Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr._07_08_2012 (201), iulie-august 2012Un vis spre o afacere de succes
Florile sunt un veritabil simbol al frumuseţii şi, probabil, niciodată nu vor pierde admiraţia oamenilor. Olesea Reabenchi-Bejenari, o tânără de 28 de ani din Chişinău, are o pasiune deosebită pentru flori, dar şi pentru lucrul manual, fapt care o inspiră să confecţioneze adevărate capodopere floristice din argilă şi porţelan, reuşind să imite aproape perfect florile naturale. Olesea a transformat pasiunea sa într-o sursă suplimentară de venit, pe care intenţionează să o dezvolte într-o adevărată afacere.
Crearea florilor din porţelan rece şi argilă presupune atât modelarea, cât şi pictarea şi asamblarea manuală a produselor. Acest material este foarte maleabil, poate lua orice formă şi permite imprimarea unor detalii speciale, fiind uscat cu aer natural, neîncălzit. Este compus din fibre naturale, deci este ecolo-gic. În plus, substanţa rămâne uşor elastică chiar şi după uscare, fapt ce conferă produselor finite o asemănare foarte mare cu florile reale şi le face să fie extrem de practice. Această tehnică este foarte răspândită în ţări precum Rusia, Japonia, SUA sau Portugalia.
Olesea REABENCHI-BEJENARI: Întotdeauna mi-a plăcut lucrul manual. Croşetez, cos, brodez cu panglici, fac decupaj. Am absolvit Facultatea de design vestimentar, iar cunoştinţele acumulate le folosesc cu succes în domeniul artistic. De aproximativ trei ani, am descoperit tehnica creării florilor din porţelan rece şi argilă floristică. Am asistat la mai multe master-class-uri ale meşterilor din Rusia şi Ucraina, care m-au ajutat să învăţ secretele acestui domeniu.
Olesea a fost prima din Moldova care a început să practice tehnica confecţionării florilor din porţelan, în anul 2009. Olesea şi-a comercializat primele lucrări în cadrul unei expoziţii de la Moldexpo, fiind membru al Centrului Internaţional pentru Promovarea Femeilor în Afaceri (ICAWB). Apoi, prinzând curaj, şi-a popularizat activitatea prin intermediul reţelelor de socializare, dar şi al unui blog specializat, unde a plasat mai multe fotografii cu creaţiile sale. La moment, meşteriţa se poate mândri cu un număr destul de mare de clienţi, mulţi dintre ei deja fideli, atât din Moldova, cât şi din Rusia sau Ucraina.
„În special, femeile sunt cele interesate de lucrările mele, dar există şi bărbaţi care solicită produse, dorind să surprindă frumos persoanele dragi. Majoritatea clienţilor i-am cunoscut în mediul on-line, dar şi la expoziţiile la care am participat. Clienţii sunt atraşi de originalitatea şi calitatea accesoriilor”, afirmă Olesea.
Lucrările Olesei diferă în funcţie de solicitările clienţilor. Cel mai des creează accesorii pentru păr, deoarece, spune meşteriţa, un asemenea ele-ment în coafură aduce un plus de feminitate. Confecţionează însă şi elemente decorative pentru încăperi, aromatizatoare pentru maşini şi alte accesorii de acest gen. Florile confecţionate au şi parfum, conferit de uleiurile naturale veritabile pe care le foloseşte. Creatoarea a reuşit să imite în lucrările sale majoritatea speciilor populare de flori: crini, orhidee, frezii, trandafiri, eusteme, garoafe, păpădii, maci, romaniţe, crizanteme etc.
Confecţionarea unei lucrări durează între 1-5 zile, în cazul accesoriilor simple, şi între 7-14 zile, în cazul compoziţiilor de interior şi aromatizatoarele pentru automobile. Cea mai complicată lucrare realizată până acum a fost un buchet mare de orhidee şi frezii, pentru decorul unei case, la care a lucrat o lună şi jumătate.
Din punct de vedere financiar, Olesea susţine că această activitate este destul de profitabilă, profitul mediu fiind de 700-800 de lei lunar. „Numărul comenzilor creşte semnificativ în ajunul sărbătorilor sau în sezonul nunţilor. Comparativ cu primul an, profitul general a crescut cu aproximativ 50%”, spune Olesea.
Preţul unei lucrări variază, în funcţie de timpul şi cantitatea materialelor folosite. Acesta porneşte de la 25 de lei şi poate ajunge până la 1500 de lei, pentru compoziţiile mai complicate.
Investiţiile iniţiale în materia primă, instrumentele de lucru şi lecţii au fost de aproximativ 10 mii de lei, suma fiind acoperită încă din primul an. Acum însă Olesea susţine că ar câştiga aceşti bani mult mai repede, dat fiind creşterea bazei de clienţi, dar şi a abilităţilor de lucru. „Sunt mulţumită de lucrul pe care îl fac şi cred că merită. Sunt la început de cale, iar câştigurile mă motivează spre mai mult. Fac ceea ce îmi place, iar atunci când văd produsele finite, simt o mare satisfacţie. Este o îmbinare reuşită a utilului cu plăcutul,” spune Olesea.
Olesea intenţionează să-şi transforme ocupaţia într-o afacere de succes. Ar dori să-şi deschidă un design studio profesionist, în cadrul căruia, pe lângă confecţionarea produselor, să organizeze şi o şcoală de floristică din porţelan, pentru a transmite şi altora secretele artei sale. Ceea ce face Olesea Reabenchi-Bejenari este un exemplu de talent, ambiţie, perseverenţă şi încredere în succes, pe care mulţi ar trebui să-l urmeze.■
Далее...
Fotografia ca vocaţie
La doar 19 ani este deja un fotograf destul de cunoscut în Moldova, predă arta fotografică şi reuşeşte să ţină lecţii de binefacere despre formula succesului. Este vorba despre Alexey Popoff, un fotograf de fashion şi beauty – domenii neexplorate, deocamdată, în Moldova, dar populare şi profitabile în Occident. Deşi are ocazia să devină deschizător de drumuri în ţara sa, Alexey planifică să cucerească lumea modei internaţionale. Visul tânărului fotograf moldovean este să se stabilească în SUA unde să coopereze cu cele mai faimoase reviste de modă precum Vogue, Elle sau Harper’s Bazaar.
Alexey şi-a descoperit vocaţia profesională relativ recent. Plictisindu-se într-o vacanţă de vară, a urmat sfatul surorii de a-şi găsi o ocupaţie, frecventând cursuri de fotografie la Şcoala de Fotografie a lui Roman Râbaliov. Pe atunci, avea doar 16 ani, nu fusese preocupat vreodată de acest domeniu şi nici măcar nu distingea tipurile de aparate foto. Însă chiar de la primele lecţii a înţeles că arta fotografică îi este în sânge şi aceasta este meseria pe care vrea să o îmbrăţişeze. 
Alexey POPOFF: Eram puţin intimidat de colegii mei care se ocupau de fotografie deja de 3-7 ani, în timp ce eu eram novice. Cu toate acestea, am fost primul în promoţia mea pe parcursul tuturor celor trei cursuri. Odată cu începerea cursului final, mi-am câştigat şi primii bani, prestând servicii foto. Îmi amintesc emoţiile examenului final, când am primit sarcina de a fotografia pe film. Deşi până atunci nu făcusem niciodată acest lucru, am fost cel mai bun.
A investit mult timp în cursurile de fotografie, neglijând chiar şcoala, însă spune că nu regretă sacrificiile făcute. Mai mult, Alexey a investit şi importante surse financiare în pasiunea sa, deoarece tehnica foto de calitate este foarte scumpă. De exemplu, aparatul foto pe care îl foloseşte la moment şi toate accesoriile acestuia costă în jur de €6 mii. Deşi, spune Alexey, setul pe care îl deţine este bun, acesta nici pe departe nu este cel mai bun sau cel mai costisitor. Asta pentru că există aparate şi de €40 mii, la care se mai adaugă filtrele de lumină, lentilele şi multe alte accesorii în valoare de sute şi chiar mii de euro.
După finisarea cursurilor de fotografie la şcoala lui Roman Râbaliov, Alexey a devenit unul dintre primii moldoveni care a reuşit să-şi plaseze lucrările, trei la număr, pe site-ul specializat Onexposure (www.1x.com). Lucrările plasate pe site-ul respectiv trec o selecţie riguroasă, fapt pentru care foarte puţini fotografi reuşesc să-şi publice creaţiile acolo. Mai mult, este unul dintre cei mai tineri fotografi care a ajuns pe Onexposure la vârsta de doar 17 ani. Prezenţa pe acest site este foarte prestigioasă şi constituie un fel de carte de vizită pentru fotografi.
Deoarece piaţa pentru fotografii fashion şi beauty este, practic, inexistentă în Moldova, Alexey intenţionează să se stabilească în scurt timp în SUA unde speră să poată coopera cu cele mai faimoase reviste de modă precum Vogue, Elle sau Harper’s Bazaar.
Alexey POPOFF: Vreau să plec în SUA, iar pentru început trebuie să mă decid între New York, Los Angeles şi San Francisco. Balanţa înclină totuşi spre New York, unde am un prieten fotograf, Yulia Gorbachenko. Acum ceva timp, am convins-o să susţină o lecţie de masterclass în Moldova, iar de atunci ne-am împrietenit. Mai multă lume mi-a propus să-mi deschid un studio foto în Chişinău. Refuz acest lucru deoarece înţeleg că această afacere mă va ţine legat de Chişinău până la recuperarea banilor investiţi.
Alexey spune că pentru el fotografia fashion şi beauty este o chemare lăuntrică, ceea ce îl inspiră. În Moldova însă cererea pentru aceste servicii este foarte redusă, mult mai în vogă fiind sesiunile foto la nunţi, cumătrii şi alte evenimente de acest gen. Având nevoie de bani, Alexey fotografiază din când în când petreceri corporative sau zile de naştere, iar pe banii câştigaţi organizează şedinţe foto după placul său. Printre modelele fotografiate se numără Alexandrina Ţurcan, moldoveanca care a pozat pentru Vogue Portugalia şi Harper’s Bazaar Spania. În multe din proiectele sale fotografice şi nu numai, Alexey cooperează cu R.Mike & Co production.
Pe lângă fotografiat, Alexey ţine şi lecţii de artă fotografică, costul cărora este de €150 pentru un curs. De asemenea, fotograful oferă şi lecţii gratuite într-un centru comercial din capitală. Alexey spune că nu toţi sunt destinaţi să devină fotografi, însă toţi vor învăţa ceva util pentru viaţă la cursurile lui. Totodată, o colecţie de fotografii semnate de Alexey este expusă în acelaşi centru comercial din capitală, unde studenţii se pot inspira de la dascăl.
Tânărul fotograf este optimist, fiind convins că planurile sale se vor realiza, dacă nu în două-trei luni, atunci în doi-trei ani. Printre proiectele de viitor ale lui Alexey se numără şi deschiderea unei şcoli la care să predea pe gratis filozofia succesului.■
O decizie curajoasă
Embargoul impus în 2006 de Federaţia Rusă, principala piaţă de desfacere pentru produsele vinicole moldoveneşti la acel moment, a determinat vinificatorii din Republica Moldova să caute noi posibilităţi pentru a-şi salva afacerile. Pentru directorul general al Grupului de companii Purcari&Bostavan Wineries, Victor Bostan, soluţia a fost vânzarea unei părţi din acţiuni în schimbul investiţiilor. Decizia a fost una dificilă, dar curajoasă, care a dat însă rezultatul scontat. În consecinţă, Vinăria Bostavan şi Vinăria Purcari deţin în prezent, potrivit acţionarilor, 50% din producţia de vin de calitate din Moldova.
Profit: Dle Bostan, vinificatorii au primit o lovitură grea după introducerea embargoului de către Federaţia Rusă în anul 2006. Mulţi dintre aceştia nu şi-au revenit nici până acum. Totuşi unele companii au reuşit să reziste şi chiar din anul 2007 până în prezent exportă vinuri atât în Rusia, cât şi pe alte pieţe, pentru a nu fi dependente de o singură piaţă de desfacere. Cum au depăşit această perioadă companiile la care Dvs. sunteţi acţionar principal şi proprietar?
Victor Bostan: Desigur că embargoul din 2006 a fost o lovitură puternică pentru toate companiile vinicole din Moldova. În acea perioadă producătorii de vin exportau 90% din producţia lor în Rusia şi doar 10% - în alte ţări CSI. Evident că şi pentru Vinăria Bostavan embargoul a constituit o mare problemă, însă într-o perioadă relativ scurtă ne-am orientat la piaţa locală, dar şi spre piaţa din Polonia şi România. În acest fel, până la finele anului 2007 am reuşit să restabilim volumele de producţie în proporţie de 80%, dintre care 20% - vânzări în Moldova, aproape 30% - în Polonia, 15% - în România, iar 35% - în alte ţări precum Grecia, Turcia, Germania, Belgia, Olanda, SUA.
Profit: În anul 2006, dacă ar fi fost suficient de unite, credeţi că companiile ar fi reuşit să demonstreze că ceea ce s-a întâmplat a fost o situaţie de forţă majoră?
V.B.: Cred că era posibil de a demonstra că embargoul a fost un „force major”, dar presiunile care au fost făcute din partea statului s-au dovedit a fi prea mari.
Profit: Aţi fost hotărât şi aţi admis în capitalul companiilor Dvs. investitori străini, ceea ce nu au făcut alţi vinificatori, mulţi dintre care, mai târziu, când situaţia s-a agravat, au regretat acest lucru. Cum aţi reuşit să priviţi atât de departe în viitor?
V.B.: Ca rezultat al pierderilor de circa $10 mil. cauzate de embargoul impus de Rusia, a apărut necesitatea de a căuta un investitor. Prin urmare, am acceptat primul partener Detroit Investment împreună cu IFC. A fost o decizie corectă şi bine calculată, care a permis dezvoltarea afacerilor la un nou nivel, iar din 2007 până în prezent Vinăria Bostavan şi Vinăria Purcari sunt producătorii nr. 1 în Moldova. De asemenea, pot afirma cu certitudine că decizia de a admite capital nou în companie a fost corectă şi din punct de vedere tactic.
Profit: În ce condiţii IFC a intrat în capitalul companiilor Dvs. şi care sunt angajamentele sale investiţionale?
V.B.: IFC a intrat în condiţii foarte avantajoase atât pentru mine ca acţionar cât şi pentru ei, în calitate de investitori, îndeplinindu-şi toate condiţiile investiţionale. Astfel, pe parcursul a trei luni, IFC a făcut un studiu detaliat cu o echipă formată din şapte profesionişti internaţionali specializaţi în domenii precum finanţe, producţie, agricultură etc... Ulterior, au fost discutate condiţiile şi adoptată decizia de a investi. IFC a investit $5 mil. în holding şi a primit o cotă-parte de acţiuni de 6,5%. După o perioadă de timp însă Detroit Investment şi-a vândut acţiunile companiei Horizont Capital, care a investit $15 mil. în anul 2010, iar în prezent deţine o cotă majoritară mai mare de 50%.
Profit: În viziunea Dvs., de ce alţi vinificatori nu au mers pe calea care permitea menţinerea poziţiilor companiilor pe piaţă?
V.B.: Pentru că este foarte complicat. Asemenea decizii nu se iau uşor şi trebuie să dai dovadă de profesionalism şi spirit de echipă.
Profit: Care este situaţia curentă a companiilor la capitolul vii, capacităţi de procesare, volumul de producţie, vânzări, profit?
V.B.: În prezent, Vinăria Bostavan şi Vinăria Purcari deţin aproximativ 16% din producţia globală de sticlă şi 50% din producţia de vin de calitate în Moldova. De asemenea, compania pe care o conduc are în proprietate 650 ha de viţă de vie situată în două podgorii: la Oneşti – 80 ha şi la Cuza-Vodă – 570 ha. Vinăria Purcari deţine 250 ha, care sunt plantate pe colinele din preajma vinăriei. Vinăria Bostavan produce, vinde şi exportă anual peste 10 mil. sticle de vin, în timp ce Vinăria Purcari produce, vinde şi exportă 750 mii sticle de băuturi alcoolice.
Profit: Ce prevede planul de dezvoltare a companiilor pentru perspectiva imediată şi cea îndepărtată? Cum se înscrie acest plan în programul naţional de dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei?
V.B.: Pentru Republica Moldova producerea vinului va rămâne principala ramură de dezvoltare. Guvernul a început restructurarea sectorului vitivinicol, care este un program excelent şi sper că va fi susţinut de Parlament. Acest program va da o nouă viaţă acestei ramuri importante pentru economia naţională.
Profit: Dispun companiile pe care le conduceţi de cantităţi suficiente de struguri din recolta proprie sau toamna achiziţionaţi cantitatea lipsă de pe piaţă?
V.B.: În prezent, Vinăria Purcari se asigură 100% cu struguri de pe plantaţiile proprii. Vinăria Bostavan este asigurată cu 60-65% de struguri de pe plantaţiile proprii, iar 35-40% sunt achiziţionate de la micii producători.
Profit: Banca Europeană de Investiţii a acordat Moldovei 75 mil. euro pentru viticultură şi vinificaţie. Primele trei credite obţinute de companiile vinicole arată că resursele au fost de trei ori mai scumpe decât condiţiile în care statul a obţinut bani de la bancă. Cum explicaţi Dvs. acest lucru?
V.B.: La costul creditului BEI se adaugă costurile de risc pentru Moldova şi costurile băncilor locale. În rezultat, vinificatorii accesează de la bănci credite de 2-3 ori mai scumpe. Cred că băncile locale ar trebui să-şi reducă de două ori adaosul pentru eliberarea acestor credite.
Profit: De ce, în opinia Dvs., statul nu ţine cont de dezvoltarea viticulturii şi vinificaţiei?
V.B.: Dimpotrivă, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, împreună cu Guvernul, a elaborat un proiect excelent şi binevenit de restructurare a ramurii vitivinicole, care urmează să fie adoptat de Parlament. Sperăm cu toţii că acest lucru se va întâmpla în cel mai scurt timp. Acest program este un model nou de gestionare şi dezvoltare a sectorului vitivinicol. Cu vreo 50 de chateaux-uri vinicole (ca în Bordeaux), cu minimum 50% din vinurile produse consumate în Moldova şi cu un adevărat Drum al Vinului, care să promoveze cultura şi rafinamentul vinului moldovenesc, cred că vom reuşi să facem vinul moldovenesc cunoscut peste hotarele ţării.■
Далее...
Piaţa de capital este oglinda economiei
La 20 de ani de la declararea independenţei, Republica Moldova nu dispune încă de o piaţă de capital viabilă, competitivă, lucrativă şi profitabilă. Cauzele sunt atât de ordin obiectiv, cât şi subiectiv. Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Profit, vicepreşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), Artur Gherman, vorbeşte despre principalele probleme cu care se confruntă în prezent piaţa de capital din Moldova, cine şi cum ar putea ajuta această piaţă să facă un salt calitativ înainte şi care sunt punctele forte, dar şi prevederile discutabile ale noii legi cu privire la piaţa de capital.
Profit: Dle Gherman, piaţa de capital din Moldova se află în prezent într-o perioadă destul de dificilă, iar mulţi experţi o caracterizează ca fiind „mai mult moartă decât vie”. În opinia Dvs., care sunt cele mai acute probleme cu care se confruntă la moment piaţa de capital din ţara noastră? Pot acestea fi divizate în probleme de ordin intern şi extern?
Artur Gherman: Eu nu aş dramatiza situaţia şi nu aş folosi adjectivul „moartă”. Piaţa este vie, însă la un nivel determinat de diferite cauze obiective. Suntem ceea ce suntem şi nu este corect să aşteptăm ca cea mai săracă ţară din Europa, cu un model economic încă destul de neclar, să aibă o piaţă de capital sau o Bursă de Valori ca cea din Singapore. Zicala banală care spune că piaţa de capital este oglinda economiei este foarte relevantă în cazul situaţiei curente din Moldova.
Cea mai mare problemă a pieţei de capital din Moldova nu este de ordin extern (de fapt, nici nu există probleme de ordin extern din moment ce piaţa noastră, practic, nu este integrată în piaţa financiară internaţională), ceea ce înseamnă că toate problemele sunt de ordin intern. Astfel, principala problemă este că nu am reuşit încă să facem un salt calitativ înainte. Am avut parte de cantitate, mai ales în perioada privatizării, şi avem volum în prezent, dar, cu regret, piaţa de capital nu a devenit încă o piaţă activă (o platformă modernă pentru tranzacţii) care să atragă capital utilizând diferite instrumente financiare.
O altă problemă este faptul că CNPF nu are un preşedinte de mai bine de opt luni. Pentru o piaţă care se confruntă cu probleme de creştere şi consolidare, când multe legi noi cu privire la sectorul financiar nebancar sunt elaborate şi discutate în Parlament, lipsa unei conduceri strategice are, desigur, un impact negativ nu doar asupra pieţei de capital, dar şi asupra rolului CNPF şi a percepţiei acesteia drept cea mai înaltă structură regulatorie din ţară în domeniul financiar nebancar. Este regretabil faptul că alianţa de guvernare amână luarea unei decizii la acest capitol.
Profit: În opinia Dvs., care dintre problemele enumerate nu necesită nici timp şi nici bani, ci doar atenţie din partea structurilor regulatorii şi a conducerii ţării?
A.G.: Toate problemele necesită atât timp cât şi bani, şi nu doar din partea CNPF sau a liderilor ţării. Există trei aspecte principale: cadrul regulator, climatul investiţional macroeconomic, precum şi mentalitatea şi viziunea acţionarilor. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un cadrul legal clar şi stabil cu reglementări „blue sky”, care ar oferi garanţii investitorilor. De asemenea, trebuie să existe investitori care să fie atraşi de o rată a randamentului la investiţii atât sigură, cât şi mai mare decât cea oferită de bănci pentru depozite sau de cea a banilor ţinuţi sub saltea, precum şi corporaţii al căror management/acţionari ar realiza că pentru a creşte şi a face faţă concurenţei tot mai acerbe este nevoie de a atrage noi mijloace financiare.
În opinia mea, Moldova dispune de o bază legală solidă pentru o piaţă de capital mai activă şi mai diversificată. Desigur, mai sunt necesare şi unele ajustări, mai ales la capitolul reducerii cheltuielilor pentru investitori. În plus, Guvernul a adoptat o strategie pentru dezvoltarea sectorului financiar pentru următorii ani, inclusiv o nouă reformă regulatorie care prevede armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană (acquis communautaire). Mai multe legi au fost deja aprobate de Parlament sau sunt la etapa de discuţie în forul legislativ. În acelaşi timp, climatul investiţional al ţării a fost grav afectat de recentele aşa-zise „atacuri raider” asupra câtorva bănci de frunte şi a unei companii de asigurări din Moldova. Care investitor serios va veni pe o piaţă unde oricine se poate trezi dimineaţa fără companie, casă sau soţie în urma adoptării unor decizii judecătoreşti destul de dubioase şi stranii? Dacă dorim să avem o economie prosperă şi eficientă, atunci proprietatea privată ar trebui să fie sacră şi protejată de stat într-un mod egal şi corect.
Liderii politici din Moldova mai au încă multe de făcut pentru a repara situaţia şi a reîntoarce credibilitatea investitorilor în Moldova. Investitorii şi corporaţiile vor reacţiona, practic, „peste noapte” atunci când va fi necesar şi va veni timpul.
Profit: Cum aţi caracteriza piaţa de capital din Moldova ţinând cont de numărul şi volumul tranzacţiilor efectuate prin intermediul Bursei de Valori?
A.G.: Capitalizarea Bursei de Valori a atins 6,8 mlrd. lei (!) în 2011, fiind cu 33% mai mare decât în 2010 şi cu 49% mai mare decât în 2009. În acelaşi timp, în 2011 a fost înregistrat cel mai mare volum de tranzacţii pe piaţa secundară de pe parcursul ultimilor 10 ani (cu excepţia anului 2008) – 1 940 mil. lei. Această creştere semnificativă s-a datorat în mare parte majorării numărului de tranzacţii civile, inclusiv a investiţiilor în capitalul social şi a tranzacţiilor care au avut la bază decizii judecătoreşti.
În acelaşi timp, Bursa de Valori a înregistrat o scădere a volumului de tranzacţii, majoritatea acestora fiind tranzacţii de privatizare. Toate cele expuse reprezintă un argument în plus că piaţa de capital din Moldova se află la etapa de concentrare a drepturilor de proprietate şi de regrupări şi nu a trecut încă la o etapă nouă calitativă.
Profit: Este adevărat că doar câteva zeci din cele peste 1 000 de companii prezente la Bursa de Valori efectuează tranzacţii, în timp ce restul 95% „practic, nu dau nici un semn de viaţă”?
A.G.: Potrivit datelor prezentate de Bursa de Valori, la 31 decembrie 2011, 1 017 societăţi pe acţiuni erau admise pentru vânzări, dintre care 12 erau în listing, iar 1 005 - în non-listing. Numărul companiilor ale căror acţiuni au fost vândute-cumpărate prin intermediul Bursei de Valori în 2009-2011 este destul de stabil: 289 de companii în 2009, 240 - în 2010 şi 245 - în 2011.
Desigur, cele mai tranzacţionate acţiuni sunt cele care aparţin companiilor atractive, în timp ce restul, după cum aţi menţionat şi Dvs., nu demonstrează prea multă vitalitate. Astfel, în 2011, volumul acţiunilor tranzacţionate în listing s-a majorat până la circa 52 mil. lei sau cu 32,2 mil. lei mai mult în comparaţie cu 2010 şi cu 47,6 mil. lei mai mult faţă de 2009. Creşterea s-a datorat în mare parte tranzacţiilor cu acţiunile băncilor comerciale.
Profit: Unii experţi susţin că piaţa de capital din Moldova nu utilizează pe deplin potenţialul minim de care dispune. Împărtăşiţi acest punct de vedere?
A.G.: Definiţi potenţialul? Dacă vă referiţi la capacităţile tehnice pentru tranzacţionare, atunci trebuie să spun că avem o infrastructură capabilă să facă faţă unui volum mult mai mare de tranzacţii. Din acest punct de vedere, într-adevăr, întreg potenţialul nu a fost încă valorificat.
Dacă vă referiţi la volumul tranzacţiilor, atunci, probabil, că veţi fi surprinsă să aflaţi că după capitalizarea Bursei raportată la PIB Moldova se află, practic, la acelaşi nivel cu ţări care au aderat recent la UE, de exemplu, România şi Bulgaria. Desigur, acestea sunt cifre relative, deoarece nu putem compara PIB-ul sau venitul pe cap de locuitor din Moldova cu cel din ţările UE.
Dar dacă vă referiţi la necesităţile de investiţii ale companiilor şi la posibilităţile financiare ale potenţialilor investitori, atunci sunt de acord – rămânem în urma tendinţelor. Personal, sunt de părere că economia este o disciplină destul de materială la fel ca şi fizica: nimic nu apare din nimic şi nimic nu dispare în nimic - orice lucru îşi are cauzele, efectele, postulatele şi legile sale. De aceea, nu putem să ne aşteptăm la o piaţă de capital strălucitoare în condiţiile în care economia se luptă din greu să înregistreze o creştere de, cel puţin, câteva procente.
Profit: Situaţia deplorabilă de pe piaţa de capital poate fi explicată prin lipsa interesului companiilor în comercializarea acţiunilor prin intermediul Bursei de Valori sau prin numărul mic de asemenea companii în principalele sectoare ale economiei naţionale?
A.G.: Cred că ambele cauze stau la baza situaţiei actuale de pe piaţa de capital. Într-un limbaj mai simplu, învestitorii ar fi interesaţi să investească din trei considerente principale: obţinerea unor dividende atractive, obţinerea unor randamente speculative (delta pe creştere de capital) şi obţinerea controlului asupra unor întreprinderi. Până la moment, în Moldova s-a observat, în majoritatea cazurilor, dacă nu chiar în toate, cea de-a treia paradigmă. Schimbarea de paradigmă va avea loc atunci când Moldova, într-adevăr, se va integra în economia UE şi cea internaţională, iar companiile vor realiza că au nevoie de mai mult capital pentru a face faţă concurenţei sau pentru a creşte mai repede.
Profit: Potrivit unor experţi, majoritatea societăţilor pe acţiuni sunt în aşteptarea investiţiilor, care, din păcate, nu vin sau volumul lor este cu mult mai mic decât cel aşteptat. Sunteţi de acord cu aceste opinii?
A.G.: Mai degrabă nu sunt de acord. Există bani şi există loc pentru creştere – totul depinde de alegerea corectă a modelului de afaceri. Fenomenul de „a sta şi a aştepta” se explică, probabil, prin faptul că este mai uşor de trăit în acest mod, exploatând compania, bucurându-te de viaţă, în timp ce lipsa unei concurenţe reale permite o asemenea indulgenţă. Banii vor veni doar către cei care vor îndrăzni.
Profit: Cum ar putea piaţa de capital să ajute la atragerea unui număr mai mare de investiţii străine şi locale în economia ţării?
A.G.: Poate face acest lucru având la bază următorii piloni: 1) stat bazat pe drept, reguli clare şi un nivel înalt al eticii corporative; 2) liberalizare şi debirocratizare; 3) ajustarea cât mai rapidă la standardele pieţei de capital internaţionale/UE. Din acest punct de vedere, sperăm că noua lege privind piaţa de capital, adoptată recent de Parlament, va servi drept o forţă motrice şi un catalizator atât pentru investitorii străini, cât şi pentru cei locali.
Profit: De ce oportunităţi dispune în prezent Moldova pentru a-şi dezvolta piaţa de capital? Cine şi cum ar putea să o ajute să beneficieze de aceste oportunităţi?
A.G.: În primul rând, Moldova trebuie să decidă ce model economic doreşte să urmeze şi ce doreşte să devină: un apendice agricol al UE, o platformă pentru incubatoare de afaceri şi parcuri tehnologice, un fel de zonă liberă pentru stocarea şi transferul de date, un centru liberal pentru servicii financiare sau un exportator continuu de forţă de muncă? Locul şi rolul pieţei de capital, precum şi realizarea oportunităţilor depind în mare măsură de modelul de dezvoltare ales.
În al doilea rând, am spus în repetate rânduri că nu în zadar în 2007 a fost implementată reforma instituţională şi a fost creat un megaregulator în persoana CNPF care reglementează şi supraveghează nu doar activitatea pieţei de capital, dar şi cea a sectorului de asigurări şi microfinanţare, precum şi a asociaţiilor de economii şi împrumut. În calitate de vicepreşedinte al CNPF, consider că unul dintre principalele obiective ale Comisiei este integrarea acestor trei sectoare financiare nebancare într-o singură structură eficientă şi viabilă cu circulaţie liberă a capitalului şi acces la investiţii.
În al treilea rând, există semnale care demonstrează un nou interes al investitorilor străini, în special este vorba de înregistrarea recentă a Bursei de Valori Chişinău. Sper că cei care stau în spatele acestei iniţiative (Bursa de Valori de la Viena) au luat în calcul toate avantajele şi dezavantajele unei asemenea investiţii. O altă companie străină, Vienna Insurance Group, manifestă interes faţă de sectorul de asigurări din Moldova. Acest interes pentru piaţa de capital din Moldova ne dă motive pentru optimism şi speranţă în efectuarea saltului calitativ despre care am vorbit.
Profit: Unii experţi consideră că o decizie care ar obliga companiile mari să comercializeze între 5 şi 10% din acţiuni la Bursa de Valori ar da un nou impuls dezvoltării pieţei de capital din Moldova. Care este părerea Dvs. cu privire la acest subiect? Credeţi că acest lucru ar putea fi realizat cu ajutorul unor pârghii administrative?
A.G.: Este un punct de vedere discutabil. Personal, nu susţin ideea utilizării pârghiilor administrative pentru a obliga companiile să-şi coteze un anumit procent din acţiuni la bursă. Cotarea liberă (free float) este, desigur, un factor pozitiv doar atunci când acest fenomen este, într-adevăr, liber. Companiile vor putea fi obligate să-şi scoată un anumit procent din acţiuni la vânzare doar o singură dată, deoarece nimeni nu va putea impune noii proprietari să scoată la vânzare acţiunile recent cumpărate – altfel riscăm să ajungem la o absurditate.
De fapt, în Moldova avem cotare liberă a acţiunilor, iar majoritatea acţiunilor tranzacţionate aparţin principalelor bănci incluse în listing. Sunt sigur că de îndată ce vom avea IPO-uri, numărul acţiunilor aflate în vânzare liberă se va majora semnificativ fără aplicarea măsurilor administrative.
Profit: În opinia Dvs., care sunt punctele forte ale noii legi cu privire la piaţa de capital aprobată recent de Parlament?
A.G.: Noua lege cu privire la piaţa de capital a fost elaborată în conformitate cu recomandările Comisiei Europene în scopul stabilirii unei zone de comerţ liber între Moldova şi UE. Proiectul de lege prevede schimbări radicale atât cu privire la instrumentele folosite de piaţă, cât şi cu privire la participanţii profesionişti de pe piaţă.
Printre avantajele principale ale acestei legi aş menţiona faptul că, spre deosebire de legea veche, care stipula 10 activităţi profesionale pe piaţa de capital, noua lege prevede doar trei tipuri de licenţe. În plus, noua lege nu doar stipulează un număr mai mare de instrumente financiare, dar, de asemenea, se referă la procedura de emitere; legea mai prevede crearea unui fond special pentru compensarea investitorilor şi o listă mai amplă de organizaţii pentru plasamente colective. Noua lege, de asemenea, interzice efectuarea tranzacţiilor pentru care s-a utilizat informaţie privilegiată şi se referă explicit la persoanele care au acces la acest tip de informaţie. Legea conţine încă multe alte schimbări pozitive care, indiscutabil, vor avea un impact pozitiv asupra dezvoltării şi accelerării pieţei de capital din Moldova.
Profit: Dar care sunt punctele slabe ale acestei legi?
A.G.: Cât priveşte punctele slabe – pe care eu le-aş numi prevederi discutabile – atunci mai mulţi participanţi profesionişti ai pieţei de capital din Moldova şi-au exprimat îngrijorarea şi atitudinea faţă de diferite prevederi ale legii. Astfel, registratorii se opun acestei legi deoarece aceasta nici nu-i menţionează măcar, iar înregistrarea transferului de proprietate rămâne un subiect deschis. Principalele chestiuni care trezesc îngrijorarea sunt următoarele: piaţa de capital din Moldova este destul de imatură pentru asemenea schimbări radicale care vor zdruncina piaţa în următorii ani, iar noile cerinţe, mai înalte, faţă de capitalul participanţilor profesionişti ai pieţei de capital sunt greu de realizat de către companiile locale, lucru care va crea avantaje participanţilor străini. Pentru aceştia din urmă, noua lege prevede liberalizarea accesului la piaţa de capital din Moldova.
Profit: Noua lege cu privire la piaţa de capital prevede capitalizarea principalilor jucători de pe piaţă, în primul rând, a Bursei de Valori, a depozitarului central şi a fondurilor de investiţii. Sunt aceste măsuri justificate în cazul Republicii Moldova?
A.G.: În primul rând, aş vrea să subliniez faptul că aceste măsuri nu vor fi introduse peste noapte, ci pe parcursul a 7-10 ani. Deşi părerea mea este că acest lucru poate fi făcut timp de 5 ani. Astfel, jucătorii locali vor avea timp suficient pentru a se mobiliza şi recapitaliza. În al doilea rând, noi toţi dorim să avem o piaţă eficientă şi progresivă, dar acest lucru nu poate fi realizat de către companii de investiţii cu un capital statutar de câteva mii de euro.
Cerinţe mai mari faţă de nivelul de capitalizare înseamnă o responsabilitate mai mare a jucătorilor şi o încredere mai mare în piaţă din partea potenţialilor investitori.
Profit: Cât de curând vor apărea pe piaţa de capital din Moldova speculanţi, în sensul bun al acestui cuvânt, care vor mişca piaţa în sus şi în jos, obţinând profit din diferenţa costului de vânzare şi cumpărare a acţiunilor?
A.G.: Speculanţii nu vor veni pe o piaţă mică cu un număr şi un volum limitat de acţiuni, unde nu există IPO-uri şi derivative, cel puţin, aşa-numitele contracte futures. Deci răspunsul este unul destul de simplu: atunci când toate aceste instrumente financiare vor apărea pe piaţa de capital din Moldova, speculanţii vor apărea peste noapte. Deşi eu nu i-aş numi speculanţi – acest cuvânt nu mai are o conotaţie pozitivă – ci, mai degrabă, jucători ai pieţei de capital care riscă.■
Далее...
Avem o politică fiscală echilibrată
În fiecare an, proiectul politici fiscale trezeşte discuţii în contradictoriu între autorităţi şi mediul de afaceri. În anul curent însă se pare că acestea au fost mai mult ca niciodată de aprinse, fiecare dintre părţi apărându-şi cu înverşunare poziţia. La moment, este destul de greu de spus cine va câştiga această „bătălie”, însă un lucru este sigur: problema nu poate fi rezolvată fără dialog şi compromisuri.
Profit: Dle Barbăneagră, Dvs. aţi contribuit direct la elaborarea proiectului politicii bugetar-fiscale pentru anul 2013. În linii generale, cum aţi caracteriza politica fiscală pentru anul viitor?
Victor Barbăneagră: În actualele condiţii din regiune şi din lume, când toţi se confruntă cu o criză economică profundă, consider că avem un proiect al politicii fiscale destul de bun. Doresc să menţionez de la bun început că pe tot parcursul elaborării proiectului au fost purtate discuţii atât cu ministerele, cât şi cu mediul de afaceri şi cu organizaţiile de profil nonguvernamentale, pentru a realiza o politică fiscală care, pe de o parte, să asigure acumulările necesare la buget, iar pe de altă parte, să creeze condiţii optime de activitate mediului de afaceri. Evident că multe dintre propunerile parvenite în cadrul acestor discuţii s-au regăsit în acest proiect de lege, însă şi multe nu au fost acceptate.
Profit: Care sunt principalele prevederi ale politicii bugetar-fiscale pentru anul viitor?
V.B.: Printre aspectele-cheie ale acestei politici fiscale vreau să menţionez câteva probleme mai importante. În primul rând, s-au făcut paşi concreţi în ceea ce priveşte scutirile personale, care se vor majora la rata inflaţiei. Tot la rata inflaţiei se va majora şi cota veniturilor impozitate pentru persoanele fizice. De exemplu, dacă până în prezent angajaţii care aveau venituri de până la 25,2 mii de lei anual erau impozitaţi cu 7%, iar cei cu venituri mai mari de 25,2 mii de lei - cu 18%, după noile modificări, din 2013 impozitul de 7% se va achita pentru un venit de 26,7 mii de lei anual. De asemenea, avem ajustări în dependenţă de rata inflaţiei şi la accize, în special la produsele de genul combustibil, bere, bijuterii din aur şi argint.
Ceea ce se referă la ţigări, este important să precizăm că Moldova merge cu pasul pe care şi l-a propus, astfel ca în anul 2025 să atingem nivelul de accizare din UE – 90 de euro pentru 1000 de ţigări, faţă de 8-9 euro pentru 1000 de ţigări cât este în prezent. Şi nu în ultimul rând, prevederea mecanismului de aplicare a metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice.
Profit: Experienţa din acest an a demonstrat că majorarea accizelor şi tarifelor nu au condus la rezultatele scontate, adică majorarea acumulărilor la buget. Pe ce mizează acum Ministerul Finanţelor când propune o nouă serie de majorări pentru anul viitor?
V.B.: Când planificăm veniturile şi cheltuielile, noi, cei de la Ministerul Finanţelor, ne bazăm pe parametrii macroeconomici, calculaţi de Ministerul Economiei. Este de ajuns ca aceştia să nu fie estimaţi corect şi atunci tot ceea ce ţi-ai planificat trebuie revizuit. De exemplu, anul trecut, când se elabora politica fiscală pentru anul 2012, se opera cu un curs valutar, care, comparativ cu evoluţia ulterioară de până la rectificarea Legii bugetului pentru anul 2012, era mai mare. Şi atunci prognozele noastre au trebuit revizuite. Acumularea veniturilor la Bugetul de Stat depinde mult de importuri şi, în cazul în care cursul este în scădere, evident că nu avem acelea şi încasări pe care ni le-am planificat.
Iar ceea ce ţine de anul 2013, în opinia noastră, prognozele făcute sunt reale şi veniturile pe care le planificăm pentru anul 2013 vor fi încasate. Cu atât mai mult cu cât punem accentul şi pe reformele începute pentru eficientizarea administrării fiscale şi vamale.
Profit: În ultimul timp, au existat foarte multe discuţii în presă potrivit cărora FMI ar fi indicat care majorări să fie operate. Cum au stat de fapt lucrurile?
V.B.: Atât Fondul Monetar Internaţional, cât şi alte instituţii internaţionale, sunt partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova. Noi discutăm cu ei şi ne consultăm în privinţa celor mai bune practici internaţionale. Ţinând cont de aceste recomandări, noi anticipăm lucrurile, pentru a nu ne pomeni într-o situaţie de criză, aşa cum este, de exemplu, cazul Greciei. Cu părere de rău, puţini astăzi conştientizează că ajustările pe care Ministerul Finanţelor le face în domeniul politicilor fiscale sunt bune. Cu certitudine putem spune că acestea sunt strategii de durată medie şi lungă, menite să anticipeze anumite fenomene negative.
Profit: Noile prevederi din politica fiscală au stârnit nemulţumirea oamenilor de afaceri, în special, a celor care activează în sectorul agroalimentar. Ce aveţi a le spune acestora?
V.B.: Într-adevăr, agricultorii sunt nemulţumiţi de majorarea din anul 2013 a cotei TVA de la 8% la 20%. Vreau însă să-i asigur să nu aibă dubii pentru că diferenţa de 12% le va fi restituită în termen de, cel mult, 30 de zile, aşa cum stabileşte legea. Decizia de a majora cota TVA până la 20% pentru producătorii agricoli are la bază un raţionament foarte simplu. Este necesar de a unifica sistemul de impozitare, pentru a face mult mai eficientă administrarea fiscală. De exemplu, întreprinderile care produc conserve, sucuri sau ulei cumpără materie primă cu TVA de 8%. Ulterior, o comercializează cu TVA de 20%, ceea ce reprezintă o presiune fiscală suplimentară pentru aceste întreprinderi. Astfel, ele riscă să devină în viitor necompetitive. Convingerea noastră fermă este că pe lanţ, începând cu producătorul agricol şi finalizând cu consumatorul final, trebuie menţinută cota standard a TVA de 20%. Dar pentru ca agricultorii să nu sufere, cele 12% le vor fi restituite de către Ministerul Finanţelor.
Iar pentru ca agricultorii să aibă certitudinea că îşi vor primi banii în termen de, cel mult, 30 de zile, în Codul Fiscal la art. 176, aliniatul 4, se stipulează clar că, dacă statul nu asigură plata în termen, atunci va fi nevoit să plătească penalităţi pentru perioada de întârziere. Noi suntem conştienţi de faptul că agricultorii cer restituirea mijloacelor băneşti cât mai degrabă, de aceea termenul de 30 de zile nu va fi depăşit.
Orice facilitate fiscală duce la distorsionarea sistemului fiscal, fapt care, pe de o parte, complică administrarea fiscală, iar pe de altă parte, creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea evaziunilor fiscale. Şi aici am să Vă aduc doar un singur exemplu. Spuneţi-mi, vă rog, de când întreprinderile agricole prestează servicii de „studiul pieţei, de marketing sau consulting”? Realitatea este că există agenţi economici care se folosesc de această facilitate a întreprinderilor agricole în interesele lor personale, prejudiciind, astfel, bugetul. De exemplu, întreprinderile agricole procură motorină, benzină, alte bunuri şi servicii cu TVA de 20%. Acest TVA, achitat pentru bunurile şi serviciile procurate, se înscrie într-un cont spre restituire de la buget. Pe de altă parte, agricultorii îşi livrează producţia cu TVA la cota de 8%. La majoritatea întreprinderilor agricole procurările cu cota TVA de 20% prevalează asupra livrărilor cu cota TVA de 8%. Prin urmare, multe dintre ele au trecere în cont în permanenţă. Acum, fiind conştiente că întreprinderile agricole, care au acest TVA trecut în cont, nu şi-l vor putea recupera, se găsesc agenţi economici care „cumpără” acest TVA spre restituire. Dar cum îl „cumpără”? Se înţeleg cu întreprinderile agricole care le eliberează facturi fiscale în care se indică faptul că acestea au beneficiat de servicii de „studii de marketing, consulting, studii de piaţă”. În felul acesta, cel care primeşte această factură îşi diminuează TVA spre plată la buget şi plăteşte mai puţin sau chiar deloc. Este un fenomen care ia amploare şi un exemplu clasic când „firmele-căpuşă” utilizează facilităţile agricultorilor în interese proprii. În final, câştigă doar acestea, deoarece agricultorii sunt în pierdere, de altfel, la fel ca şi statul.
Profit: Producătorii de zahăr şi cei de sfeclă de zahăr susţin că riscă să falimenteze în cazul în care TVA va fi majorat de la 8 la 20%. Care sunt argumentele forte ale statului pentru majorarea acestei taxe?
V.B.: Am menţionat deja că pe întreg lanţul trebuie să avem 20% TVA. Prin urmare, de ce ar trebui să fie defavorizate fabricile de conserve, sucuri, ulei, comparativ cu cele care produc zahăr? În România, de exemplu, TVA la zahăr este de 24%, iar în Ucraina – de 20%. Da, există ţări ale UE unde TVA-ul la zahăr este de 7,10 sau14%, dar nu considerăm că este şi cazul Moldovei. Piaţa noastră de zahăr este protejată prin taxele impuse la import. Important este ca să nu se speculeze. Prin calcule exacte (în calcul s-a operat că preţul de achiziţie a unei tone de sfeclă de zahăr va constitui 550 lei, inclusiv TVA), noi am demonstrat că producătorii de zahăr nu au nici un motiv ca să majoreze preţul la zahăr începând cu anul viitor. Asta pentru că la costul unei tone de zahăr producătorul de zahăr va arăta costul unei tone de sfeclă de zahăr nu cu 509 lei (fără TVA la cota de 8%), dar cu 458 lei (fără TVA la cota de 20%). Mai mult decât atât, producătorul de zahăr, având o reducere a preţului de achiziţie a unei tone de sfeclă de zahăr cu 51 lei (509 lei – 458 lei), are posibilitatea să reducă costul de fabricaţie a unei tone de zahăr astfel ca, cel puţin, să menţină preţurile actuale la zahăr. Nici producătorii de sfeclă de zahăr nu au de pierdut prin aplicarea TVA la cota de 20% cu restituirea ulterioară a diferenţei de 12% (20% - 8%). Cu alte cuvinte, dacă la livrarea unei tone de sfeclă de zahăr cu cota TVA de 8% ei încasau suma de 509 lei fără TVA, apoi la aplicarea cotei TVA de 20% ei vor încasa aceeaşi sumă de 509 lei (458 lei fără TVA + 51 lei suma ce va fi restituită din Bugetul de Stat în termen de, cel mult, 30 de zile).
Am purtat discuţii cu producătorii de zahăr şi de sfeclă de zahăr, însă, cu părere de rău, nu se doreşte să se înţeleagă acest lucru.
Profit: Mai mulţi experţi susţin că povara fiscală va fi prea mare asupra agenţilor economici, iar aceştia încet-încet vor aluneca spre economia tenebră. Autorităţile iau în considerare un asemenea risc?
V.B.: Evident că noi luăm în calcul toate riscurile, însă este important să precizăm că modificările operate recent în legislaţia fiscală conduc la o administrare fiscală mai eficientă, comparativ cu anii precedenţi. Asta o spunem nu noi, cei de la Ministerul Finanţelor, ci partenerii noştri de dezvoltare în rapoartele şi studiile efectuate de către ei. Da, recunoaştem că avem rezerve la capitolul administrării fiscale, însă este cert că aceasta s-a îmbunătăţit. Prin urmare, scopul nostru primordial este ca fenomenul economiei tenebre să nu persiste în societatea noastră.
Profit: Oamenii de afaceri din sectorul agrar solicită autorităţilor să revadă politica bugetar-fiscală pentru anul viitor şi să se aşeze împreună cu ei la masa de negocieri pentru a elabora un nou program de politică fiscală. Pe cât de plauzibil este un asemenea scenariu?
V.B.: Noi ne situăm pe poziţia că politicile fiscale aprobate pentru anul 2013 trebuie să servească drept bază pentru o nouă etapă de dezvoltare. Şi în 2010, când s-a introdus cota TVA de 8% în agricultură, fermierii s-au opus. Însă astăzi recunosc faptul că acesta a fost un pas bine gândit. În prezent, ne mişcăm spre o altă etapă de dezvoltare, şi cu certitudine, peste 2-3 ani, vom spune că Ministerul Finanţelor a luat o decizie corectă.
Profit: Deci nu există şanse ca statul să dea înapoi în această „luptă”?
V.B.: Cu siguranţă, nu este vorba de o „luptă” pentru că statul nu luptă împotriva propriilor cetăţeni. Sunt doar nişte politici fiscale menite să eficientizeze administrarea fiscală pentru asigurarea încasării veniturilor planificate la buget.■
Далее...
