Profitразделитель ссылочного текста №_12_2023, decembrie 2023

Tema numărului

Nr. 09_2010 (182), septembrie 2010

Tema numărului / numarul 09_2010 >


Alexandru Pincevschi

Un nume respectat în businessul autohton pentru perseverenţă, inventivitate şi stabilitate în tot ceea ce face. Timp de două decenii, cu paşi mici, dar siguri, Alexandru Pincevschi a reuşit să ridice o serie de afaceri de succes, deopotrivă invidiate şi lăudate de colegii de breaslă. În 1992, a intrat în businessul mare, conducînd compania „Elita-5”, care se ocupa pe atunci cu importul şi distribuţia carburanţilor pe piaţa R.Moldova. La început de mileniu însă, reorganizează „Elita-5” într-un holding cu activităţi diverse: mobilă, construcţii, centre comerciale, cluburi de fitness, dealer Fiat şi Alfa Romeo etc. Despre primii paşi în afaceri, principiile de care se conduce, filozofia de viaţă şi motivele pentru care nu se va muta niciodată din Moldova puteţi afla din cele 10 lucruri despre Alexandru Pincevschi.

1. Businessul privat – terra incognita

     Sînt originar din oraşul Făleşti. Primul meu serviciu a fost la o întreprindere de stat. În afaceri am intrat în 1987, cînd am procurat de la un prieten care urma să plece în SUA firma sa de construcţii şi lucrări de finisare. Începutul a fost foarte greu pentru că nu aveam idee cum se face businessul privat. Am muncit foarte mult şi în cîţiva ani volumul de lucrari ale companiei a crescut de zeci de ori. Tot atunci am înţeles că este cu mult mai bine să fii de sine stătător, să adopţi   decizii de unul singur, cu alte cuvinte - să faci aşa cum vrei tu. Este adevărat că în acest mod şi răspunderea este mai mare.
      Apoi, la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, am intrat în afacerile cu produse petroliere. Sînt unul dintre primii petrolişti din Moldova. Businessul a crescut repede, astfel că în 1997-1998 „Elita 5” a devenit cea mai mare companie de distribuţie a petrolului şi gazului lichefiat din Moldova. În 1999, aveam deja 42 staţii peco, majoritatea în complex cu  spălătorii auto, staţii de deservire tehnică, terminale-depozite pentru petrol şi  gaz lichefiat. 

2. Eu nu cîştig bani, eu fac afaceri

     Cum cîştig eu bani? Eu nu cîştig bani, eu fac afaceri. Pe parcursul vieţii am realizat mai multe proiecte reuşite, dar au fost şi afaceri care au adus pierderi. Nu-i cred pe acei businessmeni care susţin că toate afacerile le-au reuşit. Dacă ai mai multe afaceri, cu siguranţă undeva vei avea şi probleme sau pierderi. Banii cîştigaţi în afaceri îi reinvestim şi plătim salarii decente angajaţilor.

3. Rata norocului în afaceri este mică

     Nu sînt superstiţios în afaceri. Întotdeauna iau în calcul calităţile partenerului cu care urmează să colaborez. Acesta poate fi o persoană cu experienţă, dar cu viziuni şi caracter diferit, fapt care ne va crea dificultăţi în procesul de colaborare. Mulţi consideră că trebuie să ai noroc în business şi vorbesc despre mine ca fiind norocos în afaceri. Probabil, într-o măsură foarte mică este vorba şi de noroc, însă, pentru a reuşi, trebuie să ai intuiţie, să fii inteligent, responsabil, capabil să creezi o echipă bună, căci singur nu reuşeşti să le faci pe toate.

4. Confortul psihologic este foarte important în afaceri


      Mă bucur că am o echipă bună, oameni cu care lucrez umăr la umăr de peste 20 de ani. Părerea mea este că în relaţiile cu partenerii de afaceri şi angajaţii trebuie să ai un confort psihologic. Mulţi angajaţi sînt din prima zi cu mine, cu mulţi am lucrat la stat în perioada sovietică. Sînt persoane cu vîrste foarte diferite - de la 23 la peste 70 de ani. Recent, am sărbătorit cea de-a 76-a aniversare a unui angajat din Direcţia construcţii, care zilnic vine la serviciu, munceşte mult şi calitativ, respectînd termenele limită. Deşi avem mulţi colaboratori cu vîrstă solidă, permanent ne străduim să întinerim echipa. În viaţă nu le poţi cunoaşte pe toate aşa că angajez persoane care se pricep mai bine în anumite domenii.

5. Cînd voi avea timp, voi scrie o carte

     Cunosc mulţi oameni de afaceri atît din ţară, cît şi de peste hotare, în special din ţările cu care colaborăm  -  România, Ucraina, Rusia. Fiecare dintre ei a obţinut succese, dar s-a confruntat şi cu probleme, de altfel ca şi mine. Orice afacere  are două faţete – una a  succesului şi alta - care presupune multă muncă, probleme, riscuri, răspundere.
     Admir mulţi oameni de afaceri şi nu vreau să dau exemple arhicunoscute ca Bill Gates. Printre cărţile care m-au marcat este şi cartea lui Lee Iacocca, în care acesta relatează cum în anii ‘80 ai secolului XX a transformat compania Chrysler, aflată la acel moment în prag de faliment, în cea mai bogată firmă de automobile din SUA. Am învăţat foarte multe lucruri utile din această carte. Ceva mai tîrziu, cînd voi avea mai mult timp liber, poate voi scrie şi eu o carte despre cum am reuşit în afaceri.

6. Sînt bogat sufleteşte, în rest nu sînt sărac

     Bogat sînt, în primul rînd, sufleteşte, vorbind de avere şi active – nu sînt sărac. Banii sînt, în primul rînd, un instrument pentru investiţii şi pentru dezvoltarea ţării. Spun aceasta pentru că pe lîngă proiecte comerciale am realizat şi multe proiecte sociale, în special centrul de agrement pentru copii. În al doilea rînd, banii sînt un instrument pentru crearea echipei. De exemplu, la holdingul „Elita 5” lucrează peste două mii de angajaţi, care primesc lunar salarii decente şi îşi întreţin familiile. Cît îi trebuie omului pentru a fi fericit în viaţă: un apartament, o casă, o maşină, un costum şi o cămaşă.

7. Moldova are potenţial

     Aş putea pleca cu traiul peste hotare, mai ales că am multe rude în SUA, Australia, Germania şi Israel, însă niciodată nu am avut această intenţie. Moldova este ţara unde m-am născut eu şi cinci generaţii ale familiei Pincevschi. Aici mă simt confortabil, sînt o personalitate cu posibilităţi şi cu prieteni. Aici şi pietrele îmi zîmbesc. Moldova este, într-adevăr, o ţară deosebită.
     Cînd vorbesc cu străinii, le spun că Moldova este cea mai frumoasă şi cea mai verde ţară, cu cele mai frumoase femei şi cu oameni bogaţi sufleteşte. Moldova este o ţară cu potenţial bun, care ar putea atinge un nivel de dezvoltare ca, de exemplu, al Kuwaitului, chiar dacă nu avem petrol. Pentru aceasta însă sînt necesare investiţii, în special în dezvoltarea businessului mic şi cel mijlociu, stabilitate şi politicieni care să pună interesele ţării mai presus de interesele personale. Avem încă multe de făcut, dar sînt ferm convins că vom reuşi. Trebuie să fim realişti şi să înţelegem că într-o zi nu se construieşte nimic.

8. Sînt sentimental, dar trăiesc cu ziua de azi

     Îmi aduc aminte cu plăcere de timpurile Uniunii Sovietice, deoarece, orice ar spune unii politicieni, în acea perioadă s-au realizat şi multe lucruri bune. Noi eram tineri, energici şi plini de speranţe. Deşi sînt puţin sentimental, trăiesc totuşi cu realitatea. Cred că timpurile de azi sînt mai bune, deoarece sîntem independenţi, ne putem ocupa de afaceri private, putem călători fără restricţii în orice colţ al lumii, iar în magazine găsim de toate.

9. Italia impresionează

    În trecut, a fost o perioadă cînd mă aflam la serviciu atît timp cît era necesar. Acum lucrez nu mai mult de 7-8 ore pe zi. De patru ori pe săptămînă fac sport, iar seara obişnuiesc să ies cu familia în oraş. Încerc să dedic week-end-urile familiei. Aş vrea ca fiul meu, Eduard, care dispune de toate calităţile necesare, să preia în scurt timp afacerile mele, iar eu să fiu mai liber şi să iau doar cele mai importante decizii. Am şi o fiică de trei anişori - Erika. Este încă greu de spus cu ce se va ocupa în viitor. În general, eu cred că nu este bine să-ţi impui copiii să facă ceva. La moment, ei îi place să cînte şi să danseze.
     Îmi place foarte mult să merg împreună cu familia peste hotare, să călătorim. Revelionul, de obicei, îl petrecem în munţi în Elveţia, Austria sau Franţa. Îmi place foarte mult cultura, muzica şi bucătăria italiană, probabil pentru că sînt  aproape de noi prin acelaşi sînge latin.  De asemenea, îmi place agroturismul italian, care îţi oferă posibilitatea să vezi sate mici, dar foarte pitoreşti cu bucate tradiţionale delicioase. Posed limba italiană, pe care am învăţat-o fiind implicat în nişte proiecte cu italieni care în mare parte nu vorbesc engleza. Pe lîngă italiană, vorbesc idiş, engleza, germana, româna şi rusa.
      O altă ţară care m-a fermecat este Elveţia. Îmi place această ţară pentru că este foarte verde şi curată. De asemenea, am rămas impresionat de Finlanda, Germania, Suedia şi Spania. Altceva este SUA, care este o ţară industrială, mare, solidă, însă "nu este ţara mea". Cred că Moldova este mai frumoasă.

10. Businessmenii nu ar trebui să se implice în politică


     O carieră politică? Nu. Cred că politicienii trebuie să fie politicieni de meserie, diplomaţii - diplomaţi de carieră, iar noi, oamenii de afaceri, trebuie să creăm locuri de muncă şi să dezvoltăm businessul. Fiecare trebuie să-şi facă meseria sa. Sigur că şi oamenii de afaceri trebuie să aibă o poziţie cetăţenească. Mulţi dintre noi au o anumită influenţă asupra politicului, dar ar fi mai bine să nu ne implicăm în politică.

Далее...

Microbuze-autobuze: care pe care?

În scurt timp, locuitorii Chişinăului vor deveni martorii unei „lupte” crîncene dintre adepţii diferitelor puncte de vedere asupra soluţionării problemei transportului public în capitală. Locuitorii municipiului vor fi ademeniţi atît de cei care le propun să treacă la autobuze ecologice, cît şi de cei care se pronunţă pentru menţinerea pe rute a microbuzelor. Şi aşa cum atît în spatele autobuzelor, cît şi al microbuzelor se află persoane cu interese, „lupta”, cu siguranţă, va fi cîştigată de cei, al căror lobby va fi mai puternic.

     În ultimii ani, în Chişinău, dar şi pe întreg teritoriul ţării, microbuzele se bucură de o mare popularitate, aceasta chiar în pofida faptului că  mulţi pasageri se plîng de calitatea proastă a serviciilor prestate de acestea. De exemplu, orăşenii au obosit deja de saloanele murdare, de faptul că şoferii fumează, sînt vulgari şi circulă cu muzica dată la maximum. La fel de acută este şi problema supraaglomerării drumurilor, care apare inclusiv din cauza unui număr foarte mare de microbuze. O altă incomoditate ţine de faptul că acestea nu lucrează conform orarului, iar şoferii nu respectă un grafic al circulaţiei. Mai mult decît atît, există antreprenori care pun microbuzele în circulaţie doar în orele de vîrf. Iar felul în care şoferii conduc microbuzele îngreunează şi mai mult situaţia accidentară în oraş. Potrivit datelor Poliţiei Rutiere, în anul 2009, au avut loc 101 accidente cu implicarea transportului public din Chişinău, în rezultatul cărora au avut de suferit 173 de persoane, iar nouă au decedat. Doar de la începutul anului curent, în capitală au avut loc 111 accidente cu implicarea transportului public.
      Federaţia Sindicatelor Transportatorilor şi Drumarilor  din Moldova consideră că este necesar de a reduce numărul microbuzelor şi de a-l majora pe cel al autobuzelor pentru a decongestiona traficul, cel puţin, în centrul capitalei.
      Boris ROJNEVSCHI, preşedintele Federaţiei Sindicatelor: În Moldova lipseşte o viziune clară în ceea ce priveşte transportul auto de pasageri. De aceea este necesar de a trece treptat la unităţi de transport mult mai încăpătoare, care vor corespunde şi cerinţelor ecologice. Microbuzele trebuie să devină unităţi de transport suplimentare pentru transportul public, nu să-l înlocuiască. Preponderent, acesta trebuie utilizat în locuri greu accesibile sau în direcţii cu un flux mai redus de pasageri. Nici într-un caz însă microbuzele nu trebuie utilizate pe traseele unde circulă transportul public, reducînd, astfel, din eficienţa economică a acestuia. Microbuzele şi-au jucat rolul lor în perioada de tranziţie, acum însă primăria poate achiziţiona sute de unităţi de troleibuze şi autobuze moderne. În cazul în care alături de acestea pe traseele respective vor lucra şi microbuzele, efectul economic al transportului public va fi redus la zero. În ţările europene transportul public este de mari dimensiuni şi încăpător. Noi nu ar trebui să rămînem în urmă la acest capitol.
      A renunţa definitiv la microbuze nu este nevoie. Acestea sînt necesare oraşului, chiar şi din simplul considerent că oferă posibilitate locuitorilor capitalei să circule rapid prin oraş şi la un preţ mult mai redus decît în cazul taximetrelor. Nu este exclus că renunţarea la acest mijloc de transport va trezi şi un val de nemulţumiri în rîndul transportatorilor. Mai mult decît atît, în cazul excluderii definitive a microbuzelor din circuit, cel puţin, trei mii de şoferi şi tehnicieni vor rămîne fără serviciu, iar bugetul municipal va pierde circa 15-16 mil. lei anual.
     Preferinţele pasagerilor în ceea ce priveşte transportul public nu diferă însă prea mult. Rutele de maxi-taxi sînt foarte solicitate, mulţi pasageri recunoscînd că utilizează acest mijloc de transport din considerentul că este mai rapid. Autobuzele sînt utilizate de pasageri doar în cazul în care pe traseul respectiv nu circulă alt mijloc de transport. Şi seara microbuzele circulă mai tîrziu decît autobuzele. Mobilitatea microbuzelor – este principalul motiv graţie căruia acestea au cucerit pasagerii. Chiar dacă aţi nimerit în ambuteiaj, microbuzul, în comparaţie cu autobuzul, poate să alunece mult mai simplu printre autoturisme. Însă anume din acest considerent de multe ori ele încalcă şi regulile de circulaţie, din care cauză au loc accidente rutiere. Sînt însă şi dintre acei care consideră microbuzele unităţi de transport nesigure.
     Boris ROJNEVSCHI: Nu ar fi rezonabil din punct de vedere economic să eliminăm definitiv acest mijloc de transport, dar nici confortabil pentru pasageri. Multe rute nu pot dispărea în întregime. În schimb, să-i disciplinăm pe transportatorii privaţi şi, în primul rînd, pe proprietarii rutelor de maxi-taxi este strict necesar. De asemenea, trebuie să oprim majorarea anuală a numărului de microbuze. Dacă în anul 2000 numărul acestora era de peste 1000, acum este vorba de circa 2000. În rezultatul unei creşteri atît de dinamice, transportul public va suporta întotdeauna pierderi, chiar şi în cazul majorării preţului pentru călătorie. Nimeni nu ştie ce număr de pasageri transportă zilnic un microbuz, deoarece acest lucru nu se contabilizează. Prin urmare, nu cunoaştem nici cîţi bani trec pe lîngă buget şi ajung în buzunarele proprietarilor de microbuze. În cazul transportului public există, cel puţin, control. Problema cea mai mare a acestuia însă este competitivitatea lui. Zilnic, pe străzile oraşului circulă circa 1,7 mii microbuze (cele luate la evidenţă). Situaţia însă nu poate continua aşa. Principala problemă a primăriei în această chestiune este căutarea fondurilor pentru activitatea transportului public. În întreaga lume acesta este asigurat de stat, întrucît acest domeniu de activitate nu este unul rentabil. Dar de unde statul poate avea bani în condiţiile în care aceştia nu vin în buget în numărul necesar.
      Pentru a asigura transportatorilor o activitate eficientă, este necesar de a optimiza reţeaua de microbuze atît a celor care circulă prin oraş, cît şi a celor care circulă pe traseele naţionale şi internaţionale. Totodată este necesar de a repartiza corect microbuzele pe rute şi a nu permite majorarea numărului acestora, cu excepţia zilelor de sărbătoare. La fel de important este să se elimine activitatea ilegală a autobuzelor de rută.
      Boris ROJNEVSCHI: Fluxul redus de pasageri pe rutele internaţionale este legat de faptul că microbuzele circulă peste fiecare 10-15 minute, întrecîndu-se, practic, unul cu altul. Anume din aceste considerente este necesar de a stabili un grafic de circulaţie clar şi de a majora intervalul de plecare. Bineînţeles, că stăpînul maşinii trebuie să-şi recupereze banii pentru biletele nevîndute şi anume din aceste considerente preţul biletelor este foarte mare. Însă cu cît mai multe locuri sînt în autobuz, cu atît mai mici sînt preţurile biletelor. Utilizarea autobuzelor mari va influenţa pozitiv şi asupra politicii tarifare în acest domeniu.
      Din punctul de vedere al securităţii, standardelor ecologice, dar şi al nivelului de cultură, întreţinerea autobuzelor este destul de eficientă. Este necesar însă un document legislativ, care ar reglementa activitatea transportatorilor privaţi sau să fie modificată baza legislativă, astfel încît administratorii rutelor să poată fi traşi la răspundere.
      Pentru început însă, odată cu punerea în circulaţie a 90 de troleibuze noi, promise de primărie, este necesar de a reduce cu, cel puţin, 15-20% numărul microbuzelor şi a le transfera pe alte trasee.
      Moldova trece printr-o perioadă în care se dezvoltă intens acest gen de transport - microbuzele, dar nu este exclus că în viitorul apropiat cantitatea va trece în calitate şi pe trasee vor apărea autobuze spaţioase. Dar, pentru început, este necesar de a repartiza corect piaţa – de a echilibra numărul microbuzelor cu cel al autobuzelor spaţioase. Abia atunci cînd va fi realizată această balanţă s-ar putea ca microbuzele să înceapă să părăsească acest segment sub influenţa cererii de pe piaţă. Pe măsura dezvoltării afacerilor, antreprenorii vor realiza că maxi-taxi-urile nu sînt întotdeauna rentabile. Astfel, în schimbul microbuzelor vor veni autobuze spaţioase, dar cel mai important - ecologice, deoarece necesitatea acestora este determinată de lungimea traseului şi de fluxul de pasageri.

Далее...

Iluzia securităţii biometrice

De la 1 ianuarie 2011, autorităţile moldovene nu vor mai elibera paşapoarte tradiţionale, ci doar biometrice. Totuşi paşapoartele de tip vechi vor putea fi utilizate pînă la expirarea lor. Guvernul de la Chişinău susţine că această reformă este cerută de Uniunea Europeană în scopul facilitării procesului de liberalizare a regimului de vize. În acelaşi timp, o bună parte dintre cetăţenii mai multor ţări în care a fost deja introdusă obligativitatea paşapoartelor biometrice califică acest lucru drept „îngrădire a libertăţilor cetăţeanului”.

Preţul visului european

      Explicaţia guvernanţilor noştri este scurtă şi superficială. De fapt, toate acţiunile guvernelor din ultimii ani începeau cu expresia clasică ”aşa o cere integrarea europeană”, deşi perspectivele unei integrări în marea familie europeană sînt foarte îndepărtate şi indescifrabile, odată ce Europa nu are planuri pentru extindere şi este nemulţumită de ”pierderile financiare” cauzate de aderarea Bulgariei şi României în 2007. Mai mult decît atît, recesiunea din Grecia a scuturat din temelii zona euro, iar economiile ”flămînde” ale unor state precum Grecia sau Spania înghit banii ţărilor mai avute ca Germania şi sporesc nemulţumirea în rîndurile eurocetăţenilor în general. În acest sens, presa a scris în repetate rînduri că, în pofida crizei, grecii continuă să cheltuiască prea mulţi bani pe cumpărături, iar nemţii îşi strîng cureaua ca să-i scoată pe eleni din datorii.
     În plină criză economică şi cu şanse mici de integrare europeană, Guvernul ne promite facilitarea regimului de vize cu UE în schimbul unor paşapoarte biometrice la costuri usturătoare pentru salariul unui moldovean de rînd. Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor a promis să depună eforturi pentru a reduce preţul actual de 75 euro pentru un paşaport biometric pînă la 250 lei (15 euro), preţul actual al unui paşaport simplu. Problema nu constă însă în bani, ci în securitatea acestui nou tip de acte şi dreptul la viaţă privată. Nimeni dintre autorităţi nu s-a obosit să explice cetăţenilor riscurile implementării tehnologiei biometrice sau măcar să ofere posibilitatea cetăţeanului să aleagă ce fel de paşaport doreşte să deţină, căci, cu începere de la 1 ianuarie anul viitor, nu vor mai fi perfectate paşapoarte tradiţionale. Vrînd-nevrînd, cetăţeanul va fi impus să-şi perfecteze paşaport biometric. În aceste condiţii ne întrebăm:  acest lucru lezează sau nu drepturile şi libertăţile cetăţeneşti?
     Dacă autorităţile moldovene îşi fac griji pentru securitatea informaţiilor personale ale cetăţenilor R.Moldova, atunci de ce nici Ministerul Afacerilor Interne şi nici Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor nu au ieşit cu vreun raport despre numărul cazurilor de furt de identitate, pericolul falsificării actualelor acte de identitate sau lipsa securizării actelor obişnuite de hîrtie? Deoarece orice exerciţiu de fortificare a securităţii trebuie să aibă la bază nişte realităţi concrete. Or, dacă autorităţile noastre merg pe ideea că tot ceea ce este european este mai bun, atunci poate trecem în curînd şi la răspîndirea culturilor modificate genetic ca să gustăm şi noi din fructele şi legumele sintetice “a la Europa”.

Cine deţine informaţia, deţine şi puterea

     Pentru a înţelege mai bine rezultatele securizării biometrice a paşapoartelor, să vedem pentru început în ce constau acestea. Paşapoartele biometrice sînt o combinaţie dintre actele tradiţionale de hîrtie şi tehnologia contactless smart card (carduri pentru stocarea şi procesarea informaţiei prin unde radio). Paşapoartele au la bază un cip de tip RFID (identificare prin frecvenţă radio) care poate fi citit de la distanţă fără de ştirea titularului. Pe lîngă informaţia tradiţională despre titular, paşapoartele biometrice mai păstrează şi fotografia digitală a acestuia, amprentele digitale, certificatul electronic, grupa sangvină şi alte date recunoscute de standardele internaţionale. Aici apare o întrebare firească: despre care alte date este vorba?
     Din experienţa ţărilor cu tradiţii în implementarea paşapoartelor biometrice precum SUA, reiese că din categoria “alte date” pot face parte asigurarea medicală, contul bancar, date despre tranzacţiile economice, carnetul de conducere etc. Cu alte cuvinte, o viaţă întreagă poate fi stocată pe un cip şi, respectiv, citită de oricine dispune de utilajul necesar.
      De asemenea, posesorul unui asemenea paşaport cu cip nu intră în categoria persoanelor autorizate, care pot citi informaţia stocată pe acesta. Reiese că datele mele persoanele sînt în gestiunea nu ştiu cui, iar eu ca titular nu am dreptul nici măcar să ştiu despre ce informaţii este vorba.
      Este normal să ne întrebăm unde sînt stocate informaţiile de pe cipuri? Sînt acestea criptate, iar dacă da, cu ce tehnologie? Cine are acces la datele în format electronic şi în ce condiţii? Există oare o bază de date unică cu informaţiile de pe cipurile cetăţenilor? Statele comunitare vor avea acces la această bază de date? Cu siguranţă, şirul întrebărilor poate continua, problema însă constă în faptul că libertatea cetăţeanului este îngrădită, iar cipurile prezintă un pericol pentru viaţa privată a fiecăruia dintre noi. De unde ştiu eu, un cetăţean de rînd, în ale cui mîini va ajunge informaţia mea personală? Într-o ţară ca Moldova, unde corupţia se simte ca la ea acasă, poate oare statul garanta buna-credinţă a funcţionarilor săi?
      Pe de o parte, dacă informaţiile de pe cip nu vor fi criptate, atunci apare instantaneu riscul accesării acestora de persoane fără de autorizaţia necesară să o facă. Pe de altă parte, ştim cu toţii că cipurile pot fi clonate sau reproduse de orice persoană cu puţine cunoştinţe şi tehnologia necesară pusă la dispoziţie. Să presupunem că datele de pe cip vor fi totuşi criptate, însă specialiştii în domeniu au demonstrat că toate nivelurile actuale de protecţie pot fi înlăturate. În acest sens, au fost create şi programe de generare a cheilor de acces.
     

Cît de legală este impunerea paşapoartelor biometrice?

     Din punct de vedere juridic, măsura introducerii actelor biometrice încalcă legile naţionale, dar şi cele internaţionale ce consfinţesc libertatea persoanei. De exemplu, potrivit articolului 54 din Constituţie, în R. Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Atunci ne întrebăm, cu ce drept statul ne  va impune să ne perfectăm din 2011 paşapoarte biometrice, dacă unii dintre noi, din diverse motive, preferăm să ne perfectăm paşapoarte obişnuite? 
      Chiar şi legislaţia europeană se bate cap în cap în privinţa obligativităţii amprentelor digitale din noile paşapoarte. Pe de o parte, statele UE îşi impun prin lege cetăţenii să treacă la paşapoarte digitale, iar pe de altă parte Curtea Europeană a Drepturilor Omului condamnă vehement reţinerea amprentelor digitale fără de temei juridic. Numai persoanele suspectate de comiterea unor infracţiuni sînt obligate să-şi lase amprentele în bazele de date ale poliţiei. Acum însă şi cetăţenii de bună-credinţă sînt obligaţi să-şi lase amprentele ca nişte infractori, pentru ca Europa să se simtă în siguranţă.

Rădăcinile paşapoartelor biometrice
 
     Acordul Schengen, semnat în 1990 de o serie de state europene, prevede că tuturor cetăţenilor UE trebuie să li se elibereze cărţi electronice de identitate. Moldovenii, ca parte terţă, vor fi obligaţi să deţină paşapoarte biometrice pentru a putea călători în statele Schengen. Sigur, aceasta se va întîmpla atunci cînd statele din zonă vor perfecta astfel de acte de identitate pentru toţi cetăţenii lor.
     În multe state UE au avut loc proteste în masă la tema introducerii obligatorii a actelor biometrice, iar motivaţia rezidă în textul Acordului Schengen care desconsideră prezumţia nevinovăţiei, odată ce orice cetăţean poate fi supus urmăririi şi poate fi reţinut pentru o simplă bănuială. De exemplu, articolul 96/2 al Acordului prevede că un cetăţean străin va fi supus urmăririi ”dacă pe seama  acestuia există temeinice presupuneri că a săvîrşit infracţiuni grave sau pe seama lui există indicii certe că intenţionează să săvîrşească fapte infracţionale pe teritoriul unei ţări membre UE”.
     În baza Acordului Schengen a fost creat Sistemul de Informaţii Schengen (SIS). Sistemul este un program de îndosariere electronică, ce conţine date despre cetăţeni precum nume, prenume, porecle, data naşterii, locul naşterii, naţionalitatea, dacă persoana deţine arme, dacă este agresivă, dacă are antecedente penale etc. SIS conţine peste 15 mil. de înregistrări, care sînt stocate în Centrul SIS din Strasbourg. Datele SIS pot fi accesate de instituţiile de drept ale statelor membre, fapt ce a stîrnit proteste în Europa vizînd securitatea depozitării informaţiilor, odată ce calculatoarele conectate la sistem (SIS are capacitatea de 500 mii de conectări) pot fi infestate cu diferiţi viruşi.
     La începutul anului 2009, Parlamentul European a adoptat un plan de biometrizare a actelor de identitate comunitare, de care au scăpat doar copiii, pentru că amprentele lor digitale se modifică odată ce cresc. Totuşi toţi copiii vor avea paşapoarte biometrice din care vor lipsi doar amprentele. Persoanele fără de mîini sau zidarii, care îşi rod deseori amprentele din cauza specificului muncii lor, vor fi trecuţi în lista persoanelor cu disabilităţi, pentru ei fiind perfectate paşapoarte temporare pentru 12 luni. În acelaşi timp, nu este clar în ce ţări vor avea aceştia dreptul să călătorească. Mulţi politicieni europeni de extremă dreaptă şi stîngă au criticat acest element de securizare, căci el este discriminatoriu şi constituie o îngrădire a drepturilor cetăţeneşti. 

Din experienţa statelor europene

     Ironia sorţii constă în faptul că autorităţile moldovene ne impun paşapoarte biometrice în condiţiile în care nu toţi cetăţenii UE deţin astfel de acte de identitate. Mai mult decît atît, potrivit legislaţiei UE, numai statele semnatare ale Acordului Schengen (25 state UE) sînt obligate să perfecteze acte de identitate biometrice cu amprentele digitale, celelalte se pot limita la poza electronică.
     Exemplul de peste Prut este mai aproape de noi, căci şi autorităţile române au decis din 2011 să treacă la emiterea exclusivă a paşapoartelor biometrice. O serie de asociaţii pentru protecţia drepturilor omului şi, mai ales, grupuri de religioşi au protestat împotriva unei astfel de legi. Mai mulţi ortodocşi români au catalogat actele biometrice drept o ”lepădare de Isus”. Românii au colectat semnături pentru desfăşurarea unui referendum la subiectul obligativităţii actelor biometrice, totuşi Parlamentul ţării vecine a votat o lege prin care, începînd cu anul viitor, românii vor putea perfecta numai acte de identitate de tip nou.
      Ţara cu cel mai mare număr de referendumuri organizate vreodată, Elveţia, nu a putut trece subiectul introducerii noilor acte fără a se consulta cu poporul. Actele biometrice au cîştigat la limită, 50,14% dintre eleveţieni s-au pronunţat pentru implementarea buletinelor şi paşapoartelor biometrice, iar 49.9% au votat împotrivă.
      După tragedia din 11 septembrie 2001, Guvernul american a investit enorm în sistemul de securitate, o condiţie obligatorie fiind şi perfectarea actelor biometrice pentru toţi americanii. De cinci ani deja, cetăţenii străini nu pot intra în SUA şi nici nu pot obţine viză dacă nu deţin paşaport biometric.
Germanii în colaborare cu olandezii au dezvoltat un business profitabil din producerea cipurilor RFID. Nemţii planifică să extindă domeniile de utilizare a cardurilor de identitate, oferind posibilitatea cetăţenilor de a se identifica pe Internet, utilizînd un aparat de citire a cardului. După înregistrare şi cu ajutorul unui cont on-line poţi efectua diferite tranzacţii, de exemplu, poţi cumpăra muzică.
      Spiritualitatea ortodoxă greacă s-a opus luării amprentelor pentru actele de identitate şi s-a pronunţat împotriva codului de identificare de 13 cifre, însă autorităţile elene au rămas reci la protestele preoţilor şi călugărilor.
      Cetăţenii conservatori din Irlanda şi Marea Britanie s-au opus cu vehemenţă introducerii noului tip de acte, de fapt aceste state, deşi sînt membre ale UE, nu fac parte din Spaţiul Schengen. Totuşi  autorităţile britanice vor să adopte o lege în baza căreia britanicii vor fi nevoiţi să-şi perfecteze acte biometrice. Potrivit posibilelor amendamente legislative, englezilor, care vor refuza să-şi perfecteze acte biometrice, li se va îngrădi treptat accesul la diferite servicii, precum dreptul de a cumpără proprietăţi, de a deţine cont bancar, de a călători în exteriorul ţării, de a avea carnet de şofer, de a închiria o casă, de a rezerva o cameră de hotel şi chiar dreptul de a vota.

Iluzia libertăţii

     Deşi par un pas firesc într-o lume informatizată, actele biometrice de identitate prezintă un prejudiciu enorm pentru libertatea cetăţeanului. În schimbul unei securităţi incerte (nu a fost demonstrat avantajul actelor biometrice faţă de cele tradiţionale pentru oamenii simpli, ci doar pentru stat care îşi poate controla mai uşor cetăţenii), viaţa noastră privată devine o carte deschisă pentru zeci de agenţii guvernamentale şi organe de forţă din toată Europa. Nu ar fi o surpriză dacă în scurt timp cipurile din acte vor fi folosite şi pentru determinarea locului aflării titularului.
     Noile tehnologii se bazează tot mai mult pe controlul şi supravegherea acţiunilor persoanei, fapt ce ne aduce aminte de regimurile totalitare. Cu regret, atît autorităţile moldovene, cît şi cele europene nu au găsit de cuviinţă să argumenteze exhaustiv necesitatea perfectării actelor electronice, în schimb ne hrănesc cu iluzia securităţii într-o ”închisoare” biometrică, în care orice mişcare a cetăţeanului de bună-credinţă poate fi monitorizată. Nu vi se creează impresia că libertăţile cetăţeanului au fost uitate? 

     P.S. Promitem să revenim cu analize la aceeaşi temă, în care va fi prezentată poziţia autorităţilor moldovene, precum şi a organizaţiilor naţionale pentru protecţia drepturilor omului. 

Далее...

Fructele şi legumele discordiei

După ce la începutul verii Rusia a rebutat peste 1,3 mil. litri de vin moldovenesc sub pretextul că acesta ar conţine substanţe nocive, spre sfîrşitul lunii august a venit rîndul fructelor şi legumelor. În luna august, Serviciul federal pentru supraveghere veterinară şi fitosanitară al Rusiei, Rosselhoznadzor, a interzis la peste 100 de companii moldoveneşti să exporte fructe şi legume pe piaţa rusă pe motiv că produsele acestora nu corespund cerinţelor de calitate.

     Piaţa rusă este una tradiţională pentru exportatorii de fructe şi legume din R.Moldova, care livrează în Federaţia Rusă circa 80% din producţia agricolă. În ultimii ani, Moldova nu s-a confruntat cu probleme serioase în ceea ce priveşte calitatea produselor agricole exportate în Rusia, de aceea decizia Rosselhoznadzor-ului de a interzice mai multor companii exportul de fructe şi legume pe motiv că acestea ar conţine un nivel înalt de pesticide şi toxine extrem de periculoase sănătăţii a fost una neaşteptată pentru mai multă lume.
     Zeci de camioane încărcate cu fructe şi legume din Moldova au fost stopate la mai multe puncte de trecere a frontierei în Rusia, chiar dacă majoritatea exportatorilor aveau încheiate contracte de livrare a fructelor şi legumelor cu companiile din Rusia, iar unii exportatori primiseră chiar şi bani în avans pentru marfa care urmau să o livreze companiilor ruseşti. Mai mult decît atît, companiile exportatoare nu au primit niciodată atenţionări din partea Rusiei în ceea ce priveşte calitatea produselor exportate. La moment, cei mai afectaţi de stoparea parţială a exportului de fructe sînt exportatorii de mere, pere, piersici şi caise, care exportă pe piaţa rusească de la 60% la 90% din producţia recoltată. Ministerul Agriculturii a întocmit o nouă listă de exportatori care a fost trimisă la Moscova, însă, deocamdată, Rosselhoznadzor nu s-a pronunţat pe marginea acesteia. În noua listă au fost incluse 140 de companii dintr-un număr de 360 de solicitanţi.
Întîmplător sau nu, dar problema stopării parţiale a exporturilor de vinuri, fructe şi legume în F.Rusă a apărut la scurt timp după ce preşedintele interimar Mihai Ghimpu a decretat ziua de 28 iunie 1940 drept Zi a ocupaţiei sovietice. Politicienii susţin că sistarea exportului atît de produse vinicole, cît şi de fructe şi legume nu are nimic în comun cu acest decret, fiind vorba, în opinia lor, de „o problemă tehnică”, ce urmează a fi soluţionată în cel mai scurt timp.
     Mai mulţi analişti, economici de la Chişinău, dar şi autorităţile au calificat acţiunile ruşilor din anul 2010 în ceea ce priveşte rebutarea producţiei vinicole şi stoparea exportului de fructe şi legume ca fiind un şantaj economic.
     Viorel CHIVRIGA, analist economic: În condiţiile în care pe parcursul ultimilor ani Moldova nu a avut probleme cu F.Rusă în ceea ce priveşte exportul producţiei agroalimentare, ceea ce se întîmplă în acest an, odată cu venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană, demonstrează că există probleme serioase între aceste două ţări. Cu siguranţă, acţiunile legate de stoparea exporturilor de fructe şi legume au conotaţie politică. În opinia mea, o mare parte din vină faţă de acţiunile Rusiei o poartă Guvernul Moldovei şi, în special, Ministerul Agriculturii. În anul 2008 ministerul a încheiat un memorandum cu Rusia potrivit căruia unei firme i se poate interzice exportul doar dacă aceasta a avut, cel puţin, trei încălcări în ceea ce priveşte calitatea produselor alimentare. De fapt, normele de calitate impuse Moldovei de Rusia au fost mult mai drastice decît pentru alte ţări. În aceste condiţii, ministerul trebuia să negocieze cu partea rusă, astfel încît Moldova să poată exporta produse pe piaţa rusă la standarde de calitate similare celor din alte ţări. Desigur că pierderile companiilor exportatoare de fructe şi legume în Rusia provocate de această inderdicţie sînt foarte mari, însă acestea vor fi şi mai mari dacă Moldova nu va negocia condiţiile de export în mod transparent şi nu va respecta în acelaşi timp cerinţele impuse de F.Rusă.
     Printre cele 33 de întreprinderi moldoveneşti care au fost acceptate de Rusia pentru exportul de fructe şi legume se numără şi întreprinderea „Agrolibimpex” SRL din raionul Drochia, care de mai bine de opt ani exportă fructe şi legume în Rusia şi nu i s-a reproşat niciodată că ar avea probleme în ceea ce priveşte calitatea produselor.
     Lilian BURDUJA, directorul întreprinderii „Agrolibimpex”: Ori de cîte ori exporturile de fructe şi legume în Rusia au fost stopate, întreprinderea noastră nu a fost afectată de acest lucru. În fiecare an ne aflăm primii pe lista companiilor cărora le este permis exportul de fructe şi legume în F.Rusă. Începînd cu anul 2003, exportăm pe piaţa rusă, în special, mere, iar întreprinderile ruse care le achiziţionează apreciază înalt calitatea acestora. În anul 2009 am exportat în Rusia peste 1,5 mii tone de mere. Credem că în acest an vom exporta cu 100 tone mai puţin pe motiv că productivitatea fructelor este mai scăzută. În ceea ce priveşte interzicerea exportului în Rusia, nu cunosc motivul acestei interdicţii, dar nu exclud că la baza ei s-au aflat motive obiective.
     De fapt, această interdicţie a adus pe ordinea zilei o problemă importantă, cea a  diversificării pieţei de desfacere a mărfurilor. Deşi autorităţile au promis să rezolve această problemă, deocamdată, nu au fost înregistrate prea mari succese la acest capitol. De-a lungul anilor, Moldova s-a concentrat asupra exportului doar în Rusia, fapt care acum o costă. Şi nu puţin. Cu siguranţă, tentativa de căutare a unor pieţe noi de desfacere în condiţiile în care Rusia a declarat producţia moldovenească de proastă calitate nu are prea mari sorţi de izbîndă. Cu certitudine, „publicitatea” făcută de Rusia fructelor şi legumelor moldoveneşti nu va deschide prea mari perspective de export pe alte pieţe, cu atît mai mult pe piaţa  europeană, unde se pune un accent deosebit pe calitatea produselor. 
Chiar dacă interdicţia de a exporta produse agricole în Rusia pare să aibă subtext politic, credem că zicala „fără foc nu iese fum” îşi are şi ea dreptul la existenţă în acest caz. Nu este exclus că o parte din vină o poartă înşişi exportatorii şi autorităţile moldoveneşti, care nu au atras suficientă atenţie asupra calităţii produselor exportate, ci s-au bazat pe principiul „piaţa Rusiei este mare şi acceptă orice produs”. Adevărul este că Rusia s-a schimbat şi deja îşi permite să facă o selecţie a produselor importate, iar asemenea ţări mici ca Moldova ar fi bine să nu ofere motive în plus pentru blocarea exporturilor pe această piaţă imensă pentru care se dă o luptă intensă.

Далее...

Economia a fost salvată

Pe 25 septembrie 2010, Guvernul Filat, constituit din cele patru componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), împlineşte un an de activitate. În opinia consilierului principal de stat, purtătorului de cuvînt al premierului, Igor Volniţchi, anul care a trecut a fost unul dificil, în condiţiile în care „fosta guvernare a lăsat ţara într-o stare dezastruoasă”. Cu toate acestea, susţine Igor Volniţchi, Guvernul a reuşit să depăşească situaţia complicată şi chiar a înregistrat o uşoară creştere economică. Potrivit consilierului principal de stat, rezultatele ar fi fost şi mai bune dacă executivul ar fi avut în faţă patru ani de guvernare şi nu ar fi simţit în toată această perioadă presiunea factorului electoral.

     Profit: Dle Volniţchi, intrăm în perioada campaniei electorale cînd toate forţele din cadrul AIE au nevoie de rezultate economice pozitive pentru a convinge electoratul să le acorde vot de încredere la viitoarele alegeri. În acest context, care ar fi principalele rezultate economice înregistrate de Guvernul Filat pe parcursul unui an de activitate?
     Igor Volniţchi: Pentru început, trebuie să spunem că Guvernul Filat a preluat ţara într-o profundă criză economică. Astfel, în momentul realizării transferului de putere, prognoza anuală a deficitului bugetar raportat la Produsul Intern Brut era de 16%, echivalentul în cifre a peste 8 mlrd. lei. Cu alte cuvinte, dacă bugetul pentru anul 2009 era prognozat la nivelul de 17 mlrd. lei la partea venituri, atunci 8 mlrd. lei sau circa jumătate din bugetul ţării nu exista. Nu erau bani nici pentru cele mai elementare cheltuieli, situaţia fiind mai mult decît dezastruoasă, ţara riscînd să intre în incapacitate de plată în luna octombrie a anului trecut. Prin urmare, principala sarcină a Guvernului era să asigure supravieţuirea ţării, iar pentru aceasta era nevoie de realizarea unor măsuri energice. Prima a fost elaborarea şi aprobarea unui plan de relansare şi stabilizare economică a ţării, în baza căruia a fost obţinut suport din partea partenerilor de dezvoltare, în special din partea FMI-ului. Acest fapt ne-a permis să supravieţuim la prima etapă. La cea de-a doua etapă, Guvernul a demarat importante reforme structurale, care au vizat liberalizarea comerţului exterior, facilitarea activităţii de întreprinzător. Astfel, în primele trei luni ale anului curent am reuşit să depăşim recesiunea şi să înregistrăm prima creştere economică de 4,7%. Ar mai fi de menţionat că, în primele şapte luni ale anului curent, acumulările bugetare au atins un nivel cu mult peste limita anului trecut. Acest fapt ne-a permis să constatăm că economia ţării a fost salvată.
     Profit: În acelaşi timp, opoziţia, în campania sa electorală, va atrage atenţia asupra eşecurilor sau problemelor nesoluţionate de Guvern. Care ar fi acestea?
     I.V.: Evident că s-ar fi putut obţine rezultate şi mai bune cu condiţia că nu am fi moştenit ţara într-o stare dezastruoasă, iar actualul Guvern nu ar fi fost obligat să repare greşelile fostului Guvern, care prea mult timp a negat existenţa crizei.
     Profit: Care sînt cauzele care nu au permis Guvernului să realizeze toate sarcinile trasate? De exemplu, putem spune că divergenţele din cadrul AIE au avut un impact negativ asupra activităţii Guvernului?  
      I.V.: Nu ştiu dacă putem vorbi de careva divergenţe, chiar dacă au fost înregistrate unele puncte de vedere diferite, inclusiv în probleme principiale. Şi asta este absolut normal, deoarece AIE este o coaliţie a patru partide, care dincolo de faptul că au multe idei comune, au şi puncte de vedere diametral opuse. Acest lucru s-a văzut atunci cînd s-au pus în discuţie probleme importante pentru o parte a societăţii, dar contestate de cealaltă parte. În general, în actul guvernamental accentul politic nu prea s-a simţit. Fiecare dintre cele patru partide şi-a delegat în Guvern cei mai buni reprezentanţi, iar meritul conducerii Guvernului, în special al premierului Vlad Filat, a constat în faptul că a ştiut să omogenizeze această echipă şi să o facă să lucreze eficient. Toate disputele politice, cu unele mici excepţii, au rămas în afara pereţilor Guvernului. 
     Profit: Guvernul Filat a reuşit în mare parte să ţină sub control situaţia economică şi politică, deşi au fost şi dificultăţi. Vlad Filat s-a dovedit a fi un bun manager. De ce în această situaţie el doreşte să devină preşedinte, dar nu să-şi continue munca în calitate de Premier?
     I.V.: Procesele de reformare a ţării, demarate de Vlad Filat şi echipa sa în cadrul actualului Guvern, vor fi continuate cu siguranţă. Însă pentru aceasta nu este obligatoriu ca Vlad Filat să rămînă Premier. Cu acelaşi succes el poate deveni şi un preşedinte bun, care, apropo, conform Constituţiei, este şeful puterii executive. Totodată, Vlad Filat personal a remarcat că, odată ce s-a dovedit a fi un Premier bun, cu acelaşi succes poate fi şi un preşedinte bun. Prin urmare, cel mai important este ca fiecare să-şi aducă aportul la dezvoltarea ţării, indiferent de postura pe care o deţine.
     Profit: Consideraţi că Vlad Filat ar trebui să renunţe la funcţia de Premier în timpul campaniei electorale?
     I.V.: Legislaţia în vigoare îi permite Premierului să nu fie degrevat din funcţie pe durata campaniei electorale. Nu cred că cineva care a urmărit cu atenţie evoluţia politică a Premierului i-ar putea reproşa la un moment dat că ar fi abuzat de resursele administrative. Premierul a avut un comportament corect şi s-a încadrat în limitele bunului-simţ, fără a mai vorbi de respectarea legislaţiei. Totodată, există şi un alt aspect deloc de neglijat. R.Moldova intră în două campanii electorale destul de dificile. Respectiv, în această perioadă, ţara, de asemenea, trebuie guvernată. Mai mult decît atît, în perioada respectivă urmează să aibă loc mai multe evenimente importante pentru viitorul R.Moldova. Este vorba, în primul rînd, de integrarea europeană şi de faptul că în această toamnă este preconizată o nouă rundă de negocieri pe marginea Acordului de Asociere cu UE. Totodată, este important să trecem de la faza de dialog la cea de negociere şi implementare a unor acţiuni concrete în ceea ce priveşte Acordul de comerţ liber şi aprofundat cu UE, liberalizarea regimului de vize. Tot pentru această toamnă sînt preconizate importante vizite ale Premierului în China şi la Bruxelles. Fără a mai vorbi de faptul că intrăm într-o perioadă în care trebuie să asigurăm o stabilitate bugetar-fiscală pentru ca noua guvernare, chiar dacă va fi, practic, aceeaşi, să nu se ciocnească de problemele cu care ne-am confruntat anul trecut cînd, din păcate, nu a avut loc un transfer civilizat de putere. Toate acestea sînt procese foarte importante fără de care ţara nu poate trăi. Şi datoria Premierului este de a asigura continuitatea şi finalitatea logică a acestora, dincolo de procesul electoral.
     Profit: Dintr-o parte, se creează impresia unei lupte acerbe dintre Preşedinţie şi Guvern. Este, într-adevăr, o „luptă” sau se exagerează?
     I.V.: Este doar o impresie a felului în care stau lucrurile la acest capitol. Şi această impresie se explică prin faptul că aproape nouă ani am trăit cu toţii într-o acalmie politică totală, cînd atît conducerea Parlamentului, cît şi conducerea Guvernului doar mimau rolul care le revenea potrivit legislaţiei şi Constituţiei. Totul se decidea la Preşedinţie şi nimeni nu îndrăznea să vină cu propriile propuneri de soluţionare a unei sau altei probleme. Iată că această perioadă de aparentă acalmie ne-a atrofiat puţin simţurile, noi fiind deprinşi să vedem doar în roz relaţiile dintre instituţiile statului. Acum are loc un proces democratic autentic de colaborare. Atunci cînd procesul de cooperare dintre instituţiile statului nu decurge ca în ultimii nouă ani apare şi impresia că ceva nu este în regulă. În realitate, situaţia era anormală anume în perioada guvernării comuniste.
     Profit: Premierul a fost în SUA şi nu este exclus că va mai merge în această ţară, care este partenerul strategic al Moldovei pe planul vestic. În acelasi timp, relaţiile cu partenerul strategic de la est, Rusia, par să fie cu mult mai proaste. Premierul încă nu a efectuat, deocamdată, o vizită de lucru la Moscova. Care este cauza relaţiilor desul de reci cu Rusia şi ce ar trebui să se întreprindă pentru a le îmbunătaţi?
     I.V.: Este o aparenţă faptul că relaţiile cu Rusia ar fi reci. În Programul său de guvernare, Executivul a menţionat clar ţările cu care îşi doreşte un parteneriat strategic. Rusia este una din aceste ţări, la fel ca şi SUA. Treptat, acest lucru se realizează. Probabil că faza care vizează ultimele luni nu este tocmai favorabilă dezvoltării relaţiilor reciproc avantajoase dintre R.Moldova şi Rusia, dar asemenea faze au mai fost şi anterior. Ele sînt depăşite, după care iarăşi intervine o perioadă mai bună în relaţiile bilaterale. Premierul a menţionat, în cadrul unui interviu pentru o publicaţie din Rusia, că în SUA are invitaţie, în China are invitaţie, la  Moscova însă nu are invitaţie. Şi asta nu din cauza faptului că nu s-ar fi dorit acest lucru, ci deoarece are loc un proces permanent de discuţii dintre cele două părţi, iar problemele se soluţionează la alt nivel şi nu este necesară neapărat o deplasare la Moscova. De exemplu, de ce ar fi mers Premierul la Moscova,  dacă  a avut o întrevedere cu Vladimir Putin la Ialta, alta - la Sankt Petersburg sau atunci cînd a fost necesar s-a discutat la telefon. Cu alte cuvinte, există probleme, dar ele se soluţionează în mod operativ. Totodată, au loc diverse întîlniri bilaterale la nivelul miniştrilor, viceminiştrilor sau la nivelul comisiei interguvernamentale mixte moldo-ruse. Dacă va fi însă cazul, se va merge şi la Moscova.
     Profit: De ce Guvernul consideră necesară reintroducerea impozitului pe venit în condiţiile în care autorităţile nu sînt în stare să facă investiţii, acest lucru fiind realizat în mare parte de companii, care îşi reinvestesc profitul obţinut? A calculat cineva costul şi impactul acestei reforme?
     I.V.: Această prevedere se conţine în Programul de stabilizare şi relansare economică a ţării, dar se încadrează şi în negocierile pe care actualul Guvern le-a avut cu FMI. Imediat după preluarea puterii, Guvernul a examinat rezultatele pretinsei reforme de liberalizare a economiei, realizată de comunişti, şi s-a văzut că efectele nu au fost nici pe departe cele scontate. În al doilea rînd, s-a luat în calcul practica altor ţări la acest capitol, care au un asemenea impozit. Guvernul a luat decizia de a reintroduce impozitul pe venit începînd cu anul 2012, pentru a le oferi agenţilor economici o perioadă de acomodare şi de ajustare a politicilor la noile cerinţe. Totodată, calculele efectuate de Guvern au demonstrat că în cazul reintroducerii impozitului pe venit, acumulările la bugetul de stat se vor majora estimativ cu 500-600 mil. lei. Dar, desigur, totul depinde de activitatea agenţilor economici.      
      Profit: Viticultura şi vinificaţia sînt două ramuri-cheie ale economiei naţionale. Ambele se confruntă cu probleme mari pe principala piaţă de desfacere, cea a Rusiei. Serviciul Veterinar de Stat rus „Rospotrebnadzor” a declarat în repetate rînduri că „autorităţile nu sînt în stare să asigure calitatea producţiei”. Experţii consideră aceste declaraţii o palmă grea dată Guvernului şi, în primul rînd, Premierului. De ce Primul-Ministru nu întreprinde acţiuni mai active în vederea soluţionării acestei probleme?
     I.V.:  Este foarte important ca în soluţionarea unor probleme de acest gen să se respecte un anumit nivel al discuţiilor. De vreme ce partea rusă a abordat problema la nivelul şefului „Rospotrebnadzor”-ului, evident, polemica nu era de nivelul Primului-Ministru. Atunci cînd a fost solicitat să comenteze declaraţiile medicului-şef sanitar de stat rus, Ghennadi Onişcenko, şi capacitatea Guvernului de a gestiona anumite procese, Premierul a spus că lui Onişcenko trebuie să-i răspundă şeful Serviciului Veterinar din Moldova. În cazul în care sînt probleme la capitolul calitatea vinului, atunci problema trebuie discutată la nivel de experţi şi de ministru al agriculturii. Ori de cîte ori a fost nevoie şi a cerut-o nivelul de polemică, Premierul Filat a intervenit în soluţionarea problemelor. Mai mult decît atît, chestiunea exportului vinului moldovenesc în F.Rusă a fost abordată minimum de trei ori în cadrul discuţiilor dintre Premierul moldovean  şi omologul său rus, Vladimir Putin - la Ialta, la Sankt Petersburg şi în cadrul unei discuţii telefonice în luna ianuarie.

Далее...

© 2008 "Profit"

 

În cazul preluărilor materialelor de pe site este necesară indicarea sursei Profit.md
Sesiuni curente:
95
Afişări de site:
774543
Vizitori unici:
5709527

WebArt Pro