Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 10_2010 (183), octombrie 2010Retorica businessului devine mai accesibilă
În primii ani de independenţă, ţările din spaţiul postsovietic s-au confruntat cu aceeaşi problemă – criza încrederii publice în business. De aceeaşi soartă a avut parte şi Moldova, unde formarea capitalului iniţial la fel era însoţită de repulsie socială.
În ultimii ani, businessul a format relaţii civilizate moderne cu statul şi cu sine, manifestîndu-se ca un partener ordonat al Guvernului şi al societăţii. Vocea lui nu doar că a fost auzită: businessul a început să fie ascultat în luarea deciziilor, pentru că era deja mai organizat şi nu prezenta interese de grup, ci obiective şi sarcini colective – toate acestea în contextul bunăstării businessului şi, cel mai important, securităţii social-economice a statului. Antreprenorii s-au învăţat să-şi conjuge eforturile şi să caute împreună căi de dezvoltare. A apărut Camera Americană de Comerţ, Asociaţia Investitorilor Străini, Camera Franceză de Comerţ şi alte organizaţii de acest gen. Însă mai rămînea loc şi pentru altele, cel puţin pînă nu demult, cînd a fost înfiinţată o nouă uniune – Asociaţia Oamenilor de Afaceri din Moldova (AOAM).
Noua asociaţie nu-şi pune ca scop să ocupe locul organizaţiilor enumerate mai sus, ci, dimpotrivă, doreşte să li se alăture pentru susţinerea oamenilor de afaceri în aspiraţia de dezvoltare a ţării. Şi aceasta vine să confirme faptul că businessul moldovenesc a intrat într-o nouă fază de evoluţie. În faza în care protecţia proprietăţii private se potriveşte cu interesul pentru dezvoltarea stabilă a economiei naţionale şi regionale printr-un dialog deschis cu conducerea şi cu organizaţiile alternative. În faza noului nivel de relaţii între antreprenor, stat şi cetăţean. În faza încrederii societăţii în business şi a partenerilor externi în Moldova.
Vladimir PLAHOTNIUC, preşedintele Consiliului de Administraţie al AOAM: Moldova este o ţară cu un statut geopolitic deosebit. Cu regret, această amplasare deosebită a ţării nu a fost folosită pînă în prezent. Poate că aceasta este şi vina noastră, a oamenilor de afaceri, care ar fi trebuit să ne unim cu mult mai devreme, pentru a realiza la nivel privat ceea ce guvernele noastre nu au reuşit să realizeze la nivel diplomatic. Anume acest gînd şi acest scop ne-au determinat să creăm această organizaţie. În calitate de preşedinte al asociaţiei, vă asigur că vom fi parteneri cinstiţi şi constructivi, ale căror proiecte publice şi private au un singur scop – dezvoltarea Moldovei.
Asociaţia Oamenilor de Afaceri a propus o viziune absolut nouă asupra dezvoltării social-economice a RM în contextul integrării europene a ţării, care se bazează pe principii de supremaţie a democraţiei şi a legii, a pieţei libere şi a reformelor, dar şi a cunoştinţelor. Europa are nevoie de ţări partenere cu o viziune nouă şi, dacă Moldova îşi va face tema pentru acasă în privinţa atingerii democraţiei adevărate şi a unui consens social, atunci ea poate deveni un exemplu de urmat pentru întreaga regiune estică. Aceasta este realitatea pe care o vede în persoana Moldovei omul politic şi ex-prim-ministrul Franţei, Dominique de Villepin. El vede în Asociaţia Oamenilor de Afaceri locomotiva care va putea scurta drumul Moldovei spre UE.
Dominique DE VILLEPIN: Pentru orice stat care merge pe calea integrării europene este important să înţeleagă esenţa şi perspectivele UE. Există doar o singură strategie de succes – democraţia, piaţa liberă, învăţămîntul, influenţa regională. O ţară care are relaţii excelente cu Rusia, CSI, România ar atrage atenţia Uniunii Europene. În acest caz, Europa ar spune că cu ajutorul Moldovei ea a devenit mai mare şi mai influentă. Consolidarea comunităţii locale de afaceri prin înfiinţarea Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Moldova va contribui pe viitor în mod inevitabil la consolidarea parteneriatului cu ţările Uniunii Europene, în special cu antreprenorii din Franţa.
Economia cunoştinţelor predomină în lume, iar Moldova, care dispune de forţă de muncă de calificare înaltă, de experienţă, acumulată de moldovenii de peste hotare, va putea să devină istoria succesului în acest sens. De asemenea, Moldova este deschisă pentru reforme economice şi Raportul Global al Băncii Mondiale a demonstrat că ţara are capacitatea de a se reforma în termene foarte reduse. Fostul premier francez înţelege că pe oamenii simpli îi îngrijorează schimbările şi subliniază rolul politicienilor – să explice populaţiei că reformele de azi vor conduce la dezvoltarea stabilă a ţării şi la creşterea bunăstării vieţii în viitor.
Realizarea consensului social, ca unul din factorii ce asigură bunăstarea la nivel naţional, este stipulată în statutul Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Moldova. Ceea ce o deosebeşte cel mai mult de alte uniuni de întreprinzători constă în faptul că membrii AOAM sînt persoane fizice – manageri de succes, care cunosc nu doar situaţia macroeconomică în ţară, dar şi necesităţile fiecărui lucrător în parte. Această combinaţie unică a cunoştinţelor teoretice şi practice a problemelor comune ale statului, a principiilor de funcţionare a unei companii în parte şi a necesităţilor fiecărui angajat formează acel business care poate să devină, într-adevăr, motorul puternic al economiei moldoveneşti. Iar fondatorii AOAM sînt dispuşi să-şi împărtăşească experienţa, succesul şi posibilităţile cu statul şi societatea.
Pentru început, directorul general al Asociaţiei, Adrian Candu, a propus autorităţilor să răspundă la întrebarea dacă este chiar atît de importantă taxa zero pe profit, avînd în vedere că investitorii îşi direcţionează întregul profit spre dezvoltare. Sau poate ar fi mai bine să ne uităm la TVA, să permitem procurarea pămînturilor, să simplificăm procedura de obţinere a permisului de şedere pentru a stimula investitorii străini? Aceasta este limba businessului: transparenţa. Cu un astfel de business statul poate comunica uşor.
Adrian CANDU: Vrem ca în ţară să mai apară o voce, pentru ca economia Moldovei să se dezvolte dinamic, iar businessul să prospere. Deviza noastră este: spem successus alit – progres şi speranţă!
Vicepremierul şi ministrul economiei, Valeriu Lazăr, care „a crescut” în business, înţelege cît de important este ca statul şi businessul să se audă şi să se vadă. Şi dacă Ministerul Economiei a devenit mai deschis pentru oamenii de afaceri, aceasta se datorează doar faptului că şeful acestuia se trage din cercurile de afaceri. Nu trebuie să faci politică publică în stat, dacă nu ai experienţă antreprenorială oricît de mică.
Valeriu LAZĂR: Noi, cei de la Guvern, trebuie să auzim ce spune businessul, care nu doar că prezintă statului problemele, dar şi propune căi de soluţionare. Sîntem gata şi vrem să simţim pe propria piele presiunea din partea businessului, pentru a elabora împreună un parteneriat de afaceri eficient. Ajutaţi-ne şi noi vă vom ajuta.
Prima rugăminte a statului către membrii Asociaţiei este să-l ajute să găsească soluţia şi să se ridice la un nivel nou, stabil de competitivitate a economiei moldoveneşti. Cine dacă nu sectorul real al economiei cunoaşte acest lucru cel mai bine?! Moldova, în pofida tuturor avantajelor amplasării sale geografice, este o ţară mică şi nu-şi poate permite luxul de a aplica astfel de metode de sporire a competitivităţii pe care le utilizează statele mari. Ea nu poate să facă abuz de deprecierea monedei naţionale, aşa cum face, de exemplu, Japonia, care intră pe pieţele valutare externe pentru a deprecia yenul şi a menţine competitivitatea ţării, pentru a depăşi mai uşor criza. Metoda micşorării salariilor, la care recurg destul de des mai multe ţări, inclusiv din regiunea Europei de Est, la fel nu poate fi aplicată în Moldova: aceasta măsură nepopulară poate avea consecinţe sociale şi politice serioase. De aceea guvernatorul Bancii Naţionale a Moldovei, Dorin Drăguţanu, consideră că pentru Moldova creşterea productivităţii muncii e una optimă, luînd în consideraţie că cea mai importantă resursă a ţării este forţă de muncă.
Dorin DRĂGUŢANU: Acest lucru este posibil prin atragerea investiţiilor mari şi aplicarea celor mai bune modele ale partenerilor de cooperare economică. Sînt sigur că, prin activitatea sa, Asociaţia Oamenilor de Afaceri va contribui la stabilirea unei cooperări strînse cu vecinii. Astfel de organizaţii ajută businessul din diferite ţări să se cunoască unul pe altul, să întărească încrederea reciprocă – aceasta trebuie să devină coloana vertebrală a cooperării regionale.
Businessul este cea mai bună diplomaţie. Acesta este în stare să apropie două ţări, aşa cum nu o face nici un politician sau ministru. Iar întrucît piaţa nu poate să se înscrie în hotarele unui singur stat, integrarea businessului devine un imperativ al lumii contemporane.
Eugen DIJMĂRESCU, ministru al finanţelor al României (1990), fost viceguvernator al Băncii Naţionale a României: Cred că sarcina Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Moldova constă în dezvoltarea unui parteneriat triplu: cu statul, cu societatea şi cu partenerii străini. În acelaşi timp, colaborarea cu statul trebuie să conducă la diminuarea influenţei sale asupra businessului şi la creşterea rolului politicilor publice care reies din sectorul real al economiei.
Organizaţiile regionale de profit şi-au anunţat susţinerea Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Moldova. Congresul Internaţional al Industriaşilor şi al Antreprenorilor, Confederaţia Patronatelor din România, comunitatea ştiinţifică rusă au salutat crearea acesteia. Ei sînt unanimi în opinia că, în dezvoltarea economică, Moldova trebuie să acţioneze pornind de la interesele sale naţionale şi să urmeze calea de dezvoltare a cooperării atît cu Estul, cît şi cu Vestul. Poate că pentru prima dată în Moldova membrii AOAM au fost cei care au vorbit într-un limbaj pe înţelesul tuturor: partenerii sociali, inclusiv statul şi populaţia, colegii de afaceri şi partenerii regionali. Pur şi simplu, atunci cînd faptele vorbesc, comunicarea devine cu adevărat accesibilă. Cu un asemenea avantaj businessul moldovenesc are şanse de succes, în pofida faptului că noua asociaţie are o sarcină destul de dificilă – să însoţească Moldova pe calea grea a dezvoltării europene, a atingerii bunăstării ţării în ansamblu şi a fiecărui cetăţean în parte.
A treia forţă politică este necesară
Fostul ministru al afacerilor externe şi integrării europene, Andrei Stratan, a revenit recent în politică. Şi nu oricum, dar la cîrma unui partid, pe care intenţionează nu doar să-l reanimeze, dar şi să-l facă unul de referinţă în politica moldovenească. Andrei Stratan îşi leagă mari speranţe de Partidul Republican (PR), al cărui preşedinte a devenit în luna august 2010. El consideră că PR va deveni o veritabilă a treia forţă politică în R.Moldova, care va cristaliza spectrul politic autohton şi va „oferi o nouă şansă” de dezvoltare ţării noastre. Andrei Stratan este convins că PR va reuşi să obţină încrederea electoratului şi va accede în Parlament la anticipatele din 28 noiembrie curent.
Profit: Dle Stratan, care este firul roşu care trece prin Programul de activitate al PR şi cu care speraţi să atrageţi electoratul de partea Dvs.?
Andrei Stratan: Indiscutabil, firul roşu al Programului nostru este consolidarea statalităţii R.Moldova şi promovarea unei politici interne şi externe înţelese, în primul rînd, de cetăţenii noştri. Totodată, dorim să dezvoltăm R.Moldova ca o ţară independentă şi suverană. În opinia noastră, toate aceste lucruri vor fi posibil de realizat doar în cazul în care vom face mai puţine promisiuni şi vom încerca să consultăm mai mult electoratul. Noi sîntem ferm convinşi că platforma de dezvoltare a R.Moldova trebuie să fie elaborată de comun acord cu cetăţenii. În ceea ce priveşte dezvoltarea economică a ţării, consider că este foarte important ca R.Moldova să fie văzută drept o ţară care are atît importuri, cît şi exporturi. În acest context, aş dori să menţionez că pe lîngă negocierile care sînt necesare de a fi purtate cu structurile internaţionale, cum ar fi FMI sau BM, trebuie să discutăm şi la direct cu partenerii care ar dori să ne asiste la realizarea unor proiecte. Pentru aceasta însă este necesar de a ne determina care sînt priorităţile de dezvoltare a economiei statului. Atît timp cît nu vom avea o claritate la acest capitol, va fi foarte complicat să privim în complex posibilităţile de dezvoltare economică a ţării.
Profit: Ce V-a determinat să conduceţi PR, care este un partid minor şi, potrivit experţilor, nu are prea mari şanse de succes?
A.S.: În ultima perioadă de timp, am avut mai multe discuţii cu reprezentanţii unor partide politice, inclusiv cu cei ai căror partide în anii precedenţi au obţinut succese electorale şi au avut chiar şi prezenţă în Parlament. Am avut şi propuneri de a conduce aceste formaţiuni politice. În rezultatul consultărilor cu echipa, care mă va însoţi în această activitate politică, am considerat însă că ar fi mai corect să ne axăm pe relansarea activităţii unui partid care nu s-a manifestat pînă în prezent. Analizînd detaliat activitatea PR, am ajuns la concluzia că noi sîntem în stare să reactivăm acest partid, care credem că nu a avut pînă în prezent posibilitatea de a se dezvolta şi de a-şi manifesta potenţialul său politic în cadrul campaniilor electorale. Acest lucru îl vom face noi şi sperăm să reuşim.
Profit: Care este electoratul pe care mizează PR la alegerile parlamentare, deoarece pînă în prezent acesta nu a avut electoratul său?
A.S.: Pentru început, trebuie să spunem că PR va avea o orientare de centru stînga. Din considerentul că nu am avut pînă acum un electorat, am început să lucrăm concomitent în toate raioanele ţării. Surpriza a fost că nu ne-am aşteptat la un interes atît de mare faţă de PR din partea cetăţenilor. Acest fapt ne-a insuflat suficientă încredere şi optimism pentru a obţine un rezultat electoral destul de bun.
Profit: Vorbiţi de un interes pe care mai multă lume îl manifestă faţă de PR. Cum credeţi, prin ce se explică acest interes?
A.S.: Probabil că ceva se întîmplă în societate. Toţi ne-am aşteptat la o schimbare cardinală în dezvoltarea politică, economică şi socială a statului, dar, în final, ne-am pomenit doar cu developarea unor probleme, care s-au agravat şi mai mult în această perioadă. Probabil, într-o primă etapă, acest lucru a prezentat un interes pentru societate, dar dacă nu există finalitate, atunci apar o mulţime de semne de întrebare. Cu regret, formaţiunile politice îşi fac interesul propriu, liderii politici îşi fac publicitate, iar cetăţenii rămîn cu aceleaşi promisiuni din cadrul campaniilor electorale. Acest lucru nu mai mulţumeşte azi pe nimeni. Cu siguranţă, anume acesta este motivul pentru care cetăţenii vor căuta şi sînt sigur că vor găsi forţele politice şi liderii politici care să-i atragă într-un dialog sincer, deschis şi fără promisiuni deşarte. Cetăţenii trebuie să fie implicaţi în toate procesele care au loc în ţară, iar politicienii nu trebuie să-şi aducă aminte de ei doar în cadrul campaniilor electorale. Astăzi, cînd spectrul politic moldovenesc este atît de bulversat şi de confuz, cînd aşteptările electoratului au fost în mare parte înşelate, consider că o a treia forţă politică este absolut necesară în R.Moldova. Partidul pe care-l reprezint are pretenţia de a fi această a treia forţă, care va oferi o nouă şansă de dezvoltare ţării noastre şi îi va consolida independenţa.
Profit: În raionul în care aţi fost responsabil pentru alegerile din 5 aprilie 2009, PCRM a obţinut un rezultat bun, peste 50%. Consideraţi că aceşti alegători vor vota acum cu Dvs.?
A.S.: Mizez inclusiv pe alegătorii din raionul Rezina, cu care m-am întîlnit de nenumărate ori în cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. De fapt, includerea mea în lista electorală a PCRM, pe locul 22, a fost o adevărată surpriză pentru mine. Nu mi-a fost solicitată opinia dacă vreau sau nu să fiu înscris pe listă sau dacă doresc să fiu responsabil anume de raionul Rezina, cu atît mai mult cu cît nu sînt de baştină şi nici nu am rude acolo. Probabil, cineva a planificat această repartizare, urmărind scopul ca ministrul de externe în exerciţiu, necunoscînd situaţia din acest raion, să demonstreze un nivel scăzut de implicare în cadrul campaniei electorale, acesta servind drept un argument pentru a efectua ulterioare mişcări în ceea ce priveşte persoana mea. Spre regretul lor, efectul a fost contrar celui scontat. În raionul Rezina, PCRM a obţinut unul dintre cele mai bune scoruri electorale. Trebuie să recunosc că în acea perioadă nu numai că nu am fost susţinut de staff-ul electoral al partidului, dar am fost şi blocat în activitate. Cu toate acestea, eu mi-am îndeplinit conştiincios obligaţiunile, am vorbit sincer cu alegătorii şi cred că şi ei au rămas cu amintiri plăcute despre prezenţa mea în acest raion.
Profit: Ce s-a întîmplat după 5 aprilie de nu V-aţi regăsit în listele electorale pentru alegerile din 29 iulie?
A.S.: Probail că anume cei care au avut interesul să mă înscrie pe locul 22 au contribuit la excluderea mea din lista electorală pentru cea de-a doua campanie electorală. Trebuie să recunosc că noi, cei de la ministerul de externe, pe tot parcursul activităţii am avut o altă viziune faţă de soluţionarea problemelor ce ţin de politica externă, decît cei care-l înconjurau pe Preşedintele Voronin. Iar profesionalismul acestora a fost demonstrat în rezultatul campaniei electorale din 29 iulie 2009.
Profit: Nu credeţi că aveţi prea puţin timp la dispoziţie pentru a Vă face cunoscut opiniei publice în calitate de lider de partid?
A.S.: Într-adevăr, avem foarte puţin timp, dar ne-am mobilizat şi vom utiliza toate posibilităţile pe care le avem pentru a fi prezenţi în fiecare raion. Totodată, vom utiliza întregul potenţial al echipei care mă susţine în această activitate. Cu atît mai mult cu cît este vorba de persoane care s-au manifestat doar pozitiv în activitatea lor profesională. Am inclus în listă oameni care activează în toate domeniile – economie, finanţe, medicină, protecţie socială, agricultură, învăţămînt. Din discuţiile pe care le-am avut pînă acum, cred că sîntem bine înţeleşi de alegători şi nu vom fi blocaţi în desfăşurarea campaniei electorale de către alţi concurenţi electorali.
Profit: Dvs. aţi fost primul ministru de externe care la Summit-ul miniştrilor de externe al OSCE din 2004 aţi numit armata rusă dislocată în stînga Nistrului drept una de ocupaţie. Pînă la Dvs. de la o astfel de tribună nimeni din primele persoane ale statului nu s-a exprimat în astfel de termeni. Atitudinea Dvs. faţă de această problemă s-a schimbat în prezent?
A.S.: Pentru început trebuie să spunem că de atunci şi pînă în prezent soluţionarea conflictului transnistrean nu a progresat. S-au întreprins diferite măsuri pentru a găsi o formulă mai reuşită de soluţionare a problemei transnistrene în formatul 5+2, apoi au urmat negocieri în formatul 3+2. În opinia noastră, cel mai favorabil şi corect pentru Moldova este formatul 5+2. Părerea mea este că nici într-un caz nu trebuie să încercăm să soluţionăm problema în dialog direct cu unii parteneri externi implicaţi în soluţionarea conflictului transnistrean. În acelaşi timp, trebuie să ne clarificăm şi cu statutul prezenţei armatei ruse în Moldova. În opinia mea, prezenţa armatei ruse după 20 de ani de la declanşarea conflictului, este mai mult decît inutilă. Noi nu avem la moment conflicte sau alte divergenţe cu cetăţenii din stînga Nistrului şi cred că acestea nici nu vor fi. În aceste condiţii, apare întrebarea firească: „În interesul cui staţionează această armată şi ale cui interese le apără?”
Profit: După 5 aprilie 2009, în calitate de ministru de externe aţi acordat un interviu în care îl lăudaţi pe Vladimir Voronin, dar îi criticaţi pe cei din anturajul lui. Opinia Dvs. faţă de PCRM s-a schimbat pe parcursul anului care a trecut?
A.S.: Pe parcursul activităţii mele în calitate de ministru nu am fost implicat în problemele activităţii interne ale PCRM şi nici nu am avut apartenenţă politică la acesta. În virtutea funcţiei pe care am deţinut-o, Preşedintele Voronin, fiind şeful meu direct, deoarece, conform Constituţiei, şeful statului este responsabil de politica externă, am avut relaţii bune cu Vladimir Voronin. Mai mult decît atît, rămîn şi în continuare pe poziţia unei atitudini corecte faţă de dl Voronin, căci altfel nici nu poate fi. De fapt, este regretabil că în R.Moldova se practică o atitudine nu tocmai corectă faţă de foştii conducători ai statului. Această politică permanentă de a răsfoi activitatea anterioară şi a de a ponegri tot ceea ce s-a făcut în anii precedenţi, nu cred că ne creează o imagine favorabilă ca stat, care are aspiraţia de a se democratiza pentru a fi acceptat în familia europeană. Cred că a sosit timpul ca în Moldova să vină o conducere care s-ar dezvăţa să vorbească urît despre predecesorii săi. Cu siguranţă, acest obicei creează o impresie de neseriozitate în faţa partenerilor noştri. Fiecare ţară trebuie să aibă demnitate.
Profit: Dvs., în calitate de fost ministru de externe, V-aţi evidenţiat prin accelerarea dialogului cu UE în vederea aderării R.Moldova la UE. Acum, după ce şi Guvernul Filat a înregistrat anumite succese în acest sens, consideraţi că integrarea europeană este un obiectiv realizabil într-un viitor previzibil sau nu?
A.S.: Integrarea europeană a fost întotdeauna un obiectiv de dezvoltare a ţării, dar dacă el este previzibil sau nu, depinde foarte mult de noi. Este foarte bine că în prezent există o continuitate în dialogul cu UE. Nimeni nu a încercat să caute ce a eşuat în acest dialog, ci a fost preluată temelia relaţiilor cu UE, pusă de fosta guvernare. Toţi s-au gîndit că, odată cu schimbarea conducerii R.Moldova, se va produce un miracol, iar UE îşi va deschide porţile în faţa R.Moldova. Acest lucru însă nu s-a întîmplat şi aceasta pentru că există nişte criterii clare ale UE, care sînt egale pentru toţi, indiferent de care forţă politică este la putere într-o ţară sau alta. Aderarea noastră la UE trebuie să fie precedată de realizarea unor reforme şi de respectarea anumitor condiţii. Pentru început, trebuie să încercăm să ne soluţionăm problemele la noi acasă, să întreprindem eforturi pentru a ne racorda standardelor europene în diverse domenii şi să demonstrăm că nu vom afecta securitatea spaţiului european. Abia apoi putem să cerem. Cert este însă că turbulenţele din interiorul ţării nu ne apropie de UE, ci, dimpotrivă, ne îndepărtează.
Profit: Cum apreciaţi politica externă a R.Moldova, în special, faţă de vecinii noştri, România şi Ucraina, dar şi faţă de partenerii de dezvoltare, SUA şi UE?
A.S.: Opinia mea este că trebuie să fim diplomaţi în dialogul pe care dorim să-l promovăm cu vecinii. Această închinăciune în faţa unuia şi o atitudine nu tocmai corectă faţă de alţii trezeşte nu doar nemulţumiri, dar şi reacţii negative. Eu mă situez ferm pe poziţia că autorităţile R.Moldova trebuie să aibă o verticalitate şi o politică identică pentru toţii partenerii. Acelaşi mesaj trebuie să-l ducem şi la Bruxelles, şi la Moscova, şi la Washington, şi la Bucureşti, şi la Kiev. Doar atunci vom fi înţeleşi de toţi şi, cel mai important lucru, respectaţi. Totodată, este foarte important să nu încercăm să-i transformăm pe prietenii noştri în duşmani.
Vlad Filat, Prim-Ministru al Republicii Moldova
Pentru Vlad Filat luna septembrie, mai bine zis începutul lunii, a fost unul mai mult decît pesimist. Nevalidarea rezultatelor referendumului constituţional din 5 septembrie i-a spulberat visele premierului de a deveni Preşedinte al R.Moldova, cel puţin în viitorul apropiat. Premierul se vedea deja în fotoliul de Preşedinte, drept confirmare a acestui fapt servind propriile sale declaraţii precum că „un premier bun poate fi şi un Preşedinte bun”. De fapt, Vlad Filat, în calitatea sa şi de lider al PLDM, a fost dublu pierdant al acestui referendum. Pe de o parte, visul de a deveni Preşedinte s-a îndepărtat, iar pe de altă parte, Filat nu a reuşit să realizeze una din principalele sale promisiuni în calitate de lider de partid – modificarea articolului 78 al Constituţiei, astfel încît şeful statului să fie ales de către popor. Cu siguranţă, eşecul referendumului a reprezentat o lecţie dură nu doar pentru Vlad Filat, dar şi pentru ceilalţi lideri ai Alianţei de guvernare, care au fost şi sînt prea siguri în forţele proprii şi refuză să conştientizeze faptul că Partidul Comuniştilor nu şi-a încheiat, deocamdată, rolul său în istoria contemporană a R.Moldova.
Vlad Filat, Prim-Ministru al Republicii Moldova
Pentru Vlad Filat luna septembrie, mai bine zis începutul lunii, a fost unul mai mult decît pesimist. Nevalidarea rezultatelor referendumului constituţional din 5 septembrie i-a spulberat visele premierului de a deveni Preşedinte al R.Moldova, cel puţin în viitorul apropiat. Premierul se vedea deja în fotoliul de Preşedinte, drept confirmare a acestui fapt servind propriile sale declaraţii precum că „un premier bun poate fi şi un Preşedinte bun”. De fapt, Vlad Filat, în calitatea sa şi de lider al PLDM, a fost dublu pierdant al acestui referendum. Pe de o parte, visul de a deveni Preşedinte s-a îndepărtat, iar pe de altă parte, Filat nu a reuşit să realizeze una din principalele sale promisiuni în calitate de lider de partid – modificarea articolului 78 al Constituţiei, astfel încît şeful statului să fie ales de către popor. Cu siguranţă, eşecul referendumului a reprezentat o lecţie dură nu doar pentru Vlad Filat, dar şi pentru ceilalţi lideri ai Alianţei de guvernare, care au fost şi sînt prea siguri în forţele proprii şi refuză să conştientizeze faptul că Partidul Comuniştilor nu şi-a încheiat, deocamdată, rolul său în istoria contemporană a R.Moldova.
Marian Lupu, lider al Partidului Democrat din Moldova
Nevalidarea referendumului constituţional privind modificarea procedurii de alegere a şefului statului se pare că a creat unele avantaje pentru liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, care astfel şi-a eliminat principalul contracandidat la funcţia de preşedinte al ţării - Vlad Filat. În aceste condiţii, Marian Lupu a rămas din nou în ochii electoratului drept principalul candidat la Preşedinţie. Ţinînd seama de faptul că în rezultatul formării Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) după alegerile parlamentare din 29 iulie, Marian Lupu, partidul căruia a decis, de fapt, soarta AIE, nu s-a ales cu nici o funcţie importantă în stat, acesta nu va mai tolera o astfel de situaţie după alegerile din 28 noiembrie. Cu atît mai mult, cu cît „lovitura de graţie” dată AIE la finele lunii de către premierul Filat, prin care acesta şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului privind acordarea a cîte 130 de lei persoanelor socialmente vulnerabile, a spulberat din şansele Alianţei de a guverna ţara, în actuala componenţă, şi după alegeri. Din cauza orgoliilor prea mari de care dau dovadă liderii AIE, democraţii riscă, a cîta oară, să piardă puterea în stat.
Vladimir Voronin, lider al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova
Pentru liderul PCRM, dar şi pentru întreaga sa formaţiune, luna a fost de două ori bună şi odată rea. O dată a fost bună la începutul lunii, cînd referendumul constituţional a fost declarat nevalabil din cauza prezenţei scăzute la urne, şi a doua oară - la finele lunii, cînd preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, a semnat, în sfîrşit, „mult aşteptatul” decret privind dizolvarea Legislativului şi anunţarea datei alegerilor parlamentare anticipate. Astfel, PCRM şi-a văzut visul împlinit – de a se pomeni în campanie electorală pentru a „bate ultimul cui în sicriul Alianţei de guvernare”. Pe de altă parte, Mihai Ghimpu nu putea semna acest decret fără a mai pune în „ghimp” în coastele PCRM-ului, principalul partid de opoziţie. La una din ultimele şedinţe ale Parlamentului, preşedintele interimar a cerut deputaţilor, la solicitarea Procurorului General, ridicarea imunităţii parlamentare a lui Vladimir Voronin, pentru ca acesta să fie „reţinut, percheziţionat şi trimis în instanţa de judecată”, pe motiv că nu a luat măsurile necesare pentru menţinerea ordinii publice la 7 aprilie 2009. La rîndul său, conducerea PCRM consideră că acest lucru nici pe departe nu dezavantajează partidul, ba, dimpotrivă, “îi va asigura nu 50%, dar 80% din sufragii în rezultatul alegerilor anticipate”.
Mihai Ghimpu, preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova
În luna precedentă Mihai Ghimpu a semnat, în sfîrşit, decretul privind dizolvarea Parlamentului şi a stabilit data alegerilor parlamentare anticipate pentru 28 noiembrie. Odată cu aceasta, etapa de glorie a lui Mihai Ghimpu se apropie de sfîrşit. Este puţin probabil ca şi în rezultatul alegerilor anticipate „istoria să se repete”, astfel ca Mihai Ghimpu să deţină din nou două din cele mai importante funcţii în stat. Cu siguranţă, acest lucru nu-l vor permite nici PCRM-ul, dar nici actualii lideri ai Alianţei de guvernare. La finele lunii, Mihai Ghimpu a fost confirmat în funcţia de preşedinte al Partidului Liberal pentru un nou mandat de patru ani, chiar dacă a declarat că „a obosit să se afle în fruntea partidului”. Ceea ce l-a determinat însă să accepte această funcţie au fost „angajamentele asumate pe care trebuie să le ducă la bun sfîrşit”.
Sergiu Mocanu, lider al Mişcării „Acţiunea Populară”
În luna septembrie Mişcarea Antimafie, condusă de fostul consilier prezidenţial, Sergiu Mocanu, s-a transformat într-un proiect politic. După aproape două luni de luptă cu „mafia”, Sergiu Mocanu s-a lansat în marea politică la cîrma unui partid politic, practic, necunoscut pe arena politică moldovenească, „Pentru Neam şi Ţară”. După ce „i-a spus pe nume mafiei din R.Moldova” şi nu a fost auzit şi susţinut de actuala guvernare, Mocanu a decis să se implice singur în campania electorală şi să ducă la urechile oamenilor mesajul său antimafie. Şi aşa cum Mişcarea „Acţiunea Populară” nu a fost înregistrată la Ministerul Justiţiei, Mocanu a decis să folosească platforma juridică a Partidului „Pentru Neam şi Ţară” pentru a se implica în politică şi a „nu admite structurilor mafiote să controleze organele puterii de stat”. În aceste condiţii, campania antimafie lansată de el la începutul lunii august a fost calificată, chiar şi de cei care l-au susţinut la început, drept pistă de lansare în politică.
Andrei Stratan, preşedinte al Partidului Republican
Pentru fostul ministru al afacerilor externe, Andrei Stratan, luna precedentă a însemnat un nou început. După ce s-a detaşat de PCRM în 2009, Andrei Stratan, care nu a fost membru al acestui partid, ci doar văzut de unii drept candidat din partea PCRM la funcţia de preşedinte, a decis să-şi facă singur intrarea în politică. În încercarea de a reveni în politică, Andrei Stratan a ales calea deja bătătorită de alţi politicieni de la Chişinău - de a prelua partide înregistrate, dar care nu au obţinut pînă în prezent mari succese pe plan politic. Astfel, Andrei Stratan a devenit lider al Partidului Republican, care deşi are o istorie de 11 ani pe arena politică moldovenească, nu a înregistrat careva succese importante. Acest lucru însă nu-l descurajează pe proaspătul şef de partid, Andrei Stratan, care este convins că PR va trece primul test – va acumula, cel puţin, 4% din voturi şi va accede în Parlament în urma alegerilor din 28 noiembrie.
Dorin Chirtoacă, primar general al municipiului Chişinău
Surpinzător sau nu, dar odată ce se apropie de sfîrşitul mandatului de patru ani de primar general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă lansează un şir de proiecte de anvergură. Printre acestea se numără proiectul de construcţie a locuinţelor pentru familiile tinere şi bugetari din municipiu - „Prima Casă”, prelungirea bulevardului Mircea cel Bătrîn, reparaţia capitală a bulevardului Alba Iulia, procurarea a 90 de troleibuze noi şi reamenajarea Parcului „Valea Morilor”. Cu siguranţă, prin aceste iniţiative primarul încearcă să-şi promoveze imaginea în calitate de bun gospodar, dar şi să-şi îmbogăţească substanţial portofoliul de realizări pe parcursul unui mandat în calitate de primar. Rămîne de văzut dacă aceste iniţiative, lansate pe ultima sută de metri, îl vor ajuta pe Dorin Chirtoacă, popularitatea căruia pare să fie în scădere, să obţină încrederea electoratului pentru un nou mandat.
Parlamentul: iată este, iată nu-i
Parlamentul de legislatura a XVIII-a şi-a încheiat mandatul la 29 septembrie 2010, la puţin peste un an de la învestire. Deşi activitatea acestui Legislativ a fost de scurtă durată, ea a fost plină de surprize, suspans, glume şi voie bună, deranjată doar uneori de criza politică şi constituţională în care s-a pomenit clasa politică moldovenească.
Cine se bucură înainte de vreme ...
Chiar de la începutul activităţii sale a fost clar că Parlamentul nu va permite cetăţenilor să se plictisească, oferind cu regularitate show-uri politice. Startul a fost dat chiar la prima şedinţă a Legislativului, cînd, după opt ani de guvernare, Partidul Comuniştilor s-a trezit în minoritate şi a părăsit sala de şedine, cerînd o pauză de o săptămînă. Celelalte patru partide parlamentare - PLDM, PDM, PL şi AMN - au decis să ia puterea în mîinile lor şi au anunţat formarea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), constituită din 53 de deputaţi, care l-au ales în funcţia de speaker pe liderul liberalilor, Mihai Ghimpu.
Îmbătaţi de victoria din alegerile anticipate din 29 iulie 2009, coaliţia liberal-democrată ciocnea deja pahare cu şampanie, fiind sigură că va reuşi să găsească cele opt voturi necesare pentru alegerea şefului statului în tabăra comuniştilor. Din păcate, învăţătura populară „nu te bucura înainte de vreme” nu a fost luată în calcul. După ce au fost împărţite fotoliile de premier, miniştri, speaker şi prim-vicespeaker între liderii AIE, cei 53 de deputaţi ai coaliţiei nu au fost în stare să-şi convingă colegii comunişti să voteze pentru candidatura lui Marian Lupu la funcţia de Preşedinte. Astfel, ambele încercări de a alege şeful statului au eşuat - la 10 noiembrie şi 7 decembrie 2009 - iar în aceste condiţii Mihai Ghimpu a preluat şi interimatul funcţiei de Preşedinte.
Unde-i unul, nu-i putere
În lipsa unui şef de stat şi cu Parlamentul intrat în campanie electorală, Mihai Ghimpu din postul de Preşedinte interimar a scos primul „as din mînecă” şi a propus organizarea unui referendum privind adoptarea unei noi Constituţii, care ar fi resuscitat Legislativul pentru perioada unui mandat întreg de patru ani. Mihai Ghimpu însă nu a avut susţinerea colegilor de Alianţă, iar Consiliul Europei a reacţionat negativ la lipsa de consideraţie pentru Constituţia ţării, care cerea dizolvarea Parlamentului.
Cumularea funcţiilor
Deputaţii coaliţiei de guvernare au introdus o nouă modă - cumularea funcţiilor, deşi Legea supremă în stat nu permite parlamentarilor să practice o altă activitate, cu excepţia celei didactice sau ştiinţifice. Astfel, AIE adoptă în octombrie anul trecut o decizie prin care miniştrilor li s-a prelungit mandatul de deputat pentru o perioadă de şase luni. În rezultat, pînă în luna martie 2010, nouă deputaţi-miniştri au făcut „jogging” între şedinţele Executivului şi Legislativului, motiv pentru care Parlamentul nu se întrunea de două ori pe săptămînă, aşa cum prevede Regulamentul, ci de două-trei ori pe lună. „Echipa de legislatori la atletism” a fost condusă de premierul Vlad Filat, iar din ea au mai făcut parte ministrul afacerilor externe, Iurie Leancă, ministrul justiţiei, Alexandru Tănase, ministrul sănătăţii, Vladimir Hotineanu, ministrul economiei, Valeriu Lazăr, ministrul construcţiilor şi dezvoltării regionale, Marcel Răducan, ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei, Valentina Buliga, ministrul transporturilor şi infrastructurii drumurilor, Anatolie Şalaru, şi ministrul educaţiei, Leonid Bujor. Printre parlamentarii cumularzi s-a numărat şi primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, care după cîteva luni de meditare a renunţat la mandatul de deputat. Timp de şase luni, deputaţii-miniştri au ridicat doar salariul de parlamentar.
Remuneraţiile demnitarilor
Speakerul Mihai Ghimpu şi premierul Vladimir Filat sînt cei mai bine plătiţi demnitari. Ambii ridică lunar cîte 8800 de lei din banii publici. Cei trei vicepreşedinţi ai Legislativului au puţin peste opt mii de lei lunar, şefii comisiilor parlamentare încasează cîte 7700 lei, iar deputaţii şi miniştrii - cîte 7100 lei. Totodată, pentru fiecare participare la şedinţele în plen şi cele ale comisiilor permanente, deputaţii primesc suplimentar cîte 50 de lei. Salariile celor patru viceprim-miniştri sînt de opt mii de lei, iar viceminiştrii ridică cîte 6500 lei lunar. Şeful statului ar trebui să ridice 9600 de lei, preşedintele interimar a renunţat însă la această remuneraţie. Potrivit datelor statistice, coşul minim de consum în 2010 a fost de 1385 lei pentru o persoană, în timp ce salariul minim a constituit 1100 lei.
Migrări şi demisii
Cel mai vulnerabil în faţa migratorilor a fost Partidul Comuniştilor din care s-au desprins deputaţii Vladimir Ţurcan, Victor Stepaniuc, Ludmila Belcencova, Valentin Guznac şi Svetlana Rusu. Ultimii doi s-au alăturat ulterior echipei Partidului Democrat, aducînd majorităţii parlamentare două voturi în plus, iar Ţurcan, Stepaniuc şi Belcencova au preferat să rămînă deputaţi neafiliaţi. A doua fracţiune cu „dezertori” este Alianţa „Moldova Noastră”, din care au plecat cu scandal vicepreşedinţii de partid Veaceslav Untilă şi Iurie Colesnic, acuzîndu-l pe liderul Serafim Urechean de autoritarism şi control total asupra partidului. Aceştia au fost urmaţi la scurt timp de omul de afaceri Valentin Cheptini, care a lăsat, astfel, AMN-ul cu numai patru deputaţi. Răsunătoare a fost şi demisia liberal-democratului Vitalie Nagacevschi, care a renunţat la fotoliul de deputat pentru meseria de avocat, dar şi pentru faptul că „salariul de deputat nu-i permite să ducă un mod de trai decent”. În prezent, el reprezintă în judecată interesele controversatului om de afaceri Vladimir Plahotniuc.
O soartă incertă este cea a deputatului Vladimir Voronin, pe numele căruia Procuratura Generală a deschis un dosar penal pentru ”neglijenţă în serviciu, soldată cu moartea unei persoane”. Organul de anchetă a solicitat Parlamentului să ridice imunitatea deputatului pentru a putea fi cercetat penal, Comisia juridică însă a cerut noi probe Procuraturii şi nu a înaintat încă Legislativului un proiect de hotărîre în acest sens. Parlamentul va examina şi posibilitatea ridicării imunităţii deputatului comunist, Anatolie Popuşoi, acuzat pentru ”depăşirea atribuţiilor de serviciu în timp ce ocupa funcţia de şef al Agenţiei pentru silvicultură ”Moldsilva”.
Calif pentru o zi
Cel mai productiv şi disciplinat deputat s-a dovedit a fi adjunctul preşedintelui Parlamentului, prim-vicespeakerul Serafim Urechean. În lipsa speakerului, Urechean, prezidînd una dintre şedinţele în plen, şi-a convins colegii să facă un maraton legislativ, în care au fost votate peste 50 de proiecte de lege într-o singură zi. La modul practic, aceasta înseamnă că examinarea fiecărui proiect se limita doar la cîteva minute.
Fierbinţeala dezbaterilor politice
Dezbaterile în Legislatura a XVIII-a au fost deseori destul de fierbinţi, ajungîndu-se pînă la replici foarte tăioase şi chiar la tragere de gulere pe culoarele Palatului Republicii. Deputatul comunist Iurie Muntean şi democratul Andrei Popov, după replici dure în plen, s-au luat la harţă din cauza diferenţelor de opinie asupra programului de guvernare a Alianţei. Cei doi au şi un background pe măsură. În campania electorală din 2009, Muntean l-a acuzat pe Popov de monopolizarea importului de carne, democratul, la rîndul său, l-a acţionat pe Muntean în judecată pentru lezarea onoarei.
Cumătrism „a la Moldova”
Fenomenul cumătrismului este bine înrădăcinat nu doar printre moldovenii de rînd, ci şi printre demnitari. O bună parte din deputaţi sînt rude şi cumătri, chiar dacă fac parte din diferite tabere politice, ceea ce înseamnă că se ceartă la şedinţe pe principii politice, însă se împacă la reuniunile de familie. Astfel, Mihai Ghimpu este cumătrul ministrului Transporturilor, Anatol Şalaru, şi unchiul primarului Dorin Chirtoacă. Ex-deputatul democrat, Oleg Serebrian, îl are ca naş pe PLDM-istul şi ministrul de externe, Iurie Leancă. PDM-istul Valeriu Guma este naşul de botez al nepoţilor preşedintelui de onoare al democraţilor, Dumitru Diacov. Cel mai bogat în cumătri este deputatul PDM, Anatolie Ghilaş, care are un cumătru în Guvern şi unul în Parlament: ministrul construcţiilor, Marcel Răducan, şi deputatul democrat, Valeriu Guma. Totodată, Ghilaş îl are ca fin pe premierul Vlad Filat, care, la rîndul său, este cumătru cu ministrul de stat, Victor Bodiu.
Boicoturi, ultimatumuri şi vendete
Pentru ridicarea ratingului formaţiunilor lor şi pentru a aminti publicului că mai există, unii politicieni au recurs la o serie de ultimatumuri şi boicoturi. În urma eşuării alegerilor şefului statului, Partidul Comuniştilor a cerut cu vehemenţă dizolvarea imediată a Parlamentului. Odată ce acest lucru nu s-a întîmplat, comuniştii şi-au luat vacanţă pentru aproximativ jumătate de an, boicotînd şedinţele în plen, însă nu şi zilele de achitare a salariului. Feedback-ul speakerului nu s-a lăsat aşteptat, el a lipsit fracţiunea PCRM de maşinile de serviciu şi adaosurile la salariu, totuşi nu a putut împiedica comuniştii să ridice lunar cîte 7100 de lei. Totodată, Ghimpu a propus şi blocarea telefoanelor de serviciu, pe motiv că deputaţii comunişti vorbeau lunar de mii de lei, sume achitate din bani publici. Comuniştii, de asemenea inventivi, l-au acuzat pe Ghimpu de dictatorism şi uzurpare a puterii de stat, atribuindu-i numele de ”Ghimpler”. Lupta principală însă s-a dat între ex-preşedintele Vladimir Voronin şi preşedintele interimar Mihai Ghimpu care s-au acuzat reciproc că ar fi avut „probleme psihice”.
Cei cinci „dezertori” din fracţiunea comuniştilor au intenţionat iniţial să formeze o fracţiune proprie, cu numele de „Moldova Unită”. În acest scop, ei au cerut majorităţii parlamentare să modifice Regulamentul Parlamentului, care oferă doar 10 zile de la convocarea Legislativului pentru crearea fracţiunilor, ameninţînd că în caz contrar nu vor vota proiectele de legi, ba chiar au părăsit sala de şedinţe. În condiţiile absenţei multor deputaţi-miniştri, dar şi a deplasărilor frecvente de serviciu, Alianţa a fost nevoită să bată palma cu „Moldova Unită”, însă nu pentru mult timp. Aici, Mihai Ghimpu a mai scos un „as din mînecă” şi a propus Parlamentului să stabilească prin lege că majoritatea necesară pentru adoptarea hotărîrilor şi legilor ordinare este de 51 de deputaţi şi nu 52.
Foştii deputaţi Veaceslav Untilă şi Iurie Colesnic s-au inspirat de la colegii lor din „Moldova Unită” şi au înaintat un ultimatum Alianţei de guvernare, potrivit căruia dacă nu adoptă proiectul Mişcării „Acţiunea Europeană” privind majorarea pensiilor, atunci nu vor mai vota legile propuse de Alianţă. Preocupaţi de situaţia pensionarilor au fost şi democraţii lui Marian Lupu, care au anunţat la ultima şedinţă a Parlamentului că părăsesc sala de şedinţe dacă pensiile nu vor fi indexate pînă la minimul de existenţă.
Ambele iniţiative au fost însă înăbuşite de ”asul din mîneca” premierului Vlad Filat, care, fără a se consulta cu parlamentarii şi colegii de Alianţă, a decis să acorde cetăţenilor cu venituri reduse compensaţii a cîte 130 lei pentru lunile noiembrie şi decembrie. În opinia unor experţi, prin acest gest Filat a intrat în campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 28 noiembrie. Gestul său i-a supărat însă pe ceilalţi trei lideri ai AIE, care au catalogat acţiunile premierului drept ”o lovitură de graţie dată Alianţei”. Unii analişti politici însă au apreciat tactica premierului, garantînd nişte voturi în plus pentru PLDM de la cetăţenii recunoscători pentru ajutor.
Unul dintre cele mai scandaloase proiecte de lege din legislatura curentă a ţinut de iniţiativa PLDM de a lichida instanţele economice şi de a le comasa cu cele de drept comun. După dezbateri de ore în şir, iniţiativa nu a adunat numărul necesar de voturi din partea AIE, lipsind voturile a doi deputaţi PDM şi al unui AMN-ist. În aceste condiţii, liberal-democraţii au declarat război democraţilor. Partidul Liberal, de asemenea, s-a pomenit cu un proiect respins, ba chiar în două sesiuni. Liberalii doreau să permită intrarea în ţară a autoturismelor vechi de pînă la 10 ani şi nu pînă la 7 ani aşa cum prevede legislaţia actuală. Vlad Filat însă s-a opus categoric, motivînd că nu avem nevoie de „fier uzat”. Cea mai recentă gîlceavă dintre parlamentari a fost cauzată de intenţia PLDM de a reduce campania electorală de la 60 la 30 de zile, care însă a fost respinsă în public de celelalte trei componente ale AIE, deşi Guvernul Filat a dat aviz pozitiv. Unii analişti politici susţin că prin aceasta PLDM-ul s-a simţit profund jignit, fapt pentru care a urmat vendeta premierului faţă de Parlament prin angajarea răspunderii Guvernului pentru modificarea Bugetului pentru 2010.
Parlamentul a murit, trăiască Parlamentul!
Această ultimă picătură în paharul cu neînţelegeri al Alianţei de guvernare a marcat ziua dizolvării Parlamentului. Planificată drept festivă, ea a fost mai mult amară pentru liberali, democraţi şi AMN-işti, care au fost puşi la perete de colegii liberal-democraţi. Fără un pact de neagresiune şi fără un plan comun de acţiuni în campania electorală, Alianţa este la un pas de divorţ, principalul beneficiar fiind Partidul Comuniştilor. Sondajele, dar şi analiştii politici prognozează că noul Parlament nu se va deosebi considerabil ca şi componenţă de cel actual. Indiferent de rezultatul scrutinului din noiembrie, cert este că deputaţii vin şi se duc, iar Parlamentul îşi aşteapătă cuminte noua legislatură de politicieni, dar şi donatori externi care ar putea finanţa reparaţia sediului distrus în timpul protestelor din 7 aprilie 2009.
Gastarbeiterii - „petrolul şi gazul” Moldovei
Cu începere din acest număr, revista Profit va prezenta o nouă rubrică intitulată "Opinie". În cadrul acestei rubrici, fostul Prim-Ministru al R.Moldova, Ion Sturza, îşi va expune opiniile cu privire la evenimentele care influenţează, pot să influenţeze sau vor influenţa situaţia economică din ţară, la deciziile luate de autorităţi şi la comportamentul mediului de afaceri. De ce anume dl Ion Sturza? Deoarece el s-a aflat în fruntea Guvernului într-o perioadă foarte dificilă, în anul 1998 a salvat Moldova de default prin implementarea unor reforme radicale, care însă i-au redus popularitatea. În prezent, Ion Sturza se ocupă de afaceri. Sîntem convinşi că opinia unei persoane care a deţinut o funcţie importantă în stat şi care a obţint apoi succese remarcabile în businessul privat va fi interesantă şi, sperăm, de folos cititorilor revistei.
La sfîrşitul lunii septembrie curent, am fost invitat de către Consiliul Atlantic (Washington) să prezint o alocuţiune în faţa participanţilor la Forumul Energetic de la Istanbul. Tema propusă pentru dezbateri a fost „Noi surse de creştere şi prosperitate în Bazinul Mărilor Neagră şi Caspică”.Aşa s-a întîmplat că în ultimii 10 ani o mare parte din interesele mele în afaceri a fost legată anume de această regiune. Multiplele analize, vizite, întîlniri cu mediile politice şi economice mi-au permis să-mi fac propria opinie despre modelul de dezvoltare, pe care, în linii mari, l-aş separa în două părţi: primul - bazat pe exploatarea şi exportul resurselor naturale (în special, a resurselor energetice) şi al doilea – încercarea de a dezvolta economia şi a căpăta prosperitate prin reformarea sistemului politic şi economic, aderînd la valorile economiei de piaţă, proprietate privată, libera concurenţă, transparenţă etc.
Evident că în primul caz, atunci cînd ai o redevenţă enormă dintre ceea ce scoţi din pămînt şi vinzi pe piaţă, nu ai nici un stimulent să faci reforme profunde, să optimizezi bugete, să stimulezi competiţia şi lupta cu inegalitatea şi corupţia. Politicienii şi elitele ţărilor bogate în resurse preferă să-şi cumpere liniştea şi stabilitatea prin intermediul pomenilor sociale, mărind pensiile, salariile, subvenţionarea energiei, transportului public etc. Astfel, corupînd majoritatea mai puţin activă şi iniţiată a electoratului. În schimb, aceştia au liniştea şi suportul pentru a-şi promova interesele economice, ale sale sau ale apropiaţilor.
Lipsa de democraţie şi transparenţă în treburile publice şi corupţia strigătoare la cer nu prea deranjează pe nimeni atît timp cît marea majoritate are “pîine” şi “distracţii”. De fapt, acest model de dezvoltare este foarte bine cunoscut în America Latină – populism combinat cu regim autoritar. Numai că aceste lucruri sînt valabile atît timp cît curge ţiţeiul la un preţ exorbitant, lucru care pare să nu mai fie atît de actual. Dar, acest subiect îl vom discuta, eventual, în următorul articol.
În cel de-al doilea model de dezvoltare, atunci cînd nu ai resurse, nu ai rentă naturală, eşti impus să-ţi stimulezi dezvoltarea economică, să-ţi optimizezi costurile sociale, să-ţi construieşti relaţii bune cu pieţele mai vechi şi mai noi, lucruri imposibile dacă nu ai un sistem democratic, nu respecţi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Exemplu elocvent în acest sens sînt Ţările Baltice şi mai nou, Georgia.
Deci, ceea ce le-am spus eu participanţilor la conferinţă a fost că sursa de dezvoltare şi prosperitate a unei ţări este Libertatea.
În acelaşi timp, eu m-am gîndit “instinctiv” de ce nu funcţionează acest principiu pentru R.Moldova, o ţară în care resursele naturale sînt, practic, inexistente. S-ar părea că sîntem sortiţi să fim competitivi, harnici, transparenţi, să preţuim libertatea şi drepturile omului. Pe de altă parte, în ultimii ani R.Moldova s-a confruntat cu o guvernare autoritară, lipsă de transparenţă, business oligarhic. Nu mai vorbesc de nerespectarea drepturilor omului, inclusiv dreptul la libera exprimare, tot ce este specific pentru primul model de dezvoltare, bazat pe exploatarea resurselor naturale.
Ce a alimentat, de fapt, aparenţa unei prosperităţi, pomenile sociale şi creşterea economiei în R.Moldova în lipsa reformelor şi unei guvernări competente?! Noi doar nu avem petrol şi gaze care ar compensa toate handicapurile noastre. Raspunsul pe care aş îndrăzni să-l dau este următorul: gastarbeiterii. Ei sînt „petrolul şi gazele” ţării noastre. Cele cîteva sute de mii de moldoveni (nimeni nu are o statistică veridică), care anual transferă, doar oficial, în Moldova peste $1 mlrd., iar împreună cu ceea ce se transferă la negru - aproximativ $2 mlrd. Putem estima, deci, că doar în ultimii 10 ani s-au transferat aproximativ 15 000 000 000 – 20 000 000 000 dolari (zerourile sînt pentru a putea vizualiza cifra ca să ne dăm seama cît de mare este).
Bani care au stimulat consumul şi implicit creşterea economică, bani care au scos stresul costurilor sociale, bani care au fost impozitaţi de cîteva ori în acelaşi proces de consum. Mi-e groază să mă gîndesc ce avea să se întîmple fără aceşti bani în R.Moldova şi cu aceşti oameni care ar fi suprasolicitat sistemul social din ţară. Mi-e groază să mă gîndesc că fluxul acestor bani va seca cîndva sau chiar se va stopa definitiv.
De unde va mai strînge Statul dările pentru a veni cu pomeni?! De unde va mai corupe electoratul prin mici creşteri ale salariilor şi pensiilor pentru a-l menţine în stare de subdezvoltare şi fără prea multe drepturi?! De aici şi concluzia mea: dacă noi vrem, real, să schimbăm ceva în R.Moldova, atunci avem nevoie de a schimba paradigma dezvoltării economice.
