multe etape în ceea ce priveşte alegerea viitoarei profesii. Am dorit să fiu şi profesoară, şi farmacistă. Mai mult timp mi-am dorit să fiu şi avocat, dar în ultimul an de şcoală am decis totuşi să fiu economistă. Copilăria mea a fost marcată şi de studiile muzicale. Am absolvit şcoala muzicală pentru copii din orăşelul Corneşti, unde timp de şapte ani am cântat la vioară. Studiile muzicale mi-au cultivat unele calităţi artistice, iar muzica face parte din viaţa mea şi în prezent. Prefer diferite genuri de muzică, evident, să fie muzică bună ...
5. Sunt o fire activă
În general, sunt o fire activă, energică şi îmi vine greu când nu sunt implicată în activităţi. Atunci când s-a născut prima fetiţă am stat acasă trei luni şi aveam impresia că nu îmi ajunge aer. Nu pot face o pauză în activitate. Fiecare însă are destinaţia sa. Eu mă simt bine atunci când sunt ocupată şi muncesc pentru a realiza ceva pentru dezvoltarea comunităţii. Asta nu înseamnă că nu acord suficient timp familiei. Familia este cea care îmi creează confortul spiritual necesar, care mă inspiră şi care mă face fericită.
6. Trebuie să educăm copiilor valori
Astăzi, în era tehnologiilor informaţionale, este destul de dificil să-ţi educi copiii în spiritul unor valori autentice. Da, este mult mai simplu să-i aşezi în faţa televizorului sau a calculatorului şi să-ţi cauţi de treburi. Dar asta nu rezolvă prea multe. Copiilor trebuie să le acorzi suficientă atenţie, să le explici unele lucruri importante şi să comunici în permanenţă cu ei. Doar astfel le vom dezvolta spiritul comunicării, al sociabilităţii şi le vom educa valori necesare pentru a face faţă provocărilor vieţii. Este prea simplu şi iresponsabil din partea noastră să-i lăsăm doar în lumea desenelor animate.
7. În familie discutăm despre familie
Suntem o familie comunicabilă şi discutăm foarte mult. În acelaşi timp, cu soţul avem stabilită o regulă pe care ne străduim să nu o încălcăm – în familie discutăm doar despre familie, prieteni, planuri de viitor, evenimente care ne umplu viaţa de bucurie. Problemele de serviciu rămân întotdeauna după uşă.
8. Tata este cel mai ocupat
Împreună cu Valeriu educăm patru copii - doi băieţi şi două fetiţe. Băieţii sunt deja mari, au temelia pusă şi se află în lumea lor. Fetele sunt mai mult pe seama mea pentru că tata este mereu ocupat – pleacă dimineaţa şi vine seara. Să fii soţia unui deputat nu cred că aduce mari schimbări în felul de a fi sau îţi oferă anumite beneficii. Fiecare îşi are responsabilităţile sale şi funcţia de deputat nu este o excepţie, deci fiecare îşi face munca. Important este să comunicăm, să ne împărtăşim impresiile şi să manifestăm respect unul faţă de altul.
9. Îmi place să citesc …
Lectura este cea care mă relaxează şi îmi creează o stare de confort. Am citit multe cărţi care au lăsat în sufletul meu impresii frumoase. Printre ele se numără „Regele Verde” de Paul Loup Sulitzer, „Atlas Shrugged” (Atlas şi-a îndreptat aripile) de Ayn Rand, „Financiarul” de Theodore Dreiser. Aceste cărţi redau modul cum personajele au reuşit să construiască ceva cu forţele lor, ţinând seama de circumstanţele create şi cât de important este să ai stabilite unele scopuri. De asemenea, îmi plac cărţile biografice şi istorice. În timpul liber, care nu prea este, mai prefer să fac sport sau să mergem la cinematograf, cu condiţia să fie un film bun.
10. … şi să călătoresc
Am călătorit mult. Am participat la diverse programe de perfecţionare peste hotare, conferinţe internaţionale, traininguri, vizite de lucru şi de documentare. Cele mai multe vizite au urmărit scopul de a vedea cum se dezvoltă afacerile în alte state. În linii generale, Moldova nu arată rău la capitolul dezvoltarea afacerilor. Cea mai mare problemă a noastră însă este corupţia. Adevărul trist este că dacă nu dai mită, nu rezolvi multe lucruri care sunt fireşti. Fiecare trebuie să-şi facă lucrul la locul său de muncă. Paradoxal însă este că deşi salariile bugetarilor nu sunt mari, toţi vor să vină la aceste salarii pentru că ştiu că trăiesc din mita pe care o cerşesc, inclusiv de la cei care vor să facă ceva pentru această ţară. Sper că programul e-Guvernare va curma, cel puţin parţial, această practică vicioasă şi oamenii de afaceri vor avea mai puţine impedimente în dezvoltarea afacerii.■
Далее...
acţiunilor şi societăţilor pe acţiuni
Acţiunile sunt nişte hârtii de valoare care reprezintă părţi din capitalul unei societăţi pe acţiuni şi în baza cărora deţinătorul are dreptul să primească dividende proporţionale cu cota deţinută. La rândul lor, societăţile pe acţiuni sunt societăţi comerciale al căror capital este format din părţi sociale de valori egale, numite acţiuni. Posesorii acţiunilor se numesc acţionari şi răspund de obligaţiile asumate de societate în limita valorilor acţiunilor subscrise. Mulţi visează să aibă acţiuni în companii profitabile sau să joace deştept la bursa de valori pentru a se îmbogăţi peste noapte, însă puţini se aventurează să investească în această piaţă, deoarece pierderile pot fi dureroase şi dezamăgitoare.
Scurt istoric
Istoricii susţin că în timpul Republicii Romane au fost puse bazele unui prim model de societate pe acţiuni chiar la iniţiativa statului. Potrivit istoricului grec, Polybius, Roma permitea unor „companii private” sau întreprinzători să vândă anumite servicii ale statului. Acele companii/acei întreprinzători erau numiţi „societas publicanorum” sau „publicani” şi prezintă similitudini cu societăţile pe acţiuni contemporane pentru faptul că emiteau acţiuni numite „parte” sau „particulae” în funcţie de mărimea firmei. Mai mult, oratorul roman Cicero vorbeşte într-un discurs de al său despre „partes illo tempore carissimae”, în traducere - „acţiuni care aveau un preţ foarte mare la acea vreme”, fapt ce dovedeşte despre fluctuaţia preţurilor pe piaţa romană de valori.
Curiozităţi
Până la deschiderea burselor de valori, investitorii trebuiau să se întâlnească faţă în faţă cu brokerul pentru a efectua operaţiunea dorită. În Marea Britanie, de exemplu, cel mai popular loc pentru afacerile cu acţiuni erau cafenelele din Londra, iar anunţurile despre vânzarea acţiunilor erau scrise chiar pe uşile acestor localuri. Într-o astfel de cafenea au şi fost puse bazele primei burse de valori din Marea Britanie.
Magnatul american Warren Buffett este considerat cel mai de succes investitor al secolului XX. În 2008 acesta a fost clasat de Forbes drept cel mai bogat om din lume cu o avere estimată la aproximativ 62 miliarde de dolari. Ulterior, Warren Buffett a pierdut întâietatea după ce a donat mai multe miliarde de dolari în scopuri caritabile, averea lui fiind estimată la 37 miliarde de dolari.
Bursa de valori din New York este considerată a fi cea mai mare şi cea mai puternică din lume, chiar dacă bursa electronică NASDAQ din SUA are mai multe companii listate. Aceasta pentru că prima are o capitalizare de piaţă mai mare decât a burselor de la Tokyo, Londra şi NASDAQ combinate.
Potrivit Federaţiei Mondiale a Burselor, în decembrie 2012 valoarea totală a pieţei mondiale de capital a fost de 54,57 miliarde de dolari SUA.
Cuvinte de duh
„Există două tipuri de investitori: cei care nu ştiu cum vor evolua lucrurile pe piaţa de acţiuni şi cei care nu ştiu că ei nu ştiu acest lucru. Apoi mai există un al treilea tip de investitori – profesionişti, care, într-adevăr, ştiu că nu ştiu cum vor evolua lucrurile pe piaţa de acţiuni, dar a căror existenţă depinde de aparenţa de a şti”.
(William Bernstein, teoretician financiar american)
„Dacă nu urmăriţi evoluţiile pe piaţa de valori, pierdeţi un strălucit film dramatic”.
(Mark Cuban, magnat american şi mare investitor)
„Dacă specialiştii de la bursă ar fi, într-adevăr, buni specialişti, atunci ar cumpăra acţiuni pentru ei şi nu ar vinde sfaturi altora”.
(Norman R. Augustin, om de afaceri american)
„Unul dintre lucrurile amuzante despre piaţa de capital este că de fiecare dată când o persoană cumpără acţiuni, alta vinde, ambele însă se cred viclene”.
(William Feather, editor şi scriitor american)
„Niciodată nu încerc să fac bani pe piaţa de valori. Eu cumpăr cu presupunerea că piaţa se va închide mâine şi nu se va redeschide timp de 5 ani”.
(Warren Buffett, magnat american, cel mai bogat om al anului 2008)
„Wall Street este singurul loc în care oamenii pe Rolls Royce cer sfaturi privind investiţiile de la cei care iau metroul”.
(Warren Buffett)
„Acţiunile supraevaluate şi al căror preţ este încă în creştere urcă de fapt pe turn pentru un salt sinucigaş”.
(Jim Cramer, om de televiziune, fost manager al unui fond de investiţii)■
Далее...
Pâinea noast ră cea de toate zilele
În perioada sovietică circula un banc despre cei patru duşmani ai agriculturii: primăvara, vara, toamna şi iarna. Astăzi eu aş zice că a apărut şi al cincilea duşman - o recoltă bogată.
În vară, anul agricol în Moldova părea a fi unul foarte bun. Se preconizau roade mari de cereale, legume, fructe, sfeclă de zahăr, struguri. Doar că o recoltă bogată pe câmp nu înseamnă şi bani în buzunar la sfârşit de an.
Veniturile finale vor fi la nivelul anului precedent, considerat dezastruos. Este o cauza obiectivă, ploile din septembrie au compromis în totalitate strugurii de masă, o mare parte din cei tehnici, fructele au acumulat mult lichid, prin urmare, va fi foarte greu ca acestea să fie păstrate, iar cei din domeniul de prelucrare vor fi nevoiţi să cheltuiască cu 20%-25% mai multă energie pentru a le conserva. Un exemplu trist este floarea soarelui. Mii de hectare rămân nerecoltate din cauza umidităţii ridicate a seminţelor. Solul este „bătut” de ploaie greu de arat, semănat etc.
Dar cea mai mare lovitură au dat-o monopolurile din afacerile agricole din Republica Moldova. Folosindu-se de pârghii administrative şi politice, unele componente din sectoarele de achiziţii şi export au creat condiţii infernale producătorului agricol. În primul rând, este vorba despre cereale, deşi astfel de condiţii se atestă şi în alte sectoare, de exemplu, fructe. Astăzi, o companie deţine 70%-80% din exportul de cereale din Moldova şi tot atâtea vagoane închiriate la unicul terminal de la Dunăre. Au fost tentative şi din partea altor companii, treideri de a veni în Moldova, aceştia însă au fost blocaţi. Nici alţi jucători naţionali nu se pot dezvolta în aceste condiţii. Producţia de cereale şi, respectiv, oferta Moldovei este destul de mare şi prezintă interes sporit pentru companiile străine. Dar aşa cum au fost blocate companiile străine în domeniul hotelier, al aviaţiei civile, bancare, tot aşa au fost blocate şi cele din acest segment economic. Rezultatul: preţul la cereale a scăzut în medie în regiune cu aproximativ 30% faţă de anul trecut, în Moldova de două-trei ori.
Am discutat cu reprezentanţii unor mari treideri prezenţi în regiune despre situaţia creată. Ei au confirmat că în ţări precum Ucraina sau România recolta este la nivelul maxim istoric. Oferta este dublă faţă de anul trecut. Şi producţia globală este cu 10%-15% mai mare. Totuşi, ei ţin preţurile de achiziţie relativ stabile, finanţează în avans, livrează seminţe, îngrăşaminte pentru anul viitor, acordând asistenţă tehnică. De ce? Vor să-şi susţina partenerii din agricultură, au strategii de lungă durată în ţările respective. Cred că toţi ştiu că nu este cazul cu “monopolistul” din Moldova, dar unde este statul?
Am discutat cu responsabilii din domeniul agriculturii şi i-am îndemnat să facă două lucruri. Primul - să achiziţioneze urgent în rezervele statului 50 mii tone de grâu pentru a stabiliza preţurile şi a da un respiro financiar producătorilor. Al doilea - să subvenţioneze prin certificate păstrarea cerealelor la elevatoarele din ţară (exemplul României). Bineînţeles, Doamna Preşedinte de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului ar trebui să se ocupe poate mai puţin de agenţiile de turism şi mai mult de monopolurile reale care strangulează economia ţării. Ştiţi care a fost răspunsul “oficialilor” moldoveni? Da, aveţi dreptate, dar partenerii noştri de coaliţie au interes în acest “monopol” şi nu ne permit să intervenim în această chestiune! Încă o bilă neagră din partea agricultorilor pentru guvernanţi ...
În aceste condiţii, întrebarea este ”cu ce vreţi să mergeţi în alegeri, dacă sectorul agrar vă este în totalitate ostil?!”.
Moldova are un potenţial mare în agricultură. Conjunctura internaţională pe termen mediu şi lung rămâne extrem de favorabilă. Creşterea nivelului de trai la nivel global, în special în Asia, duce la o cerere foarte dinamică a alimentelor. Moldova are nevoie de politică agrară chibzuită. Să nu ne temem să liberalizăm total vânzarea terenurilor agricole. Limitările formale de astăzi a vânzărilor către străini sunt uşor de ocolit prin crearea întreprinderilor mixte, ceea ce şi se întâmplă.
Uniformizarea fiscalităţii este o decizie corectă, dar prost comunicată şi materializată. Se impun măsuri drastice pentru păstrarea fertilităţii pământului indiferent de forma de proprietate. Un subiect aparte sunt subvenţiile. Evident, Moldova nu are posibilitatea să acorde 150 de euro la hectar ca în România sau până la 600 de euro ca în alte ţări europene. Poate generaţiile viitoare de agricultori vor beneficia de aşa ceva dacă vom adera şi noi la Uniunea Europeană, dar şi puţinul trebuie repartizat cu grijă şi echilibrat.
Vă mărturisesc că avem şi noi o mică afacere în agricultură. Cu stat, fără stat, a face agricultura este profitabil. Într-un an bun rentabilitatea este de 50%, într-un an mediu este de 30%, un an din cinci trebuie să fii pregătit să-l pierzi. De aceea este important să pui un pic de “grăsime” deoparte. Dacă statul nu va încurca cu amicii săi “deştepţi”, pâinea cea de toate zilele va fi şi cu un strat de unt.■
Далее...
