Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
№_1-2_2021 (285), ianuarie-februarie 2021Romania and Moldova: The evolution of the exchange rate as an instrument of economic policy
When the current difficult period, generated by the COVID-19 pandemic is over, Romania, as an European Union (EU) country, and the Republic of Moldova (Moldova in this article), should focus on proper control of their macroeconomic equilibria to relaunch economic growth. In the case of Romania, some key elements have already been presented in an article published by Emerging Europe on December 14, 2020. However, the subject deserves a separate analysis.
A polarised political scene
The current pandemic crisis has strongly hit almost every country on the globe, including the former socialist countries in transition or those which are currently treated as emerging markets. Despite this, 2020 was a year of elections (local, presidential and/or parliamentary) in many transition countries such as Croatia, Serbia, North Macedonia, Romania, Moldova, Belarus etc. In addition, numerous protests have polarized the political scene in various regions. In all of these countries, banking issues were not among the highest priorities for Governments, academia, analysts and/or practical decision-makers. With interest rates at their historical lowest levels or even negative, the central banks in many transition countries struggled to alleviate the costs associated with the COVID-19 pandemic and the sharp decline of economic activities. No wonder that under such circumstances, the practical issues related to exchange rates took a secondary place. Yet, their implications should not be underestimated. To underline the importance of this instrument, the US Department of Treasury developed a monitoring list of those countries deemed to manipulate their exchange rates. As of December 2020, Switzerland, Vietnam, India, Thailand, Taiwan, China, Japan, Korea, Germany, Italy, Singapore and Malaysia were on the list of the alleged manipulators.
The importance of the exchange rate instrument in the measurement of the efficiency of economic activity for transition countries cannot be emphasised more. The central banks of the developed countries were, of course, more experienced and had more freedom in using their currencies’ exchange rates, as required by market developments, as compared to the former planned economies. Using them to stimulate their exports and to reduce the trade deficits and consequently current account deficits was just normal. But in the cases of the former socialist countries, everything was much more complicated. This group of states started their transition to markets economies more than 30 years ago, after years and years of rigid (″planned″) domestic prices which inevitably rendered the exchange rates in these countries, during extensive periods before transition, as almost useless (or worse) to turn it into macroeconomic instruments.
Romania - dramatic evolutions
1. Misalignments under socialist times
The case of Romania was no different. On 15 December 2020, Romania marked 48 years of membership of the International Monetary Fund (IMF) and the World Bank Group. It was the second socialist country (after the former Yugoslavia) to become a member of such prestigious institutions. However, the anniversary took place in special circumstances. The last three decades of the socialist years were those of misalignment of the old Romanian Leu’s exchange rate to the US Dollar and/or other currencies in use in those days. In practice, the then Romanian authorities tried many times, mainly based on ideological reasons and especially after 1985, to show the strength of their socialist achievements through “strong” Leu exchange rates. Even the name of the exchange rate and its role was changed many times (official exchange rate, non-commercial exchange rate, commercial exchange rate, etc.) despite the IMF membership and the obligation to put its house in order regarding the currency exchange rates.
A ″representative″ exchange rate was agreed with the IMF in 1973 at the level of 14.38 Lei to the one US Dollar. Since then, both commercial and non-commercial exchange rates started to be properly reported and monitored. However, the key exchange rate, a unified commercial rate at 15.00 Lei/USD (unified commercial rate) continued to significantly diverge from the actual cost of producing goods and services for which one US Dollar was obtained in export transactions. Large disparities were registered on the imports side too as many raw materials imported by Romania had fixed domestic prices. This made the exchange rate a misleading instrument for the efficiency of foreign trade and services.
2. New realities
Many things started to change after the events of December 1989. Amongst the key ones was the recognition that the Leu’s exchange rate should reflect the new realities and, therefore, be freely determined by the market, without interventions. All that was well and good, except that the fluctuations of the exchange rate were very large (to put it mildly) and the depreciation-inflation-depreciation spiral became a common reality.
The Leu took a very sinuous road from 21.56 Lei/USD in 1990 to 8,875.55 Lei/USD in 1998, and from that level to 29,136.55 Lei/USD for the six months to June 2005, when the Leu’s re-denomination took place. The euro started to be quoted in 1999 with an average exchange rate of 16,295.57 Lei/EUR for that year, which sharply depreciated to an average of 36,234.38 Lei/EUR before re-denomination. What an extraordinary journey!
It would be quite difficult to say that the Leu’s exchange rate played its role as a proper measure for the efficiency of Romania’s external trade during the first 15 years of transition to a market economy. Under such circumstance, the National Bank of Romania (NBR) did not have many choices. The logical solution was to proceed with a re-denomination on 1 July 2005, when 10,000 old Lei became one Leu. This was in all but name a monetary stabilisation of the Leu similar to that implemented in 1947 (admittedly in very different historical conditions).
3. The calm after re-denomination
After 2005, Romania benefited from a very favourable external context, being admitted in 2004 to the North Atlantic Treaty Organization (NATO) and becoming a full EU member on 1 January 2007. The Leu’s exchange rate suffered from high depreciation in the aftermath of the financial crisis of 2008, but these depreciations were not translated in export increases as expected. The current account deficits continued to widen and as such a large foreign debt started to accumulate.
There are multiple reasons for such an ″abnormal″ economic case: decrease of internal output, historically large emigration of the young labour force, focus on consumption (mainly of imported goods), large spending on foreign holidays and services, non-stimulatory exchange rates applied to remittances and many other similar ill-advised economic policies.
On top of all that, significant political drawbacks were registered, corruption and mismanagement of public funds continued, all of which finally put pressure on the exchange rate and its designated role. Despite all of this, over the last five years, the Leu’s exchange rates have been much better managed, which has contributed to relative stability of the currency.
4. Debt piling up
However, the Leu’s fundamental support from strong economic developments has been and is still missing (exacerbated, inter alia, by the 2020 pandemic) and, consequently, the foreign debt reached 119 billion euro at the end of October 2020. If not strictly monitored, the sizable external debt, estimated at over 57% of GDP, could easily destroy the last five years of achievements in this respect. It is true that during the pandemic crisis all nations continued to borrow internally and externally as well. All hopes are now related to the successful vaccination of large categories of the population.
As and when the pandemic crisis is over, Romania, like many other EU countries, should focus on proper control of its macroeconomic equilibria and other measures (absorption of allocated EU funds, implementation of infrastructure projects, stimulation of savings, through adequate interest rates as an internal source of capital and the like) to relaunch economic growth. This should be an immediate priority for the new Government, which was appointed on 23 December 2020, formed following parliamentary elections earlier that month.
Moldova - from former URSS to European family
1. The birth of a new currency
Moldova became member of the IMF and World Bank Group on 12 August 1992, one year after declaring its independence in 1991. One year later, on 29 November 1993, Moldova took a much-needed decision to introduce its own currency to replace the former Soviet and Russian Ruble. The initial rate of 3.65 MDL/USD was an administrative one, but it was close enough to its equilibrium level. Therefore, its exchange rate remained relatively stable in the first years after its introduction, but the Leu suffered its first heavy blow in the aftermath of the 1998 crisis. More strong hits were to come after 2008 crisis and the most recent one after the largest fraud in the history of Moldova of $1 billion stolen from three banks (Banca de Economii, Banca Socială and Unibank – all of them declared bankrupt in 2016 and currently in liquidation).
2. The evolution of the Moldovan Leu’s exchange rates
A detailed view of exchange rates over almost three decades (see Graph 4) shows that the fate of the Moldovan Leu was intrinsically linked with both external and internal factors. For instance, the 1998 and 2008 international financial crisis and the large banking fraud caused significant currency depreciation. One could immediately ask if such large depreciations produced significant increases of the Moldovan exports and/or sizable reductions of imports. The answer is no.
The classical correlation of depreciation/export increase/import decrease did not work as many other factors were at play. The embargo of the Moldovan wines exports on the Russian markets for many years (determined by rather political reasons) is one of the most conclusive examples. At the same time, any other reasons contributed, such as geopolitical factors in the region, cut off external financing, a decline of remittances during some periods of time, psychological negative impact etc.
3. Foreign debt piling up
Like in the case of many other countries, the external debt of Moldova grew at a fast pace since the country’s independence. Moldova started its transition in 1991 with zero foreign debt and by the end-September 2020 it accumulated an impressive foreign debt of $7.95 billion, which represents 67.3% of GDP (see Table 2).
It is very likely that Moldova's external debt will continue to grow, as its economic recovery will require adequate financing. To control this increasing trend, everything must be exercised with great caution. Now, Moldova is in a favourable position to restart its economic growth. A new reformed-oriented President took office on 24 December 2020. Thus, so far there are clear commitments from Moldova’s external partners and international financial institutions to support the country’s many reforms neglected for a long period of time due to political environment and/or to alleviate the negative impact of the current pandemic. A new Government will be appointed early 2021. Accessing external financial support, stimulating the foreign currency remittances from a strong Moldovan community of working abroad (estimated to more than one million persons sending home by November 2020 – $1.3 billion) combined with domestic efforts will be crucial in the next immediate period. If there will be political will and a favourable external context, this could be the answer (or at least a part of it) to bring Moldova into the fold of the European family.■
__________________________________________________________________________________________
Alexandru M. TĂNASE is an independent consultant and former Associate Director, Senior Banker at the EBRD and former IMF Advisor. Mihai RĂDOI is a Director of a specialised Investment Fund focused on Eastern Europe and former Executive Director of Anglo-Romanian Bank, London and previously of the BFR Bank, Paris. These are personal views of the authors. The assessments and views expressed are not those of the EBRD and/or of the IMF and/or of the NBR and/or of any other institution quoted. The assessment and data are based on information as of December 2020.
__________________________________________________________________________________________
România şi Moldova: Evoluţia cursului de schimb ca instrument de politică economică
Odată cu finalizarea perioadei actuale dificile, generate de pandemia COVID-19, România, ca ţară membră a Uniunii Europene (UE), şi Republica Moldova (Moldova în acest articol) vor trebui să se concentreze pe controlul adecvat al echilibrelor lor macroeconomice pentru a relansa creşterea economică. În cazul României, câteva elemente cheie au fost deja prezentate într-un articol publicat de Emerging Europe în data de 14 decembrie 2020. Totuşi, subiectul merită o analiză distinctă.
O scenă politică divizată
Criza pandemică actuală a lovit din plin aproape fiecare ţară de pe glob, inclusiv fostele ţări socialiste în tranziţie sau acele ţări care în prezent sunt tratate ca pieţe emergente. În pofida acestei situaţii, 2020 a fost un an al alegerilor (locale, prezidenţiale şi/sau parlamentare) în multe ţări, cum ar fi Croaţia, Serbia, Macedonia de Nord, România, Moldova, Belarus etc. În plus, numeroase acţiuni de protest au polarizat scena politică în diverse regiuni. În toate aceste ţări, subiectele bancare nu au mai fost printre priorităţile Guvernelor, cercurilor academie, analiştilor şi/sau a celor care au luat decizii în practică. Cu ratele dobânzilor la cele mai scăzute niveluri istorice sau chiar negative, băncile centrale din multe ţări în tranziţie au luptat pentru a uşura costurile provocate de pandemia COVID-19 şi de declinul accentuat al activităţilor economice. În aceste circumstanţe, nu e de mirare că chestiunile practice legate de cursurile de schimb au fost trecute într-un plan secund. Şi totuşi, implicaţiile lor nu trebuie subestimate. Pentru a sublinia importanţa acestui instrument, Departamentul de Trezorerie (Ministerul Finanţelor) al SUA a întocmit o lista de monitorizare a acelor ţări care sunt considerate că manipulează cursurile de schimb. În decembrie 2020, pe lista aşa-zişilor manipulatori erau Elveţia, Vietnam, India, Tailanda, Taiwan, China, Japonia, Coreea de Sud, Germania, Italia, Singapore şi Malaezia.
Importanţa cursului de schimb ca instrument de măsurare a eficienţei activităţii economice pentru ţările în tranziţie nu poate fi subliniată mai mult. Băncile centrale din ţările dezvoltate erau, bineînţeles, mai experimentate şi aveau mai multă libertate în utilizarea cursurilor de schimb ale monedelor lor, după cum cereau evoluţiile pieţelor lor, comparativ cu cele ale fostelor economii planificate. Utilizarea acestora pentru a stimula exporturile şi a reduce deficitele comerciale şi, în consecinţă, deficitele de cont curent era ceva firesc. Dar, în cazurile fostelor ţări socialiste totul era mult mai complicat. Acest grup de state a început tranziţia către economiile de piaţă acum 30 de ani, după ani şi ani de preţuri interne rigide („planificate”), lucru ce a făcut din cursurile de schimb în aceste ţări instrumente macroeconomice fără utilitate (sau chiar mai rău) pentru perioade lungi de timp înaintea tranziţiei.
România - evoluţii dramatice
1. Nealinieri în vremurile socialiste
Cazul României nu a fost diferit. În data de 15 decembrie 2020, România a marcat 48 de ani în calitate de membră a Fondului Monetar International (FMI) şi a Grupului Băncii Mondiale. A fost cea de-a doua ţară socialistă (după fosta Iugoslavie), care avea să devină membră a unor asemenea instituţii prestigioase. Cu toate aceste, aniversarea a avut loc în condiţii speciale. Ultimele trei decenii ale perioadei socialiste au fost acelea ale unor abateri ale cursului de schimb al vechiului leu faţă de dolarul SUA şi/sau faţă de alte valute în circulaţie în acele vremuri. În practică, autorităţile româneşti de atunci au încercat de multe ori, bazate în principal pe motive ideologice şi, în special, după 1985, să arate trăinicia realizărilor socialiste prin cursuri de schimb „puternice” ale leului. Numele cursului de schimb şi rolul lui au fost schimbate de multe ori (curs de schimb oficial, curs de schimb pentru operaţiuni necomerciale, cursul de schimb comercial etc.), în pofida faptului că Moldova era membră la FMI şi avea obligaţia să facă ordine în ceea ce priveşte cursurile de schimb ale monedei sale.
Un curs de schimb „reprezentativ” a fost convenit cu FMI în anul 1973 la nivelul de 14,38 lei pentru un dolar SUA. De atunci atât cursul comercial, cât şi cel necomercial au început să fie raportate şi monitorizate în mod corespunzător. Cu toate acestea, cursul de schimb principal, care a fost unificat la nivelul de 15,00 Lei/USD (cursul comercial unic) a continuat să se abată puternic de la costurile reale de producere a mărfurilor şi serviciilor pentru care un dolar SUA era obţinut din tranzacţiile de export. Abateri mari erau înregistrate şi în ceea ce priveşte importurile, deoarece multe dintre materiile prime importate de România aveau preţuri interne fixe. Aceasta a făcut din cursul de schimb un instrument incorect pentru eficienţa comerţului exterior cu mărfuri şi servicii.
2. Noile realităţi
Multe lucruri au începutsă se schimbe după evenimentele din decembrie 1989. Printre cele mai importante a fost recunoaşterea că leul trebuie să aibă un curs de schimb, care ar reflecta noile realităţi şi, ca atare, acesta trebuie să fie determinat de piaţă în mod liber, fără intervenţii. Totul a fost bine, cu excepţia faptului că fluctuaţiile cursului de schimb erau foarte mari (pentru a ne exprima blând), iar spirala depreciere-inflaţie-depreciere a devenit o realitate comună.
Leul a început un drum sinuos de la 21,56 Lei/USD în anul 1990 până la 8 875,55 Lei/USD în 1998. Ulterior, de la acest nivel a urcat până la 29136,55 Lei/USD în primele şase luni până la sfârşitul lui iunie 2005, când a avut loc re-denominarea leului.
Euro a început să fie cotat din 1999 cu o medie a cursului de schimb de 16 295,57 Lei/EUR pentru acel an, curs care s-a depreciat puternic până la o medie de 36 234,38 Lei/EUR înainte de re-denominare. Ce evoluţie extraordinară! Ar fi chiar dificil să se afirme faptul că acest curs de schimb al leului şi-a jucat rolul de a măsura corect eficienţa relaţiilor comerciale externe ale României în primii 15 ani de tranziţie către o economie de piaţă. În asemenea circumstanţe, Banca Naţională a României (BNR) nu a avut prea multe alternative. Soluţia logică a fost să procedeze, în data de 1 iulie 2005, la o re-denominare, când 10 mii lei vechi au fost schimbaţi pe un leu. Aceasta a fost de-a dreptul o stabilizare monetară a leului, similară cu cea implementată în 1947 (chiar dacă în condiţii istorice foarte diferite).
3. Calmul de după re-denominare
După 2005, România a beneficiat de un context extern foarte favorabil, ţara fiind admisă în 2004 în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi devenind membru deplin al UE în data de 1 ianuarie 2007. Totuşi, în urma crizei financiare din 2008, cursul de schimb al leului a suferit deprecieri foarte mari, dar aceste deprecieri nu au rezultat în creşteri ale exporturilor aşa cum era de aşteptat. Deficitele de cont curent au continuat să crească şi a început să se acumuleze o mare datorie externă.
O asemenea situaţie economică „anormală” se explică prin multe motive: descreşterea producţiei interne, o mare emigraţie nemaiîntâlnită în istorie a forţei de muncă tinere, canalizarea pe consum (în principal a mărfurilor din import), mari cheltuieli pentru turism extern şi servicii, cursuri de schimb nestimulatorii aplicate pentru remitenţe, precum şi multe alte asemenea politici economice alese greşit.
În plus, faţă de toate acestea, au fost înregistrate regrese politice majore şi corupţie, precum şi utilizarea continuă în mod incorect a fondurilor publice. Toate acestea împreună au pus presiune pe cursul de schimb şi pe rolul care acesta trebuia să-l joace. În pofida acestora, în ultimii cinci ani, cursul de schimb al leului a fost mult mai bine administrat, ceea ce a contribuit la o stabilitate relativă a monedei.
4. Acumularea datoriei
Cu toate acestea, leul a continuat şi continuă să fie lipsit de suportul unor evoluţii economice sănătoase (situaţie exacerbată, printre altele, şi de pandemia din 2020) şi, în consecinţă, datoria externă a atins nivelul de 119 mlrd. euro la sfârşitul lunii octombrie 2020. Dacă nu va fi strict monitorizată, această datorie externă substanţială, estimată la peste 57% din PIB, poate să distrugă uşor realizările din ultimii cinci ani în această privinţă. Este adevărat că în timpul pandemiei toate naţiunile au continuat să se împrumute atât intern, cât şi extern. Toate speranţele sunt acum legate de vaccinarea cu succes a unor largi categorii de populaţie.
Odată cu finalizarea crizei, generate de pandemia COVID-19, România, ca şi celelalte ţări membre ale UE, va trebui să se canalizeze pe un control adecvat al echilibrelor sale macroeconomice şi pe alte măsuri (absorbţia fondurilor UE alocate, implementarea unor proiecte de infrastructură, stimularea economiilor băneşti ale populaţiei prin dobânzi adecvate ca o sursă internă de capital etc.), care să relanseze creşterea economică. Aceasta trebuie să fie o prioritate imediată pentru noul Guvern, care a fost numit pe 23 decembrie 2020, în urma alegerilor parlamentare de la începutul lunii respective.
Moldova - de la URSS la familia europeană
1. Naşterea unei noi monede
După ce şi-a declarat independenţa în 1991, un an mai târziu, în data 12 august 1992, Moldova a devenit membră a FMI şi a Grupului Băncii Mondiale. Ulterior, în data de 29 noiembrie 1993, Moldova a luat o decizie necesară – de a introduce propria ei monedă, care să înlocuiască fostele ruble sovietice şi ruseşti. Cursul iniţial de 3,65 MDL/USD a fost unul administrativ, dar a fost suficient de aproape de nivelul său de echilibru. Din acest motiv, , cursul de schimb a leului, după punerea în circulaţie, a rămas relativ stabil în primii ani, dar a suferit prima lovitură grea după criza din 1998. Multe alte lovituri puternice urmau să aibă loc după criza din 2008, iar cea mai recentă a fost înregistrată după cea mai mare fraudă din istoria Moldovei – sustragerea a $1 mlrd. de la trei bănci comerciale (Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank – care în 2016 au fost declarate în faliment, iar, în prezent, sunt în lichidare).
2. Evoluţia cursului leului moldovenesc
O privire detaliată asupra cursului de schimb ale leului moldovenesc, de-a lungul celor aproape trei decenii (vezi Graficul 4), arată că soarta acestuia a fost legată intrinsec atât de factori interni, cât şi externi. De exemplu, crizele financiare internaţionale din 1998 şi 2008, precum şi marea fraudă bancară, au cauzat deprecieri semnificative ale monedei. Imediat ar putea apărea întrebarea, dacă asemenea deprecieri mari au produs creşteri importante ale exporturilor moldoveneşti şi/sau reduceri materiale ale importurilor. Răspunsul este nu. Corelaţia clasică a deprecierii/creşterii exporturilor/reducerii importurilor nu a funcţionat, deoarece au intervenit mulţi alţi factori. Embargoul exporturilor de vinuri moldoveneşti pe pieţele ruseşti mulţi ani de-a rândul (determinat mai degrabă de motive politice) este unul dintre cele mai ilustrative exemple. În acelaşi timp, au contribuit multe alte motive, cum ar fi factorii geopolitici în regiune, stoparea finanţării externe, declinul remitenţelor în anumite perioade, impactul psihologic negativ etc.
3. Acumularea datoriei externe
Ca şi în cazul altor multor ţări, datoria externă a Moldovei a crescut într-un ritm rapid de la independenţa ţării. Moldova a început tranziţia în 1991 cu datorie externă zero, dar la finele lunii septembrie 2020 aceasta acumulase o datorie externă impresionantă de $7,95 mlrd., ceea ce reprezintă 67,3% din PIB (vezi Tabelul 2). Este foarte probabil că datorie externă a Moldovei va continua să crească, deoarece relansarea ei economică va necesita o finanţare adecvată. Pentru a controla acest trend crescător totul trebuie exercitat cu multă prudenţă.
În prezent, Moldova se află într-o poziţie favorabilă de a-şi relansa creşterea economică. Un nou preşedinte, orientat către reforme, a preluat funcţia în data de 24 decembrie 2020. Astfel, astăzi există promisiuni clare din partea partenerilor externi ai Moldovei şi a instituţiilor financiare internaţionale să susţină ţara pentru implementarea multor reforme, care au fost neglijate o perioadă lungă de timp, din cauza contextului politic şi/sau să contracareze impactul negativ al crizei pandemice actuale. Un nou Guvern va fi numit în prima parte a anului 2021. Accesarea suportului financiar extern, stimularea remitenţelor în valută din partea unei comunităţi puternice de moldoveni, care lucrează în străinătate (estimată la peste un milion de persoane, care au trimis acasă până în noiembrie 2020 – $1,3 mlrd.), combinate cu eforturi interne, vor fi cruciale în perioada imediat următoare. Dacă va exista voinţă politică şi un context extern favorabil, acesta ar putea fi răspunsul (sau cel puţin o parte a răspunsului) pentru a aduce Moldova în sânul familiei europene.■
__________________________________________________________________________________________
Alexandru M. TĂNASE este Consultant Independent şi fost Associate Director, Senior Banker la BERD şi Consilier la FMI. Mihai RĂDOI este Director al unui Fond de Investiţii specializat în Europa de Est şi fost Director Executiv al Anglo-Romanian Bank, Londra si anterior al BFR Bank, Paris. Acestea reprezintă părerile personale ale autorilor. Analiza şi opiniile exprimate nu sunt cele ale BERD şi/sau FMI şi/sau ale BNR si/sau ale oricărei alte instituţii citate. Analiza şi datele sunt bazate pe informaţiile existente la sfârşitul lunii decembrie 2020.
__________________________________________________________________________________________
China - un nou model de dezvoltare
În prezent, lumea trece prin schimbări majore, nevăzute într-un secol. În contextul epocii post-pandemice, factorii incerţi şi instabili, cu care se confruntă dezvoltarea economică mondială, s-au înmulţit semnificativ. China accelerează formarea unui nou model de dezvoltare cu circuitul intern, drept forţă principală, precum şi stimularea reciprocă a circuitului intern şi internaţional, injectând o nouă vitalitate în redresarea economică globală.
De ceva timp, mulţi prieteni moldoveni mi-au adresat aceeleaşi întrebări: Se va concentra China mai mult pe circuitul intern? Ce înseamnă aceasta pentru China? Ce impact va avea dezvoltarea Chinei asupra R. Moldova, Europei de Est şi a întregii lumi? Cu aceasta ocazie, aş dori să împărtăşesc trei puncte de vedere.
În primul rând, noul model de dezvoltare nicidecum nu înseamnă un circuit intern închis, ci un circuit dublu intern şi internaţional deschis. Noul model de dezvoltare accentuează „circuitul”, iar circuitul intern şi cel internaţional sunt complementare şi inseparabile. Construirea unui nou model de dezvoltare va aduce beneficii nu doar dezvoltării stabile a Chinei, ci şi va oferi multe oportunităţi fiecărei ţări. Preşedintele chinez Xi Jinping a subliniat în mod specific: „La moment, economia mondială se confruntă cu numeroase provocări complexe. Nu trebuie să fim opriţi de vânturi contrare şi valuri potrivnice, ci trebuie să stăm pe partea dreaptă a istoriei, să ne extindem în mod necontenit deschiderea în toate direcţiile, să promovăm construirea unei economii mondiale deschise şi a unei comunităţi umane cu un destin comun”.
În al doilea rând, noul model de dezvoltare este dedicat deschiderii în toate direcţiile la nivel înalt, ci nu operaţiunilor ascunse în spatele uşilor închise. În data de 19 noiembrie 2020, preşedintele chinez Xi Jinping a participat la APEC CEO Dialogues, la Beijing, unde a susţinut un discurs important, subliniind că, în cadrul noului model de dezvoltare, China îşi va deschide în continuare uşile şi va împărtăşi oportunităţile de dezvoltare cu alte ţări ale lumii. Deschiderea duce la prosperitate, iar închiderea – la declin. Nicio ţară nu se poate angaja în construcţie şi inovare în spatele uşilor închise. În trecut, dezvoltarea economică rapidă a Chinei a fost realizată anume în condiţii deschise. Respectiv, dezvoltarea economică de înaltă calitate a Chinei va fi realizată în condiţii şi mai deschise. Acest lucru nu doar că va injecta mai multă vitalitate şi impuls în dezvoltarea sustenabilă şi sănătoasă a economiei chineze, ci va oferi şi condiţii mai favorabile ţărilor din întreaga lume.
În al treilea rând, conform noului model de dezvoltare, China şi-a deschis mai larg uşile către lumea exterioară, creând mai multe oportunităţi de dezvoltare pentru toate ţările din lume. Pe de o parte, prin deschiderea în continuu către lumea exterioară, nivelul de dezvoltare externă va fi îmbunătăţit în mod cuprinzător: implementarea integrală a Legii investiţiilor străine şi a regulamentelor acesteia, reducerea în continuare a listei negative a accesului la investiţiile străine, promovarea treptată a accesului pe piaţa financiară şi introducerea unui plan general pentru construcţia portului de liber schimb Hainan etc. Toate acestea vor contribui la deschiderea căii spre un circuit dublu intern şi internaţional deschis şi promovarea reciprocă. Pe de altă parte, sunt necesare cooperări şi schimburi internaţionale la nivel înalt, îmbunătăţirea nivelului de dezvoltare strategică a iniţiativei „O Centură, Un Drum”, precum şi consolidarea construcţiei zonelor de liber schimb. În prezent, China a semnat 201 acte de cooperare pentru construcţia comună a iniţiativei „O Centură, Un Drum” cu 138 de ţări şi 31 de organizaţii internaţionale, precum şi a găzduit cu succes trei expoziţii internaţionale de import. În data de 15 noiembrie 2020, China şi alte 14 părţi au semnat Acordul regional de parteneriat economic cuprinzător, stabilind o zonă de liber schimb cu cea mai mare populaţie participantă, cei mai diversificaţi membrii şi cel mai mare potenţial de dezvoltare din lume. Practica demonstrează că „uşile” Chinei se vor deschide din ce în ce mai larg, iar „motorul” Chinei va deveni şi mai puternic.
Făcând o retrospectivă a anului 2020, putem spune că nava economică a Chinei a navigat în noi ape măreţe. Fondul Monetar Internaţional (FMI) prezice că rata anuală de creştere a PIB-ului Chinei va ajunge la 1,9%, devenind prima economie majoră, care va realiza un salt economic de la negativ la pozitiv.
În ultimii ani, legăturile chino-moldave au devenit mai strânse, iar cooperarea în diverse domenii a continuat să se aprofundeze. În aclelaşi timp, volumul comerţului bilateral a crescut de la an la an. Noul model de dezvoltare al Chinei va aduce şi mai multe oportunităţi de cooperare şi va crea numeroase dividende în dezvoltarea cooperării bilaterale.
China are o piaţă de scară largă formată dintr-o populaţie de 1,4 mlrd. de locuitori, care includ peste 400 mil. de grupuri cu venituri medii, cu un potenţial imens de consum. Sper că prin intermediul iniţiativei „O Centură, Un Drum”, potenţialul cooperării chino-moldave va avansa în continuare pe diverse domenii. De exemplu, vor fi extinse proiectele de infrastructură, iar calitatea cooperării va fi îmbunătăţită, ceea ce va aduce şi mai multe beneficii practice oamenilor din cele două ţări. Totodată, sper să promovăm în continuare negocierile cu privire la Acordul de liber schimb între China şi R. Moldova, să îmbunătăţim competitivitatea produselor moldoveneşti în China, precum şi să creăm condiţii bune pentru ca companiile moldoveneşti să exploreze piaţa chineză şi să promoveze dezvoltarea lor durabilă. Ne propunem să explorăm în continuare cooperarea internaţională la nivel înalt în cadrul noului model de dezvoltare, să promovăm fluxul liber de mărfuri, tehnologie şi personal între cele două părţi şi, în acelaşi timp, să creăm mai multe oportunităţi şi condiţii convenabile pentru cooperare în diverse domenii, inclusiv investiţii, servicii, turism etc., să promovăm dezvoltarea industriilor conexe, creşterea economică a celor două ţări şi să obţinem beneficii reciproce.
Sunt convins că pe măsură ce continuă construcţia unui nou model de dezvoltare, China va continua să lanseze noi măsuri pentru a se deschide către lumea exterioară la un nivel mai superior, pentru a uni puterile cu diverse ţări din lume, inclusiv R. Moldova, a împărtăţi oportunităţile de dezvoltare, precum şi pentru a promova construirea unei economii mondiale deschise. Respectiv, China va depune eforturi pentru a realiza o creştere puternică, durabilă, echilibrată şi incluzivă a economiei mondiale, contribuind cu înţelepciunea chineză la dezvoltarea globală.■
Далее...
Serghei CEBOTARI: Am transformat MAIB într-o instituţie inestimabilă pentru dezvoltarea ţării
Preşedintele Comitetului de Conducere al B.C. „Moldova Agroindbank” S.A., Serghei Cebotari, şi-a încheiat activitatea în data de 29 ianuarie a.c., după 26 de ani în cadrul băncii. Bancherul a plecat demn, admirabil, lăsând tuturor o mică speranţă că ar putea în continuare deţine anumite funcţii în bancă.
În comunicatul MAIB şi în apelul personal al bancherului către acţionari, această mişcare neaşteptată este motivată după cum urmează: „Decizia de a pleca a fost luată în legătură cu realizarea obiectivelor strategice pe care mi le-am asumat ca preşedinte...”.
Serghei CEBOTARI: Pentru mine a fost o onoare să conduc echipa celei mai bune bănci din Republica Moldova de-a lungul ultimilor opt ani şi să fiu parte din aceasta pe parcursul a 26 de ani consecutivi. Acum că obiectivele strategice, care mi-au fost puse în faţă în calitate de Preşedinte, au fost îndeplinite cu succes, eu am luat decizia să încep un nou capitol în cariera mea pentru a atinge noi orizonturi. Voi rămâne în continuare aproape de echipa MAIB şi nu exclud posibilitatea de a mă alătura Consiliului.
Bancherul le-a mulţumit celor peste 2 000 de angajaţi ai MAIB pentru „profesionalismul, consecvenţa şi dedicaţia cu care am construit împreună fundamentul temeinic al MAIB”. El şi-a exprimat încrederea că acesta „va permite echipei MAIB să menţină şi să consolideze statutul de cea mai bună bancă a ţării”.
Serghei CEBOTARI: Îmi exprim recunoştinţa faţă de acţionari pentru încrederea investită şi pentru susţinerea pe care mi-au oferit-o mie şi echipei. Aceasta ne-a ajutat să transformăm MAIB într-o instituţie inestimabilă pentru dezvoltarea ţării. Le mulţumesc clienţilor pentru aproape trei decenii de cooperare şi îmi exprim încrederea că relaţiile stabilite de-a lungul anilor cu MAIB se vor consolida continuu, astfel ca să aibă de câştigat fiecare dintre dumneavoastră şi să fim mândri de ceea ce creăm acasă. Acţiunile întreprinse de-a lungul anilor îmi permit să afirm cu toată certitudinea că las succesorilor mei o instituţie puternică, stabilă, de încredere, foarte bine capitalizată şi cu un potenţial enorm pentru mulţi clienţi.
Preşedintele Consiliului MAIB, Vytautas Plunksnis, i-a mulţumit, din numele întregii echipe, lui Serghei Cebotari pentru activitatea prodigioasă în calitate de Preşedinte al Comitetului de Conducere.
Vytautas PLUNKSNIS: Pe parcursul ultimilor opt ani, dle Cebotari a avut un rol crucial în determinarea, promovarea şi implementarea cu succes a direcţiei de dezvoltare a băncii, consolidând statutul MAIB de lider incontestabil al sectorului bancar. Ţinând cont de valoarea profesională excelentă, îmi exprim speranţa că vom putea conta în continuare pe expertiza valoroasă a dlui Cebotari, eventual în cadrul Consiliului Băncii.
În mesajul MAIB despre plecarea lui Serghei Cebotari din funcţia de Preşedinte al Comitetului de Conducere se spune că până la alegerea unui nou Preşedinte al Comitetului de Conducere de către Consiliul băncii, interimatul funcţiei îl va deţine actualul Prim-vicepreşedinte al Comitetului de Conducere, Aliona Stratan.
Serghei Cebotari este membru al echipei MAIB din anul 1995. În anul 2000 a fost promovat în funcţia de Vicepreşedinte al băncii, în 2012 - Prim-vicepreşedinte al Comitetului de Conducere, iar în anul 2013 a fost ales Preşedinte al Comitetului de Conducere al băncii. El este considerat pe bună dreptate un membru cheie al echipei de manageri MAIB care a pus bazele celei mai mari instituţii financiar-bancare din Republica Moldova.
Serghei Cebotari a condus MAIB în perioada crizei din anii 2014 – 2015, care a afectat întregul sector bancar. Deşi banca a fost lipsită de accesul la resursele din liniile internaţionale de finanţare pe parcursul mai multor ani, MAIB a reuşit realizări excelente bazându-se doar pe propriile resurse. Bancherul a gestionat banca în procesul deloc simplu de transparentizare a acţionariatului, ceea ce a culminat în 2018 cu achiziţia pachetului de 41,09% acţiuni de consorţiumul de investitori internaţionali – HEIM Partners.
În condiţiile pandemiei din 2020, însoţite de criză economică, MAIB sub conducerea lui Serghei Cebotari a confirmat o dată în plus statutul de lider incontestabil al sectorului bancar autohton, demonstrând corectitudinea strategiei de dezvoltare a băncii.
În perioada 2013-2020, MAIB a dublat practic activele şi profitul net al băncii, depozitele s-au majorat de 2,5 ori, iar creditele de 1,7 ori. În acelaşi timp, baza de clienţi activi a sporit de 1,8 ori, iar cea de clienţi totali de 1,6 ori. Conform rezultatelor anului 2020 banca şi-a majorat până la 39% cota de piaţă conform profitului obţinut.
În cei 26 de ani de activitate, obiectivul prioritar urmărit de bancher a fost întotdeauna confortul clienţilor, diversificarea portofoliului de produse şi digitalizarea rapidă a serviciilor. A argumentat necesitatea ca banca să înfiinţeze o companie de leasing - MAIB-Leasing, iar, ulterior, a creat şi a dezvoltat direcţia corporativă pentru deservirea companiilor mari. Toate acestea au contribuit la transformarea băncii într-un partener puternic şi de încredere, în care acum au încredere aproape 1 000 000 de clienţi!
De asemenea, Serghei Cebotari şi-a adus aportul la dezvoltarea Bursei de Valori a Moldovei, deţinând funcţia de preşedinte al Consiliului pe parcursul a 11 ani, inclusiv în prezent.
Serghei Cebotari a fost al treilea preşedinte care, după Grigore Furtună şi Natalia Vrabie, a scris o pagină exclusivă în istoria MAIB. Odată cu plecarea bancherului, s-a încheiat o etapă deloc uşoară în dezvoltarea băncii. Fără exagerări, putem spune că una dintre cele mai importante realizări ale sale a fost transparentizarea acţionariatului şi atragerea investitorilor străini cu participarea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru aceasta Serghei Cebotari depunând eforturi incredibile, creând împreună cu regulatorul condiţiile necesare pentru achiziţionarea pachetului de 41,09% din acţiuni anume de către acest consorţiu de investitori.
Următoarea etapă în dezvoltarea Moldova Agroindbank va implica probabil unele sarcini noi pe care Consiliul băncii le va soluţiona cu participarea noului preşedinte. Putem presupune că proprietarii băncii vor pune în sarcina noului manager listarea MAIB la una din bursele internaţionale sau, posibil, plasarea IPO.
Potrivit unor surse, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, numirea unui nou preşedinte al Comitetului de Conducere al MAIB nu va afecta strategia de dezvoltare a băncii. În proporţie de 95%, aceasta va rămâne neschimbată, noul manager având sarcina de a accelera implementarea strategiei existente. De fapt, în interviurile sale anterioare, Serghei Cebotari a menţionat printre priorităţile băncii - listarea MAIB la o bursă de valori străină şi extinderea băncii peste hotarele ţării, pe lângă digitalizarea proceselor, a produselor şi serviciilor - domenii în care banca a progresat semnificativ sub conducerea lui Serghei Cebotari.
Şi dacă această ipoteză este aproape de adevăr, atunci acţionarii străini care controlează banca au decis cel mai probabil să încredinţeze unui bancher străin sarcina de a pune MAIB pe o nouă orbită.
În ceea ce priveşte anunţul băncii despre plecarea lui Serghei Cebotari, nu se poate spune fără echivoc că dânsul va rămâne în bancă, deşi cunoştinţele şi experienţa sa ar fi foarte utile. Cei care îşi continuă activitatea în cadrul băncii nu-şi ascund emoţiile - o reacţie absolut firească faţă de plecarea lui Serghei Cebotari de la MAIB.
BANCHERUL A FĂCUT-O FRUMOS!■
Далее...
Beneficiile reformelor
În anul 2020, sectorul bancar din Republica Moldova a făcut faţă provocărilor generate de două crize concomitent – pandemică şi economică. Băncile comerciale au început cu succes anul 2021, demonstrându-şi disponibilitatea de a relansa economia moldovenească. Este adevărat, acest lucru va fi posibil doar dacă în ţară va exista un Guvern, sarcina principală al cărui va fi scoaterea economiei din recesiune. Este firesc ca depăşirea riscurilor, într-un an atât de dificil, să nu treacă fără o încetinire a ritmului de dezvoltare sau chiar pierderi. Dar „radicalismul reformelor” pe care Banca Naţională a Moldovei (BNM) le desfăşoară în sistemul bancar încă din 2016, demonstrând uneori rigiditate excesivă, a ajutat băncile să reziste. Într-un interviu tradiţional acordat la început de an revistei Profit, guvernatorul BNM, Octavian ARMAŞU, vorbeşte despre situaţia financiară actuală a sectorului bancar, rezultatele anului 2020, precum şi obiectivele strategice ale sectorului pentru 2021.
Profit: Dle Armaşu, din mai multe puncte de vedere, anul 2020 a fost unul dificil atât pentru Banca Naţională a Moldovei (BNM), cât şi pentru băncile comerciale din Republica Moldova. Cum aţi caracteriza rezultatele acestuia pentru sistemul bancar?
Octavian ARMAȘU: Într-adevăr, anul 2020 a fost dificil şi plin de provocări nu doar pentru noi, dar pentru toate ţările. Restricţiile impuse din cauza pandemiei COVID-19 au expus riscurilor şi incertitudinilor, la fel, sistemul bancar din Republica Moldova. Totuşi, datorită reformelor făcute în anii precedenţi, noi am intrat în această criză cu un sector bancar rezilient, bine capitalizat, cu o guvernanţă bună, ceea ce ne-a permis să asigurăm o stabilitate financiară.
Banca Naţională, ca regulator şi autoritate de supraveghere, a acţionat proactiv. A luat măsuri pentru a susţine băncile, persoanele fizice şi cele juridice. Cel mai important este că prin acţiunile întreprinse am reuşit să contribuim la menţinerea unui sector bancar rezilient, dar şi să sprijinim mediul de afaceri şi populaţia.
Pe parcursul anului trecut, a continuat procesul de aliniere a reglementărilor emise de BNM la standardele internaţionale prin perfecţionarea mecanismelor cantitative şi calitative de administrare a băncilor. Acest fapt contribuie la promovarea unui sector bancar sigur şi stabil, la creşterea transparenţei, încrederii în sectorul bancar autohton, la dezvoltarea noilor produse şi servicii financiare. Totodată, aş vrea să precizez că fortificarea cadrului normativ – mă refer, în special, la adoptarea unor legi noi sau modificarea legilor în vigoare – necesită eforturi conjugate ale tuturor autorităţilor publice competente. Cu regret, procesul de revizuire a legilor financiar-bancare pentru asigurarea îndeplinirii de către BNM a atribuţiilor sale în corespundere cu standardele internaţionale şi cu bunele practici nu a avut o finalitate în anul 2020.
Astfel, Banca Naţională a elaborat şi a supus consultării un proiect de lege, care a precizat modul de aplicare a Codului Administrativ asupra activităţii BNM, înregistrat în Parlament la 05.03.2020. Modificările ar fi permis BNM să desfăşoare controalele pe teren într-un mod şi mai riguros, să consolideze procedurile de supraveghere şi să asigure capacitatea băncii centrale de a întreprinde măsurile potrivite şi necesare menţinerii unui sistem bancar robust. Însă, în data de 22 decembrie, Comisia juridică a Legislativului a propus respingerea acestui proiect.
Un alt proiect de lege, de o importanţă fundamentală pentru buna derulare a activităţii Băncii Naţionale, îndeosebi, pentru întărirea independenţei instituţiei, nu a fost promulgat de preşedintele ţării şi la mijlocul lunii decembrie a fost restituit Parlamentului pentru reexaminare. Proiectul transpune principiile internaţionale de supraveghere bancară, iar adoptarea acestuia a fost condiţionată şi în procesul de negociere a noului memorandum cu Fondul Monetar Internaţional (FMI).
Un pas important în 2020 îl reprezintă încheierea memorandumului de înţelegere cu Banca Centrală Europeană (BCE) în domeniul supravegherii bancare. Semnarea acestui document esenţial cu una dintre cele mai influente bănci centrale din lume constituie o realizare semnificativă orientată spre fortificarea capacităţii de supraveghere bancară a BNM.
Să nu uităm că în 2020, ţara noastră a finalizat un program de trei ani cu Fondul Monetar Internaţional, pe care însuşi FMI l-a apreciat ca unul de succes. Desigur, Banca Naţională a fost în centrul programului, întrucât acesta era axat pe reforma sectorului bancar, respectiv, reforma a fost una de anvergură şi de succes.
Astfel, anul a fost plin de realizări, dar şi de încercări şi provocări, pe care le-am depăşit cu demnitate. BNM a reuşit să devină mai puternică şi mai independentă, acţionând în interesul public.
Profit: Comparativ cu anul 2019, ce ne puteţi spune despre dinamica principalilor indicatori bancari – active, capital, portofoliu de credite, profitabilitate?
Octavian ARMAȘU: Am menţionat că reformele implementate în ultimii ani şi cerinţele înaintate de BNM băncilor au contribuit la crearea unui sector bancar mai rezistent, care a intrat destul de bine pregătit în criză. În condiţiile pandemiei acesta şi-a continuat, în principal, evoluţia pozitivă şi a devenit mai consolidat, datorită capacităţii băncilor de a-şi gestiona prudent activitatea.
Astfel, pe parcursul anului 2020, activele s-au majorat cu 13 245,6 mil. lei până la 103 923,8 mil. lei. De asemenea, au crescut creditele - cu 5 273,7 mil. lei până la 45 649,2 mil. lei, având şi o calitate mai bună. Ponderea creditelor neperformante în totalul creditelor s-a diminuat cu 1,1 p.p., constituind 7,4%. Aici trebuie menţionat şi efectul pozitiv al deciziilor BNM prin care băncilor li s-a permis să prelungească ori să renegocieze creditele persoanelor fizice şi juridice afectate de pandemie, cu unele excepţii de la cerinţele standard de clasificare. Voi preciza că în perioada crizelor, impactul acestora asupra creditelor neperformante ar putea fi întârziat.
Creşterea depozitelor cu 11 287,1 mil. lei până la 79 644,7 mil. lei arată că cetăţenii au încredere în bănci. Totodată, s-a majorat şi ponderea intermedierii în moneda naţională. Astfel, ponderea creditelor în lei s-a majorat cu 2,8 p.p. până la 69,5%, iar ponderea depozitelor în lei, de asemenea, este la un nivel înalt – 58,2 %, fiind în descreştere nesemnificativă cu 0,8 p.p. faţă de finele anului precedent, inclusiv din contul modificărilor ca urmare a fluctuaţiei cursului valutar. Datele arată că politica de încurajare a intermedierii financiare în moneda naţională, promovată de BNM, aduce rezultate palpabile.
Voi menţiona, la fel, că nivelul înalt de lichiditate reflectă faptul că sectorul bancar e capabil să evite riscul legat de lipsa acesteia. Astfel, lichiditatea curentă a constituit 50,5% (limita ≥20%) şi indicatorul lichidităţii pe termen lung 0,7 (limita ≤1).
În aceeaşi ordine de idei, fondurile proprii au sporit cu 2 198,3 mil. lei până la 13 561,3 mil. lei, iar rata fondurilor proprii a fost mai mare cu 2,2 p.p. şi a înregistrat 27,1% (limita reglementată variază între 19,1% şi 54%).
Totodată, sectorul bancar, la fel ca şi alte sectoare ale economiei naţionale, nu a evitat unele efecte negative ale pandemiei COVID-19. Astfel, profitul obţinut în anul 2020 în comparaţie cu anul 2019 s-a micşorat cu 609,5 mil. lei (27%), totalizând 1 650,4 mil. lei. În acelaşi context, rentabilitatea activelor şi rentabilitatea capitalului au fost în descreştere cu 0,8 p.p. şi, respectiv, cu 5 p.p, constituind 1,7% şi, respectiv, 9,6%.
Profit: Care a fost structura veniturilor băncilor comerciale în 2020? Care componente în structura veniturilor s-au majorat, dar care au scăzut? De ce?
Octavian ARMAşU: Înainte de toate, aş vrea să precizez că în anul 2020 băncile licenţiate au obţinut venituri totale în sumă de 7 802,4 mil. lei, care s-au majorat comparativ cu finele anului precedent cu 340,1 mil. lei. Între acestea veniturile din dobânzi au constituit 56% (la 31.12.2019 – 60,4%), iar veniturile neaferente dobânzilor – 44% (la 31.12.2019 – 39,6%).
Veniturile din dobânzi s-au diminuat cu 140,3 mil. lei (3,1%) ca urmare a micşorării ratei medii la credite în moneda naţională de la 8,08% la 31.12.2019 până la 7,66% la 31.12.2020 şi în valută de la 5,09 % până la 4,9%. La fel, s-a micşorat rata medie a dobânzii la valorile mobiliare de stat de la 6,4% până la 5,01%.
Totodată, pe parcursul perioadei de referinţă veniturile neaferente dobânzilor au sporit cu 480,4 mil. lei (16,3%), în principal, ca urmare a majorării câştigurilor din diferenţa cursului de schimb cu 320,2 mil. lei (33,8%). De asemenea, au crescut veniturile din onorarii şi comisioane cu 83,3 mil. lei (4,4%), ca urmare a majorării numărului şi volumului tranzacţiilor efectuate prin sistemele de plăţi SAPI, SWIFT, precum şi a numărului şi volumului operaţiunilor cu carduri emise în Republica Moldova.
Profit: Cum a afectat criza pandemică şi diminuarea PIB-ului portofoliul băncilor comerciale, care nu a permis reducerea volumului de credite acordate?
Octavian ARMAȘU:Cu siguranţă, această criză a afectat puternic întreaga economie, iar PIB-ul în ianuarie-septembrie 2020 a scăzut semnificativ – cu 8,2% faţă de perioada similară a anului 2019.
Pentru a atenua impactul pe cât a fost posibil pentru Banca Naţională, aceasta a întreprins mai multe acţiuni prompte. Mă refer, în special, la măsurile de relaxare a politicii monetare şi de asigurare a unor lichidităţi suplimentare în sectorul bancar. De asemenea, BNM a recurs la aprobarea unor excepţii de la prevederile în vigoare legate de calculul reducerilor pentru pierderi la creditele acordate persoanelor fizice şi juridice afectate de criza pandemică, precum şi de clasificarea acestor credite.
Ca urmare, majoritatea băncilor au decis să susţină agenţii economici şi persoanele fizice prin acordarea unor credite cu o rată a dobânzii mai avantajoasă şi prin reeşalonarea creditelor existente. Astfel, în perioada martie – iulie 2020, au fost înregistrate 22,6 mii de solicitări de prelungiri sau renegocieri în acest sens, soldul total al cererilor aprobate fiind de 16,9% din totalul portofoliului de credite pe sectorul bancar. Conform datelor din 31.12.2020, portofoliul de credite al băncilor per ansamblu a constituit 45 649,2 mil. lei, majorându-se cu 13,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2019.
Profit: Cum caracterizează autoritatea de reglementare indicatorul creditelor neperformante? Sunt acestea acoperite în mod fiabil de fondurile de risc?
Octavian ARMAȘU: Datorită reformelor iniţiate în anul 2016, prin implementarea standardelor Basel III şi trecerea la procesul de supraveghere bazat pe riscuri, sistemul bancar din Republica Moldova a fost în măsură să înfrunte dificultăţile neprevăzute din anul 2020. Reformele desfăşurate au permis băncilor să evalueze corect riscurile şi să anticipeze apariţia unor probleme cauzate de criza pandemică.
Desigur, criza a afectat şi sistemul bancar, fiind afectaţi unii indicatori calitativi. Astfel, din luna mai şi până în luna august, s-a înregistrat o creştere a creditelor neperformante, precum şi a ponderii acestora în portofoliului de credite respectiv, cea mai mare fiind în luna august (8,9%). Situaţia s-a îmbunătăţit începând cu luna septembrie, când s-a manifestat o tendinţă lunară de micşorare a creditelor neperformante atât în valoare absolută, cât şi în valoare relativă. Astfel, ponderea creditelor neperformante în portofoliul total de credite la 31.12.2020 a constituit 7,4%, fiind în descreştere cu 1,1 p.p faţă de finele anului 2019. Totodată, după cum am menţionat anterior, în perioadele crizelor financiare, impactul asupra creditelor neperformante ar putea fi întârziat.
Este important că toate creditele acordate de către bănci sunt acoperite de reduceri pentru pierderi la credite, în funcţie de riscul pe care îl poartă fiecare credit în parte. Nivelul de provizionare a creditelor neperformante (ponderea reducerilor calculate la credite neperformante în totalul creditelor neperformante) este înalt. Acesta constituie 65,5% şi variază de la 35,2% până la 94,4%, fiind în majorare cu 0,6 p.p. faţă de anul precedent. Suma totală a reducerilor pentru pierderi la credite conform situaţiei din 31.12.2020 a fost de 3 404,5 mil. lei sau cu 6% mai mare faţă de finele anului 2019. Cât priveşte ponderea reducerilor pentru pierderi la credite în portofoliul total de credite la data de 31.12.2020, aceasta a fost de 7,5%.
Profit: Pe cât de adecvat au reacţionat băncile şi piaţa, în ansamblu, la micşorarea ratei de bază? BNM a fost satisfăcută de această reacţie?
Octavian ARMAȘU: Conform strategiei sale de politică monetară pe termen mediu, Banca Naţională analizează şi modelează permanent mecanismul de transmisie a politicii monetare, conferindu-i ratei dobânzii rolul determinant în orientarea pieţelor monetară, de credit şi valutară.
Astfel, începând cu luna martie 2020, Comitetul executiv al BNM a început şirul de reduceri ale ratei de bază aplicate la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt de la 5,5 până la 2,65 p.p.
Unul dintre efectele acestor decizii a fost transmisia impulsurilor asupra evoluţiei ratelor medii ponderate ale dobânzilor la depozitele atrase la termen şi la creditele noi acordate în moneda naţională de către băncile licenţiate. Astfel, după ce BNM a micşorat rata de bază, băncile licenţiate au reacţionat, diminuând ratele dobânzilor menţionate.
Respectiv, rata medie ponderată anuală a dobânzii la depozitele atrase la termen în moneda naţională a scăzut cu 0,75 p.p. constituind 3,26% în luna decembrie 2020 faţă de luna martie 2020. La fel, rata medie ponderată anuală a dobânzii la creditele acordate în moneda naţională, s-a micşorat cu 0,73 p.p. faţă de martie 2020, constituind 7,85% în decembrie 2020.
Profit: Există careva temeri cu privire la majorarea bruscă a inflaţiei în 2021? Dacă nu există temeri, înseamnă oare acest lucru că BNM nu va revizui cerinţele de rezervă în direcţia creşterii lor?
Octavian ARMAȘU: Conform ultimei runde de prognoză, rata anuală a inflaţiei, pe parcursul anului curent, deşi va înregistra o tendinţă ascendentă, va continua să se situeze sub limita inferioară a intervalului de variaţie. Începând cu I trimestrul 2022, aceasta va reveni în coridor şi se va afla în palierul inferior pe tot parcursul anului viitor.
Prin urmare, sub aspectul pe care l-aţi menţionat, în prezent nu există precondiţii pentru a revizui cerinţele de rezervare în direcţia creşterii.
BNM monitorizează în permanenţă evoluţia inflaţiei şi a perspectivelor inflaţioniste şi, la necesitate, va ajusta instrumentele de politică monetară.
Profit: Ce prevederi din politica BNM pentru anul 2021 pot provoca o „reacţie dureroasă” sau chiar un „şoc” din partea băncilor comerciale?
Octavian ARMAȘU: Banca Naţională, în calitate de autoritate de supraveghere şi reglementare bancară din Republica Moldova, depune eforturi ca să protejeze interesele deponenţilor şi să asigure stabilitatea şi viabilitatea sistemului bancar. În acest sens, BNM se conduce de bunele practici internaţionale şi continuă implementarea principiilor de supraveghere prevăzute în BASEL III.
Aşadar, pentru anul 2021, BNM va continua să încurajeze băncile să-şi perfecţioneze încontinuu mecanismele de guvernanţă internă, de identificare şi evaluare a riscurilor, ceea ce, evident, reprezintă un efort din partea băncilor, dar nicidecum nu ar însemna să provoace „o reacţie dureroasă” sau un „şoc”. Dimpotrivă, politicile de supraveghere ale BNM sunt orientate spre sporirea rezilienţei băncilor faţă de eventualele şocuri externe. De exemplu, incertitudinile provocate de pandemie, au arătat că reformele din sectorul bancar la care au muncit băncile şi BNM au avut un efect pozitiv evident şi au asigurat capacitatea băncilor de a fi pregătite să înfrunte dificultăţile survenite.
Profit: Care este poziţia autorităţii de reglementare cu privire la plata dividendelor pentru 2019 şi 2020? Ce, din poziţia BNM, ar trebui să servească drept bază pentru plata dividendelor acţionarilor?
Octavian ARMAȘU: Chiar la începutul pandemiei, în luna aprilie, Comitetul executiv al BNM a recomandat băncilor licenţiate să se abţină de la distribuirea dividendelor şi să revizuiască politicile de remunerare. În special, era vorba de plăţile variabile şi oportunitatea de setare a unui nivel conservator, consistent cu situaţia economică actuală şi cu o abordare prudentă a gestiunii riscurilor pe termen lung. Recomandările s-au referit, de asemenea, la necesitatea minimizării sau abţinerii de la efectuarea investiţiilor în imobilizări corporale până la data de 30.09.2020.
Ulterior, printr-o hotărâre emisă în luna decembrie, Banca Naţională a extins termenul recomandărilor până la prezentarea de către societăţile de audit a situaţiilor financiare auditate pentru sfârşitul anului 2020. Pentru a acorda permisiunea de plata a dividendelor, BNM trebuie să fie sigură că nu există pericol pentru stabilitatea financiară a băncilor, iar ca bază pentru obţinerea unei asemenea permisiuni, serveşte respectarea în totalitate a prevederilor legislaţiei în vigoare.
Profit: În prezent, care sunt relaţiile dintre BNM şi FMI? Ce condiţii pot fi prevăzute în noul program cu FMI pentru sectorul bancar, în general, şi pentru BNM, în special?
Octavian ARMAȘU: În general, pot să afirm că BNM a avut mereu şi continuă să aibă cu FMI o cooperare destul de eficientă. Datorită acesteia au fost posibile cele mai importante progrese în sectorul financiar-bancar din Republica Moldova. După cum am menţionat, ultimul program sprijinit sub aspect financiar de FMI, a fost finalizat cu succes anul trecut. Ulterior, BNM, alături de alte autorităţi ale Republicii Moldova, a participat activ la discuţiile cu reprezentanţii organizaţiei internaţionale respective, care s-au soldat cu agrearea, la nivel de experţi, a unui nou program de reforme. Acesta urma să fie aprobat de FMI către sfârşitul anului 2020. În acest sens, adoptarea de către Consiliul Executiv al FMI a unei decizii, care ar permite ţării noastre să obţină acces la finanţarea FMI aferentă noului program, a fost condiţionată de realizarea unor acţiuni prealabile de către autorităţile naţionale.
În acest context, experţii FMI au subliniat necesitatea reformării şi a consolidării sectorului financiar nebancar în conformitate cu bunele practici europene şi internaţionale. Astfel, în data de 11 septembrie 2020, Parlamentul a adoptat o lege prin care Băncii Naţionale a Moldovei i-au fost conferite noi atribuţii de licenţiere, autorizare, precum şi de emitere a avizului pentru înregistrarea de stat, de reglementare şi supraveghere a activităţii unor entităţi din sectorul financiar nebancar. Noile atribuţii ale BNM vor intra în vigoare la 1 iulie 2023. Adoptarea acestei legi reprezintă o realizare importantă care a fost necesară pentru a avansa în dialogul cu FMI pentru agrearea unui nou program.
O altă acţiune prealabilă menţionată de experţii FMI la acea etapă s-a referit la necesitatea de a continua fortificarea independenţei băncii centrale, care este imperioasă instituţiei pentru a-şi putea realiza eficient atribuţiile prevăzute de lege, şi, respectiv, obiectivul său primar de activitate. În acest sens, voi preciza că în prezent proiectul de lege, elaborat cu asistenţa FMI, este în proces de examinare în Parlamentul Republicii Moldova.
De asemenea, o condiţionalitate a vizat şi necesitatea de a asigura componenţa deplină a Comitetului executiv al BNM. Aceasta urma să fie realizată prin numirea a trei membri noi în organul de decizie al instituţiei, ca urmare a demisiei unuia dintre membri şi a expirării mandatului pentru alţi doi aflaţi în funcţie. Conform legii, viceguvernatorii BNM sunt numiţi de către Parlament la propunerea guvernatorului BNM. Astfel, pe parcursul anului trecut am înaintat Parlamentului trei candidaturi, pe care le-am selectat după criteriile profesionale şi de integritate prevăzute de legislaţie. Deşi BNM a întreprins toate acţiunile necesare, în limita competenţei sale, pentru a contribui la realizarea acestei condiţionalităţi, deocamdată, candidaturile la funcţiile de viceguvernator nu au fost aprobate de Legislativ.
BNM va depune şi în continuare toate eforturile necesare, în cadrul atribuţiilor sale, pentru a menţine şi a dezvolta o cooperare cât mai eficientă cu FMI, în interesul ţării şi al cetăţenilor noştri.
Profit: Cum caracterizează BNM ratele dobânzilor la depozite şi împrumuturi având în vedere faptul că inflaţia a constituit 0,39%, fiind semnificativ sub ţinta regulatorului de 5% plus – minus 1,5%, precum şi la un nivel mai mic decât ratele la împrumuturi?
Octavian ARMAȘU: Riscurile şi incertitudinile cauzate de pandemia COVID-19 asupra economiei globale şi a celei naţionale au indus surse suplimentare de presiuni dezinflaţioniste asupra nivelului preţurilor de consum. În aceste condiţii, Banca Naţională a redus anul trecut rata de bază în câteva etape pentru a menţine un climat monetar prielnic revigorării activităţilor de creditare şi economisire, precum şi adaptării în continuare a mediului economic intern la volatilitatea aferentă situaţiei macroeconomice externe.
Banca Naţională a urmărit, totodată, transmiterea impulsurilor politicii monetare prin rata de bază asupra dinamicii ratelor dobânzilor la tranzacţiile de pe piaţa depozitelor la termen şi a creditelor în moneda naţională ale băncilor licenţiate.
BNM caracterizează modificările ratelor dobânzilor la creditele acordate în moneda naţională adecvate situaţiei existente pe piaţa monetar-valutară pe parcursul anului 2020. Aceste reduceri ale ratelor dobânzilor la depozitele şi împrumuturile bancare vor avea un efect proinflaţionist pe termen mediu, necesar pentru a readuce rata inflaţiei la ţinta stabilită.
Profit: Cum a fost afectată politica BNM de lipsa vizibilă a unui parteneriat în relaţiile dintre autoritatea de reglementare şi Guvern?
Octavian ARMAȘU: Pentru o colaborare eficientă între autorităţi este important ca acestea să se orienteze spre un numitor comun, în baza atribuţiilor prevăzute de lege. Nu a fost simplu nici pentru banca centrală, nici pentru Guvern, dar s-au depus eforturi din ambele părţi şi pot să remarc că acestea s-au soldat cu o colaborare bazată pe competenţă şi dorinţa de a răspunde interesului societăţii.
Profit: În 2021, economia şi cursul leului moldovenesc vor trebui să găsească o nouă poziţie pe piaţă pentru a se „simţi” mai confortabil. Va fi asociat acest fapt cu schimbarea cursului monedei naţionale?
Octavian ARMAȘU: În anul 2020, pe piaţa valutară locală ca, de altfel, şi pe alte pieţe financiare s-au resimţit presiuni provocate de pandemia COVID-19. Astfel, în special, în faza incipientă a stării de urgenţă, perturbările fluxurilor comerciale şi financiare internaţionale, suspendarea mai multor activităţi economice şi gradul înalt de incertitudine referitor la evoluţia ulterioară a pandemiei au dus la apariţia unor dezechilibre temporare între cerere şi ofertă pe piaţa valutară. Cursul leului moldovenesc, fiind unul flotant, a reacţionat la condiţiile pieţei şi a avut o dinamică mai volatilă în lunile martie şi aprilie. În aceste circumstanţe, BNM a efectuat în unele perioade intervenţii pe piaţa valutară locală pentru a nu admite fluctuaţii mai mari ale cursului. Datorită acestor intervenţii, în anul 2020, în general, nu s-a remarcat o creştere semnificativă faţă de anii precedenţi a volatilităţii cursului de schimb al monedei naţionale.
În ce priveşte evoluţiile ulterioare ale cursului valutar, BNM nu ţinteşte un nivel anumit al acestuia. Totuşi, în anul 2021, în anticiparea revenirii la normalitate a activităţii economice, ne aşteptăm ca perioadele de presiune asupra pieţei valutare să fie mai puţin frecvente. BNM monitorizează încontinuu evoluţiile de pe piaţa valutară şi dispune de suficiente rezerve valutare pentru a interveni la necesitate cu scopul de a preveni fluctuaţiile excesive ale cursului de schimb, atât timp cât aceste intervenţii nu sunt în conflict cu obiectivul fundamental al BNM – stabilitatea preţurilor.
Profit: O întrebare tradiţională: BNM examinează careva cereri cu privire la achiziţionarea activelor în băncile din Republica Moldova?
Octavian ARMAȘU: În prezent, la Banca Naţională, în process de examinarea se află trei cereri depuse cu privire la acordarea aprobării prealabile privind achiziţionarea deţinerilor calificate în capitalul unor bănci. Aceste cereri, în două cazuri, sunt depuse de către grupuri de persoane fizice care intenţionează să acţioneze concertat în achiziţiile propuse. În alt caz, aprobarea achiziţiei este solicitată de către o companie de microfinanţare nerezidentă.
Vom urmări în continuare ca în bănci să ajungă acţionari transparenţi – investitori cu o reputaţie foarte bună şi cu multă experienţă, care să contribuie la dezvoltarea sectorului financiar-bancar al Republicii Moldova.■
Далее...
