Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 09_2011 (192), septembrie 2011Valeriu Streleţ
Îl cunoaştem ca vicepreşedinte al Partidului Liberal - Democrat (PLDM) şi, mai recent, ca lider al fracţiunii parlamentare a PLDM. Valeriu Streleţ însă este în politică de aproximativ 18 ani, timp în care a reuşit să-şi facă o carieră de succes şi în afaceri. Nu îşi imaginează viaţa într-o altă ţară decît R.Moldova şi este gata la multe sacrificii pentru a făuri un viitor mai bun pentru conaţionalii săi. Revista Profit vă invită să aflaţi 10 lucruri mai puţin cunoscute despre Valeriu Streleţ.
1. Prima experienţă electorală
Am învăţat cu sîrguinţă la şcoală, astfel încît nu-mi era frică să aplic la orice facultate. Am ales însă Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, pentru că studenţii acestei facultăţi erau pregătiţi să devină oameni politici sau oameni de stat. După absolvirea facultăţii, am lucrat timp de jumătate de an la Liceul Gheorghe Asachi din Chişinău în calitate de profesor de politologie şi istoria culturii. Am candidat pentru prima dată la funcţia de deputat la parlamentarele din 1994 pe listele Partidului Social Democrat, care nu a acces în Parlament. Cariera mea politică însă a continuat şi în 1995 am fost ales preşedinte al Ligii Naţionale a Tineretului, post pe care l-am deţinut pînă în 2001, cînd Liga şi-a încetat existenţa prin fuziunea cu Partidul Social-Liberal (PSL). Am activat în cadrul PSL pînă în iulie 2007, moment din care am avut onoarea să contribui la iniţiativa lui Vlad Filat de a lansa un nou proiect politic – PLDM.
2Politica înseamnă sacrificii
Odată cu obţinerea primului mandat parlamentar în august 2009, ritmul de viaţă a devenit mult mai accelerat, pentru că trebuie să fiu la dispoziţia cetăţenilor şi să iau atitudine faţă de problemele lor. La 10 mai 2011 am fost ales lider al fracţiunii parlamentare a PLDM, aşa că acum presiunea este şi mai mare. M-am obişnuit însă conştientizînd că politica este o facultate importantă care nu poate fi înlocuită prin studii teoretice. Cînd merg pe stradă sau staţionez la semafor, mulţi oameni mă recunosc şi mă salută. Faptul că sînt o persoană publică nu mă împiedică însă să fac piaţa sau alte lucruri care fac parte din rutina unui om de rînd.
Cît despre prieteni, cei apropiaţi nu şi-au schimbat comportamentul faţă de mine, însă a apărut un contingent de oameni despre care nu am auzit de ani buni, iar acum aceştia au apărut cu solicitări de tot felul sau, pur şi simplu, îmi dau de ştire că există.
Pe lîngă politică, din 1994 şi pînă cînd am devenit deputat am făcut afaceri, pentru a-mi întreţine familia. Am absolvit o a doua facultate – cea de Economie Generală şi Drept de la ASEM, care îmi prinde bine şi în activitatea de parlamentar. Firmele pe care le-am condus, Bioprotect şi Bioagrochem, prestează servicii pentru agricultori. Cu toate că acest domeniu presupune riscuri destul de mari, Bioprotect, al cărei proprietar sînt, a reuşit să devină un operator important pe piaţă.
3. Visam să devin marinar
În copilărie, mulţi copii visează să devină marinari sau aviatori. Eu, de asemenea, visam să devin marinar, chiar am trecut comisiile medicale şi aveam toate actele în ordine pentru a aplica la şcoala marină din Vladivostok. Părinţii însă m-au convins că şcoala era prea departe, aşa că am renunţat.
4. Primul salariu
Părinţii m-au învăţat să respect munca, oricare ar fi ea. De mic copil, împreună cu fraţii mei, am ajutat părinţii la muncile din grădină. Am cîştigat primul salariu prin clasa a VII-a, lucrînd pe timp de vară la reparaţia drumurilor. În clasele mari am muncit la irigarea grădinii colhozului. A fost o experienţă minunată căci practicam o muncă fizică într-un mediu sănătos şi aveam din abundenţă legume şi fructe. Totodată, am cîştigat şi o sumă frumoasă de bani pentru acele timpuri şi o excursie în Caucaz din partea colhozului. În anul întîi de facultate am lucrat paznic şi măturător la diferite şcoli şi grădiniţe. Prin anul patru m-am angajat la ziarul „Tinerimea Moldovei”, iar în anul cinci eram cercetător-asistent la un Institut. Pe cînd eram student, primeam bursă şi aveam cîteva locuri de muncă concomitent, ceea ce îmi permitea să adun un salariu mai mare decît cel al unor profesori.
5. Visuri realizate
Obişnuiesc să spun că Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit, deoarece am o viaţă interesantă şi dinamică. Zilnic fac faţă unor noi provocări, sînt independent din punct de vedere financiar şi mă bucur de o familie iubitoare şi de trei copii minunaţi. Îmi trăiesc viaţa aşa cum doresc! Ar fi păcat să regret ceva. Sigur că mi-aş dori ca experienţa politică să fie puţin altfel. Alianţa de guvernare să aibă o prestaţie mai bună din punctul de vedere al coeziunii şi implementării reformelor ca să nu decepţionăm cetăţenii care ne-au ales.
6. Familia mă ţine pe linia de plutire
Familia mă susţine în tot ceea ce fac, inclusiv în activitatea politică, lucru care mă ţine pe linia de plutire. Dacă nu particip la vreo emisiune radio sau TV, atunci ajung acasă pe la 20.00, astfel încît am timp să luăm cina împreună, să comunicăm şi să facem schimb de noutăţi.
Eu şi soţia, Aurelia, educăm trei copii: doi băieţi, Alexandru şi Victor, precum şi o fetiţă – Anastasia. Mezina va împlini în curînd doi anişori, iar fiul meu mai mare, Alexandru, a mers de curînd să depună cerere pentru a face parte din Parlamentul Tinerilor. Deşi este doar în clasa a X-a, el manifestă un interes deosebit pentru politică. Eu însă mi-aş dori ca pe lîngă politică, să mai aibă şi abilităţi economice.
Aurelia este doctor în economie şi conferenţiar universitar. Ea, de asemenea, a trebuit să facă sacrificii, deoarece o mare parte din grijile familiei i-au revenit ei din cauza programului meu dificil, fapt pentru care îi mulţumesc.
7. Îmi place muzica bună
Am crescut ascultînd muzica de estradă a anilor ’70, asta pentru că fratele şi surorile mai mari ascultau anume acest gen de muzică. Şi în prezent îl redescopăr pe Ştefan Petrache, mă delectez cu cîntece din repertoriul formaţiilor Noroc sau Plai, îmi face plăcere să-i ascult pe Anatol Dumitraş, Radu Dolgan sau trupa Akord. Sigur, mai ascult şi clasicii muzicii internaţionale, precum Queen sau Pink Floyd. În general, îmi place muzica bună, plină de conţinut şi melodicitate.
8. Timpul liber
În timpul liber îmi place să joc badminton cu prietenii. Cu regret însă în ultima vreme dispun de tot mai puţin timp liber. Acum 12 ani, am descoperit schiul alpin. Îmi place foarte mult acest sport, care îmi dă foarte multă energie. Fiii mei, de asemenea, sînt schiori împătimiţi.
Anterior, obişnuiam să ies cu prietenii apropiaţi să cîntăm la karaoke. Acum cînd ne întîlnim ne place să interpretăm pe voci cîntecele studenţiei noastre. Este un hobby pe care îl practic cu plăcere, căci mă ajută să mă refac moral, să mă relaxez, să-mi reîncarc bateriile. Eu am făcut şcoala muzicală, unde am studiat acordeonul şi pianul. Din păcate, nu am mai cîntat la acordeon de ceva timp.
9. Îmi iubesc ţara
Cînd călătoreşti prin ţară, vezi locuri deosebit de frumoase, peisaje vii, pline de conţinut şi care te inspiră. Acasă este mult mai bine, indiferent de cît de tentantă este străinătatea prin civilizaţia, arhitectura şi cultura ei. Peste o perioadă dorul de casă te întoarce în ţară, pentru că aici îmi sînt familia şi prietenii şi aici mă simt în largul meu.
Îmi plac oamenii noştri deosebiţi, prin înţelepciunea lor uneori şi prin naivitatea lor alteori. Totodată, îmi plac pentru că sînt harnici chiar dacă mulţi îşi pierd energia în zadar. În ultima vreme însă avem metamorfoze alarmante, din cauza accesului uşor de băuturi alcoolice ieftine şi lipsei de perspectivă. Trebuie să oprim tendinţa ultimilor ani, cînd cei activi pleacă din ţară, iar cei rămaşi îşi irosesc viaţa, decepţionîndu-se.
10. Detest superficialitatea
Nu-mi place superficialitatea caracterului nostru, luăm decizii pripite şi nu urmărim implementarea corespunzătoare a legilor. De aici se trag toate necazurile noastre. Spre exemplu, ne revoltăm că nu avem infrastructură, drumuri, servicii de calitate, însă cum putem avea o infrastructură modernă cînd nu plătim niciun fel de impozite cu excepţia unui derizoriu impozit pe imobil. Regretabil este că mulţi nu consideră că a contribui la bugetul statului este o obligaţie.■
Далее...
Am evitat un dezastru economic
La doi ani de la preluarea puterii de către Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) putem trage linia şi face anumite concluzii referitoare la succesele sau insuccesele înregistrate pe plan economic de R.Moldova. După o perioadă de criză economică profundă generată de criza financiar-economică mondială din 2008-2009, ministrul finanţelor, Veaceslav Negruţa, susţine că datorită politicilor implementate de actuala guvernare, Moldova a reuşit să evite un dezastru economic, să-şi stabilizeze finanţele publice şi chiar să înregistreze o importantă creştere economică. Toate aceste lucruri, susţine ministrul, fac din Moldova un exemplu de succes pentru alte ţări din regiune.
Profit: Dle Negruţa, în această lună se împlinesc doi ani de la venirea la guvernare a Alianţei pentru Integrare Europeană. Cum apreciaţi această perioadă din punctul de vedere al dezvoltării economice?
Veaceslav Negruţă: În primul rînd, trebuie să precizăm că a fost o perioadă în care a trebuit să deminăm cîmpul minat lăsat ca moştenire de fosta guvernare. Este vorba de găurile enorme lăsate în bugetul statului, de cheltuirea ineficientă a banului public, de blocaje financiare în activitatea economică etc. Prin urmare, a trebuit să întreprindem un şir de acţiuni pentru a da un nou suflu şi o nouă motivaţie pentru activitatea economică din R.Moldova. De asemenea, a trebuit să demonstrăm că Moldova este un spaţiu în care merită să se investească, iar drepturile investitorilor sînt protejate. Cred că în linii generale aceste lucruri ne-au reuşit.
Totodată, judecînd după parametrii economici pe care îi avem la moment, putem spune cu certitudine că ne-a reuşit să realizăm prima etapă din planul aprobat de Guvern, care ţine de stabilizarea financiară. Cea de-a doua etapă - de recuperare economică - este încă în derulare. Avem rezultate bune atît în 2010, cît şi în 2011 la capitolul creşterea PIB-ului, care, la rîndul său, se compune din creşteri pe segmente cum ar fi industria, agricultura, bunuri şi servicii etc.
De asemenea, un lucru important care merită a fi menţionat este că în aceşti doi ani s-a reuşit relansarea dialogului cu partenerii noştri de dezvoltare, care ne-au dat o mînă de ajutor într-o situaţie complicată. Şi nu este vorba doar de ajutor financiar, ci şi de susţinere, or, prezenţa Fondului Monetar Internaţional în Moldova şi existenţa Memorandumului de politici economice şi financiare au deschis noi perspective în colaborarea cu astfel de instituţii ca Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare, Banca Europeană pentru Investiţii şi altele, precum şi la nivel bilateral. Acest lucru înseamnă noi investiţii, inclusiv în dezvoltarea infrastructurii drumurilor, celei sociale în mediul rural, aprovizionarea cu apă şi canalizare.
Cît priveşte finanţele publice, pe lîngă faptul că ne-a reuşit stabilizarea financiară, am reuşit să reducem deficitul bugetar estimat în 2009 la 15% din PIB, la doar 1,9% care va fi în 2011. Dacă vom face o comparaţie cu ţările din regiune, vom vedea că la acest capitol Moldova a reuşit. A reuşit pentru că a existat o politică bugetar-fiscală corectă şi adecvată situaţiei în care ne-am pomenit. Pe de altă parte, acest lucru este şi rezultatul unei politici de diminuare a dependenţei dezvoltării R. Moldova de resurse din exterior şi revenirea la normalitate, cînd cu resurse proprii putem să ne asigurăm suficiente mijloace la bugetul de stat, ca să acoperim pachetele sociale.
Profit: Atît anul trecut, cît şi în acest an a fost înregistrată o creştere economică importantă, ţinînd cont de faptul că anul 2009 a fost unul de criză economică profundă. Acest trend al creşterii economiei va continua şi în anii viitori?
V.N.: Da, desigur. Autorităţile sînt gata să pună umărul pentru ca această creştere să poarte un caracter stabil şi sustenabil. În 2010, cu creşterea economică de 6,9%, Moldova a fost lider în regiune, iar cu creşterea din primul trimestru al anului 2011 de 8,4% şi de 7,5% în prima jumătate a acestui an este din nou lider în regiune. Pe de o parte, acesta este rezultatul unor politici adecvate, iar, pe de altă parte, este rezultatul fluxurilor financiare care au parvenit în Moldova şi servesc drept un imbold adiţional pentru aceste creşteri. Tendinţele de creştere economică vor continua cu siguranţă. În politicile Guvernului stabilite pînă în anul 2014, autorităţile îşi propun drept scop crearea condiţiilor adecvate de activitate pentru mediul de afaceri, pentru atragerea investiţiilor, inclusiv celor externe etc. Altă întrebare este dacă ritmurile de creştere vor fi aceleaşi sau nu. Ritmurile pot varia de la an la an din simplul motiv că baza de la care se calculează creşterea este deja mai mare. De exemplu, avînd o creştere în 2010, în 2011 creşterea poate încetini puţin, deşi eu cred că în 2011 ea va fi de circa 7%. Avînd o bază mai mare, respectiv în anul 2012 creşterea poate să încetinească şi să ajungă la 5-5,5%. Important este trendul de creştere care asigură crearea de noi locuri de muncă, atragerea investiţiilor, îmbunătăţirea mediului de afaceri.
Profit: Care ar trebui să fie nivelul acestei creşteri economice, pentru ca ea să fie resimţită şi de cetăţeni?
V.N.: Este greu de stabilit acest lucru. Trebuie să precizăm însă că mai trist este atunci cînd creşterea nu există şi descreşterea economică impune anumite măsuri drastice de reducere a pachetelor sociale, pensiilor, salariilor. Noi am asigurat minimul necesar pentru a nu recurge la astfel de măsuri. Nivelul de creştere economică este relativ. Moldova nu poate fi privită ca o insulă, din simplul motiv că este parte a unei regiuni. Pentru reuşita R.Moldova contează nu doar ceea ce se întîmplă în Moldova, ci şi în regiune. Trebuie să fim mult mai competitivi şi mai insistenţi pentru a intra pe aceste pieţe de desfacere. Atunci şi creşterea economică va fi mult mai mare.
Profit: Cum decurge executarea bugetului de stat pentru anul 2011?
V.N.: Cu mici abateri, sîntem, practic, în limita parametrilor stabiliţi în bugetul aprobat pentru anul 2011, fiind vorba atît de venituri şi cheltuieli, cît şi de deficitul bugetar. Nu trebuie să uităm că am avut circa patru luni de activitate fără buget aprobat pentru 2011, adică am activat în condiţiile bugetului anului precedent. Efectele de la noua politică fiscală care a fost aprobată şi pusă în aplicare începînd cu luna aprilie au început să aibă efecte depline abia în lunile iunie-iulie.
Profit: Există riscul ca şi bugetul pentru anul viitor să fie aprobat pe ultima sută de metri?
V.N.: Noi depunem toate eforturile şi muncim pentru ca acest risc să fie redus la zero. Cu siguranţă, vom face tot ce ţine de Executiv pentru ca proiectul bugetului să ajungă la Parlament la 1 octombrie, aşa cum prevede legea, pentru ca deputaţii să aibă suficient timp pentru dezbateri şi adoptarea legii în lectură finală. Dar, totodată, vreau să atrag atenţia asupra faptului că norma legală existentă şi profesionalismul colegilor din domeniul finanţelor publice, din cadrul Guvernului ne-au permis ca şi în condiţiile lipsei unui buget aprobat să asigurăm buna funcţionare a tuturor instituţiilor bugetare, iar plăţile ce ţin de salarii, pensii să aibă loc la timp. Important este că nu am avut blocaje şi nu am creat disconfort instituţiilor bugetare pentru buna lor funcţionare.
Profit: În linii generale, prin ce se deosebeşte proiectul bugetului de stat pentru anul viitor în comparaţie cu bugetul pentru anul curent?
V.N.: Ceea ce ţine de politica fiscală, principala diferenţă dintre aceşti doi ani este revenirea la impozitul pe venit pentru persoanele juridice în mărime de 12%. Un al doilea element ţine tot de fiscalitate, fiind vorba de introducerea metodelor indirecte de estimare a obligaţiunilor fiscale, instrument care ar trebui să reducă drastic din dorinţa unor persoane fizice sau juridice de a ocoli sistemul fiscal şi de a nu-şi onora integral obligaţiunile faţă de buget. La capitolul cheltuieli cred că un element important ţine de aplicarea unei noi formule de finanţare în domeniul educaţiei, luînd la bază principiul „banii urmează copiii”.
Profit: Care este soarta proiectului politicii bugetar-fiscale pentru anii 2012-2014 şi cîţi bani speră autorităţile să obţină la buget în urma operării unor modificări în politica fiscală?
V.N.: Proiectul a ajuns la Guvern şi imediat cum va fi inclus în agenda Executivului, va fi discutat. Evident că asta va fi înaintea discuţiei bugetului pentru 2012. Pentru a identifica o formulă de consens, care să fie acceptată de întreaga societate, urmează o discuţie constructivă cu partenerii sociali, cu colegii din Parlament, cu mediul de afaceri. Condiţiile însă sînt de aşa natură încît consensul este greu să-l găseşti. Cadrul bugetar este atît cît este, iar în aceste condiţii eşti pus în situaţia să identifici surse suplimentare pentru a face faţă cheltuielilor care sînt tot mai mari şi mai mari. Cît priveşte creşterea bugetului faţă de anul 2011, în 2012 aceasta va fi mai mare cu 13% la partea de venituri şi cu 9% la partea de cheltuieli.
În ceea ce priveşte veniturile care ar putea fi obţinute în rezultatul operării modificărilor politicilor fiscale, este vorba de circa 560 mil. lei. Cele mai mari venituri vor fi obţinute în rezultatul majorării accizelor, în special la băuturi alcoolice tari şi ţigări.
Profit: Care credeţi că va fi efectul revenirii la impozitul pe venit de 12% asupra dezvoltării unui mediu de afaceri mai atractiv în Moldova?
V.N.: În primul rînd, va fi clară regula de joc pentru tot mediul de afaceri. Acesta a avut o perioadă de timp cînd nu a plătit acest impozit, deşi el se calculează şi se plăteşte în toate ţările. Probabil că într-o perioadă de criză economică el a fost un colac de salvare pentru mulţi agenţi economici. Acum însă cînd revenim din criză, venitul oricărei persoane fizice sau juridice trebuie să fie impozitat pe aceleaşi principii. Cred că mediul de afaceri apreciază mult mai mult faptul că sînt reguli clare pe viitor, decît existenţa cotei de 0, care nu se ştie pe cît timp este. De fapt această iniţiativă a fost cea mai mare greşeală pe care putea s-o facă în 2007 fosta guvernare. În opinia mea, aceasta a fost mai mult o încercare a autorităţilor de a-şi cumpăra simpatia mediului de afaceri. A fost un gest greşit şi total nechibzuit.
Profit: La capitolul accizelor pentru tutun, care sînt obiectivele autorităţilor pentru următorii 5-10-15 ani, raportate la cerinţele UE de a reduce consumul de tutun?
V.N.: UE are anumite standarde, ceea ce ţine de cît ar trebui să constituie accizul în structura preţului de vînzare cu amănuntul a ţigărilor. Dacă ne uităm în ţările din UE acciza constituie 50-60% din structura preţului, pe cînd la noi acesta este în jur de 7-8%, în funcţie de marca ţigărilor. Prin urmare, în procesul de negocieri cu UE ni s-a pus condiţia ca Moldova să-şi ajusteze pe parcursul a patru ani politica accizelor la produsele din tutun, pînă la nivelul recomandat de UE - 77 euro pentru 1000 de ţigarete. În procesul de negocieri am solicitat extinderea acestei perioade pînă în 2025. Trebuie să recunosc faptul că dialogul este unul extrem de complicat. Cert este faptul că în următorii ani accizul la ţigări va fi în creştere. Cu cît? Totul depinde de reuşita următoarelor negocieri. Creşterea accizelor va fi relativ mare ca şi procent faţă de accizul care este aplicat astăzi, dar reflectată în preţul final - această creştere nu ar trebui să fie atît de mare. Asta pentru că în structura preţului valoarea accizului este foarte mică, iar profitabilitatea operatorilor de pe piaţă, fie că este vorba de producătorii autohtoni sau importatori, este suficient de mare pentru a nu admite creşterea preţului în aceeaşi proporţie cu care va creşte accizul.
Ca rezultat, majorarea preţurilor ar trebui să fie o locomotivă pentru ca lumea să se gîndească la un mod sănătos de viaţă şi la faptul că poate să cheltuiască timp, bani şi energie pentru lucruri mult mai plăcute şi mai sănătoase.■
Далее...
Grădina Botanică – punct de atracţie turistică?
Majoritatea ţărilor europene, şi nu doar, dispun de Grădini Botanice, spaţii în care sînt crescute mii de specii de plante care reprezintă adevărate puncte de atracţie turistică. Moldova, de asemenea, are o Grădină Botanică ce găzduieşte un genofond floristic unic de plante autohtone şi exotice. Însă din lipsa surselor financiare necesare pentru păstrarea colecţiilor de plante în condiţii adecvate, dar şi din lipsa elementelor naţionale în colecţiile floristice, Grădina Botanică din Chişinău nu se poate lăuda, deocamdată, cu faptul că reprezintă un adevărat punct de atracţie turistică, atît pentru turiştii locali, cît şi pentru cei străini.
Grădina Botanică din Chişinău are o istorie de peste 60 de ani. Amplasată pe o suprafaţă de 104 ha la intrarea în Chişinău dinspre Aeroport, ea reprezintă o adevărată oază de linişte pentru cei care vor să scape de aglomeraţia zilnică a oraşului. Ca obiect arhitectural peisagistic Grădina Botanică este într-o poziţie foarte avantajoasă faţă de alte Grădini Botanice din lume.
Varietatea landşaftului permite amplasarea unei diversităţi de specii de plante din diferire regiuni floristice. Anual, Grădina Botanică este vizitată de circa 200 mii de cetăţeni, care au posibilitatea să viziteze colecţiile expoziţionale în care se află peste 10 mii de specii de plante. Din numărul total al vizitatorilor însă, doar 7-8% reprezintă turiştii străini. Potrivit directorului Grădinii Botanice, Alexandru Teleuţă, acest lucru are şi o explicaţie – Grădina Botanică nu este inclusă în circuitul turistic naţional al R.Moldova, iar în colecţiile floristice nu persistă elementele naţionale.
Alexandru TELEUŢĂ: Este evident că un turist nu vine în Moldova pentru a vedea sculpturile antice. Alegînd Moldova drept destinaţie turistică, aceştia doresc să vadă elementele noastre tradiţionale, care, cu regret, nu pot fi întîlnite la Grădina Botanică. Reieşind din aceste considerente, am elaborat un proiect prin care intenţionăm să creăm expoziţii în care să fie prezente elemente naţionale. Pentru început, am planificat inaugurarea Poienii poveştilor, în cadrul căreia vor fi expuse personaje din fabulele lui Alexandru Donici, poveştile lui Ion Creangă şi ale altor autori autohtoni. Dacă vom reuşi să obţinem suport financiar pentru elaborarea acestor personaje, atunci Grădina Botanică va deveni, cu siguranţă, mai atractivă pentru turiştii străini, dar şi pentru cei locali.
Deşi s-au făcut mai multe demersuri către Agenţia Turismului a R.Moldova în vederea includerii Grădinii Botanice în circuitul turistic naţional, deocamdată, nu au fost înregistrate succese. În aceste condiţii, administraţia instituţiei încearcă să se descurce singură pentru a-şi face un nume.
În prezent, conducerea Grădinii Botanice este în căutarea finanţatorilor pentru construcţia unei oranjerii expoziţionale de fond, în care să fie expuse cele peste 2,5 mii de specii de plante tropicale şi subtropicale aflate în colecţiile instituţiei. La moment, oranjeria de fond este păstrată într-o seră pentru creşterea legumelor, care nu corespundere cerinţelor actuale pentru expunerea acestei diversităţi de plante tropicale. Deşi Grădina Botanică are o colecţie foarte bogată de astfel de plante, posibilităţile de expunere sînt foarte limitate. Cu trei ani în urmă, instituţia a obţinut din partea statului 11 mil. lei pentru elaborarea proiectului acestei oranjerii de fond şi demararea lucrărilor de construcţie. Din cauza crizei financiare internaţionale însă banii au fost retraşi, reuşindu-se doar elaborarea schiţei de proiect.
Potrivit acesteia, oranjeria de fond ar avea o suprafaţă de 4,3 mii m.p., fiind împărţită în cîteva secţii în care vor fi expuse plante tropicale acvatice, specii de păduri umede tropicale, plante subtropicale pomicole, plante de pustiu etc. De asemenea, oranjeria va fi dotată cu o sală de conferinţe, cafenea şi o sală pentru recepţii oficiale.
Din lipsă de fonduri din partea statului pentru susţinerea unui astfel de proiect, instituţia încearcă să atragă fonduri din străinătate, iniţiind deja discuţii pe acest subiect cu un grup de investitori italieni. Costurile pentru construcţia oranjeriei de fond au fost estimate la circa 200 mil. lei.
Alexandru TELEUŢĂ: În cazul în care există bani, oranjeria poate fi construită pe parcursul a doi ani. Cu atît mai mult cu cît condiţiile noastre climaterice nu necesită crearea unor sisteme sofisticate de menţinere a regimului termic, care să asigure creşterea normală a plantelor tropicale pe timp de iarnă şi vară. În cazul în care investitorii străini îşi vor exprima disponibilitatea de a construi această oranjerie, atunci tot ce vor construi va fi proprietatea lor, pe care ei o vor gestiona şi exploata. Una dintre condiţiile noastre este menţinerea colecţiilor de plante tropicale. Investitorul va colecta banii pentru vizitarea oranjeriei, iar astfel, împreună, vom contribui la educaţia ecologică a populaţiei.
Ca şi în cazul altor instituţii finanţate din bugetul de stat, principala problemă a Grădinii Botanice este insuficienţa surselor financiare alocate pentru întreţinerea instituţiei şi salarizarea angajaţilor. Bugetul pentru anul 2011 este de doar 6 mil. lei, faţă de trei-patru ani în urmă cînd acesta era de 13 mil. lei. Din cauza crizei financiare şi activităţile antreprenoriale ale instituţiei au fost reduse, practic, la jumătate, din aceste activităţi fiind obţinute doar circa 2 mil. lei anual. Conducerea instituţiei speră şi la o conlucrare cu primăria municipiului Chişinău la capitolul amenajării spaţiilor verzi, în acest sens fiind deja în proces de elaborare un program de renovare verde a oraşului.■
Далее...
Cine este cel mai potrivit preşedinte ?
De mai bine de doi ani de zile R.Moldova se confruntă cu o criză politică acută care se reflectă printr-o permanentă campanie electorală, alegeri la nesfîrşit şi imposibilitatea alegerii şefului statului. Alianţa pentru Integrare Europeană, aflată la guvernare pe parcursul acestei perioade, ne-a promis un preşedinte, acesta însă întîrzie să apară din două motive. Primul este obiectiv: Alianţa are doar 59 de deputaţi, însă preşedintele poate fi ales cu votul a minimum 61 de parlamentari. Al doilea motiv este însă de natură subiectivă: două partide ale coaliţiei majoritare, Partidul Liberal-Democrat (PLDM) şi Partidul Democrat (PDM), rîvnesc ambele pentru aceeaşi funcţie de şef de stat. Această rivalitate împiedică Alianţa să ajungă la o înţelegere privind alegerea preşedintelui cu Partidul Comuniştilor, aflat în opoziţie. Cetăţenii s-au săturat de instabilitate şi show-uri politice şi aşteaptă de la politicieni acţiuni concrete. Revista Profit a încercat să dea o mînă de ajutor parlamentarilor, cîntărind calităţile şi defectele unor potenţiali candidaţi la Preşedinţie.
Cel mai experimentat
Vom începe cu actualul preşedinte interimar, speakerul şi liderul PDM, Marian Lupu, pentru că el este, cel puţin pe hîrtie, candidatul Alianţei la funcţia de preşedinte. Lupu are studii economice, a activat mult timp în cadrul Ministerului Economiei, fiind chiar şi ministru, ceea ce ne face să credem că va şti să promoveze interesele economice ale celei mai sărace ţări din Europa. Totodată, pe parcursul a patru ani Marian Lupu a fost preşedintele Parlamentului, timp în care a stabilit relaţii diplomatice cu mai mulţi oficiali străini. Apoi, de aproape un an de zile, el exercită două dintre cele mai importante funcţii în stat – cea de preşedinte al Parlamentului şi preşedinte interimar al R.Moldova. Este şi un poliglot – vorbeşte franceza, engleza şi rusa, lucru foarte important pentru un om de stat.
Un alt atu al liderului PDM este imaginea sa de familist. El vine dintr-o familie de profesori; soţia sa, Victoria, este economistă de formaţie şi lector la Academia de Studii Economice. Soţii Lupu au doi copii, Sanda şi Cristian. Ieşirile familiei Lupu în faţa presei şi oficialilor au fost întotdeauna elegante, rezervate şi cu bun-simţ. În presă au apărut însă şi zvonuri potrivit cărora soţii Lupu ar fi în proces de divorţ. Dacă acest lucru se va adeveri, atunci, cu siguranţă, imaginea lui Lupu va avea de suferit.
Actualul speaker este faimos şi pentru retorica sa şi capacitatea de a formula fraze foarte lungi, utilizînd multe neologisme şi uneori confundînd sensul cuvintelor – lucru care îl face un personaj frecvent al emisiunilor umoristice.
Dacă este să vorbim despre fizicul lui Marian Lupu, atunci principalul său atu este înălţimea impozantă de doi metri. Prin înălţimea sa Lupu îi întrece pe toţi preşedinţii SUA. Cel mai înalt preşedinte american, Abraham Lincoln, a avut 193 cm, iar actualul şef de la Casa Albă, Barack Obama, are doar 187 cm.
Un dezavantaj pentru aflarea lui Marian Lupu în fruntea R.Moldova ar fi permanenta ciondăneală dintre Preşedinţie şi Guvern. Este cunoscut faptul că relaţiile dintre Marian Lupu şi premierul liberal-democrat, Vlad Filat, sînt destul de tensionate.
Niciunul nu a refuzat să arate cu degetul la paiul din ochiul celuilalt. Deşi Lupu este un politician destul de calm şi echilibrat, se pare că Vlad Filat reuşeşte să-l agite de fiecare dată. Mai mult, candidatura lui Lupu nu este acceptată nici în ruptul capului de către comunişti. În acelaşi timp, fiind adeptul unei doctrine de centru şi încercînd să întreţină relaţii bune atît cu Vestul, cît şi cu Estul, Marian Lupu este liderul care ar putea uni minorităţile naţionale şi populaţia majoritară.
Cel mai pragmatic 
Acesta nu este nimeni altul decît liderul PLDM, premierul Vlad Filat, care a demonstrat în repetate rînduri că abordează orice problemă reieşind din consideraţii pragmatice. Filat nu neagă faptul că este interesat de fotoliul de şef de stat şi, în repetate rînduri, a dat de înţeles că este gata să negocieze obţinerea acestui post cu PCRM. Mai ales că acesta pare să se bucure de simpatia liderului comunist, Vladimir Voronin. Astfel, Filat ar putea fi liderul care să motiveze majoritatea parlamentară şi opoziţia să coopereze.
Un mare plus pentru actualul premier este că el va putea colabora mult mai uşor cu Guvernul, spre deosebire de Marian Lupu. Liberal-democraţii deţin majoritatea în Executiv, iar în acest fel Filat va concentra întreaga putere executivă în mîinile sale. Acest lucru are efecte pozitive, căci atît Guvernul, cît şi Preşedinţia vor promova aceleaşi politici, însă pot apărea şi efecte negative precum autoritarismul. Filat s-ar putea transforma într-un Voronin 2.
Liderul PLDM are o educaţie bună şi o carieră interesantă. Jurist de formaţie, Filat a activat în cadrul Guvernului, a fost şi deputat, însă cel mai mult timp s-a preocupat de afaceri. Analiştii presupun că anume interesul economic l-a determinat să-şi dorească mandatul de deputat, devenind parlamentar în 2005 pe listele Partidului Democrat.
În pofida faptului că Filat este relativ nou în politică şi îi lipseşte experienţa, el învaţă foarte repede şi are o echipă de PR care munceşte la lustruirea imaginii sale.
O problemă pentru premier este incapacitatea lui de a-şi controla resentimentele faţă de concurenţii săi. El îşi permite să-şi jignească colegii de Alianţă, etichetîndu-i cum nu-i stă bine unui premier.
Cît despre imaginea publică a premierului, trebuie să remarcăm că el pare mai familist decît Lupu. Soţia sa, Sanda, îi este alături întotdeauna. Ea este o doamnă cultă şi cu tact. Absolventă a două facultăţi (psihologie şi filologie), Sanda Filat, spre deosebire de soţul ei, vorbeşte fluent franceza, italiana şi engleza, fiind şi proprietara unei şcoli din Chişinău de
predare a limbii engleze.
Cel mai sincer 
Asemeni prietenului său de peste Prut, preşedintele român Traian Băsescu, liderul Partidului Liberal (PL), Mihai Ghimpu, este un om din popor: simplu şi fără fiţe. Ghimpu este îndrăgit de alegătorii săi pentru că „spune ceea ce gîndeşte” şi este mai puţin „extraterestru” decît ceilalţi politicieni din Alianţă. Dintre toţi liderii actuali, Mihai Ghimpu este cel mai deschis pentru colaborarea cu presa.
Incontestabil, liberalul stă bine la capitolul transparenţă, cu regret nu putem spune acelaşi lucru şi despre capacitatea lui de a analiza lucrurile la rece şi a lua decizii cumpătate. Astfel, Ghimpu a fost criticat de multe ori pentru deciziile luate în pripă în calitate de preşedinte interimar, în special pentru decretul privind declararea Zilei ocupaţiei sovietice sau frecventele decrete de decorare cu Ordinul Republicii.
Totuşi liberalul posedă o calitate ce în mare parte lipseşte tuturor concurenţilor săi – sinceritatea. Aceasta nu înseamnă că Ghimpu împărtăşeşte societăţii tot ce are pe inimă, însă, comparativ cu alţi politicieni, cuvintele lui conţin mai mult adevăr decît aserţiunile filozofice „à la Lupu” sau tehnici PR „à la Filat”.
Discursurile lui Mihai Ghimpu sînt emoţionale şi expresive. Mărcile stilistice deosebite pe care le utilizează sînt îndrăgite de alegătorii săi, deoarece el se exprimă simplu şi pe înţelesul tuturor.
Dacă este să facem o paralelă cu ceilalţi potenţiali preşedinţi, Ghimpu este cel mai vechi în politică, întrecîndu-l chiar şi pe Marian Lupu. Spre deosebire de acesta însă, liberalul nu a deţinut atîtea funcţii importante ca şi democratul. Ghimpu este unul dintre fondatorii Frontului Popular, a fost deputat în primul Parlament al R.Moldova, şi-a încercat puterile în cadrul administraţiei publice locale, ocupînd funcţia de consilier şi apoi de preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău, iar din septembrie 2009 şi pînă în decembrie 2010 a fost speaker şi preşedinte interimar.
Mihai Ghimpu se mîndreşte cu soţia sa, Dina, o femeie extrem de respectată printre oamenii de artă din Moldova. Ea este autoare de cărţi, critic de teatru, participînd în acelaşi timp la elaborarea şi implementarea strategiilor culturale la Ministerul Culturii.
Cel mai controversat
Deşi, oficial, vicepreşedintele PDM şi prim-vicespeakerul Vladimir Plahotniuc nu a declarat că ar fi interesat de funcţia de şef de stat, analiştii politici au o altă părere. Argumentul lor este că Plahotniuc a intrat în politică subit, iar peste noapte a devenit om de stat nu de dragul mandatului de deputat. În prezent, democratul este cel mai înstărit politician, cel puţin potrivit estimărilor experţilor din domeniu, iar mulţi alegători speră că Plahotniuc va utiliza experienţa din domeniul afacerilor pentru a scăpa ţara de sărăcie.
Înainte de a intra în politică, Plahotniuc a condus mai multe afaceri de succes în domeniul financiar-bancar, al petrolului etc. Succesele sale însă au fost umbrite de scandaluri în presă. Premierul Vlad Filat l-a etichetat pe Plahotniuc drept „păpuşar”, care conduce din umbră mai multe întreprinderi de stat în defavoarea cetăţenilor. Cea mai frecventă etichetare la adresa lui Plahotniuc este cea de „mafiot”. Nu avem probe în susţinerea etichetării, însă trebuie să menţionăm că Plahotniuc este un fan al actorului Robert de Niro, faimos pentru rolurile sale de mafiot în mai multe filme precum „Casino”, „Naşul”, „Cu naşul la psihiatru”, „A fost odată în America”, „Goodfellas” etc. De asemenea, Plahotniuc admiră creaţia compozitorului italian Ennio Morricone care a scris coloana sonoră a peliculei „Caracatiţa” – povestea unui inspector de poliţie ce-şi dedică viaţa luptei împotriva mafiei. Nu ne rămîne decît să sperăm că Plahotniuc se vede în ipostaza justiţiarului care va pune capăt economiei tenebre.
Plahotniuc a devenit un politician mai cunoscut şi controversat atunci cînd presa a relatat despre faptul că prim-vicespikerul R.Moldova deţine şi cetăţenia României, ţară în care purta numele de Ulinici. Este de menţionat faptul că şapte preşedinţi ai SUA şi-au schimbat numele înainte de a deveni preşedinte, majoritatea schimbîndu-şi prenumele. Numai doi preşedinţi americani şi-au schimbat numele de familie, printre ei fiind şi Bill Clinton, născut William Jefferson Blythe.
De profesie Plahotniuc este inginer şi jurist. În presă acesta se laudă că ar fi familist, însă niciodată nu a fost văzut în public alături de soţia sa, Oxana. Mai mult, site-ul Judecătoriei Centru arată că soţii Plahotniuc au intentat proces de divorţ în iunie 2009.
Democratul însă „îşi bate contracandidaţii” la capitolul îngrijire. El este întotdeauna îmbrăcat impecabil, conduce maşini luxoase şi nu uită să se bronzeze la solarul de acasă.
În loc de concluzii
Recent, Partidul Comuniştilor a anunţat că este gata să susţină candidatura fostului premier şi deputat PCRM la funcţia de preşedinte, Zinaida Greceanîi. Unii analişti şi politicieni susţin că o candidatură de compromis la funcţia de preşedinte ar putea fi cea a ex-premierului Ion Sturza sau a actualului viceministru de externe Natalia Gherman. Ţinînd însă cont de ambiţiile liderilor AIE, este foarte puţin probabil ca o persoană din afara Alianţei să fie aleasă în această funcţie importantă, fără de care Moldova poate totuşi trăi, fapt demonstrat în aceşti doi ani de zile, de cînd Moldova nu are un preşedinte. Păcat că politicienii noştri nu înţeleg acest lucru şi rîvnesc cu tot dinadinsul la funcţia de preşedinte, care nu le oferă prea mari prerogative într-o republică parlamentară.■
Далее...
Schemele infracracţionale devin mai inteligente
În acest an se împlinesc 20 de ani de la înfiinţarea organelor securităţii de stat ale R.Moldova. Potrivit vicedirectorului Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), Vadim Vrabie, angajaţii acestei instituţii sînt mereu la datorie, reuşind să adune informaţii de valoare despre acţiuni care ar putea periclita securitatea statului. Printre acestea se numără corupţia, contrabanda, evaziunea fiscală, spălarea banilor, crima organizată sau, mai recent, atacurile „raider”. Vicedirectorul SIS susţine că în ultimii ani schemele aplicate de mediul infracţional au devenit mai inteligente, fapt care presupune şi o pregătire mai temeinică a colaboratorilor SIS.
Profit: Domnule Vrabie, spre deosibire de alte instituţii, activitatea Serviciului de Informaţii şi Securitate este ascunsă sub şapte lacăte. Spuneţi-ne, vă rog, în ce constă activitatea SIS-ului?
V.V.: Privind în urma acestor 20 de ani, veţi observa că au avut loc transformări esenţiale în activitatea Serviciului, inclusiv la capitolul transparenţă. Este adevărat că lucrăm cu informaţii clasificate, mai puţin cunoscute publicului larg şi nu sîntem un organ de informare publică, chiar dacă interesul pentru „lucruri secrete” a fost şi este întotdeauna prezent în societate. Asta însă nu înseamnă că sîntem o instituţie ascunsă ori depărtată de cetăţeni. Activitatea de bază desfăşurată de instituţia noastră rezidă în acumularea, verificarea, documentarea şi valorificarea informaţiilor cu privire la evenimentele, evoluţiile şi riscurile legate de securitatea statului. De asemenea, furnizăm în timp util aceste informaţii conducerii ţării, instituţiilor publice, care generează decizii şi acţiuni de prevenire sau contracarare a acestor riscuri. În cazuri aparte, intervenim nemijlocit pentru înlăturarea riscurilor existente.
Profit: Care este rolul SIS-ului în asigurarea securităţii economice a ţării?
V.V.: Încheierea epocii ostilităţii globale a două sisteme social-economice a scos pe prim-plan aspectele legate de concurenţă în economie. Nu e secret că ţările cu o economie mai dezvoltată desfăşoară o politică de lobare a intereselor şi companiilor devenite transnaţionale, care în mare măsură ţintesc diminuarea prezenţei şi influenţei firmelor autohtone. În acest sens, partea adversă utilizează potenţialul financiar, şi nu rareori, posibilităţile specifice ale organelor speciale şi ale structurilor afiliate, pentru a influenţa procesele ce au loc în R.Moldova în domeniul economic. Astfel, asigurarea securităţii economice, care constituie o componentă a sistemului securităţii de stat, este o direcţie prioritară în activitatea noastră.
Serviciul, prin activităţile sale specifice, întreprinde măsuri de asigurare contrainformativă a ramurilor strategice ale economiei cum ar fi sectorul energetic, sistemul financiar–creditar, obiectivele de importanţă vitală ş.a. O atenţie deosebită este acordată de către Serviciu ridicării eficienţei coordonării şi interacţiunii cu/sau între organele executive, în cazul apariţiei unor ameninţări de importanţă majoră. Toate aceste măsuri sînt realizate în strictă corespundere cu legislaţia în vigoare şi conform competenţelor SIS, fără implicare în activitatea altor organe de stat.
Profit: Care sînt cele mai mari riscuri economice, la care poate fi supusă Moldova şi care sînt acţiunile concrete ale Serviciului în contracararea acestora?
V.V.: Criminalitatea transfrontalieră, nivelul subdezvoltat al economiei, sărăcia şi dependenţa energetică rămîn principalele ameninţări la adresa securităţii R.Moldova. Problematica transnistreană este cel mai important obstacol în procesul de consolidare a securităţii statului. Actuală a devenit problema atacurilor „raider”, chiar dacă acest viciu nu este unul nou pentru economia naţională. Evident, lista riscurilor nu se limitează la acestea şi odată ce ele afectează sau pot submina statul, Serviciul le abordează pe toate în egală măsură. În ultimii 20 de ani, ameninţările s-au schimbat, în sens că schemele aplicate de mediul subversiv au devenit mai inteligente.
Profit: Care sînt acţiunile SIS-ului în domeniul contracarării fenomenului spălării banilor şi finanţării terorismului?
V.V.: În esenţă, Serviciul participă, în limita competenţelor legale, la procesul de prevenire şi contracarare a spălării banilor şi finanţării terorismului. Principalele pîrghii de intervenire se află în atribuţia altor autorităţi. Acţiunile noastre constau în descoperirea grupărilor care intenţionează sau folosesc sistemul bancar moldovenesc în procesul de spălare a banilor, în tandem fiind investigată destinaţia fluxurilor financiare suspecte, pentru a preveni şi contracara finanţarea terorismului. În acest scop, conlucrăm cu autorităţile antispălare din ţară şi de peste hotare. Periodic remitem evaluări şi propuneri către conducerea ţării, ministerele de resort cu privire la factorii, vulnerabilităţile şi lacunele sistemului financiar-bancar. Menţionez că spălarea banilor şi finanţarea terorismului sînt contracarate de către Serviciu şi prin abordarea fenomenelor ce le alimentează. De obicei, acestea au loc în urma obţinerii banilor din activităţi de crimă organizată şi din evaziuni fiscale de proporţii, inclusiv cu utilizarea firmelor-fantomă.
Profit: Dar cele în domeniul asigurării securităţii energetice a R.Moldova?
V.V.: Serviciul a comunicat autorităţilor de competenţă mai multe informaţii privitor la funcţionarea schemelor aplicate la importul de energie, ce determina majorarea preţului pentru consumatori, mecanismele de fraudă prin intermediul cărora întreprinderile strategice din domeniu acumulează datorii nefondate. Avînd în vedere dependenţa ţării de resursele energetice din exterior, putem vorbi despre necesitatea promovării unor politici în domeniu pentru a nu pune în pericol securitatea ţării.
În acest context, Serviciul realizează permanent evaluări şi intervine informativ, semnalînd intenţiile, premisele de sistare sau blocare a livrărilor de energie, în scopul prevenirii unor crize energetice. Sarcina de bază este identificarea schemelor frauduloase în domeniul energetic şi evitarea stabilirii unei dictaturi energetice în R.Moldova. Reiterez că o componentă esenţială în economie o reprezintă energia, iar dependenţa noastră de resursele energetice de import constituie o ameninţare, în particular pentru securitatea economică. Serviciul a efectuat investigaţii şi a prezentat informaţii, propuneri către autorităţile decizionale, cu privire la oportunitatea valorificării resurselor energetice regenerabile, autohtone.
Profit: Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă R.Moldova este contrabanda, fapt care îi reduce substanţial din atractivitatea sa economică pe plan extern. Ce acţiuni întreprinde SIS-ul pentru a combate acest fenomen, care în ultimii ani se pare că ia amploare?
V.V.: Serviciul desfăşoară activităţi constante pentru depistarea filierelor şi identificarea persoanelor implicate în acest fenomen, care subminează economia naţională. În funcţie de gravitatea riscurilor percepute, informaţiile sînt remise autorităţilor, iar în cazuri excepţionale antrenăm forţele şi capacităţile instituţiei noastre. Drept exemplu, am putea să menţionăm contracararea filierei contrabandei de proporţie cu droguri din Portugalia spre Federaţia Rusă, cu tranzitarea republicii, unde s-a demonstrat eficienţa colaborării între structurile statului cu partenerii din străinătate. Pe lîngă informaţiile transmise instanţelor la acest subiect, Serviciul a identificat lacunele legislative care stimulează fenomenul, prezentînd Guvernului, Parlamentului, Serviciului Vamal propuneri pentru înlăturarea lor.
Bineînţeles, un rol esenţial în acest context îl reprezintă Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM), care ne acordă suport în securizarea frontierei şi la contracararea manifestărilor criminalităţii transnaţionale. De exemplu, în acest an cu suportul EUBAM am descoperit cel mai mare depozit de ţigări de contrabandă din sud-estul Europei.
Profit: Pentru a realiza toate aceste acţiuni este necesară conjugarea eforturilor mai multor instituţii ale statului. Care sînt principalele instituţii din Moldova cu care SIS colaborează?
V.V.: Sînt de acord că, de unul singur, Serviciul nu va reuşi să asigure securitatea statului. Atît atribuţiile şi competenţele, cît şi responsabilităţile în acest proces sînt împărţite între mai multe instituţii. Important este şi rolul societăţii în asigurarea securităţii de stat. Ca principale instituţii de colaborare aş putea menţiona Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC), Banca Naţională a Moldovei (BNM).
Profit: Sectorul bancar este unul dintre cele mai importante din R.Moldova. SIS îşi aduce contribuţia la menţinerea securităţii financiare?
V.V.: În unele acţiuni expuse mai sus, se întrevede rolul Serviciului la asigurarea securităţii financiare. Totodată, contribuţia noastră este monitorizarea proceselor ce au loc în sectorul bancar, iar în cazul depistării situaţiilor de risc, informarea conducerii ţării, BNM, CCCEC, Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi altor autorităţi, pentru neadmiterea destabilizării sistemului financiar-bancar. Şi în cazul atacurilor raider asupra unor structuri financiare din Moldova, am reacţionat oportun, informînd anterior instanţele privitor la riscurile legate de mecanismul de recunoaştere a hotărîrilor de judecată din străinătate.
Profit: În ultimul timp, organele de drept din Moldova au contracarat cîteva tentative de spălare a banilor prin intermediul băncilor din R.Moldova. Cum credeţi, prin ce se explică interesul acestor grupări criminale transnaţionale de a folosi R.Moldova drept ţară de tranzit pentru legalizarea banilor de provenienţă ilicită?
V.V.: În primul rînd, sistemul financiar al R.Moldova este apreciat de către structurile internaţionale şi parteneri drept credibil şi ţara noastră nu face parte din lista statelor de risc sporit. Astfel, grupările criminale transnaţionale au testat scheme de legalizare a banilor murdari prin sistemul nostru bancar, încercînd să evite monitorizarea şi măsurile supraveghetorilor bancari internaţionali. Însă acestea sînt depistate şi contracarate eficient de structurile de resort din ţară. Un alt factor este sistemul bancar nemonitorizat din regiunea transnistreană, prin care sînt realizate transferuri suspecte.
Profit: În prezent, tot mai mult se vorbeşte despre faptul că, practic, în majoritatea instituţiilor statului există fenomenul corupţiei. Despre SIS s-a vorbit mai puţin la acest capitol. Să înţelegem că fenomenul corupţiei îi este străin Serviciului sau acesta este ascuns de ochii lumii?
V.V.: Corupţia nu este un fenomen ce poate fi ascuns. Structura organizaţională a Serviciului, controlul intern şi metodologia de selectare a cadrelor pentru încadrare conţin criterii şi exigenţe menite să prevină asemenea manifestări.
Profit: Ajutorul acordat din partea statului este suficient pentru a asigura o activitate eficientă a Serviciului?
V.V.: Finanţarea prevăzută nu acoperă necesităţile Serviciului în deplină măsură. Desigur că ne-am dori o susţinere pe măsura unui serviciu special modern.
Profit: În comparaţie cu instituţiile similare din alte state, cum aţi aprecia activitatea SIS-ului, ca instituţie menită să asigure securitatea statului?
V.V.: Nu există şi nu pot exista astfel de comparaţii. Activitatea Serviciului actual tinde să se alinieze la modelele europene de servicii speciale. Remarc anumite succese în acest sens, însă mai avem de lucru, pentru a atinge nivelul la care tindem. Dacă R.Moldova există ca stat suveran şi independent, este şi meritul Serviciului de Informaţii şi Securitate.■
Далее...
