Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr.10 (193), octombrie 2011Stella Jantuan
Cu siguranţă, mediul academic a pierdut un cercetător, însă politicul s-a ales cu un profesionist, care de mai bine de 10 ani munceşte la îmbunătăţirea cadrului normativ din R.Moldova, la început în calitate de consultant, iar în prezent - în postul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului Democrat. Stella Jantuan este una dintre puţinele femei din politica moldovenească. Vă invităm să aflaţi de la deputatul PD cum este să faci politică, de ce femeile nu au şanse să fie alese în funcţia de şef de stat, care este atitudinea bărbaţilor faţă de femeile politicieni, precum şi multe alte lucruri interesante despre una dintre cele mai elegante şi inteligente doamne din Parlamentul R.Moldova.
1. Îmi place filosofia, dar fac politică
Am absolvit Facultatea de Istorie şi Sociologie a Universităţii de Stat din Moldova, unde am avut noroc de profesori merituoşi care făceau ştiinţă, şi nu ideologie, printre care se numără şi primul speaker al Parlamentului R.Moldova, Alexandru Moşanu. Domnia sa a fost şi coordonatorul tezei mele de licenţă. Tema pe care am ales-o ţinea de filosofia modernismului, care nu se studia la noi, fapt pentru care am decis să fac doctoratul la Bucureşti. Îmi doream ca profesorul meu şi conducătorul ştiinţific al tezei mele de doctorat să fie filosoful şi esteticianul Ion Ianoşi, care m-a fermecat prin lucrările sale despre estetică, semiotică, psiholingvistică, prin geniul său interdisciplinar. Deşi nu dorea să mai aibă de a face cu studenţi basarabeni, totuşi tema tezei mele de doctorat l-a intrigat şi a acceptat să-i fiu doctorandă. Am revenit la Chişinău în 1997. Fiind în căutarea unui loc de muncă, nişte foşti colegi de facultate mi-au recomandat să mă implic în campania electorală pentru parlamentare. Astfel, am intrat în politică, iar un an mai tîrziu am fost angajată în Aparatul Parlamentului în calitate de consultant superior. În 2003 am fost invitată să fiu consilier al ministrului reintegrării, iar peste un timp am ocupat postul de şef al Direcţiei informaţional-analitice a aceluiaşi minister. În 2005, am revenit în Parlament în funcţia de şefă a Direcţiei informaţional-analitice pînă în 2009. Tot în acel an mi s-a propus să candidez la funcţia de deputat pe listele Partidului Democrat şi am acceptat.
2. Experienţa consultanţilor
Aparatul Parlamentului este responsabil pentru pregătirea avizelor la proiectele de legi sosite de la Guvern, precum şi de participarea la elaborarea iniţiativelor legislative, motiv pentru care, deseori, experienţa consultanţilor este net superioară faţă de cea a parlamentarilor. Astfel, munca mea actuală nu se deosebeşte esenţial de ceea ce făceam în calitate de funcţionar. Fiind parte a Aparatului Parlamentului, am lucrat asupra conceptului de colaborare cu societatea civilă, iar R.Moldova este a doua ţară din spaţiul ex-sovietic care a adoptat o lege privind parteneriatul public-privat. Consider că între anii 2005-2009 a fost stabilit cel mai eficient parteneriat între Parlament şi societatea civilă. Îmi pare rău că mulţi politicieni din ziua de azi nu înţeleg că puterea nu poate exista fără societate civilă dezvoltată şi avansată, iar colaborarea dintre ele este obligatorie pentru parcursul democratic şi european. De multe ori comunitatea de experţi din societatea civilă este cu mult mai pregătită şi ar fi păcat să nu folosim această resursă pentru îmbunătăţirea politicilor promovate de guvernare.
3. Despre regrete
Provin dintr-o familie de medici: bunelul a fost medic, mama şi toţi verii mei sînt medici, iar tata a fost un chirurg extraordinar. Aparent, eram sortită să îmbrăţişez şi eu această profesie. Fiind însă o fire emotivă, m-am gîndit că nu-mi voi ierta vreun caz de deces, iar chirurgia presupune sînge rece. În medicină însă sînt mai multe specializări, iar uneori, regret că nu am ales o specializare care mi s-ar fi potrivit.
4. Şansele femeilor de a deveni Preşedinte
Subiectul femeii în politică este extrem de mediatizat în ultima vreme, noi însă sîntem o societate patriarhală care nu acceptă un lider-femeie, indiferent de nivelul de pregătire şi profesionalismul acesteia. Arhetipul nostru naţional constă într-un voievod sau un ţar în fruntea statului. Posturile de premier sau speaker pot reveni unei femei, pentru că societatea nu le percepe la fel de importante ca funcţia de şef de stat. În general, majoritatea bărbaţilor nu recunosc că femeile le pot fi superioare intelectual. Ei vor folosi cunoştinţele femeilor în realizarea unor proiecte, dar, de cele mai multe ori, îşi vor asuma ei înşişi meritul. Personal, nu mă simt discriminată sau marginalizată de colegii bărbaţi din partid sau din Legislativ. Dacă ai o pregătire profesională bună, te poţi manifesta în orice împrejurări. Pentru aceasta însă este nevoie să fii autocritică şi să ai simţul umorului.
5. Despre PR
Dacă ar fi să-mi aleg o altă profesie, cred că m-aş specializa în comunicare sau, cum se mai spune în prezent, PR. Tehnologiile politice sînt în vogă acum, pe viitor însă comunicarea va fi cea mai solicitată specialitate, căci ea este prezentă în toate sferele de activitate, de la politică la economie.
6. Despre moldoveni
Cred în această ţară şi îmi iubesc concetăţenii necondiţionat. Cu regret, însă portretul moldoveanului din „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir nu a evoluat în timp şi nu se deosebeşte cu mult de realităţile de azi. Moldovenii sînt prea toleranţi şi răbdători, nu ştiu să lupte pentru drepturile lor şi lasă „pe cei mai mari” să le decidă soarta. În 20 de ani de independenţă nu am reuşit să determinăm modelul social-economic optimal pentru R.Moldova. Sîntem în discuţii permanente de autoidentificare, iar din aceste considerente nu putem evolua ca stat.
7. Soţul meu este un exemplu de verticalitate
Mi-am cunoscut soţul la şcoala primară. Apoi, ne-am reîntîlnit cînd am fost admişi la studii de doctorat - el la Iaşi, iar eu - la Bucureşti. Soţul meu este arheolog de formaţie şi filosof în suflet. M-a cucerit prin verticalitatea sa, căci niciodată nu va face ceva ce contravine principiilor sale. De asemenea, m-a impresionat prin pasiunea lui faţă de specialitatea sa, precum şi prin fidelitatea sa în relaţiile cu oamenii. Ne completăm reciproc de minune: el este liniştit şi cumpătat, iar eu - activă şi impulsivă.
8. Sînt activă chiar şi în concediu
Sînt o persoană foarte activă chiar şi în concediu. Îmi place să mă odihnesc la munte atît vara, cît şi iarna, deoarece sînt în permanentă mişcare. Totodată, la munte este o atmosferă favorabilă pentru meditaţie. De obicei, merg în Carpaţi, chiar dacă mi-aş dori să văd şi Alpii. Aceasta însă presupune mai multe cheltuieli şi bătăi de cap pentru viză, mai ales că prefer să mă odihnesc împreună cu soţul şi cîţiva buni prieteni. În ceea ce priveşte sportul, îmi place înotul, însă nu obişnuiesc să merg la sala de forţă pentru că nu dispun de suficient timp. Fiind peste hotare, întotdeauna profit de ocazie pentru a face cumpărături. Asta însă numai după ce fac turul oraşului, admir arhitectura şi învăţ cîte ceva din istoria localităţii.
9. Primii bani cîştigaţi
Primii mei bani i-am cîştigat în colhoz, la culesul strugurilor. Fiind fată de la oraş şi cam slăbuţă, în primul an nu am reuşit să îndeplinesc norma stabilită de colhoz, iar pentru aceasta eu şi prietena mea am fost taxate cu cîte 35 de ruble drept datorie. În anul următor am prins însă „meseria” şi am cîştigat vreo 18 ruble.
10. Despre imagine
Consider că imaginea unui politician, dar şi a oricărui om, are o mare importanţă. Vestimentaţia şi exteriorul reprezintă lumea noastră interioară. Îmi place cînd un om se evidenţiază din masă, cînd are un stil aparte. O mare artă este să faci astfel încît exteriorul tău să corespundă cu nivelul intelectual sau universul interior, aceasta denotă personalitatea.■
Далее...
Exporturi record
Exporturile moldoveneşti au depăşit cifra de $1 mlrd. doar în primele şase luni ale anului curent, ceea ce este cu 64,9% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Mulţi experţi însă se declară surprinşi de aceste date, presupunînd că cifra impozantă se datorează reexportului. Reporterul revistei Profit a discutat cu şeful Direcţiei politici industriale şi de competitivitate din cadrul Ministerului Economiei, Ion Lupan, despre factorii care au generat creşterea masivă a exporturilor în acest an.
Profit: Domnule Lupan, în prima jumătate a anului curent exporturile au crescut cu 64,9% faţă de perioada similară a anului 2010, depăşind cu 26,7% maxima istorică din 2008, cînd a fost înregistrat cel mai mare succes pentru exporturile noastre. Prin ce se explică această majorare bruscă a exportului?
I.L.: Evoluţia impresionantă a exporturilor moldoveneşti se datorează, într-o mare măsură, creşterii cererii agregate pe principalele pieţe de desfacere a mărfurilor autohtone. Acesta este şi rezultatul reducerii efectelor crizei din anii precedenţi, fapt ce a influenţat revigorarea consumului şi a producţiei.
Profit: Care sînt factorii ce au condiţionat sporirea exporturilor?
I.L.: În mare parte, majorarea exporturilor a fost determinată de oferta mare de produse de origine vegetală. Acestea au fost comercializate pentru $198,7 mil., ceea ce este cu 89,2% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar în comparaţie cu 2008 exportul acestui grup de mărfuri a crescut de 4,5 ori.
Un alt factor important este comercializarea maşinilor, aparatelor şi echipamentelor electrice, exporturile cărora s-au ridicat la $141,1 mil., ceea ce reprezintă o valoare dublă faţă de primele şase luni ale anului trecut. Totodată, trebuie să remarcăm şi exporturile de metale şi diverse articole din metale în sumă totală de $70,4 mil., ceea ce reprezintă o creştere de patru ori mai mare decît în ianuarie-iunie 2010.
Profit: Care este meritul reexportului în intensificarea exporturilor moldoveneşti?
I.L.: Din păcate, nu dispunem de statistici privind valoarea mărfurilor reexportate.
Profit: Observăm o diminuare a exporturilor de băuturi şi tutun, care în trecut stăteau la baza potenţialului nostru de export.
I.L.: Aş dori să subliniez că nu am înregistrat un declin la capitolul tutun brut şi neprelucrat, exporturile menţinîndu-se la nivelul anului trecut în sumă de $18,3 mil. Dacă este să facem o comparaţie cu anul 2008, atunci exporturile chiar au crescut de 1,5 ori.
În ceea ce priveşte exporturile de băuturi alcoolice, acestea au fost influenţate negativ de obstacolele cu care s-au confruntat exportatorii noştri la comercializarea producţiei vitivinicole în Rusia. Ca urmare, exporturile de băuturi alcoolice spre Rusia au scăzut de la $30,5 mil. în 2008 şi $34,7 mil. în 2010 pînă la $16,8 mil. în 2011. În total, exporturile de băuturi alcoolice se cifrează la $70,8 mil., ceea ce reprezintă cu 11,4% mai puţin decît în 2010 şi cu 27,6% mai puţin decît în 2008. Ponderea băuturilor alcoolice în totalul exporturilor este de aproximativ 7%.
Profit: Am vrea să cunoaştem ce exportă Moldova în Belize ($20,3 mil.) şi în Panama ($5,3 mil.), avînd în vedere că prima ţară este pe locul 10 la capitolul exporturi din ţara noastră, iar exporturile în cea de-a doua ţară au crescut de 5,8 ori?
I.L.: În Belize am exportat deşeuri de metale feroase şi neferoase, iar în Panama am vîndut boabe de soia şi seminţe de floarea-soarelui.
Profit: Unii experţi sînt sceptici vizavi de evoluţia impresionantă a exporturilor, dat fiind faptul că nu se atestă o
îmbunătăţire vizibilă a mediului de afaceri sau la capitolul modernizarea infrastructurii. În plus, ei susţin că majorarea "artificială" a exporturilor de deşeuri de metale sau de cereale ţine de anumite circumstanţe de moment. Cum comentaţi opinia experţilor?
I.L.: Moldova este o ţară mică, motiv pentru care exporturile pot varia esenţial în urma implementării unor proiecte economice sau a majorării recoltei ca rezultat al condiţiilor meteorologice bune. Odată ce exporturile vor creşte, astfel de fluctuaţii vor fi mai rare. În prezent, Ministerul Economiei depune eforturi pentru promovarea antreprenoriatului, fapt ce va asigura o creştere stabilă atît a economiei în general, cît şi a exporturilor în particular.
Profit: Ce întreprinde Ministerul Economiei pentru a menţine acest trend de creştere a exporturilor?
I.L.: Există două căi de sporire a exporturilor: extensivă şi intensivă. Modalitatea extensivă a fost, practic, epuizată (există limite fireşti la exportul de culturi sau metale). Odată cu trecerea la dezvoltarea intensivă a economiei - care presupune implementarea de proiecte investiţionale mari, dezvoltarea unor noi sectoare (IT sau servicii) – putem obţine o creştere semnificativă la exporturile de bunuri şi servicii fără a fi limitaţi de resursele ţării. În acest sens, Ministerul mizează pe atragerea investitorilor strategici mari care să asigure producerea şi exportul de produse finite, inclusiv în sfera înaltelor tehnologii.
Un rol semnificativ în penetrarea pieţelor străine de către mărfurile autohtone îl va juca Acordul de liber schimb cu UE. Apoi, intensificarea cooperării economice în cadrul CSI rămîne o prioritate a politicii noastre externe. În decursul ultimilor doi ani, am purtat negocieri în vederea încheierii unui nou acord privind comerţul liber în cadrul CSI, care să includă dispoziţiile tuturor acordurilor bilaterale existente.■
Далее...
Ne daţi ori nu ne daţi?
Tradiţionalul colind de Halloween „ne daţi ori nu ne daţi” (trick or treat) este foarte actual pentru cele şase ţări ale Parteneriatului Estic (PaE), care în prezent se întreabă dacă Uniunea Europeană va binevoi să-şi menţină asistenţa financiară şi după 2013. Criza Zonei Euro, dar şi primăvara arabă nu dau mari speranţe ţărilor membre ale PaE – Armenia, Azerbai-djan, Georgia, Belarus, Moldova şi Ucraina – mai ales că mulţi oficiali europeni s-au pronunţat deja pentru reducerea fondurilor alocate Politicii Europene de Vecinătate (PEV).
În prezent, în Europa predomină un scepticism vizavi de viitorul PaE, însă trebuie să spunem că acesta a existat încă de la lansarea programului. Totuşi ultimele evoluţii din economia europeană arată că UE are treburi mai importante de rezolvat decît alocarea banilor pentru partenerii estici, cu atît mai mult în condiţiile unui buget de austeritate pentru 2012. Nici negocierile bugetului european pe termen lung (2014-2020) nu decurg într-o atmosferă tocmai optimistă: Comisia Europeană cere mult, însă cele 27 de state membre sînt dispuse să aloce puţin.
Summitul PaE de la Varşovia din 29-30 septembrie a tulburat şi mai mult apele la acest capitol. În primul rînd, mai mulţi importanţi oficiali europeni nu au onorat cu prezenţa lor întrunirea. Printre aceştia se numără şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care a preferat să meargă la deschiderea unei linii de cale ferată în Maroc. În al doilea rînd, nici presa vestică nu a manifestat un interes prea mare pentru summit ceea ce înseamnă că şi cetăţenii europeni au rămas în afara lui. În aceste împrejurări, este logic să ne întrebăm despre ce fel de integrare cu UE putem vorbi, dacă europenii habar nu au despre vecinii lor din est? Cum îi putem convinge să ne accepte în perspectiva unei extinderi a Uniunii? Apoi, din cauza democraţiei problematice din Belarus şi Ucraina, discuţiile summitului s-au bazat, în special, pe problemele din aceste două state, în loc să fie concentrate asupra posibilităţilor de semnare a acordurilor de liber schimb şi de a călători fără vize în UE. Şi nu în ultimul rînd, Declaraţia adoptată la summit a fost destul de superficială, fără termene concrete şi obligaţii exacte de ambele părţi. Ea poate fi categorisită ca încă un document generalist despre perspectivele europene ale estului.
Comentatorul politic al ziarului polonez „Dziennik Gazeta Prawna daily”, Zbigniew Parafianowicz, a opinat în cadrul unui seminar la Varşovia cu jurnaliştii moldoveni că „programul „Parteneriatul Estic” are şanse mici de prelungire, iar UE va acorda bani puţini statelor PaE”.
Zbigniew PARAFIANOWICZ: Există trei motive pentru prognoza mea pesimistă: primăvara arabă, deficitul bugetar din UE şi criza Zonei Euro. Evoluţiile din lumea arabă au atras deja atenţia şi banii Franţei, Germaniei şi Marii Britanii – principalii sponsori din UE. Să facem o simplă comparaţie - UE a acordat Tunisiei un ajutor de €100 mil., aceeaşi sumă a fost acordată şi Egiptului, iar Libia a obţinut un suport de €150 mil. Aceste trei ţări deja au obţinut, practic, suma de €600 mil. alocată pentru şase ţări PaE pentru perioada 2010-2013. Apoi mai este şi deficitul bugetar din UE, şi dezbaterile privind bugetul pe termen lung. Comisia Europeană a solicitat pentru PEV (anii 2014-2020) suma de €16,1 mlrd., însă nu cred că această sumă va fi acceptată de Parlamentul European. Mai ales că Germania, Franţa şi ţările Benelux s-au pronunţat împotrivă, deci suma reală va fi cu mult mai mică.
În acelaşi timp, criza din Grecia, Italia, Cipru şi Portugalia dă mare bătăie de cap Europei, astfel încît aceasta nu vrea să mai aibă de a face cu parteneri săraci din Est.
Pe de altă parte, Guvernul de la Chişinău pare să nu fie afectat de semnele rele din Vest. Premierul Vlad Filat consideră că „oboseala din UE, cauzată de criza economică, nu trebuie să afecteze integrarea europeană a R.Moldova”. „Exemplu este Croaţia, care în plină criză economică merge în UE”, a explicat Filat. Entuziasmul lui nu apare însă pe loc gol, căci UE a încurajat enorm R.Moldova, mai ales după eşuarea revoluţiei oranj în Ucraina. De atunci, guvernul proeuropean de la Chişinău a fost susţinut necondiţionat de o bună parte dintre oficialii europeni. Chiar dacă summitul PaE de la Varşovia nu a generat rezultate palpabile, el a emis un semnal clar R. Moldova – UE este cu ochii pe noi şi îşi exprimă speranţa că vom reuşi în realizarea reformelor democratice. Mesajul se conţine atît în Declaraţia summitului, cît şi în poza de familie a tuturor oficialilor ce au participat la eveniment. Vlad Filat a fost plasat la centru, în dreapta cancelarului german Angela Merkel, asta în condiţiile în care oficialii nu se aliniază în astfel de poze de capul lor, ci la indicaţia celor cu influenţă.
Probabil aceste lucruri l-au motivat pe primul-ministru moldovean să afirme că este real să obţinem un regim liberalizat de vize cu UE pînă la finele lui 2012, precum şi să semnăm Acordul de Asociere cu UE pînă la sfîrşitul anului 2014. În acelaşi timp, prognozele pozitive ale premierului moldovean sînt împărtăşite doar într-o mică măsură de analişti politici şi presa străină.
Michal POTOCKI, comentator la ziarul polonez „Dziennik Gazeta Prawna daily”: Interesul UE pentru Parteneriatul Estic este în scădere, dar nu trebuie să disperăm. Dacă ţările PaE vor înainta idei şi proiecte interesante, atunci UE ar putea să-şi schimbe strategia. Iniţiativa de a reanima programul trebuie să vină de la voi - ţările partenere. Moldova, de exemplu, are şanse mari să semneze Acordul de Asociere cu UE chiar înaintea Ucrainei, asta pentru că avansează repede în procesul de negocieri. Un lucru este de remarcat: Moldova a avut iniţiativa de a expedia un document către Bruxelles prin care solicita mai mulţi bani în vederea sprijinirii proiectelor de securitate energetică etc. Acest activism îi face faţă bună în UE.
Speranţa că UE nu va uita de partenerii săi din est a fost aprinsă de către premierul Ungariei, Viktor Orban. Oficialul a declarat în cadrul conferinţei de închidere a summitului PaE de la Varşovia că „dacă UE nu se va extinde, atunci economia europeană va pierde în competitivitate”. Viktor Orban crede că anume extinderea este soluţia pentru multe dintre problemele cu care se confruntă UE în prezent, inclusiv de ordin economic.
Comisarul european pentru Comerţ, Karel De Gucht, a menţionat în cadrul unui seminar economic că „scopul UE este de a încheia acorduri de asociere cu partenerii săi estici, pentru o cooperare politică şi economică ambiţioasă”.
Karel DE GUCHT: Obiectivul nostru este de a nu permite instalarea unei noi cortine de fier între noi şi Rusia, Ucraina, Moldova şi Caucaz. În condiţiile incertitudinii pe pieţele financiare, este vital să nu uităm de liberalizarea comerţului, care ne va permite să sporim eficienţa economică.
Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a dat asigurări că ţările care vor munci, vor fi răsplătite pe merit de către UE. Oficialul consideră că „Moldova a înregistrat progrese considerabile în negocierea Acordului de Asociere cu UE, iar suportul financiar al UE va depinde de paşii cu care ne vom apropia mai mult de valorile şi standardele europene”. Mai mult decît atît, preşedintele Consiliului European susţine că „Parteneriatul Estic este o miză pentru viitorul UE, pentru că este critic de important pentru prosperiatea, securitatea şi pacea regiunii de Est, respectiv a UE”.
Ex-ministrul de Externe al Poloniei şi fostul europarlamentar, Dariusz Rosati, crede în „viitorul luminos” al PaE, dar pentru aceasta „Bruxelles-ul trebuie să-şi adapteze politica sa faţă de fostele republici sovietice”.
Dariusz ROSATI: Pentru început Bruxelles-ul ar trebui să explice clar beneficiile de integrare europeană pentru aceste ţări. Apoi, bugetul PaE ar trebui să fie cu mult mai mare, astfel încît să concureze cu beneficiile financiare pe care le propune Rusia. Joaca de-a cine va atrage ţările ex-sovietice de partea lui continuă. Pe moment, argumentele Rusiei sînt mai convingătoare: preţuri avantajoase la petrol şi gaze naturale. Amplificarea negocierilor UE cu statele PaE privind acordurile de asociere ar fi o mişcare bună în situaţia dată.
Ar fi eronat însă să credem că ţările PaE profită de banii europeni, iar UE nu primeşte nimic în schimb. Economiştii spun că UE are nevoie de noi ca piaţă de desfacere pentru produsele sale, fapt confirmat de statistici. Exporturile UE spre vecinii săi estici au crescut de la €8,8 mlrd. în 2000 la €29,5 mlrd. în 2010. Importurile din est s-au majorat, de asemenea, de la €7,8 mlrd. în 2000 pînă la €25,2 mlrd. în 2010. Principalele ţări care fac comerţ cu PaE sînt Germania, Italia şi Polonia, prin urmare ştim la poarta cui trebuie să batem în căutarea suportului financiar şi politic în UE. Atît vest-europenii, cît şi est-europenii trebuie să înţeleagă că Europa este un organism, iar ţările ei pot trăi în simbioză perfectă. Doar împreună putem supravieţui. Ţărilor PaE nu le rămîne decît să depună eforturi considerabile pentru a se apropia de standardele UE, lucru care va fi benefic acestor ţări, indiferent dacă vor adera sau nu la UE.
Notă Profit
Contribuţia UE la europenizarea statelor PaE
La lansarea programului, UE a alocat €600 mil. pentru Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina pentru anii 2010-2013. Ulterior, la aceste fonduri a fost adăugată suma de €350 mil., iar alte €250 mil. au fost redirecţionate din contul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat (IEVP). Aceşti bani par mari la prima vedere, însă ei nu pot răspunde provocărilor cu care se confruntă economiile în tranziţie şi democraţiile în formare ale ţărilor PaE. Experţii spun că €1,2 mlrd. pentru o perioadă de trei ani reprezintă o sumă nesemnificativă pentru UE, dar şi pentru cei şase parteneri estici.
Suma iniţială de €600 mil. a fost programată după cum urmează: a) €175 mil. pentru programe de Consolidare a Capacităţilor Instituţionale (CCI) – acestea presupun sporirea performanţelor instituţionale ale ţărilor PaE prin proiecte de twinning, schimb de experienţă, internshipuri etc.; b) €75 mil. pentru Programe Pilot de Dezvoltare Regională (PPDR) cu scopul de a diminua diferenţele socioeconomice dintre statele PaE, ceea ce înseamnă proiecte de infrastructură şi de dezvoltare a micului business; c) €350 mil. pentru cooperarea pe dimensiunea multilaterală care cuprinde şase iniţiative emblematice ale PaE şi platforme tematice pentru Forumul Societăţii Civile.
Programele CCI au început în 2011, iar Moldova a obţinut în acest sens cea mai mare sumă dintre toate - €50 mil. PPDR vor fi implementate începînd cu 2012, pînă atunci UE şi partenerii săi trebuie să convină asupra domeniilor concrete. Cele şase iniţiative emblematice ale PaE constau în: 1) programul de management integrat al frontierelor (€44,5 mil.); 2) susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii (€57 mil.); 3) dezvoltarea pieţei energetice regionale/eficienţa energetică (€41 mil.); 4) diversificarea surselor energetice; 5) prevenirea şi combaterea de-zastrelor naturale şi a celor provocate de om (€12 mil.); promovarea bunei guvernări în domeniul mediului (€12 mil.). Implementarea primelor patru iniţiative a început deja.
Prin intermediul PEV, UE a atribuit vecinilor săi din est €4 mlrd. în perioada 2007-2013. Dacă este să luăm în calcul şi suportul instituţiilor financiare europene precum Banca Europeană de Investiţii, atunci aceste instituţii pot oferi împrumuturi statelor din estul Europei de pînă la €3,7 mlrd.■
Drumul către UE este de lungă durată
În doi ani de guvernare democrată opţiunea europeană a R.Moldova a fost adusă plenar la cunoştinţa instituţiilor şi ţărilor europene. Acestea au salutat decizia Moldovei de a intra în marea familie europeană, dînd asigurări că vor susţine intenţiile sale de integrare europeană. Una dintre ţările care s-a angajat în acest proces este Polonia. Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Polone în Moldova, E.S. Bogumił Luft, susţine că drumul către UE este unul dificil şi de lungă durată, însă Moldova demonstrează voinţă de apropiere faţă de UE. Bogumił Luft crede că este prea devreme pentru a vorbi despre Moldova ca despre o „poveste de succes”, însă este sigur că există mari şanse pentru ca acest lucru să devină într-o bună zi adevărat.
Profit: Dle Ambasador, în perioada 29-30 septembrie, la Varşovia a avut loc Summit-ul Parteneriatului Estic (PE). Ce impact credeţi că a avut acest Summit asupra PE?
B. L.: În primul rînd, noi considerăm că acest eveniment a avut drept scop să dea un impuls dezvoltării proiectului numit Parteneriatul Estic, aflat la începutul realizării. Acest proiect are o istorie scurtă, iar prin organizarea Summit-ului PE la Varşovia am încercat să dăm un nou imbold colaborării dintre partenerii PE şi UE. În acelaşi timp, trebuie să ştiţi că Parteneriatul Estic nu este anticamera UE. Aceasta este politica de colaborare a UE propusă celor şase ţări (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Ucraina şi Moldova) care, considerăm noi, au o voinţă de colaborare mai strînsă cu UE. În cadrul PE dorim să dezvoltăm proiecte concrete, menite să susţină aceste ţări în transformările interne în domeniul politic, social şi cel economic, care vor face aceste state mai capabile pentru conlucrare cu UE. Pentru acele ţări din PE, care au ambiţii să devină în viitor membre ale Uniunii, acesta este o şansă de pregătire eficientă pentru asemenea perspectivă.
Profit: R.Moldova spera ca la acest Summit să fie adoptată o rezoluţie prin care acestor şase ţări să li se dea undă verde pentru aderarea la UE.
B. L.: Dar ce înseamnă pentru Dvs. undă verde pentru aderare? Eu cred că într-un anumit fel această undă verde din partea UE există deja. UE a declarat acum 20 de ani că toate ţările europene care împărtăşesc aceleaşi valori europene, care au voinţă şi disponibilitate pot deveni membri UE. Eu cred că problema nu este aici. Drumul către UE este unul dificil şi de lungă durată. Pentru a reuşi, este nevoie de multă răbdare şi efort. Polonia şi-a exprimat voinţa politică de aderare la UE încă la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, dar a fost acceptată în UE aproape 15 ani mai tîrziu. În tot acest interval de timp, în Polonia au fost realizate reforme foarte intense. Cel mai important lucru însă este că aceste reforme au fost făcute de toate guvernele, indiferent de culoarea lor politică. Toată clasa politică împreună cu societatea au lucrat 15 ani pentru această aderare.
Profit: Care este atitudinea europenilor faţă de extinderea Uniunii, luînd în consideraţie situaţia economică destul de complicată din Italia, Grecia şi alte ţări din UE? Nu este un secret că o parte din statele UE sînt reticente faţă de un nou val de extindere a UE.
B. L.: Este important să precizăm din start că din momentul aderării la UE ţara în cauză nu poate fi săracă. Trebuie să existe o perioadă în care să se dezvolte şi să se apropie de standardele UE. Dacă ţara respectivă nu este suficient de bine pregătită, pentru ea această aderare nu va fi de niciun folos. Aderarea la UE nu înseamnă că UE se ocupă de această ţară, aşa cum un părinte îşi îngrijeşte copilul. În momentul aderării, ea trebuie să fie deja o ţară suficient de competitivă şi pregătită pentru o colaborare cu ţările UE. Acest lucru a durat pentru toate ţările. Succesul depinde într-o foarte mare măsură de ţara, care vrea să se apropie de UE. Pentru aceasta este nevoie de multă răbdare, muncă şi speranţă.
Profit: De aproape doi ani în Europa se vorbeşte despre Moldova, ca despre „o istorie de succes”, în special în cadrul PE. Noi însă nu ne putem explica de ce Moldova este „o istorie de succes”, dacă în doi ani nu prea am avut parte de reforme sau creşteri economice simţite de cetăţeni, ci de criză politică. În aceste condiţii cum de s-a întîmplat ca Moldova să devină „o istorie de succes”?
B. L.: Creşterea economică o aveţi şi destul de mare, însă din cauza faptului că nivelul de pornire a fost destul de jos, ea nu se observă în mod spectaculos. În acelaşi timp, Dvs. trăiţi aici şi de aceea nu observaţi schimbarea. Eu cunosc Moldova încă din anii ’90 ai secolului trecut. Dar înainte de a fi numit în calitate de ambasador, nu am fost în Moldova timp de cinci ani. Prin urmare, cînd am venit în septembrie 2010, am fost surprins de cît de mult s-au schimbat lucrurile aici. Consider că nu ar trebui să fiţi atît de critici. Bineînţeles că doriţi ca aceste reforme să aibă loc cît mai rapid, dar trebuie să înţelegeţi că acest proces este destul de dificil. Cel mai important lucru constă în faptul că Moldova este o ţară în care se vede voinţa de apropiere faţă de UE.
Profit: Deja de doi ani Moldova suferă de criză politică şi cred că sîntem buni de Cartea Recordurilor la acest capitol. Este o problemă pentru UE că Moldova nu are preşedinte?
B. L.: În primul rînd, nu cred că majoritatea europenilor cunosc faptul că Moldova nu are preşedinte. Toţi cei care se interesează de politică, înţeleg că problema este legată de Constituţie, care nu a prevăzut o asemenea situaţie. Cel mai important însă este că opoziţia şi guvernarea trebuie să discute. Acest lucru este foarte clar pentru toate ţările care au o cultură politică avansată. Asta nu înseamnă că cultura politică în Moldova este proastă. Îmi amintesc cum era în Polonia în anii ’90. De asemenea, au fost situaţii paradoxale în viaţa politică, dar am trecut peste asta şi am progresat. Consider că, pentru a reuşi, este nevoie de multă responsabilitate şi imaginaţie din partea politicienilor. În acest proces însă un rol important îi revine şi societăţii civile. Democraţia depinde mult şi de cetăţenii responsabili ai ţării. Într-o societate democrată viaţa oamenilor depinde mai puţin de ceea ce face Guvernul la un moment dat. Felul cum arată ţara lor depinde în mare parte de cetăţenii acestei ţări.
Profit: Moldova a promis partenerilor de dezvoltare din UE că va implementa o serie de reforme, acestea însă întîrzie din cauza crizei politice. Va dispărea deschiderea fără precedent a UE faţă de Moldova dacă nu se va înregistra un progres vizibil la capitolul reforme?
B. L.: În primul rînd, consider că este imposibil ca lucrurile să continue tot aşa. În al doilea rînd, cînd a demarat procesul de reforme în Polonia, politicienii au subliniat din start că reformele nu sînt făcute pentru a demonstra UE că sîntem elevi buni. Reformele trebuie făcute pentru cetăţeni, indiferent dacă ţara lor este sau nu primită în UE. Prin urmare, cetăţenii şi autorităţile moldoveneşti trebuie să conştientizeze faptul că realizează aceste reforme pentru ei, pentru ca Moldova să fie o ţară în care vor cu toţii să trăiască. O ţară bogată, liberă în care sînt respectaţi cetăţenii şi drepturile lor. Trebuie să înţelegeţi că nu faceţi asta pentru Bruxelles. De fapt, asta şi este singura modalitate de a-i convinge pe oficialii de la Bruxelles că Moldova este o „poveste de succes”.
Profit: Cum apreciaţi relaţiile economice moldo-poloneze?
B. L.: Cu regret, relaţiile economice dintre Moldova şi Polonia nu sînt foarte impresionante, însă trebuie să recunoaştem că ele sînt în creştere. În acest an, în istoria relaţiilor noastre economice a avut loc un eveniment extrem de important, cînd compania poloneză de stat Krajowa Spolka Cukrowa a cumpărat fabrica falimentară de zahăr din Cupcini. Este cea mai mare investiţie poloneză în Moldova. Avem încrederea că interesul investitorilor polonezi va creşte în momentul în care această tranzacţie se va dovedi una de succes. Cunosc deja cîteva întreprinderi poloneze interesate să investească în Moldova. În ceea ce priveşte schimburile comerciale, dintre toate ţările UE, Polonia este cel mai mare importator de vinuri din Moldova. Vinul moldovenesc este destul de bine cunoscut în Polonia. Pot spune că dacă Polonia ştie tot mai mult despre Moldova, atunci acest lucru se întîmplă datorită vinului.
Profit: Pentru a se dezvolta, Moldova are nevoie de investiţii străine. Pe cît de atractivă este economia Moldovei, de exemplu, pentru investitorii din Polonia? Ce ar trebui să facem pentru a interesa investitorii polonezi?
B. L.: Problemele cu care se confruntă la moment R. Moldova la capitolul atractivităţii investiţionale sînt similare cu cele, pe care le-au avut şi alte ţări care au scăpat de comunism. Birocraţia este prea mare. O problemă importantă este, de asemenea, slăbiciunea sistemului juridic şi corupţia. La moment, şi competitivitatea în Moldova este slabă. Însă există o reală speranţă de îmbunătăţire a întregii situaţii. Anume acest lucru îi poate determina pe potenţialii investitori polonezi să vină în Moldova să ocupe locul pe această piaţă acum, chiar dacă este mai dificil. Atunci cînd va fi mai uşor, vor veni şi alţii, dar deja locul va fi ocupat. Pentru aceasta însă este nevoie de speranţă, iar noi avem speranţa că lucrurile în Moldova se vor schimba, iar ţara Dvs. va deveni una prosperă şi atractivă din punct de vedere investiţional.■
Далее...
