Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 01_02_2012 (196) ianuarie-februarie 2012Afacerea cu mure a Raisei Ghimp
S-ar părea că în lumea contemporană este dificil să mai fii surprins de ceva anume. În special, acest lucru se referă la femei, care în prezent se ocupă de toate – de la şofat pînă la administrarea afacerilor de milioane de dolari sau euro. Bineînţeles că putem avea o atitudine diferită faţă de femeile care se descurcă în afaceri nu mai rău decît bărbaţii. Cert însă este că aceste femei merită tot respectul şi admiraţia celor din jur.
Totul este abia la început
În satul Ţipala, raionul Ialoveni, există o plantaţie de mure cu o suprafaţă de 3,7 ha, care aparţine Raisei Ghimp. Ea este una dintre puţinele persoane din Moldova care au riscat să se ocupe de creşterea acestei culturi destul de rare pentru ţara noastră şi despre care nu atît de multă lume cunoaşte. Raisa are puţin peste 40 de ani. Are doi feciori – Alexei de 27 de ani şi Artur de 12 ani, care îşi susţin mama în toate.
De profesie, eroina noastră este agronom. În anii 90 ai secolului trecut, la fel ca şi mulţi alţii, din cauza lipsei surselor financiare, a început să se ocupe de afaceri după principiul „cumperi şi vinzi”. În acest mod a exportat fructe în Rusia pe parcursul a peste 15 ani. A decis să-şi schimbe domeniul de activitate pe neaşteptate. Într-o zi, a văzut într-un supermarket mure îngheţate şi din curiozitate a decis să afle mai multe despre această cultură pe internet. A aflat, astfel, că murele pot fi consumate nu doar în stare proaspătă sau îngheţată, dar şi să faci din ele vin, gem sau compot. De asemenea, s-a dovedit că în Moldova există doar cîteva persoane care practică cultivarea acestei culturi importante.
Raisa GHIMP: Am trăit toată viaţa din greu. Prima afacere legată de exportul fructelor am început-o de la zero şi iată că şi cu murele este la fel. Pentru a demara această nouă afacere, am fost nevoită să vînd bunurile pe care le aveam pentru a cumpăra pămînt în raionul natal Ialoveni şi peste 1000 de butaşi. În anul 2007 am început să înmulţesc plantaţia, iar peste patru ani aceasta s-a extins şi s-a „maturizat”. La moment, pe plantaţie există plante care au doi-patru ani, dar sînt şi plante tinere de un an, care mai au nevoie de timp pentru a se consolida.
Chiar dacă de la demararea afacerii au trecut deja circa 5 ani, businessul Raisei este doar la început de cale. „Oamenii ştiu ce înseamnă zmeură şi căpşună, însă ce înseamnă mure înţeleg mai greu. Din aceste considerente în toţi aceşti ani eu mă ocup nu doar de cultivarea murelor, dar şi de promovarea acestor fructe. Totodată, nu-mi este ruşine să plec la piaţă pentru a le vinde”, spune Raisa.
Primele succese
În anul 2011 de pe plantaţia sa de mure femeia întreprinzătoare a strîns 10 tone de recoltă. Însă Raisa este sigură că peste cîţiva ani, cînd plantaţia se va fortifica, va strînge o recoltă de 7-10 tone de pe un hectar. De regulă, murele se culeg începînd de la mijlocul lunii iulie şi pînă la mijlocul lunii septembrie. Murele, la fel ca şi zmeura şi căpşunele, se coc treptat. Din aceste considerente, ele trebuie strînse, practic, la fiecare două zile. Preţul unui kilogram de mure variază de la 10 la 50 de lei în funcţie de anotimp.
Femeia recunoaşte că afacerea legată de cultivarea murelor este una profitabilă în Moldova, însă susţine că pentru aceasta este nevoie de ceva timp, iar, deocamdată, afacerea nu aduce profitul scontat. Din totalul investiţiilor făcute, pînă în prezent nici măcar jumătate nu au fost recuperate. Raisa presupune că ar mai fi nevoie de trei ani pentru ca afacerea să înceapă a aduce profit.
Raisa GHIMP: Nu consider că jertfesc cu ceva anume sau acord mai puţină atenţie familiei. Eu fac o afacere şi primesc de la aceasta plăcere. Iubesc pămîntul, deoarece de el trebuie să ai grijă la fel cum ai grijă de un copil. Fac ceea ce-mi place. Pentru a culege murele trebuie să te trezeşti la 5 dimineaţa, iar apoi să le repartizezi pe la pieţe. De asemenea, trebuie să te gîndeşti ce să faci cu marfa care nu a fost realizată. Da, într-adevăr, este o muncă grea şi nu toţi bărbaţii ar putea face faţă acestui lucru. Probabil, femeile reuşesc în astfel de afaceri pentru că sînt mai rezistente şi mai perseverente.■
Далее...
Economia digitală
Trăim în era tehnologiilor informaţionale şi a inovaţiilor, prin urmare este firesc ca acestea să fie utilizate pe larg în toate domeniile de activitate. Nu face excepţie nici businessul, care este cel dintâi interesat în implementarea şi folosirea inovaţiilor.
Tema inovaţiilor este foarte actuală astăzi pentru business. Din mai multe considerente. Dar vreau să încep cu un alt aspect. Adesea, când mă întâlnesc cu tinerii, sunt întrebat care este cheia succesului în afaceri? Mulţi aşteaptă să le ofer o soluţie miraculoasă. Vă spun sincer, din propria experienţă, că această cheie a succesului, în proporţie de 90%, este munca, iar restul sunt aptitudinile cu care natura l-a înzestrat pe om. Capacitatea de a picta, de exemplu, sau de a face altceva mai bine decât alţii. Norocul, da, dar, într-o proporţie mai mică.
De ce am insistat asupra acestui fapt? Nu orice muncă merită să fie luată în consideraţie, atunci când vorbim despre inovaţii. Vorbim, în primul rând, despre o muncă inteligentă. A munci inteligent înseamnă a avea cunoştinţe fundamentale în domeniul unei profesii şi aptitudinea de a comunica. Este vital de a poseda câteva limbi de largă circulaţie internaţională, să cunoşti tehnica şi tehnologiile informaţionale. Acestea din urmă fiind, pe de o parte, bazate pe tot felul de gadget-uri care se schimbă zi de zi, iar pe de altă parte, pe softuri, pe programe.
De asemenea, este important să citim. În Germania fiecare cetăţean cumpără anual cărţi de 100 euro, în Italia - de 20 euro, în România - de 3 euro, iar în Moldova - de 0,5 euro.
Am insistat pe această introducere cam lungă din simplul motiv că lumea se schimbă vertiginos. De la era postindustrială trecem la cea digitală care necesită cu totul altă viziune şi abordare a proceselor atât politice, sociale, cât şi economice. Businessul este cel dintâi interesat în implementarea şi folosirea inovaţiilor.
Astăzi este puţin, pur şi simplu, să produci ceva. Lumea nu mai are nevoie, de exemplu, de un simplu pahar. Ea are nevoie de un recipient care instantaneu ar reda conţinutul chimic al lichidului din interior sau temperatura acestuia. Lumea nu mai are nevoie de o pereche de ochelari simpli, cu care ar putea doar citi, ci are nevoie ca prin intermediul lor să vedem în spaţiu sau să receptăm informaţie de orice gen. Nu demult, bunăoară, am fost la o conferinţă internaţională în domeniul tehnologiilor în cadrul căreia o companie americană a prezentat o lentilă care, fixată pe ochiul omului, poate să proiecteze în jur, în formatul 4D, multiple informaţii. Deocamdată, lentila este cuplată la un calculator, care transmite semnalul, dar în viitor se presupune că ea va fi dirijată de creierul uman.
Deci, tehnologiile avansează foarte mult, astfel, suntem impuşi să producem inovaţional, digital şi cu o mare valoare adăugată intelectuală. Acest lucru încercăm să-l facem în cadrul companiilor noastre. Pentru noi este important ca nu doar să facem comerţ cu amănuntul, ci să-l facem online. Pentru noi este important nu doar să ne ocupăm de tehnologiile informaţionale, ci să le aducem în „clouds” .
Atunci când vorbim despre un proiect de „real estate” sau imobiliar, vorbim despre o „casă intelectuală”, atunci când vorbim despre producţie, vorbim despre o producţie bazată pe nano. Şi toate acestea împreună şi multe altele vrem să le unim într-un parc tehnologic modern, o extensie a căruia va exista şi în R.Moldova.
Se consideră că o politică fiscală relaxantă şi stimulările din partea statului sunt vitale pentru economia inovativă şi, în special, IT. În multe ţări există această experienţă - zone speciale, parcuri tehnologice, importul aparatajului ştiinţific fără taxe, reduceri de plăţi fiscale din contul reinvestirii în lucrările de cercetare, schema de amortizare anticipată etc. Mai puţin se practică reducerile de impozite sociale, cum se doreşte în Moldova. Acest lucru ar stimula (consfinţi) vânzarea doar a forţei de muncă ieftină şi ar afecta principiile solidarităţii sociale.
În acelaşi timp, în Moldova se discută foarte mult despre paradigma dezvoltării economice. Mulţi consideră că ar fi bine să trecem de la actuala stare de lucruri, când tot sistemul economic este bazat pe banii trimişi de gasterbeiteri şi, implicit, pe creşterea consumului, la un model de industrializare, de extindere a serviciilor. Şi da, şi nu. Pentru mine nu-i o mare diferenţă între o cusătoreasă de la o fabrică de textile din Călărăşi şi un programator care-şi vinde ora de muncă, practic, fără valoare adăugată. Soluţia - să ne orientăm spre produsele originale cu o mare valoare adăugată.
Cea mai proastă soluţie ar fi să implementăm strategia dezvoltării „fuga din urmă”. Costurile de a face afaceri în Moldova (nu mă refer la cele corupţionale) cresc mereu – salarii, taxe, servicii, energie, comunicaţii. Întotdeauna, asamblarea electronicelor va fi mai ieftină în Thailanda, cusutul hainelor - în Vietnam, programatori - în India, servicii outsourcing - în Pakistan, copiere tehnologii - în Coreea.
Cineva ar fi spus că este un pic naiv, ca şi cum ai trece de la feudalism la capitalism. Da, este o provocare, dar dacă noi nu o facem, nu încercăm, riscăm să rămânem la periferia sau chiar în afara lumii civilizate.■
Ion Sturza a fost Prim-Ministru al R.Moldova în anul 1999. A deţinut funcţia de preşedinte al companiei Rompetrol Moldova şi Director general-adjunct al companiei “Rompetrol Group”, Olanda. În prezent, este proprietarul unor fonduri de investiţii, activele cărora lucrează în ţările din Europa Centrală şi de Est, în particular în România şi R.Moldova
Далее...
Reformarea pieţei de capital: Necesitate sau moft?
Oamenii care ştiu cum funcţionează principiile pieţei de capital, în special pe segmentul care ţine de valorile mobiliare corporative, consideră că la moment piaţa de capital a R.Moldova este mai mult moartă decît vie. Recent, autorităţile au pregătit acestei pieţe „o injecţie viabilă” sub forma unui nou proiect de lege care corespunde standardelor europene, pentru ca în final aceasta să se poată dezvolta dinamic sau, cel puţin, să fie mai mult vie, decît moartă. Despre necesitatea reformării pieţei de capital şi despre prevederile noii legi care, deocamdată, a fost aprobată doar de Guvern, revista Profit a discutat cu membrul Consiliului de Administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), Aurica Doina.
Profit: Doamnă Doina, discuţiile despre cît de slab dezvoltată este piaţa noastră de capital şi ce dificultăţi întîmpină în procesul de dezvoltare sînt tot mai aprinse în ultima perioadă. Credeţi că noua lege cu privire la piaţa de capital va asigura măsurile necesare pentru schimbări radicale în domeniu?
Aurica Doina: Deşi piaţa naţională de valori mobiliare are în prezent o lichiditate destul de redusă, consider că există potenţial de creştere şi dezvoltare. Numărul redus de emitenţi, ale căror valori mobiliare se tranzacţionează la bursa de valori, lichiditatea redusă, lipsa investitorilor instituţionali şi a plasamentelor publice, precum şi lipsa altor instrumente financiare decît acţiunile reprezintă, în acelaşi timp, şi principalele direcţii potenţiale de dezvoltare.
Limitările actuale ale pieţei au dictat şi necesitatea de a studia experienţa ţărilor care au reuşit să-şi construiască în zeci sau chiar sute de ani pieţe dezvoltate, ce funcţionează cu succes. Dacă din experienţa proprie nu am dezvoltat pînă în prezent sisteme funcţionale, cel puţin, exemplul altor ţări ar trebui să ne inspire să urgentăm etapele de dezvoltare.
Noua lege privind piaţa de capital reprezintă soluţia necesară pentru alinierea pieţei naţionale la practicile investiţionale internaţionale, prin care sînt anulate un şir de restricţii aplicate în prezent şi depăşite de actualitate şi, în acelaşi timp, este orientată spre modernizarea infrastructurii şi perfecţionarea mecanismelor de reglementare şi supraveghere a pieţei.
Profit: Care sînt aşteptările de la intrarea în vigoare a Legii privind piaţa de capital în primii doi-trei ani?
A.D.: Chiar dacă nu vom înregistra o creştere semnificativă a lichidităţii sau a numărului de investitori, importanţa proiectului de lege se estimează prin începutul unei reforme complexe a pieţei naţionale de capital şi eliminarea diferenţelor esenţiale de reglementare în domeniul pieţei valorilor mobiliare şi legislaţiei similare europene, inclusiv condiţiile desfăşurării operaţiunilor cu valori mobiliare, infrastructura pieţei, realizarea ofertelor publice de valori mobiliare şi alte aspecte, angajament asumat de R.Moldova în vederea liberalizării comerţului cu Uniunea Europeană.
De asemenea, proiectul de lege creează fundamentele legale pentru implementarea celor mai bune practici internaţionale în vederea dezvoltării infrastructurii pieţei de capital naţionale, apariţiei investitorilor instituţionali, implementării sistemelor multilaterale de tranzacţionare (MTF), modernizării tehnologiilor informaţionale, diversificării instrumentelor financiare şi ridicării nivelului de protecţie a investitorilor.
Exemplul Poloniei este suficient de elocvent în acest sens. Bursa de Valori din Varşovia a fost înfiinţată în anul 1991, iar la prima şedinţă de tranzacţionare erau listate cinci societăţi. La numai un an de la înfiinţare, a început tranzacţionarea obligaţiunilor de stat. În acelaşi an a început şi tranzacţionarea electronică de la distanţă, iar în 1994 a început tranzacţionarea drepturilor de subscriere. Printr-o evoluţie dinamică, cu implicarea tuturor instituţiilor, piaţa poloneză a reuşit să devină un centru de interes în Europa Centrală şi de Est. În prezent, la Bursa de Valori din Varşovia se tranzacţionează o gamă impunătoare de instrumente financiare: acţiuni, obligaţiuni de stat cu dobîndă fixă şi variabilă, obligaţiuni municipale şi corporative, drepturi de subscriere, certificate de alocare, contracte futures pe valute, contracte futures pe indici bursieri şi pe acţiuni individuale, warrant-uri şi altele. Primul emitent de obligaţiuni corporative a fost o societate de leasing. Cu regret, piaţa de capital din ţara noastră este departe de asemenea performanţe şi realizări.
Profit: Pe cît de mult aceste aşteptări pot fi rezultative, dacă economia naţională nu înregistrează indicatori evidenţi pentru dezvoltare?
A.D.: Relansarea economiei naţionale va însemna şi creşterea semnificativă a investiţiilor pe piaţa de capital, dar, în acelaşi timp, anume piaţa de capital trebuie să fie o sursă alternativă de finanţare pentru proiecte strategice de dezvoltare a societăţilor. După experienţa fondurilor de investiţii, astăzi nu ne aşteptăm la cozi de investitori, dar pentru a obţine o ascensiune sînt necesare şi investiţii semnificative în tehnologii moderne şi în personal, în diversificarea şi promovarea activă a instrumentelor financiare, în atragerea clienţilor din potenţialul existent şi identificarea soluţiilor de dezvoltare, care pot fi preluate din experienţa pieţelor dezvoltate.
Actualmente, avem înregistrate circa trei mii de societăţi pe acţiuni, inclusiv circa 200 cu capital străin şi mixt. În listingul bursei de valori sînt incluse valorile mobiliare emise de 12 emitenţi, dintre care şase emitenţi sînt bănci comerciale. Obligaţiunile facilitează finanţarea directă a autorităţilor publice centrale şi locale şi a societăţilor pe acţiuni. Obligaţiunile se folosesc cu prioritate pentru finanţarea proiectelor de investiţii, refinanţarea unor credite existente sau finanţarea deficitului bugetar.
Pentru economia Moldovei dezvoltarea pieţei de capital are un rol decisiv în menţinerea şi dezvoltarea afacerilor. Unele autorităţi însă au cu totul alte priorităţi pentru relansarea economiei, iar cel mai des auzim că este prea devreme sau nu este momentul potrivit. Este inacceptabilă abordarea că, întîi de toate, pentru revenirea la o creştere sustenabilă sînt prioritare politicile fiscale şi monetare. Soluţia şi modalitatea reală de a ajuta mediul de afaceri la acest moment este totuşi creditarea.
Profit: Legea se bazează, în special, pe directivele UE, credeţi că acest lucru va ajuta piaţa corporativă a valorilor mobiliare, a cărei situaţie este departe de pieţele dezvoltate?
A.D.: Desigur că nu va fi uşor să implementăm experienţa ţărilor europene, piaţa valorilor mobiliare parcurge o perioadă dificilă şi este strîns legată de evoluţia economiei în ansamblu. Este clar că aşteptările mari sînt influenţate de ieşirea din criză şi de ritmul de creştere a economiei. Pentru ca efectele să fie simţite, este nevoie de o evoluţie rapidă. Dacă aceste reglementări ar fi fost introduse acum 4-5 ani, cînd nivelul pieţei era cu totul altul, sînt sigură că efectele ar fi fost vizibile la prima etapă de aplicare.
Una dintre soluţiile importante care ar ajuta piaţa de capital în procesul de dezvoltare este crearea condiţiilor pentru a facilita accesul pe piaţa locală a investitorilor importanţi, ce au cunoştinţe şi experienţa necesară, capacitatea financiară şi un grad puternic de penetrare. Desigur, deschiderea pieţei nu este privită cu entuziasm de unii participanţi la piaţă, dar această poziţie nu trebuie să devină un impediment pentru dezvoltare.
Din discuţiile cu colegii din Austria, Germania, Polonia, România, Croaţia, Rusia, Kazahstan şi alte ţări, se relevă că anume directivele de dezvoltare aplicate la nivel european stau la baza politicilor sectoriale şi funcţionării infrastructurii pieţei de capital.
Ambiţiile noastre de a face un pas înainte prin promovarea acestui important proiect, precum şi de a ajunge unde ne-am propus, pot fi decisive numai prin colaborarea cu toţi participanţii pieţei şi instituţiile statului, precum ar fi Banca Naţională, Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei şi alte instituţii care au tangenţă cu acest segment.
Profit: Pornind de la nivelul de dezvoltare şi volumul actual al pieţei valorilor mobiliare, cum vor fi influenţate normele de adecvare ale capitalului propuse în proiectul legii cu privire la piaţa de capital?
A.D.: Dacă ne referim la evoluţia pieţei locale în timp, desigur că nu sîntem acolo unde ar trebui să fim şi cred că există multe şanse reale de a schimba situaţia. Din experienţa ţărilor europene, constatăm că statul a avut o contribuţie importantă pe piaţa de capital. Multe ţări, inclusiv Polonia, au trecut prin criză relativ uşor datorită faptului că piaţa este puternică, companiile de stat şi cele private se finanţează prin bursa de valori mobiliare, fondurile de investiţii şi cele de pensii private plasează mijloacele în instrumente ale pieţei de capital.
Normele de adecvare ale capitalului, propuse în proiectul legii, sînt orientate spre administrarea eficientă a riscurilor aferente activităţii participanţilor profesionişti la piaţa de capital. În funcţie de activităţile şi serviciile pe care societăţile de investiţii vor fi autorizate să le desfăşoare, s-au stabilit şi diferite mărimi ale capitalului propriu iniţial. Stabilirea acestor cerinţe este o condiţie esenţială pentru a asigura existenţa pe piaţă a unor companii viabile cu potenţial înalt, apte să asigure protejarea drepturilor investitorilor şi clienţilor. Fără îndoială, prin proiectul legii au fost create condiţii reale de implementare, fiind propusă creşterea graduală a capitalului în termen de pînă la 10 ani de la data intrării în vigoare a legii cu intervale de 2 ani. Conform proiectului, legea va intra în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării, respectiv, în aceste condiţii societăţile de investiţii vor avea un termen final de 10,5 ani pentru conformarea capitalului propriu.
Profit: Cu toate acestea, există şi oponenţi care consideră că cerinţele de capital vor înrăutăţi situaţia pe piaţa valorilor mobiliare?
A.D.: Într-adevăr, au fost expuse şi opinii negative la acest aspect, dar mai mult bazate pe emoţii şi nu pe raţionamente. Pentru mai multă claritate voi menţiona că am analizat detaliat impactul de reglementare şi, în prezent, toate 11 companii de brokeri nebancari întrunesc cerinţele maxime faţă de capitalul propriu stabilite pentru licenţa de categoria A în mărime echivalentă în lei de 50 mii euro.
Dacă ne referim la cerinţele pentru licenţa de categoria B, atunci şase din 11 companii de brokeri nebancari întrunesc cerinţele maxime de capital echivalentul în lei a 125 mii euro şi la patru companii mărimea capitalului propriu corespunde mărimii stabilite pentru al 7-lea an de la data intrării în vigoare a legii în mărime echivalentă în lei de 94 mii euro.
Pentru licenţa de categoria C, actualmente opt dintre cele 11 companii de brokeri nebancari se conformează cerinţelor de capital pentru primul an de la data intrării în vigoare a legii, echivalentul în lei a 110 mii euro, iar o companie are capitalul necesar pentru al 5-lea an de la data intrării în vigoare a legii în mărime echivalentă în lei de 365 mii euro.
Mai mult, prin promovarea acestor cerinţe ne propunem să creăm companii cu potenţial înalt, rezistente la riscurile aferente şi
care vor deţine capacitate deplină pentru a diversifica instrumentele financiare şi a asigura o mai bună protecţie a drepturilor investitorilor în valori mobiliare. Pe lîngă faptul că aceste cerinţe vor contribui la consolidarea financiară a societăţilor de investiţii, acestea vor exclude şi posibilitatea apariţiei unor companii ineficiente cu capacităţi operaţionale reduse, care implică un grad înalt de risc.
Profit: Cum consideraţi Dvs., cerinţele de capital pentru operatorul de piaţă (Bursa de Valori) şi depozitarul central sînt exagerate în condiţiile actuale ale pieţei?
A.D.: După cum am menţionat, stabilirea cerinţelor de capital este necesară pentru a asigura o activitate complexă şi eficientă a pieţei reglementate, inclusiv crearea unui sistem de tranzacţionare performant care să permită tranzacţionarea şi la distanţă, precum şi ridicarea calităţii serviciilor la nivel intern şi extern comparabil cu alte pieţe.
La stabilirea mărimii capitalului minim pentru bursă şi depozitarul central, desigur că am luat în considerare nivelul actual de dezvoltare, precum şi experienţa altor pieţe reglementate. Pentru comparaţie, pot să nominalizez reglementările aplicate la nivel internaţional cu privire la capitalul social minim pentru Bursele de Valori, precum România şi Croaţia - în mărime de 5 mil. euro, Polonia - 10 mil. euro, Bulgaria - 2,5 mil. euro, Cehia - 4 mil. euro, Ungaria - 1,7 mil. euro. La rîndul său, capitalul propriu efectiv înregistrat depăşeşte cu mult limitele minime stabilite de legislaţie.
La fel şi pentru depozitarul central, capitalul social minim stabilit, de exemplu, în România şi Polonia este de 5 mil. euro, în Cehia - 4 mil. euro, în Ungaria - 3 mil. euro, în Croaţia - 2,6 mil. euro, iar capitalul propriu efectiv, actualmente, în unele ţări înregistrează peste 60 mil. euro.
Profit: Potrivit noii legi, activitatea de ţinere a registrului este transferată la depozitarul central. Ce argumentări stau la baza acestei reforme radicale?
A.D.: Conform evaluărilor efectuate în ultima perioadă la acest aspect, se menţionează că registrele acţionarilor societăţilor se ţin cu sisteme informaţionale simplificate, care permit înregistrarea transmiterii dreptului de proprietate doar atunci cînd vînzătorul şi cumpărătorul se cunosc şi vin direct la oficiul acestuia. În mediul modern şi avansat al pieţelor de capital, această modalitate de a înstrăina valorile mobiliare este, practic, imposibilă fără ajutorul societăţilor de investiţii. Iniţiativa de dezvoltare a depozitarului central într-o structură modernă cu funcţie de ţinere a registrului, cel puţin pentru companiile listate a fost preluată din experienţa pieţelor europene sau, ca exemplu pot fi şi practicile Rusiei, Kazahstanului şi ale altor ţări la nivel internaţional.
Ţinerea registrelor deţinătorilor de valori mobiliare admise spre tranzacţionare pe pieţe reglementate şi sisteme alternative de tranzacţionare (MTF) de către depozitarul central va facilita clearingul şi decontarea instrumentelor financiare pe o bază sigură şi eficientă, în vederea minimalizării riscului sistemic. Mai mult, ţinerea registrelor deţinătorilor de valori mobiliare de către depozitarul central reprezintă o condiţie esenţială pentru operarea eficientă şi cu costuri reduse ale operaţiunilor posttranzacţionare, precum şi pentru operaţiunile transfrontaliere, în perspectiva integrării pieţei de capital naţionale în cadrul pieţei financiare unice europene. Cel puţin, prin simplificarea procedurii actuale de efectuare a tranzacţiilor la bursa de valori cu implicarea registratorilor independenţi, aşteptările noastre sînt îndreptate spre reducerea perioadei de timp necesară pentru încheierea tranzacţiilor cu valori mobiliare şi a costurilor suportate în prezent.
Profit: În opinia registratorilor independenţi, implementarea acestei reforme poate dura în timp, va implica costuri şi riscuri semnificative, iar una dintre opţiunile înaintate ar fi ca la etapa actuală de dezvoltare a pieţei instituţia registratorului să nu fie exclusă din aria de reglementare. Care este opinia Dvs. la acest capitol?
A.D.: În varianta iniţială a proiectului de lege am promovat această opţiune, însă după consultarea experienţei internaţionale, în final, am decis reconfigurarea pieţei valorilor mobiliare conform structurii moderne aplicate la nivel european. Această reformă este o aliniere la regulile de funcţionare a pieţelor europene şi este orientată spre încurajarea investiţiilor pe piaţa valorilor mobiliare, inclusiv prin eficientizarea procesului de tranzacţionare şi optimizarea costurilor pentru investitorii în valori mobiliare.
Desigur, conştientizăm că va fi dificilă atragerea investiţiilor semnificative pentru a introduce tehnologii noi, iar perioada de implementare poate dura, deoarece depozitarul central trebuie să deţină un sistem informatic capabil să asigure păstrarea în siguranţă a informaţiei deţinute în registrul deţinătorilor de valori mobiliare, precum şi realizarea oricărei operaţiuni în legătură cu acestea. Pe de altă parte, riscurile legate de asigurarea integrităţii informaţiei implică acţiuni bine gîndite şi o bună organizare a procesului de transfer al registrelor acţionarilor către depozitarul central.■
Далее...
Investiţii cu condiţii
Economia R.Moldova se află demult într-o situaţie dificilă. Deşi pesimiştii şi optimiştii apreciază situaţia în mod diferit, totuşi diferenţa dintre punctele lor de vedere este destul de mică.
De exemplu, pesimiştii califică situaţia economică actuală a R.Moldova drept o moarte clinică, în timp ce optimiştii, deşi recunosc că situaţia ei este dificilă, apreciază faptul că aceasta este, cel puţin, stabilă. Însă atît optimiştii, cît şi pesimiştii au un punct de vedere comun – în linii generale, actuala viabilitate a statului se ţine pe două „balene”: transferurile băneşti de peste hotare din partea gasterbeiterilor şi injecţiile financiare străine. De exemplu, Legea bugetului de stat pentru anul 2012 prevede că granturile şi alte tipuri de ajutor financiar de peste hotare vor asigura acoperirea cheltuielilor planificate în proporţie de 13%.
De asemenea, opiniile pesimiştilor şi optimiştilor se aseamănă şi atunci cînd vine vorba despre modalităţile de a dezvolta economia naţională. Ambii consideră că pentru a îmbunătăţi nivelul economic al ţării este nevoie de surse financiare importante sub forma investiţiilor şi a creditelor pe termen lung. Dar de unde pot fi luate acestea? Oamenii de afaceri locali nu dispun de asemenea bani. De la străini? Probabil. Însă cum să atragi investitorii străini în Moldova? Cu ce ocazie investitorii din vest, dar şi cei din est ar dori să-şi investească banii în dezvoltarea economiei R.Moldova?
Dar dacă Moldova demult reprezintă un „rai pentru investiţii”, atunci ce-i reţine pe investitorii străini să vină aici? Pe de altă parte, de ce în pofida declaraţiilor privind corupţia totală în Moldova, unii străini, riscînd cu propriul capital, oricum se decid să investească în diverse proiecte de afaceri în ţara noastră.
Acestea şi alte întrebări la rubrica „Climatul investiţional în viziunea investitorilor” corespondentul special al revistei Profit, Vladimir Sidorenco, i le-a adresat reprezentantului VENETO BANCA s.c.p.a. în EXIMBANK, Sergio DALPIAZ.
Profit: Dle Dalpiaz, nu este primul an în care Grupul Veneto Banca îşi desfăşoară activitatea în Moldova. Iar rezultatele activităţii sînt destul de bune. Acest lucru este confirmat de creşterea continuă a numărului de clienţi şi al filialelor. În acelaşi timp, am dori să aflăm părerea Dvs., în ce măsură s-au îndreptăţit aşteptările investitorilor italieni după venirea bancherilor italieni pe piaţa financiară a Moldovei?
Sergio Dalpiaz: Grupul Veneto Banca a achiziţionat Eximbank în anul 2006. În toţi aceşti ani Eximbank a mărit numărul filialelor, a majorat substanţial depozitele şi activitatea operaţională per ansamblu şi, în pofida crizei internaţionale care afectează de luni bune economia şi, în special, finanţele, a continuat să acorde credite clienţilor săi. Rezultatele financiare ale băncii sînt, în general, pozitive şi ar putea să se îmbunătăţească ulterior dacă situaţia internaţională şi cea a R.Moldova ar fi mai puţin incertă. În mod similar, unele companii italiene bune, care îşi desfăşoară activitatea în Moldova, au avut o dezvoltare pozitivă şi au înregistrat rezultate încurajatoare, însă mediul general în care activează întreprinzătorii, în special cei străini, încă nu este receptiv la modul în care situaţia şi necesităţile ar cere-o. Există mulţi antreprenori italieni cu experienţă specifică în diverse sectoare, cu activităţi rentabile şi capital adecvat, care sînt în căutarea unor ţări noi în care să investească. Pentru a alege să dezvolte propria afacere şi să investească în Moldova, ei au nevoie de un mediu atractiv, reguli precise şi un climat care să favorizeze dezvoltarea.
Profit: Ce măsuri trebuie să întreprindă Parlamentul, Banca Naţională şi Guvernul R.Moldova pentru o dezvoltare favorabilă a afacerilor în acest segment al economiei?
Sergio Dalpiaz: Din punctul meu de vedere, Guvernul şi Parlamentul ar trebui să înceapă o luptă aprigă contra corupţiei prin acţiuni precise, menite să faciliteze respectarea sigură a drepturilor investitorilor. De asemenea, se impun acţiuni dure în sistemul judiciar, cu rezonanţă maximă pentru opinia publică, prin intermediul mijloacelor de informare în masă.
Profit: Care sînt totuşi factorii care nu permit antreprenorilor italieni să facă investiţii în alte sectoare ale economiei naţionale? De exemplu, în inginerie, agricultură sau în sportul profesional.
Sergio Dalpiaz: Consider că pentru antreprenori nu există obstacole în niciun sector al economiei. Posibilitatea dezvoltării în Moldova a afacerilor care au trecut cu brio testul în Italia depinde de contextul general al ţării în care se doreşte mutarea afacerii sau crearea uneia noi. Antreprenorii au nevoie de timp pentru a putea planifica investiţiile şi pentru a dezvolta afacerile lor, iar pentru a investi pe termen lung aleg ţări cu o situaţie politică stabilă, cu un grad scăzut de impedimente legale, corupţie şi birocraţie.
Profit: Mulţi cetăţeni ai R.Moldova lucrează de mulţi ani în Italia. Deşi o parte dintre ei au reuşit deja să facă şi unele economii, ei totuşi nu se grăbesc să-şi creeze o afacere în R.Moldova. În opinia Dvs., care sînt obstacolele care-i împiedică să facă acest lucru?
Sergio Dalpiaz: Ştiu că există numeroase iniţiative, unele chiar susţinute de asociaţiile şi instituţiile guvernamentale ale R.Moldova şi ale Italiei, avînd drept scop favorizarea reîntoarcerii în patrie a cetăţenilor moldoveni care au reuşit să acumuleze economii în Italia. Dacă au învăţat o meserie bună şi se pot considera antreprenori, fără îndoială că şi cetăţenii moldoveni vor aduce aceleaşi argumente pe care le-am menţionat mai sus, aşteptînd condiţii mai favorabile pentru investiţii sau facilităţi concrete din partea statului pentru crearea unor afaceri noi.
Profit: Moldova este una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Care sînt măsurile pe care oamenii politici şi oamenii de afaceri ar trebui să le întreprindă pentru a scoate ţara din criza economică prelungită?
Sergio Dalpiaz: Faptul că R.Moldova este una dintre cele mai sărace ţări din Europa presupune spaţii de creştere mult mai mari decît în alte ţări şi că antreprenorii europeni care doresc şi pot să transfere afacerile lor pot să găsească în Moldova o ţară de relansare a propriilor activităţi. În mod cert, actuala criză internaţională nu favorizează o creştere economică autonomă în Moldova, care, oricum, se îmbunătăţeşte treptat. Pentru a facilita o îmbunătăţire generală a economiei moldoveneşti este nevoie de eforturi puternice şi permanente din partea tuturor şi, în special, din partea politicienilor, care cu ajutorul legilor şi normelor corespunzătoare ar putea oferi o stabilitate politică şi crea condiţii pentru o dezvoltare sănătoasă şi durabilă a mediului de afaceri. Prin aceste acţiuni, activităţile statului, companiilor, finanţelor, sistemului judiciar ar avea doar de cîştigat, declanşînd mecanismul virtuos al creşterii economice şi al calităţii vieţii oamenilor.■
Далее...
La Chişinău mă simt ca acasă
Timp de trei ani de zile de când locuieşte în capitala Moldovei, preşedintele BCR Chişinău, Sorin Andrei, născut în judeţul Botoşani, România, a îndrăgit nespus acest oraş. Este fascinat de locurile cu destinaţie istorică din capitală, de persistenţa valorilor sănătoase în societate şi de oamenii „care încep tot mai des să zâmbească”. Timp de 16 ani de carieră profesională a rămas devotat unei singure instituţii bancare – BCR, care, în opinia domniei sale, este banca de la care are întotdeauna ce învăţa. Despre cum vede Sorin Andrei că va arăta peste 10 ani instituţia pe care o conduce, despre calităţile de care ar trebui să dispună un bancher pentru a putea gestiona eficient o bancă, despre „duşmanul” şi „prietenul” sistemului bancar, precum şi despre familia sa şi cea mai mare realizare în plan personal, aflaţi din rubrica „77 de întrebări în 20 de minute”.
1. Dle Sorin Andrei, aţi devenit preşedinte al BCR Chişinău în martie 2009. La trei ani de activitate în Moldova, cum vă simţiţi aici?
S.A.: Sunt născut în judeţul Botoşani, pe malul Prutului, astfel că la Chişinău mă simt ca acasă. Am descoperit aici oameni extraordinari cu care este o plăcere să cooperez şi să discut.
2. În aceşti trei ani, credeţi că s-au schimbat multe lucruri la Chişinău?
S.A.: În această perioadă oraşul Chişinău s-a modernizat. Au apărut noi centre comerciale, clădiri pentru birouri, traficul s-a intensificat. De asemenea, oamenii au devenit mai siguri pe ziua de mâine şi văd mai des zâmbete pe feţele lor.
3. Aveţi un loc preferat în capitala R.Moldova?
S.A.: Mă fascinează locurile cu semnificaţie istorică, iar acestea se regăsesc foarte frecvent în Chişinău. Totodată, primăvara şi vara parcurile pline de verdeaţă din centrul Chişinăului sunt locuri foarte plăcute pentru liniştea pe care mi-o oferă.
4. Ce vă surprinde în Moldova?
S.A.: Persistenţa valorilor sănătoase, clasice, tradiţionale în societate şi în familie. În ciuda faptului că foarte mulţi moldoveni sunt plecaţi peste hotare, ei nu au diluat aceste valori, ci continuă să le promoveze. Am întâlnit tineri care după o carieră de succes în străinătate se întorc la 25 ani în Moldova pentru a-şi întemeia o familie, pentru că acest lucru îl consideră parte a împlinirii personale.
5. Dar ce vă întristează?
S.A.: Faptul că oamenii aici au prea puţină încredere unii în alţii. Se dezamăgesc foarte uşor. Pe bază de încredere poţi construi, fără încredere - nu.
6. În cariera Dvs. bancară de 16 ani aţi fost devotat unei singure bănci – BCR. Nu aţi fost niciodată tentat să activaţi în cadrul altei instituţii bancare?
S.A.: Banca Comercială Română este o bancă foarte mare în care întotdeauna am avut câte ceva de învăţat. Provocările fiecărui loc de muncă pe care l-am avut în BCR, profesionalismul echipelor şi schimbările prin care a trecut organizaţia în aceşti 16 ani mi-au alimentat cu prisosinţă cariera profesională. Nu am avut asemenea tentaţii şi dacă ar fi să o iau de la capăt în activitatea profesională tot aşa aş construi-o.
7. Ce înseamnă pentru Dvs. BCR Chişinău?
S.A.: BCR Chişinău înseamnă pentru mine, mai întâi de toate, o echipă de profesionişti cu care sunt mândru să lucrez şi să obţinem performanţe împreună.
8. Cum a fost anul 2011 pentru BCR Chişinău?
S.A.: Anul 2011 a fost un an plin de realizări şi provocări, în acelaşi timp. Am reuşit să finalizăm procesul de restructurare a băncii şi să demarăm câteva proiecte noi: programul de creditare ipotecară Prima Casă, facilitarea investiţiilor în eficienţa energetică în cadrul liniei de finanţare a BERD, lansarea serviciului Western Union etc. De asemenea, am reuşit să dublăm, practic, portofoliul de carduri şi să sporim semnificativ portofoliul de clienţi.
9. Dar ce aşteptări aveţi pentru 2012?
S.A.: Pentru anul 2012 ne propunem să continuăm proiectele demarate şi să lansăm altele noi. Principala provocare pentru BCR Chişinău este de a continua lărgirea portofoliului de clienţi şi produse adaptate la nevoile lor.
10. Care este principalul obiectiv al băncii pentru următorii trei ani?
S.A.: Consolidarea poziţiei pe piaţă. Filozofia BCR rămâne aceeaşi – de a ajuta clienţii să-şi realizeze aspiraţiile prin oferirea de soluţii inovative bazate pe tehnologii performante.
11. Ce vă place cel mai mult la BCR Chişinău?
S.A.: Capacitatea şi dorinţa sau chiar „foamea” colegilor de a obţine performanţă şi de a implementa schimbările necesare. Dinamismul şi motivaţia reprezintă principalele atu-uri pe care le apreciez.
12. Dar ce nu vă place?
S.A.: Există întotdeauna aspecte ce trebuie îmbunătăţite, astfel consider că perfecţionarea profesională continuă să reprezinte cheia spre performanţă.
13. Se spune că banilor le place liniştea şi stabilitatea. De ce?
S.A.: De fapt eu asimilez acest truism mai degrabă cu existenţa sau inexistenţa încrederii. Încrederea este cheia în afacerile cu bani şi bănci. Ea se construieşte foarte greu prin consistenţă, consecvenţă, seriozitate, performanţă, transparenţă şi previzibilitate şi se distruge extraordinar de uşor când unul dintre aceste ingrediente lipseşte sau nu este în cantitatea suficientă.
14. Cine sunt părinţii Dvs.?
S.A.: M-am născut într-o familie de moldoveni din dreapta Prutului în comuna Răuşeni, jud. Botoşani. Tata, Constantin, fost tehnician veterinar decedat în 2005, mama, Maria, pensionară.
15. Absolventul cărei facultăţi sunteţi?
S.A.: Am absolvit facultatea de economie de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Am avut onoarea să cunosc profesori extraordinari de la care am avut multe de învăţat.
16. La ce vârstă aţi câştigat primii bani şi pe ce i-aţi cheltuit?
S.A.: La 9 ani. L-am ajutat pe bunicul meu la nişte treburi gospodăreşti. Deoarece banii câştigaţi nu erau suficienţi, i-am economisit, iar peste şase luni am cumpărat cauciucuri şi camere pentru bicicleta veche a tatei, care, între timp, devenise a mea.
17. În ce împrejurări v-aţi cunoscut soţia?
S.A.: În Iaşi, în anul I de facultate, pe 20 noiembrie 1990, la o petrecere cu ocazia aniversării unui coleg de facultate.
18. Obişnuiţi să-i faceţi des cadouri?
S.A.: Da. Cu ocazii speciale, nu numai de sărbători.
19. Ce profesie are soţia Dvs.?
S.A.: Este profesoară de matematică.
20. Este adevărat că cu cât mai mult iubeşti, cu atât mai mult suferi?
S.A.: Aş fi răspuns „Da” la 20 de ani. Acum cred că cu cât mai mult iubeşti, cu atât eşti mai iubit.
21. Obişnuiţi să discutaţi în familie problemele de la serviciu?
S.A.: Nu.
22. Dar să împărtăşiţi bucuriile de la serviciu?
S.A.: Da.
23. Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-aţi primit vreodată?
S.A.: Un I-Pad.
24. Dar care l-aţi oferit?
S.A.: O casă.
25. Ce vă place cel mai mult la fiica Dvs.?
S.A.: Că îmi seamănă.
26. Dar cu ce nu sunteţi de acord?
S.A.: Atunci când nu are răbdare.
27. Aţi dori ca şi ea să facă o carieră în domeniul bancar?
S.A.: Va decide singură. Deocamdată, vrea să devină designer vestimentar.
28. Ziua de muncă a preşedintelui BCR Chişinău începe cu …
S.A.: Comunicarea cu colegii.
29. Şi se termină cu…
S.A.: Comunicarea cu colegii.
30. Cum aţi descrie o seară obişnuită în familia preşedintelui BCR Chişinău?
S.A.: În sânul familiei.
31. Care sunt regulile principale de care vă conduceţi în viaţă şi la care nu aţi renunţa indiferent de împrejurări?
S.A.: Respectul faţă de oameni şi ascultarea atentă a lor.
32. Cum vedeţi Chişinăul peste 10 ani?
S.A.: Un oraş modern, cu o economie dinamică şi oameni dornici să se realizeze.
33. Dar BCR Chişinău?
S.A.: BCR Chişinău va fi ceea ce-şi propune: o bancă europeană, recomandată de clienţii săi pentru calitatea serviciilor oferite şi personalul deschis spre cooperare.
34. În opinia Dvs., existenţa unei bănci controlată de stat este oportună sau nu?
S.A.: Mai puţin contează proprietatea asupra unei bănci, mai mult contează modul în care aceasta este administrată.
35. Cum apreciaţi iniţiativa Guvernului de a privatiza Banca de Economii?
S.A.: Este o oportunitate în plus de a găsi investitori strategici pentru dezvoltarea acesteia.
36. În prezent, în Moldova activează 15 instituţii bancare. Pentru o ţară ca Moldova este mult sau puţin?
S.A.: Piaţa este cea care apreciază dacă este mult sau puţin. Mâna invizibilă a acesteia va decide câte bănci să existe pe piaţă.
37. Din anul 2006 BCR S.A. România a devenit membru al Erste Group (Austria), unul dintre cei mai mari furnizori de servicii financiare în Europa Centrală şi de Est. Cum a influenţat acest lucru asupra activităţii BCR Chişinău?
S.A.: Faptul că BCR a devenit membru al Erste Group a contribuit la implementarea celor mai bune practici bancare în activitatea noastră şi a permis dezvoltarea portofoliului de clienţi şi produse atât în România, cât şi în R.Moldova.
38. Banca a finalizat anul 2011 cu profit, fapt care, pe fundalul anului 2010, când înregistra pierderi, este privit ca o realizare. Cum s-a reuşit acest lucru?
S.A.: Acest lucru se datorează eforturilor din ultimii trei ani de a restructura activitatea băncii, de a spori eficienţa fiecărei linii de business şi a îmbunătăţi calitatea portofoliului de credite.
39. BCR Chişinău a majorat portofoliul de credite cu 7,95% în 2011. Ce se află la baza acestei creşteri?
S.A.: Creşterea portofoliului de credite s-a datorat atât activizării finanţărilor proiectelor de afaceri, cât şi sporirii cererii pentru credite imobiliare. Am susţinut, în primul rând, proiectele viabile orientate pe termen mediu şi lung care contribuie la valorificarea potenţialului economic al R.Moldova.
40. Pe parcursul anului 2011, banca a gestionat cu succes excesul de lichiditate. În ce rezidă formula succesului?
S.A.: Orice bancă are nevoie de a asigura un echilibru dintre active şi pasive atât din punctul de vedere al termenelor, cât şi al costurilor.
41. În anul 2011 banca a micşorat radical numărul creditelor nefavorabile. Cărui fapt i se datorează acest lucru?
S.A.: Acest lucru se datorează, în primul rând, eforturilor de a implementa nişte criterii clare de evaluare a riscurilor şi de gestiune a acestora, cât şi eforturilor de a selecta proiecte viabile spre finanţare.
42. Există ceva în sistemul bancar moldovenesc care-l deosebeşte de alte ţări?
S.A.: Spre deosebire de ţările din Europa Centrală, sistemul bancar din Moldova este mai mult concentrat pe segmentul business, rata de bancarizare a populaţiei fiind mai redusă. O altă caracteristică este o prezenţă mai redusă a băncilor internaţionale pe piaţa moldovenească.
43. La finele anului trecut Parlamentul a adoptat proiectul de lege cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică. Care credeţi că vor fi beneficiile acestuia pentru sistemul bancar al R.Moldova, în particular, şi pentru economia şi cetăţenii ţării, în general?
S.A.: Dezvoltarea serviciilor electronice este oportună şi necesară. Implementarea acestora permite reducerea costurilor de tranzacţionare, o operativitate sporită şi o siguranţă mai ridicată.
44. BCR Chişinău este unul din partenerii primăriei Chişinău în realizarea Programului „Prima Casă”. La mai bine de un an de la lansarea Programului, ce notă aţi da implementării acestuia?
S.A.: Programul a demarat cu dreptul, mai ales pe segmentul mansardelor şi apartamentelor pe piaţa secundară. În linii mari, apreciez programul ca unul foarte util şi de perspectivă pentru economia Chişinăului.
45. Care sunt principalele impedimente în realizarea cu succes a acestui proiect?
S.A.: Cel mai mare impediment pentru astfel de programe ţine de capacitatea reală a populaţiei de a accesa credite datorată puterii de cumpărare şi nivelului veniturilor.
46. Ce învăţăminte a tras BCR Chişinău din cooperarea cu instituţiile statului, în general, şi cu Primăria Chişinău, în particular?
S.A.: Orice proiect realizat în parteneriat cu instituţiile de stat sau private necesită o coordonare a tuturor etapelor, rolurilor şi responsabilităţilor. Cooperarea noastră cu Primăria Chişinău este fructuoasă şi benefică pentru toţi participanţii.
47. Dacă nu aţi fi devenit bancher, atunci care altă profesie aţi fi îmbrăţişat?
S.A.: Electronist.
48. Cea mai mare parte a carierei Dvs. s-a desfăşurat în România. Ce diferenţe majore vedeţi între sistemul bancar din România şi cel din Moldova?
S.A.: Există mai multe similitudini decât diferenţe. În activitatea noastră ne bazăm pe aceleaşi principii de eficienţă, prudenţă, orientare spre client şi profesionalism, indiferent de piaţa pe care activăm.
49. Care a fost impactul aderării României la UE asupra sistemului bancar românesc?
S.A.: Aderarea la UE a permis României consolidarea sistemului bancar prin atragerea capitalului necesar şi implementarea celor mai noi metode de banking bazate pe tehnologii şi know-how.
50. Cum credeţi că decurge ajustarea legislaţiei moldoveneşti la standardele UE? Nu aveţi impresia că uneori acest lucru se face fără a ţine cont de realităţile din Moldova?
S.A.: Armonizarea legislaţiei moldoveneşti la standardele UE este un proces de durată. Contează nu numai dorinţa şi voinţa de a ne integra, ci şi mecanismele de realizare a reformelor necesare.
51. Care este orarul de lucru al unui bancher?
S.A.: De dimineaţa devreme şi până seara târziu este un program obişnuit. Au fost şi nopţi în bancă, dar asta, trebuie să recunosc, a fost ceva ieşit din comun.
52. De ce calităţi trebuie să dispună un bancher pentru a putea gestiona eficient o bancă?
S.A.: Integritate, responsabilitate, atenţie faţă de nevoile clienţilor, spirit de echipă, loialitate, orientare spre rezultat, comunicare, capacitate de analiză şi sinteză…
53. Dar care calităţi sunt total contraindicate?
S.A.: Imprudenţa, egoismul, inflexibilitatea.
54. Cum vă construiţi relaţia de colaborare cu angajaţii băncii?
S.A.: Prin comunicare deschisă şi înţelegându-le problemele reale.
55. Dar cea cu conducerea altor bănci din Moldova?
S.A.: Cu respect şi colegialitate.
56. În opinia Dvs., într-un stat democratic politica şi afacerile ar trebui să interacţioneze?
S.A.: Da.
57. Care ar trebui să fie limita acestei interacţiuni?
S.A.: Politica are printre obiectivele principale asigurarea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea afacerilor, iar businessul trebuie să se implice activ în susţinerea comunităţii din care face parte.
58. Este adevărat că inspiraţia vine doar atunci când munceşti?
S.A.: Inspiraţia creşte atunci când munceşti.
59. Ce este mai important: să munceşti pentru bani sau să pui banii să muncească pentru tine?
S.A.: Ambele recomandări sunt la fel de importante. Diferenţierea o realizează doar eficienţa obţinută.
60. Poetul american Robert Frost spunea că „banca este locul unde ţi se împrumută pe timp frumos o umbrelă şi ţi se cere să o înapoiezi când începe să toarne cu găleata”. Sunteţi de acord cu această afirmaţie?
S.A.: Nu. Relaţia între bancă şi client trebuie să fie una de parteneriat indiferent de „timpul de afară”. De aceea, afirmam anterior că una dintre calităţile de bază ale unui om de bancă este să cunoască nevoile reale ale clientului.
61. Ce nu poţi cumpăra cu bani?
S.A.: Sănătatea.
62. Credeţi că este important ca încă din copilărie părinţii să-i înveţe pe copii cum să gestioneze banii?
S.A.: Copiii trebuie să înveţe să gestioneze corect banii, dar în acelaşi timp trebuie să înveţe că banii nu reprezintă singurul ţel în viaţă.
63. Ţinând cont de datele statistice cu privire la numărul depozitelor, se pare că în ultimii ani cetăţenii au recăpătat treptat încrederea în sistemul bancar. Totuşi ce ar fi mai bine: ca oamenii să-şi ţină banii la bancă sau să-i investească în economie?
S.A.: Plasarea banilor la banca reprezintă una dintre cele mai sigure forme de investire în economie. Depozitele bancare sunt principala sursă de finanţare a creditelor.
64. Care este cel mai de temut „duşman” al sistemului bancar?
S.A.: Lipsa de încredere.
65. Dar prieten?
S.A.: Prudenţa.
66. Ce ar trebui să facă autorităţile statului pentru ca oamenii de afaceri români să fie mai interesaţi să investească în economia Moldovei?
S.A.: Să continue reformele începute.
67. Care este destinaţia Dvs. preferată pentru odihnă?
S.A.: Viena.
68. Care ţară sau oraş a lăsat o impresie de neuitat asupra Dvs.?
S.A.: Franţa.
69. Ce ar putea să vă determine să trăiţi într-o altă ţară decât România sau Moldova?
S.A.: Dacă aş pleca în altă ţară, ar fi numai în scop profesional.
70. Ce vă indispune cel mai mult?
S.A.: Inflexibilitatea în mentalitate.
71. Care este cea mai mare realizare a Dvs. în plan personal?
S.A.: Fiica mea.
72. Dar profesional?
S.A.: Echipa BCR Chişinău.
73. De regulă, copiii sunt cei care învaţă de la părinţi, dar există şi situaţii viceversa. Dvs. ce aţi învăţat de la fiică?
S.A.: Viteza de adaptare.
74. Ce credeţi că le lipseşte copiilor de astăzi în comparaţie cu copiii de acum 20-30 de ani?
S.A.: Răbdarea.
75. Care este cea mai vie amintire din copilărie?
S.A.: Derdeluşurile pline de zăpadă cu copii voioşi la săniuş.
76. Ce carte citiţi acum?
S.A.: Neagu Djuvara - Amintiri din Pribegie.
77. Care este moto-ul Dvs. în viaţă?
S.A.: Nu încerca să fii altcineva.■
Далее...
