Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 01_02_2011 (186), ianuarie-februarie 2011ISTORIA DE SUCCES A UNUI PRIMAR
Cu siguranţă, mulţi ar spune că este, practic, imposibil ca în actualele condiţii economice să iniţiezi şi să dezvolţi afaceri de succes. Şi nu oriunde, dar într-o localitate rurală. Primarul satului Brăviceni, raionul Orhei, Vladimir Cociorvă, a spart stereotipurile şi a demonstrat că se poate. Iar principala condiţie pentru aceasta, spune el, nu este să ai bani, ci iniţiativă şi dorinţă de a schimba lucrurile.
Încă din copilărie Vladimir Cociorvă visa să înfiinţeze o întreprindere specializată în prelucrarea laptelui. A reuşit să dea formă şi conţinut acestei dorinţe în anul 1997, cînd a fost înfiinţată Minifabrica de produse lactate „BraviLacta”. Ulterior, în 2002 a fost creată şi fiica acesteia „VC-Saturn-13” SRL. Dacă pentru unii cifra 13 este o cifră care le poartă ghinion, atunci pentru Vladimir Cociorvă aceasta îi aduce doar noroc. Şi nu avem nici un temei să nu-l credem, de vreme ce a reuşit împreună cu familia sa să dea un nou impuls vieţii din Brăviceni, dezvoltînd pe propriul risc mai multe afaceri de succes.
Dar, s-o luăm pe rînd. După ce a înfiinţat întreprinderea de prelucrare a laptelui „BraviLacta”, Vladimir Cociorvă s-a apucat să studieze literatura de specialitate, întrucît nimeni nu dorea să-i dezvăluie secretul în ceea ce priveşte tehnologia prelucrării laptelui. A participat la diverse expoziţii organizate la Kiev şi Iaşi, a întreprins mai multe vi-zite de afaceri şi studiu în Italia, România, SUA, Cehia, Polonia, Turcia ş.a. încercînd să afle toate secretele de la producătorii străini, care, spune el, sînt mai deschişi să te ajute decît cei din Moldova. Tot acolo s-a familiarizat şi cu noile tehnologii de producere a brînzeturilor şi cu utilajul necesar în acest sens.
Energic din fire, Vladimir Cociorvă avea foarte multe idei, însă aşa cum se întîmplă deseori, bani erau mult mai puţini decît idei. Şi-a luat inima în dinţi şi a riscat, luînd un credit în valoare de 70 mii euro cu o dobîndă anuală de 18%. Cu aceşti bani a procurat din Italia utilaj pentru prelucrarea laptelui, a adus la Brăviceni specialişti italieni, care au instruit angajaţii cum să producă lactatele. Pe parcursul celor 19 ani de la iniţierea afacerii, investiţia totală se ridică la 200 mii euro.
A învăţat singur această meserie şi a reuşit să pună pe picioare nu doar una dintre cele mai de succes afaceri din Moldova, dar şi incomparabilă în acelaşi timp, compania „BraviLacta” fiind unicul producător de „Mozzarella” din Moldova. După ce primele tipuri de brînză, „Poşehon”, Brînza moale „Andrieş” şi cu verdeaţă, Untul, Smîntîna „BraviLacta” s-au bucurat de succes pe piaţa din Moldova, au urmat producerea „Urdei” din lapte de capră şi vacă, precum şi şase tipuri de caşcaval, printre care şi vestita „Mozzarella”. Şi pentru că ţine foarte mult la satul lui, i-a dat Mozzarellei şi un supranume - „Mozzarella de la Brăviceni”. După toate eforturile depuse pe parcursul mai multor ani, a reuşit să ridice brandul „Mozzarella de la Brăviceni” nu doar la ni-vel naţional, dar şi internaţional.
Secretul acestui succes, spune Vladimir Cociorvă, constă în faptul că la baza acestei activităţi nu s-a pus doar şi produse naturale de cea mai înaltă calitate, dar şi suflet, fapt care asigură produselor o competitivitate înaltă.
Astfel, cu multă muncă, investiţii substanţiale, dar cel mai important - cu dorinţă şi forţă de muncă, întreprinderea de la Brăviceni a avut în anul 2010 un volum de vinzări în R.Moldova cu 15% mai mare faţă de anul 2009. Obiectivele însă nu se termină aici, pentru anul 2011 proprietarul stabilindu-şi drept scop să marească vînzările cu peste 30% faţă de anul 2010.
După 19 ani de activitate antreprenorială, Vladimir Cociorvă spune că deşi afacerea nu este una deloc uşoară, iar volumul de muncă este foarte mare, aceasta îi asigură nu doar o satisfacţie morală, dar şi o stabilitate financiară. Mai mult decît atît, din sursele financiare obţinute reuşeşte să asigure zilnic cu lactate gimnaziul, grădiniţa de copii şi casa de bătrîni din localitate, costul acestei binefaceri fiind de circa 320 mii lei anual.
De-a lungul anilor, în afară de prelucrarea laptelui, primarul de la Brăviceni a iniţiat şi un şir de alte activităţi, precum prestări servicii, comerţ şi agricultură. Pe lîngă cele 170 ha de pămînt pe care sînt cultivate mai multe tipuri de legume şi cereale, întreprinderea deţine şi o fermă care numără 20 de vaci mulgătoare şi o stînă de peste 500 de capre de import de toată frumuseţea.
Mai mult decît atît, fiind un gospodar înnăscut, Vladimir Cociorvă a ridicat pe ruinele unei foste mori un adevărat palat - „Casa Fermierului”. Două săli pentru petreceri, un foişor şi un havuz, coloane şi statui amplasate cu o deosebită măiestrie, precum şi o mulţime de flori de toate culorile şi pentru toate gusturile, fac din acest loc o adevărată gură de rai.
Toate afacerile iniţiate de primarul Vladimir Cociorvă sînt un adevărat colac de salvare pentru locuitorii satului Brăviceni. Pînă în prezent, acesta a creat aproape 200 locuri de muncă, iar numărul acestora urmează să fie extins substanţial.
Vladimir COCIORVĂ: Salariile angajaţilor sînt mai mari decît media pe ţară, cel mai mic salariu fiind de 4 mii lei lunar. În perioada de vară, cînd avem mai mult de lucru, unii angajaţi ridică salarii şi de 10 mii lei. În planu-rile primăriei pentru anul 2011 sînt crearea locurilor de muncă pentru aproape 90% din cei peste 3000 de locuitori ai satului.
Pentru că deţine o funcţie publică, Vladimir Cociorvă a lăsat întreaga afacere pe umerii soţiei, Nina. Deşi, recunoaşte că treburile primăriei îl copleşesc, încearcă totuşi să-i întindă o mînă de ajutor soţiei. Astfel, împreună, ajutaţi şi de cei trei copii, familia Cociorvă încearcă să impulsioneze viaţa satului Brăviceni. Cu atît mai mult cu cît sătenii le apreciază mult toate iniţiativele constructive şi îi susţin în tot ceea ce fac. Împreună cu locuitorii satului, au reuşit să repare capital Biserica şi Casa de cultură din localitate, la moment fiind în proces de realizare un proiect legat de construcţia apeductului şi altul ce ţine de gazificarea satului.
Cel mai mare vis al lui Vladimir Cociorvă însă este ca pînă în 2012 să finiseze construcţia unui parc de distracţii pentru copii de genul Disneyland de la Paris sau New York, care va avea o suprafaţă de circa 20 ha. A iniţiat deja un proiect în acest sens şi, în parteneriat cu comunitatea europeană, care va aloca 20 mil. lei (50% din suma necesară pentru efectuarea lucrărilor), speră să ducă la bun sfîrşit această iniţiativă, trebuie să recunoaştem una foarte ambiţioasă. Este ferm convins că odată finisat, parcul de distracţii va contribui la promovarea şi dezvoltarea turismului rural în regiune.
Primarul de Brăviceni nu-i înţelege pe cei care spun că nu au bani să facă ceva pentru localitatea lor. „Bani se găsesc. Important este să dai dovadă de iniţiativă”, este convins primarul.
Energic din fire şi dornic de a-şi dezvolta localitatea, Vladimir Cociorvă a reuşit să atragă importante fonduri europene pentru Brăviceni. Nu aşteaptă ca statul să-i acorde ajutor, încearcă singur să găsească surse financiare şi să-şi aducă propria contribuţie la dezvoltarea satului natal, astfel încît într-o bună zi acesta să reprezinte o istorie de succes molipsitoare pentru multe alte localităţi din ţară.
Avantajele necesită promovare
Tînăr, simplu, deschis, inteligent şi dornic de a schimba lucrurile în Moldova. Sînt doar cîteva dintre calităţile care-l caracterizează pe juristul Andrian Candu, director general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri (AOAM) din Moldova, şi mai nou deputat în Parlament din partea Partidului Democrat. Cu studii superioare în străinătate, Andrian Candu este unul dintre tinerii care a ales să revină în Moldova pentru a aplica în practică, în ţara de baştină, experienţa acumulată peste hotare. În calitate de director al AOAM, dar şi de deputat, Andrian Candu speră să contribuie la îmbunătăţirea mediului de afaceri din Moldova, dar şi a relaţiei dintre autorităţi şi oamenii de afaceri.
1. Vedeţi problemele oamenilor de afaceri din altă perspectivă după crearea AOAM?
Dat fiind experienţa de lucru anterioară în cadrul Asociaţiei Investitorilor Străini şi Camerei de Comerţ Americane, la momentul înfiinţării AOAM eram la curent cu principalele probleme ale mediului de afaceri din Moldova.
2. Care sînt aceste probleme?
Lipsa comunicării între oamenii de afaceri şi a solidarităţii mediului de afaceri. Pe parcursul celor 20 de ani de independenţă şi de capitalism, oamenii de afaceri din Moldova au fost divizaţi pe grupuri de influenţă, naţionalităţi sau industrii şi foarte puţini comunicau între ei. O altă problemă este percepţia greşită, precum că mediul de afaceri ar fi în opoziţie faţă de autorităţi sau societate. Businessmenii sînt aliaţii autorităţilor şi chiar ar trebui să devină parteneri, deoarece pe afacerile lor se ţine economia şi societatea în general.
3. Cum pot fi ele soluţionate?
Doar prin dialog. În primul rînd, se impune crearea unei platforme de comunicare unde oamenii de afaceri să se cunoască mai bine, să fie ascultaţi şi auziţi de autorităţi, iar dialogul cu Guvernul să fie continuu şi permanent.
4. Cum apreciaţi climatul investiţional din Moldova?
La capitolul legislaţiei există mai multe avantaje, printre care impozitul pe profit de zero la sută, impozitele pentru salariaţi care sînt cele mai mici în regiune etc. Din păcate, însă puţini investitori străini cunosc aceste lucruri. În plus, instabilitatea politică din ultimii doi ani ţine la distanţă foarte mulţi investitori străini.
5. Ce notă aţi da climatului investiţional?
Din punctul de vedere al legislaţiei şi al cadrului juridic, cred că ar merita nota 9, iar din perspectiva atitudinii autorităţilor şi a barierelor existente - 6,5.
6. De ce este nevoie pentru ca mediul de afaceri să fie îmbunătăţit?
În primul rînd, Moldova trebuie să-şi promoveze avantajele, iar autorităţile - să demonstreze prin fapte concrete că sînt deschise pentru mediul de afaceri. De asemenea, se cere anularea multiplelor bariere administrative, a controalelor fiscale excesive şi abuzive, interpretărilor agresive ale legislaţiei, precum şi simplificarea procedurilor regulatorii (licenţe, autorizaţii etc.).
7. Cum apreciaţi relaţiile dintre clasa politică şi mediul de afaceri?
Sper că acestea se vor îmbunătăţi semnificativ şi vor fi mult mai productive după ce în ultimii ani mai mulţi oameni de afaceri au ajuns în politică.
8. Va contribui acest lucru la soluţionarea mai rapidă a problemelor mediului de afaceri?
Da, deoarece autorităţile vor înţelege mai bine care sînt grijile şi nevoile oamenilor de afaceri.
9. În ultimul timp se vorbeşte tot mai mult despre necesitatea unei noi politici investiţionale. Cum credeţi, care ar trebui să fie aceasta?
În primul rînd, este necesar să reorientăm activitatea economică de la consum la producţie, de la import spre export. Astfel, investiţiile trebuie direcţionate în procesul de producţie, achiziţionarea de noi tehnologii, crearea parcurilor industriale şi comerciale.
10. Vor mai veni investitori străini în Moldova sau cine a dorit să vină a venit deja?
Moldova are încă o mare capacitate de absorbţie a investitorilor străini. Deschiderea manifestată de autorităţi, precum şi dezvoltarea continuă a pieţei emergente a Europei Centrale şi de Est, va aduce Moldovei încă foarte multe investiţii şi, implicit, beneficii.
11. Ce studii aveţi?
Am absolvit Facultatea de Drept din Cluj-Napo-ca, România. Cu doi ani în urmă, am absolvit şi cursurile de masterat în drept internaţional la Viena, iar acum urmez studiile la doctorat în capitala austriacă şi cursuri de calificare profesională sub egida Institutului de Drept Internaţional Fiscal, Marea Britanie.
12. Cînd şi unde v-aţi născut?
La 27 noiembrie 1975, la Chişinău.
13. Cine sînt părinţii Dvs.?
Tatăl este jurist, iar mama - fostă profesoară.
14. Cum i-aţi caracteriza în cîteva cuvinte?
Simpli, sîrguincioşi şi modeşti.
15. Aţi fost un copil cuminte?
În general, cred că da.
16. Care este cea mai vie amintire din copilărie?
Vacanţele de vară petrecute la bunici, unde atmosfera era întotdeauna frumoasă şi binevoitoare.
17. Ce visaţi să deveniţi în copilărie?
Unul dintre vise era să devin aviator. După absolvirea şcolii medii, intenţionam să-mi continuu studiile la o şcoală militară de aviaţie din Ucraina. Tătăl meu însă, înţelegînd, probabil, că sistemul sovietic a intrat deja în proces de declin, s-a împotrivit plecării mele la Harkov. Un alt vis era să lucrez ca şi tatăl meu la birou, fiind înconjurat de telefoane şi multe hîrtii. Acest vis s-a realizat după ce am plecat la studii în România. În general, plecarea mea acolo, a fost, în sensul nobil al cuvîntului, o „răzbunare” pentru refuzul tatălui de a-mi permite să plec la studii în Ucraina.
18. Care este cea mai importantă lecţie obţinută de la viaţă?
Am învăţat că orice poate fi obţinut dacă doreşti acest lucru cu adevărat şi depui efort. Nimic nu este imposibil.
19. Aţi avut un obiect preferat în şcoală?
Istoria. De ce? Probabil, pentru că în tendinţa de a simţi mai bine viitorul, trebuie să ştim trecutul, pentru a nu repeta greşelile.
20. Dar la facultate?
De asemenea, tot ce era legat de istorie: doctrinele politice contemporane sau istoria dreptului.
21.Vă temeţi de ceva în viaţă?
Mă tem să nu dezamăgesc pe cei care au încredere în mine, dar şi să nu fiu dezamăgit de cei la care ţin foarte mult.
22. Care este deviza Dvs. în viaţă?
Curaj, sîrguinţă şi cît mai multă toleranţă.
23. De ce este nevoie pentru a obţine succes?
De identificarea priorităţilor şi implementarea acestora cu efort şi sîrguinţă. Spiritul de echipă este, de asemenea, foarte important. Acesta trebuie să existe nu doar declarativ - tu însuţi trebuie să fii membru al echipei.
24. Credeţi că există o reţetă pentru a obţine succes?
Reţeta este diferită de la caz la caz. Dar în mare parte elementele unei formule de succes sînt aceleaşi – perseverenţă, ambiţie, muncă, încredere, spirit de echipă.
25. Credeţi că este posibil să devii un om de afaceri prosper peste noapte?
Ţinînd cont de faptul că noaptea are doar vreo 7 ore, iar pentru mulţi oameni de afaceri aceasta este şi mai scurtă, cu siguranţă acest lucru nu este posibil.
26. De ce are nevoie R.Moldova pentru a deveni o ţară prosperă?
De deschidere, educaţie, toleranţă. De respecta-rea, de către fiecare dintre noi, a unor reguli simple, dar absolut necesare. Atît timp cît pietenii nu traversează strada la semafor, iar conducătorii auto nu le cedează trecerea la trecerea de pietoni, nu putem vorbi despre o dezvoltare calitativă a ţării.
27. Cum vă simţiţi în calitate de deputat?
Ca un începător, deşi activităţile legislative nu-mi sînt total străine. În 1998-2002 am activat în cadrul Comisiei parlamentare pentru politică externă în calitate de consultant. Îmi imaginez ce înseamnă să fii deputat, însă nu am simţit încă acest lucru pe deplin, deoarece Parlamentul nu s-a întrunit în prea multe şedinţe.
28. La aproape două luni de experienţă în calitate de legislator, puteţi spune că vă place sau nu această activitate?
Îmi este încă greu să răspund la această întrebare. Aş vrea doar să menţionez că, venind din mediul de afaceri, unde fiecare clipă este apreciată, înţelegi, cu regret, că mulţi deputaţi nu apreciază timpul la justa valoare, ţinîndu-se mai mult de glume şi declaraţii sterile sau dîndu-se în spectacol. Sperăm totuşi ca lucrurile să se schimbe în viitorul apropiat.
29. V-aţi gîndit vreodată că puteţi deveni deputat sau acest lucru s-a întîmplat în rezultatul unei conjuncturi de moment?
Fiind funcţionar în Parlament, bineînţeles că la un moment dat te gîndeşti că ai putea fi şi tu acolo, contribuind cu experienţa ta la dezvoltarea ţării.
30. Ce iniţiative legislative intenţionaţi să înaintaţi pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri?
Voi susţine şi promova toate iniţiativele menite să simplifice procedurile birocratice şi să înlăture barierele cu care se confruntă în prezent oamenii de afaceri.
31. Credeţi că actualul Parlament va reuşi să aleagă şeful statului?
Este obligat să facă acest lucru. Instabilitatea politică are doar efecte negative asupra economiei ţării.
32. În timpul campaniei electorale din 2010, Sergiu Mocanu a făcut mai multe declaraţii incendiare la adresa omului de afaceri, acum prim-vicepreşedinte al Parlamentului, Vlad Plahotniuc, dar şi a persoanelor din anturajul acestuia, inclusiv a Dvs. Cum comentaţi aceste declaraţii?
Ţinînd cont de faptul că ne cunoaştem încă din 1998, cînd Sergiu Mocanu era deputat în Parlament şi făcea parte din Comisia pentru politică externă, iar eu eram consilier şi, după părerea mea, chiar eram în bune relaţii, cred că ar fi fost cazul să discute cu mine înainte de a demara respectiva campanie. Nu este exclus că aş fi avut informaţii care l-ar fi ghidat pe un tărîm al înţelepciunii. Conferinţele de presă susţinute de dl Mocanu arată cît de steril şi lipsit de conţinut este mesajul pe care-l promovează şi, probabil, a intrat în jocul unor manipulări şi interese.
33. Ce ar putea să dea un impuls mediului de afaceri autohton?
Stabilitatea politică.
34. Privind dintr-o parte mediul de afaceri moldovenesc, ce puteţi spune despre el?
Că este încă în dezvoltare.
35. Cum credeţi, la ce se gîndeşte un investitor străin atunci cînd vine în Moldova?
La ceea ce se gîndeşte atunci cînd vine în orice altă ţară – cum să cîştige profit.
36. Dar ce-i îngrijorează cel mai mult?
Posibilitatea pierderii capitalului.
37. Sînteţi optimist din fire?
Da.
38. Cum preferaţi să vă petreceţi timpul liber?
Din păcate, nu am prea mult timp liber, dar a-tunci cînd apare, prefer să-l petrec cu familia.
39. Cum reacţionaţi la succes şi la eşec?
La succes reacţionez cu bucurie calculată şi doar pentru moment, iar la insucces - cu deviza că „mîine este o altă zi şi totul este trecător”.
40. Care este cel mai mare succes al Dvs.?
Crearea familiei.
41. Dar eşec?
Nu aş spune că am înregistrat careva mari eşecuri în viaţă, dar, bineînţeles, că există lucruri care mă îngrijorează, inclusiv faptul că nu pot petrece mai mult timp cu familia.
42. Vă consideraţi un învingător?
Da.
43. Cît de mult contează ce cred cei din jur despre Dvs.?
Fiind căsătorit cu o persoană care vine dintr-un alt mediu şi are o altă educaţie, am învăţat că este mult mai importantă satisfacţia personală şi ceea ce crezi tu, decît ce cred alţii despre tine.
44. Cum v-aţi cunoscut soţia?
Am făcut cunoştinţă cu Zuzana, care este cetăţeană cehă, la o conferinţă regională organizată la Budapesta de compania la care lucram atunci. Viitoarea mea soţie era angajată în cadrul aceleiaşi companii, doar că în oficiul de la Praga. Un timp călătoream unul la altul. Ulterior, am urmat studii postuniversitare la Viena, iar ea m-a însoţit. Mai tîrziu, am decis să venim împreună la Chişinău şi iată că deja de doi ani şi ceva sîntem căsătoriţi şi locuim în Moldova.
45. Cum i se pare starea de lucruri din Moldova?
Evident că în ţara noastră a întîlnit realităţi deosebite faţă de Europa Centrală şi cea Occidentală. Unele îi plac foarte mult, altele însă o deranjează. De exemplu, atitudinea oamenilor, care nu întotdeauna este tocmai favorabilă, sărăcia din jur, nevoile oamenilor sau starea proastă a drumurilor.
46. Este adevărat că „acolo unde dragoste nu e, nimic nu e”?
Da, bineînţeles. Dragostea impulsionează orice şi dă culoare vieţii.
47. Sînteţi romantic?
Da.
48. Ţinînd cont de naţionalităţile diferite ale părinţilor, în ce limbă vorbiţi cu feciorul?
Eu vorbesc cu Daniel, care acum are 1 an şi trei luni, în limba română, iar soţia - în cehă. Experienţa prietenilor noştri arată că în asemenea cazuri pe la vîrsta de trei ani copilul vorbeşte fluent două limbi. Cu soţia vorbesc în engleză, prin urmare, volens-nolens, Daniel, sperăm, va cunoaşte şi această limbă. Copiii sînt ca un burete care absorb totul şi de aceea ar fi bine să profităm de capacităţile lor de la cea mai fragedă vîrstă.
49. Este adevărat că, odată cu trecerea timpului, dispare interesul faţă de bani, în schimb creşte interesul şi cererea faţă de linişte?
Probabil că odată cu trecerea timpului oamenii devin mai înţelepţi şi pentru mulţi dintre ei se schimbă valorile.
50. Este adevărat că fericirea nu constă în bani?
Da. Banii sînt doar un mijloc pentru a atinge unele scopuri sau de a acoperi unele necesităţi. Banii nu ar trebui să fie un scop în sine. Sînt scopuri mult mai frumoase şi nobile decît a cîştiga bani. Banii trebuie să fie acel instrument care să te ajute să obţii performanţe.
51. Este adevărat că cel mai mult iubesc să numere banii din buzunarul altora cei care au pierdut şansa de a-i simţi în propriul buzunar?
Depinde de educaţie şi de fiecare în parte. Sînt oameni care se mulţumesc cu ceea ce au şi nu se uită în buzunarul altuia sau în curtea vecinului. Din păcate, în societatea noastră, oamenii sînt încă într-o perioadă de tranziţie atît la capitolul economie, cît şi cel al mentalităţii.
52. Păreţi o persoană liniştită. Vă enervaţi des?
Aş spune că nu. Şi chiar dacă se întîmplă, atunci îmi revin foarte repede.
53. Care a fost ultimul film privit ?
„Inception” cu Leonardo DiCaprio în rolul principal.
54. Care a fost ultima carte citită?
„Imperiul îngerilor” de Bernard Werber.
55. Cum apreciaţi calitatea jurnalismului din Moldova?
Se observă o tendinţă clară de îmbunătăţire.
56. Cine este idolul Dvs. în afaceri?
Nu aş spune că am un idol, dar foarte mult îl admir pe cel care în ultimul timp mi-a devenit mentor şi de la care am învăţat foarte multe - Vlad Plahotniuc.
57. Care este cea mai importantă lecţie pe care aţi învăţat-o de la el?
Că nu există eşec şi niciodată să nu spui niciodată. Orice este posibil cu muncă, sîrguinţă şi planificare corectă.
58. Este adevărat că omul care nu are speranţe este ca şi pasărea fără aripi?
Sigur.
59. Numiţi trei calităţi care vă caracterizează în relaţiile cu partenerii de afaceri şi colegii de lucru?
Deschidere, toleranţă, dar şi exigenţă, cînd este vorba de calitate şi de lucrul făcut la timp.
60. Dar în relaţiile cu familia?
Aceleaşi.
61. Aţi avut cazuri în viaţă cînd v-a fost ruşine pentru ceea ce aţi făcut?
Nu.
62. Sînteţi un om economicos?
Din păcate, nu.
63. Sînteţi de acord că timpul lecuieşte rănile?
Da.
64. Ce calităţi apreciaţi la prietenii Dvs.?
Încrederea şi răbdarea.
65. Ce înseamnă să înţelegi un om din jumătate de cuvînt?
Să fii pe aceeaşi undă cu el.
66.Vă consideraţi un om împlinit?
Încă nu.
67. Vi se întîmplă în viaţă să lucraţi după regulile altuia?
Doar pentru moment şi în unele circumstanţe. Dar în general - nu.
68. Cum credeţi, cît timp va fi necesar pentru a demonstra că Moldova este o ţară europeană?
Nu avem prea mult timp la dispoziţie, iar convingerea mea este că în următorii doi-trei ani ar trebui să se întîmple lucruri frumoase.
69.Vă consideraţi un om puternic?
Da.
70. Ce apreciaţi la oameni?
Deschiderea, onestitatea, toleranţa şi înţelegerea.
71. Cine este acea persoană care ştie totul despre Dvs.?
Sînt mai multe persoane - părinţii, soţia, sora şi prietenii. Nu ascund nimic de ei.
72. Care este anotimpul preferat?
Primăvara.
73. Locul preferat în Chişinău?
Parcul central şi zona unde am copilărit – Buiucani.
74. Dar în străinătate?
Viena şi Praga.
75. Cum v-aţi caracteriza soţia într-o singură frază?
Frumoasă, înţeleaptă, tolerantă, o bună mamă şi soţie. Este persoana care-mi asigură liniştea sufletească şi-mi dă suportul necesar pentru a ţine piept tuturor provocărilor.
76. Dar părinţii socri?
Oameni deosebiţi, deschişi, corecţi şi cu un foar-te bun-simţ al umorului.
77. Cum vă alegeţi prietenii?
Timpul îi alege.
MOLDOVA -ŢARA PREŢURILOR EUROPENE
Deşi Moldova este cel mai sărac stat din Europa şi cetăţenii săi au cele mai mici salarii din regiune, la capitolul preţuri mergem pas în pas cu marile capitale europene. Uneori însă moldovenii sînt nevoiţi să scoată din buzunar mai mulţi bani chiar decît cetăţenii europeni pentru a cumpăra aceleaşi produse.
Revista Profit şi-a propus să analizeze preţurile la o serie de produse alimentare, comercializate în Moldova şi în diferite state ale Uniunii Europene. Scopul nostru este să vedem cum stau lucrurile, de fapt, în domeniu. Mai ales că autorităţile moldovene au recunoscut deja că scumpirile în lanţ sînt inevitabile, fiind determinate de creşterea tarifelor la resursele energetice.
„În scurt timp, va fi anunţată o majorare în lanţ la produsele alimentare. Noi sperăm mult că aceste majorări se vor limita doar la trimestrul întîi al anului, după care se va menţine un echilibru în acest sens”, declarase recent vicepremierul, ministrul economiei, Valeriu Lazăr.
Scumpirea menţionată de vicepremier deja se simte, din 17 ianuarie preţul zahărului la producător majorîndu-se pînă la 12 lei pentru un kg. Compania „Sudzucker Moldova” explică acest lucru prin creşterea vertiginoasă a cererii la zahăr pe piaţă autohtonă, Moldova fiind ameninţată de apariţia unui deficit. Conducerea firmei spune că în decembrie 2010 a înregistrat o creştere a ritmului de vînzări cu 300% în comparaţie cu perioada similară din 2009, iar în cazul menţinerii acestor ritmuri stocurile de zahăr s-ar putea epuiza deja în luna mai.
Să facem o comparaţie. Dacă în magazinele din Moldova un kilogram de zahăr se comercializează de la 14 la 15 lei, atunci în supermarketurile din Marea Britanie acesta costă 11,59 lei (£0,60), în Italia – 11,14 lei (€0,68), iar în Germania - doar 9,83 lei (€0,60). Nu este exclus că preţurile la zahăr care pişcă la buzunar ne vor face să trecem cu toţii la un regim fără de dulciuri. Trebuie să vedem însă şi partea bună a lucrurilor: în acest mod, putem da jos kilogramele în plus depuse în timpul sărbătorilor de iarnă.
Responsabilii de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare spun că preţurile la unele produse de bază, precum pîinea şi laptele, vor rămîne neschimbate atît timp cît tarifele la energia electrică vor fi stabile. Contractul pentru tariful curent la electricitate însă expiră în aprilie şi nimeni nu poate prevedea ce schimbări vor surveni în noul contract.
În prezent, o pîine albă de 450 g costă în Moldova minimum 3,5 lei, iar una neagră - 5 lei. În Regatul Unit al Marii Britanii o pîine albă sau neagră de 800 g costă 9,08 lei (£0,47). În Germania pentru o pîine de 400 g trebuie să scoţi din buzunar 5,73 lei (€ 0,35), iar în Danemarca pentru o pîine de 500 g trebuie să plăteşti 6,99 lei (3,18 coroane daneze DDK). Cea mai scumpă este pîinea din Italia, unde 800 g de pîine albă sau neagră costă de la 21 lei (€1,30).
Mamele ne amintesc, deseori, că cea mai bună pîine este cea de casă, coaptă după vechile reţete de familie. Pentru a coace însă pîine în condiţii casnice, avem nevoie de făină şi dacă mai adăugăm şi costul celorlalte ingrediente, atunci nu ştim cît de avantajoasă pentru buzunarul nostru va fi pîinea de casă. Dacă la Piaţa Centrală un kilogram de făină de grîu costă 10 lei, atunci prin magazine preţul acestuia variază între 12 şi 16 lei. În magazinele din Marea Britanie un kilogram de făină de grîu costă 6,56 lei (£0,34), în cele din Italia – 5,73 lei (€0,35), iar în Germania poţi să achiziţionezi un kilogram de făină cu 9,5 lei (€0,58). În Franţa, vestită pentru baghetele sale delicioase, făina este ceva mai scumpă - 12,29 lei/kg (€ 0,75).
Uleiul necesar pentru copt ne va bate şi mai tare la buzunar. În Moldova un litru de ulei de floarea-soarelui se comercializează cu 24 de lei, în Franţa acesta se vinde la preţul de 22,12 lei (€1,35), în Anglia - cu 23,76 lei (£1,23), iar în Germania - cu 21,14 lei (€1,29). În Italia uleiul de seminţe de floarea-soarelui este ceva mai ieftin – 17,86 lei (€1,09).
Preţul la lapte în Moldova variază între 8 şi 10 lei pentru un litru. În Danemarca un litru de lapte proaspăt ne-ar costa 8,25 lei (3,75DKK), în peninsula Apenină - 10,7 lei (€0,65), în Anglia - 11,7 lei (£0,60), iar în Germania - 9,9 lei (€0,60). În magazinele franţuzeşti laptele proaspăt este ceva mai scump – 14,85 lei (€0,90) pentru un litru.
Analizînd preţurile produselor de mai sus, nu prea avem semne îmbucurătoare, odată ce la salariile mizere din Moldova sîntem puşi în situaţia de a cumpăra produse cu mult mai scumpe decît cetăţenii europeni, salariul cărora este incomparabil cu cel din Moldova. Există însă şi la noi diferenţe pozitive. De exemplu, 10 ouă de găină pe piaţa moldovenească costă între 14 şi 16 lei, în Italia - 17,86 lei (€1,09), în Anglia – 19,12 lei (£0,99), în Germania – 27,37 (€1,67), iar în Franţa – 29,37 lei (€1,80).
La capitolul unt, putem spune că stăm cam la fel de bine ca şi europenii. Dacă în Moldova un kilogram de unt costă aproximativ 70 de lei, atunci în Germania preţul la acest produs este, practic, identic - 70,8 lei (€4,32). În Italia acesta costă 71,95 lei (€4,39), în Anglia – 96,6 lei (£5), iar în Franţa – 99, 97 lei (€6,1).
În ceea ce priveşte carnea, în Moldova carnea de vită se vinde cu 80 lei/kg, cea de porc - cu 75 lei/kg, iar cea de pui - cu 35 lei/kg. În Italia carnea de porc costă 65,56 lei/kg (circa €4 euro), cea de vită este ceva mai scumpă - 81,95 lei sau 5 euro. Pe englezi un kilogram de carne de porc îi costă 64,33 lei (£3,33), unul de pui – 57,96 lei sau 3 lire sterline, iar un kg de carne de vită – 96,6 sau 5 lire sterline. Pentru un kg de carne de porc, francezii scot din buzunar 72,1 lei (€4,40), pentru unul de pui – 76,70 lei (€4,68), iar pentru unul de vită – 92,60 lei (€5,65).
La compartimentul legume situaţia în Moldova este următoarea: morcovi – 10 lei/kg, cartofi 8 lei/kg, usturoi – 50 lei/kg, ceapă – 8 lei/kg, varză – 10 lei/kg, tomate – 30 lei/kg. Situaţia din Italia nu se diferenţiază esenţial de a noastră: morcovi - 14,75 lei (€0,9), cartofi - 13,12 (€0,80), usturoi – 24,58 lei (€1,5), ceapă – 9,83 lei (€0,6), varză – 9,99 lei (€0,61), tomate – 23,76 lei (€1,45). Englezii plătesc pentru un kilogram de morcovi 7,34 lei (£0,38), pentru unul de cartofi - 7,53 lei (£0,39), usturoi – 77, 28 lei (£5), ceapă – 11,39 lei (£0,59), varză – 11,97 lei (£0,62), tomate – 30,91 lei (£1,6). Pentru un kilogram de morcovi francezii trebuie să scoată din buzunar 14,75 lei (€0,9), pentru unul de ceapă – 22,12 lei (€1,35), pentru cartofi – 21,14 lei (€1,29), varză - 24,58 lei (€1,50), roşii - 39,33 (€2,40), iar usturoiul îi lipseşte pe francezi de 5 euro pentru un kilogram. În Danemarca un kilogram de cartofi se vinde cu 19,8 lei (9DKK), ceapă – 8,8 lei (4DKK), iar unul de roşii – 17,6 lei (8DKK).
La capitolul fructe situaţia ia următorul contur pe piaţa autohtonă: mere – 10 lei/kg, banane – 18 lei/kg, portocale – 24 lei/kg, lămîi – 22 lei/kg. În Italia bugetul pentru fructe se repartizează astfel: 20,48 lei (€1,25) pentru un kilogram de mere, 15,57 lei (€0,95) pentru unul de banane, 18, 84 lei (€1,15) pentru unul de portocale şi tot atît pentru lămîi. Atît bananele, lămîile, cît şi portocalele îi costă pe nemţi aproximativ 16 lei/kg (€0,90-€0,97), pentru mere ei trebuie să plătească 5,73 lei (€0,35). Francezii plătesc 13,9 lei (€0,85) pentru un kilogram de mere, banane-le şi portocalele le uşurează portofelul cu 22,9 lei/kg (€1,4), iar un kilogram de lămîi îi costă 19,6 lei (€1,2). Pentru un kilogram de mere englezul plăteşte 23,18 lei (£1,2), cîte 16,39 lei pentru portocale şi lămîi, iar pentru banane trebuie să plătească 14,68 lei (£0,76).
Reieşind din aceste calcule, nu credem că este nevoie să avem cunoştinţe matematice superioare pentru a face o simplă comparaţie a preţurilor din Moldova cu cele din cîteva state europene, pentru a înţelege că Moldova s-a integrat pe deplin în familia comunitară, cel puţin - la capitolul preţuri. Nu ne-am propus să ironizăm tema, însă pentru a avea un tablou clar sub toate aspectele, se cere o comparaţie şi între veniturile medii ale cetăţenilor moldoveni şi ale celor europeni.
Dacă în lunile ianuarie-noiembrie 2010, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, salariul mediu lunar al unui lucrător din economia naţională a constituit 2923 lei, iar în sfera bugetară salariul mediu al unui moldovean a constituit 2538 lei, atunci salariaţii europeni au fost cu mult mai favorizaţi. Salariul mediu în statele UE este de 442 mii lei sau 27 mii euro pe an. Conform calculelor Eurostat, în Marea Britanie salariul mediu lunar în 2010 a constituit 62,9 mii lei (€3838), iar în Germania acesta a fost de 55,8 mii lei (€3409). În Franţa, de exemplu, salariul minim lunar nu poate fi mai mic de 22 mii lei (€1.343).
Întrebarea cîţi moldoveni obţin un venit lunar de, cel puţin, 22 mii lei nu credem că îşi are rostul, de vreme ce majoritatea rapoartelor indică faptul că o bună parte din cetăţenii moldoveni trăiesc sub limita sărăciei, adică au un venit mai mic decît salariul minim stabilit de 1100 lei pe lună. Evident că cu minimum 22 mii lei lunar îţi poţi permite să cumperi produse mai scumpe, ce-i drept, comparaţia noastră a demonstrat că de cele mai multe ori germanii, ita-lienii, englezii, dar şi francezii au acces la produse mult mai ieftine decît în Moldova.
Cît costă o bancă?
Astăzi, toată lumea discută frenetic despre creşterea preţurilor. Cresc preţurile la gaze, petrol, pîine, fructe, transport etc. Ar fi naiv să dăm toată vina pe guvernanţi, în condiţiile în care inflaţia şi creşterea preţurilor la resursele energetice şi la produsele alimentare sînt importate. De exemplu, preţul la petrol pe pieţele internaţionale a crescut în ultimele şase luni cu 50%, iar la grîul de panificaţie - cu 80%.
Într-o economie de piaţă funcţională preţurile sînt dictate, în primul rînd, de cerere şi ofertă. Şi totuşi noi avem specificul nostru “moldovenesc”. Este piaţă, este şi cerere, numai că oferta vine în mare parte de la băieţii “deştepţi” care şi-au împărţit “bazarul” pe parcele şi dictează preţurile consumatorului. Mai nou, acest fenomen se numeşte “monopol”.
Acum cîţiva ani, aceşti “băieţi isteţi”, dar fără multă carte, i-au angajat pe alţi băieţi, cu mai multă carte, dar mai puţin deştepţi, să analizeze toate fluxurile băneşti din ţară. Concluzia a fost simplă: import - produsele energetice, carne, peşte, făină, medicamente; export - metal uzat, băuturi alcoolice, servicii bancare, transport feroviar şi aviatic, telefonie fixă; pentru o mai bună informare – media şi reclama.
Ce este categoric contraindicat? Investiţiile într-o fabrică, producţie, infrastructură etc. Guvernul? A intervenit… Este amuzant cum stau miniştrii mai noi sau mai vechi în prezidiu, asistaţi de ofiţerii de poliţie şi dictează micilor întreprinzători preţurile de catalog.
Îmi aduc aminte, cum un predecesor de-al meu la Guvern (de altfel, mult stimat de mine), invita la şedinţele sale cu răuplatnicii la buget un general de poliţie de vreo 150 kg. Aşa considera dumnealui că este mai convingător. Numai că generalul dorea să fie şi el mai convingător şi într-o bună zi a venit la Guvern cu un dulău, cît el de mare. Absurd?! Bineînţeles!
Ar fi mai bine ca autorităţile să scoată barierele vamale, tehnice, politice, legale şi piaţa îşi va face treaba.
Citind titlul articolului, vă veţi întreba probabil: “Dar care este legatura între preţul la pîine sau carburanţi şi preţul unei bănci?!”. Regretabil, dar aceleaşi fenomene s-ar putea întîmpla şi pe piaţa serviciilor financiare. Monopolul ascuns sau făţiş din partea grupurilor de influenţă locale a stopat, practic, dezvoltarea sectorului bancar, conservîndu-l la nivelul anilor ’90 ai secolului trecut.
Cei 2-3 jucători externi importanţi sînt presaţi şi verificaţi la sînge. De aceea, este foarte greu să determini, cît costă o bancă în Moldova.
Trebuie luate în considerare şi fenomenele globale. Sectorul bancar internaţional se confruntă cu cîteva provocări majore: nevoia de a ridica substanţial capitalul şi nivelul de lichiditate, constrîngerile din partea Regulatorului (Băncile Naţionale). Astfel, interesul faţă de sistemul bancar moldovenesc este minim.
Şi totuşi, ca să fiu mai tehnic în expunere, vreau să propun un algoritm de decizie elaborat de colegii mei în colaborare cu partenerii de la Liberty Investment.
Care sînt criteriile ideale pentru a investi într-o piaţă financiară?
1Implementarea reformelor. De obicei, sectorul bancar este primul şi cel mai mare beneficiar al reformelor economice şi politice.
2 Nivelul relativ scăzut al activelor bancare, raportat la PIB (mai mic de 60-70%).
3 Bariere mari la penetrarea pieţei datorită concentraţiei în top a primelor 5 bănci (mai mult de 60%).
4 O guvernare transparentă şi responsabilă. Băncile sînt foarte sensibile la corupţie.
5 O politică macroeconomică adecvată:
- deficit bugetar rezonabil şi în scădere (maximum 3%);
- datorii externe mici (mai puţin de 50% din PIB);
- investiţii străine directe, de portofoliu şi transferuri băneşti de la persoanele fizice, fiecare mai mult de 5% din PIB;
- inflaţie de o cifră;
- exporturile mai mari de 40% din PIB;
- economiile gospodăriilor casnice, mai mult de 14% din veniturile lor totale.
6Impozite în PIB mai puţin de 35%.
7 Politică monetară deschisă, cursuri de schimb flexibile, intervenţii valutare minime, libertatea fluxului de capital.
Este evident că doar rareori mai mult de 4-5 factori coincid. Dar, fiecare poate să-şi facă propriile evaluări. Cert este că aşteptările potenţialilor cumpărători ai instituţiilor bancare sînt între coeficientul 1 la o participare minoritară şi 1.3 la una majoritară, din evaluarea netă a activelor unei bănci.
Ca vînzator, aş dori ca piaţa să mă contrazică, ca cumpărător – sînt gata să plătesc.
NOUL POTENŢIAL AL BCR CHIŞINĂU
Repoziţionarea BCR Chişinău pe piaţa bancară din R.Moldova este obiectivul strategic al conducerii băncii pentru viitorul apropiat
BCR Chişinău este prima şi unica bancă cu capital românesc din Moldova. Aceasta are în spate o istorie de 12 ani, timp în care a reuşit să-şi consolideze poziţiile şi să-şi creeze un nume pe piaţa bancară moldovenească. Toate acţiunile băncii întreprinse pe parcursul acestor ani au avut un scop clar şi bine determinat - oferirea unui spectru larg de servicii bancare aliniate standardelor grupului din care face parte - BCR S.A. România, care este lider pe piaţa bancară românească. Din anul 2006 BCR S.A. România a devenit membru al Erste Group (Austria), unul dintre cei mai mari furnizori de servicii financiare în Europa Centrală şi de Est, fapt care a obligat BCR Chişinău să se racordeze noilor standarde europene de calitate.
Astfel, beneficiind de experienţa şi forţa băncii-mamă şi a Erste Group, BCR Chişinău a demarat în ultimul timp un proces amplu de acţiuni îndreptate spre repoziţionarea acesteia pe piaţa bancară din Moldova. Unul dintre primii paşi în acest scop a fost inaugurarea în luna aprilie 2010 a noului sediu BCR Chişinău, care a oferit o nouă perspectivă de dezvoltare acestei instituţii bancare. În continuare, BCR Chişinău este dispusă să-şi concentreze toate eforturile pentru a deveni unul dintre liderii sistemului bancar din Moldova.
Strategia de dezvoltare pentru anii 2011-2013 a BCR Chişinău prevede consolidarea poziţiilor băncii pe segmentul corporate prin oferirea de soluţii individuale oamenilor de afaceri din Moldova şi susţinerea procesului de atragere a investitorilor străini în ţară. În acelaşi timp, BCR Chişinău îşi propune să-şi extindă reţeaua de unităţi, să lanseze noi produse bancare pentru toate segmentele pieţei şi să vină cu soluţii inovative bazate pe tehnologii performante în conformitate cu standardele Grupului Erste.
Totodată, BCR Chişinău pledează pentru stimularea competiţiei loiale între bănci, fiind sigură că eficienţa serviciilor şi calitatea acestora sînt argumentele sale forte în faţa clienţilor.
Conducerea băncii, în persoana preşedintelui executiv, Sorin Andrei, intenţionează să-şi realizeze obiectivul de a deveni una dintre cele mai puternice bănci din Moldova cu ajutorul personalului băncii care, spune el, este profesionist, dinamic şi puternic. Unul dintre veteranii BCR Chişinău, Valentin Bolboşenco, apreciază foarte mult elanul şi energia noii echipe a băncii şi susţine că „dacă BCR Chişinău ar fi avut o astfel de echipă încă de la început, atunci, cu siguranţă, ar fi ajuns departe”.
Administraţia BCR Chişinău este ferm convinsă că bogăţia unei bănci nu se calculează în cifre, ci în capitalul uman, care zi de zi îşi aduce contribuţia la dezvoltarea băncii şi scrie filă cu filă istoria acesteia. Tocmai din aceste considerente, investiţiile în angajaţii băncii sînt cele mai importante pentru conducerea actuală a BCR Chişinău, care consideră că investiţiile făcute astăzi în capitalul uman nu doar că sînt pe deplin justificate, dar şi constituie cheia spre succesul de mîine. Iar o dovadă concludentă a faptului că anume această tactică este cea mai reuşită o reprezintă opiniile clienţilor băncii, care spun că apreciază la BCR Chişinău calitatea înaltă a deservirii, combinată cu abordarea individuală.
Conducerea BCR Chişinău consideră că banca dispune de un potenţial de dezvoltare foarte înalt şi susţine că în continuare va depune toate eforturile pentru a-l fructifica, oferind clienţilor băncii soluţii de durată pentru dezvoltarea afacerilor.
BCR CHIŞINĂU TINDE SĂ DEVINĂ LIDER
La doi ani de la demararea unor acţiuni complexe de modernizare şi eficientizare a activităţii, BCR Chişinău a reuşit să capete o „nouă faţă”, la propriu şi la figurat. eforturile însă nu se termină aici, obiectivul final al Băncii fiind obţinerea statutului de lider pe piaţa bancară din Moldova, dar şi în promovarea relaţiilor de afaceri dintre Moldova şi ţările europene în care este prezent Erste Group. Preşedintele executiv al BCR Chişinău, Sorin Andrei, dă asigurări că avantajul apartenenţei băncii la grupul financiar internaţional Erste va fi valorificat pe deplin, iar cei care vor avea de cîştigat vor fi clienţii BCR Chişinău, în particular, şi economia Moldovei, în general.
Profit: Dle Andrei, ce v-a determinat să acceptaţi provocarea de a ocupa poziţia de preşedinte executiv al BCR Chişinău?
S.A.: Acceptarea acestei funcţii a reprezentat, cu siguranţă, o provocare pentru mine. În acelaşi timp, este o posibilitate de a pune în practică experienţa acumulată pe parcursul celor 15 ani de activitate în cadrul BCR România, unde mi-am început cariera bancară de la un simplu specialist marketing, pentru a ocupa ulterior funcţii de director sucursală BCR Botoşani, ulterior director regional BCR Sud-Est, unde am fost responsabil de gestiunea relaţiilor cu clienţii corporativi din opt judeţe, inclusiv Constanţa şi Galaţi. Venirea mea la Chişinău a însemnat şi cunoaşterea unui nou mediu, stabilirea de noi contacte, dar şi valorificarea celor existente deja în România. Decizia de a veni aici nu a fost deloc uşoară, fiind departe de familie, dar pot să vă spun cu toată sinceritatea că mă simt la Chişinău ca acasă. Mă mîndresc cu echipa pe care am reuşit să o formez cu ceilalţi colegi, capabilă să obţină performanţe şi deschisă spre cooperare.
Profit: Care au fost diferenţele pe care le-aţi observat între sistemul bancar din România şi cel din R. Moldova?
S.A.: Există multe similitudini dintre sistemul bancar din Moldova şi cel din România. Pe ambele pieţe concurenţa este strînsă, iar faptul că în Moldova numărul de bănci este mai mic se datorează dimensiunilor pieţei şi nicidecum nivelului de concurenţă. Cadrul regulatoriu este la fel de consistent, cu toate că Moldova mai are de parcurs cîţiva paşi pînă la integrarea în spaţiul comunitar. Gradul de penetrare a noilor tehnologii este destul de înalt, ceea ce oferă multe perspective pentru produsele inovative. Desigur că există şi diferenţe între sistemele bancare din cele două ţări. În primul rînd, nivelul de bancarizare a populaţiei în Moldova este mai mic şi aici mă refer, în primul rînd, la ponderea creditelor de consum. În al doilea rînd, gradul de internaţionalizare a sistemului bancar din Moldova este mai redus, fiind vorba, în special, de prezenţa redusă a marilor grupuri internaţionale pe piaţa locală comparativ cu situaţia din România. Totuşi pe viitor cred că interesul marilor grupuri bancare internaţionale pentru piaţa din Moldova va creşte odată cu dezvoltarea economiei şi continuarea liniei de integrare europeană pe care şi-a propus-o Moldova.
Profit: Cum vedeţi locul şi rolul BCR Chişinău în sistemul bancar al R.Moldova?
S.A.: BCR Chişinău este prezentă pe piaţa din R.Moldova de peste 12 ani, pe parcursul cărora s-a concentrat mai mult pe segmentul corporativ. Vom continua şi pe viitor să dezvoltăm relaţiile cu mediul corporatist, dar ne propunem să devenim un jucător activ şi pe segmentul retail, caracteristic grupului BCR România. Principalul avantaj al BCR Chişinău ţine de calitatea de membru la un grup bancar internaţional (Erste Group din Austria) – lider pe piaţa din Europa Centrală şi de Est. Vom utiliza acest avantaj pentru a atrage noi investiţii în economia moldovenească şi ne propunem să devenim lideri în promovarea relaţiilor de afaceri dintre Moldova şi ţările europene în care sîntem prezenţi. De asemenea, BCR Chişinău joacă un rol activ în oferirea de noi soluţii adaptate la nevoile clienţilor noştri actuali şi viitori. Vorbim deci de stabilirea şi consolidarea unor parteneriate de lungă durată, bazate pe încredere, deservire calitativă şi responsabilitate.
Profit: În afară de bani „lungi” şi „ieftini”, ce-i mai trebuie unei bănci pentru a ocupa o poziţie de lider pe piaţă?
S.A.: BCR Chişinău îşi propune să devină unul dintre liderii pieţei bancare din R.Moldova, la fel precum sîntem în România. Existenţa resurselor pe termen lung şi la un cost redus poate fi un avantaj, dar nicidecum nu garantează obţinerea unei poziţii de top. Pentru a deveni lider de piaţă, în primul rînd, este nevoie de o echipă capabilă şi motivată să obţină performanţă. Un alt factor decisiv ţine de reputaţia şi imaginea ireproşabilă a băncii, atunci cînd clienţii te recomandă pentru calitatea serviciilor şi soluţiilor oferite. În al treilea rînd, poziţia de lider înseamnă un management echilibrat, ţinînd cont de oportunităţi şi riscuri. Şi, desigur, nu poţi fi lider, dacă nu te implici în viaţa comunităţii din care faci parte, prin susţinerea iniţiativelor de responsabilitate socială la toate nivelurile.
Profit: Teoretic, capitalul matern comparativ ieftin, la care în caz de necesitate ar putea apela fiica din Moldova, îi va permite să recurgă la dumping, cu ajutorul căruia ar putea obţine noi clienţi, dar cel mai important - clienţi so-lizi. Putem aştepta ca în procesul de dezvoltare BCR Chişinău va recurge la această metodă de concurenţă în lupta pentru clienţi?
S.A.: În dezvoltarea BCR Chişinău am ales o altă cale, mai dificilă, dar care ne oferă avantaje pe termen lung. În anul 2009 am demarat procesul de implementare a standardelor de activitate specifice grupului Erste prin divizarea clară a responsabilităţilor dintre liniile funcţionale corporate, retail, riscuri, IT şi operaţiuni. În anul 2010 am continuat procesul de consolidare a echipei prin atragerea celor mai buni specialişti de pe piaţa locală, oferirea training-urilor în România şi Moldova şi implementarea standardelor de grup la nivel individual. În anul 2011 vom continua aceeaşi strategie de consolidare a portofoliului de produse şi clienţi, dar ne propunem să extindem şi reţeaua de unităţi, care vor oferi clienţilor cele mai bune facilităţi, pe care le avem deja în noul sediu al BCR Chişinău.
Profit: Cum aţi caracteriza ,,faţa nouă” a BCR Chişinău în comparaţie cu situaţia de pînă la integrarea în Erste Group?
S.A.: După doi ani de eforturi susţinute pentru a reorganiza activitatea BCR Chişinău în conformitate cu standardele internaţionale, avem, într-adevăr, o nouă faţă. Dispunem de facilităţi pentru clienţi şi colegi care oferă cele mai bune condiţii de activitate. Echipa BCR Chişinău a crescut cantitativ şi calitativ, noii colegi venind cu noi experienţe şi motivaţii. Împreună, am reuşit să demarăm cîteva proiecte importante care presupun modernizarea sistemului informatic, implementarea unui sistem mai eficient de management al riscurilor, divizarea clară a responsabilităţilor dintre front şi backoffice. Pe parcursul anului 2010 BCR Chişinău a reuşit să-şi optimizeze structura bilanţului şi să-şi fortifice poziţiile pe piaţă prin atragerea de noi clienţi, numărul cărora a crescut cu peste 40%.
Profit: Care sînt planurile de dezvoltare a BCR Chişinău pentru anul 2011?
S.A.: Acestea se bazează pe trei piloni. În primul rînd, vom continua politica de atragere a noilor clienţi pe segmentele corporate şi retail prin căutarea de soluţii adaptate la nevoile lor şi oferirea de servicii care să-i ajute să-şi realizeze aspiraţiile. În al doilea rînd, vom diversifica portofoliul de produse de creditare, carduri, internet banking pentru a facilita accesul clienţilor la servicii cu valoare adăugată sporită, care le va permite să economisească timp şi bani în relaţiile cu banca. Al treilea pilon în strategia noastră ţine de colegi prin consolidarea echipei în jurul valorilor corporative, dezvoltarea capacităţilor manageriale şi de leadership, motivarea celor mai buni performeri şi implementarea unei culturi de deservire orientate spre client, conform standardelor unui grup bancar internaţional.
Ce spun angajaţii BCR Chişinău
Ţin la experienţa acumulată la BCR Chişinău
Pentru unii angajaţi, BCR Chişinău a devenit, practic, a doua casă. Nina Gurău-Golban, şefa Biroului Tezaur şi Procesare Numerar, este unul dintre angajaţii băncii care şi-a adus aportul la prosperarea acesteia chiar de la început.
În virtutea funcţiei pe care o deţine deja de 12 ani, am putea spune că Nina Gurău-Golban este „şefă pe bani”, ei însă în asemenea caz îi place să spună „şefă pe bani, dar nu pe ai mei”. „Pentru mine banii sînt maculatură şi nimic mai mult. În 12 ani de activitate la BCR Chişinău şi alţi 13 ani în cadrul altei instituţii bancare, m-am obişnuit să mă uit foarte indiferentă la bani. Valoare au doar banii care se află în buzunarul meu”, spune ea.
Cunoaşte toate resursele financiare ale băncii. „Nu tot timpul ştiu cîţi bani am în buzunar, însă întotdeauna ştiu ce sumă este în tezaurul băncii, pînă la ultimul bănuţ”, spune şefa Biroului Tezaur şi Procesare Numerar, care adaugă că ziua sa de muncă se termină doar atunci cînd calculele arată că toate intrările şi ieşirile banilor din ziua respectivă coincid sută la sută. Cu siguranţă, mulţi ar spune că este o activitate migăloasă, nu însă şi pentru cei care, în lumea cifrelor şi calculelor, se simt ca „peştele în apă”. „Cel mai important lucru în cadrul acestei activităţi este simţul responsabilităţii, fără de care nu ai nici o şansă să ajungi să deţii un asemenea post”, spune ea.
Apreciază la BCR Chişinău simţul echipei, profesionalismul şi energia angajaţilor, precum şi tenacitatea conducerii instituţiei de a transforma banca într-o istorie de succes. Ţine la experienţa acumulată în cadrul acestei instituţii bancare şi vrea să contribuie mai departe la prosperarea acesteia.
Cred în prosperarea BCR Chişinău
Valentin Bolboşenco, şeful Biroului Managementul Proprietăţii, este şi el unul dintre veteranii BCR Chişinău. Doctor în ştiinţe fizico-matematice, Valentin Bolboşenco s-a gîndit cu vreo 13 ani în urmă că după 12 ani de predare a fizicii la Universitate „doi profesori este prea mult pentru o familie cu trei copii – unul trebuie să facă şi bani”. A plecat în România să iniţieze afaceri în domeniul construcţiilor, însă la scurt timp soarta l-a întors înapoi acasă, după ce a făcut cunoştinţă cu primul director al BCR Chişinău, Ion Călin, care i-a propus să-l ajute să deschidă banca la Chişinău.
Energic din fire şi cu spirit organizatoric pronunţat, Valentin Bolboşenco a acceptat oferta şi de atunci timp de 12 ani se află în slujba BCR Chişinău. A coordonat lucrările de construcţie a fostului sediu BCR Chişinău din strada Tricolorului, precum şi cele ale noului sediu din strada Puşkin.
Îşi aminteşte cu mare drag de vremurile de la începutul activităţii băncii şi, dacă uneori se simte nostalgic pentru că a renunţat la profesia de fizician, spune totuşi că experienţa valoroasă acumulată la BCR Chişinău i-a recompensat dorul de fizică. Pe tot parcursul activităţii sale la BCR Chişinău s-a ocupat de organizarea administrativă şi logistică a băncii. Ştie tot ce ţine de proprietăţile băncii şi are grijă ca toţi angajaţii să beneficieze de condiţii de muncă aliniate standardelor grupului din care face parte BCR Chişinău.
Chiar dacă în primăvara anului 2010 a dat în folosinţă noul sediul al băncii, Valentin Bolboşenco, care este şi bunelul unui băieţel de trei ani, nu are timp să se odihnească. Şi asta pentru că urmează renovarea şi deschiderea unor noi filiale ale băncii în acest an, proces pe care trebuie să-l coordoneze şi să-l gestioneze pînă în cele mai mici detalii. El vrea să-şi aducă contribuţia la deschiderea noilor filiale şi să contribuie la realizarea planurilor de extindere a băncii pentru ca aceasta să fie într-o zi în topul celor mai bune instituţii bancare din Moldova.
Ce spun clienţii BCR Chişinău
Cooperare bazată pe corectitudine
Clienţii sînt sufletul unei bănci, iar succesul unei instituţii bancare cu siguranţă este determinat de corectitudinea şi sinceritatea cu care sînt trataţi clienţii. Eduard Bunu, directorul executiv al Companiei “Creator Iu. Borş”, una din cele mai mari companii producătoare de mobilă din Moldova, susţine că relaţia dintre BCR Chişinău şi “Creator Iu. Borş” este una bazată pe încredere reciprocă, respect şi corectitudine.
Colaborarea dintre BCR Chişinău şi “Creator Iu. Borş” a început mai bine de 9 ani în urmă cu deschiderea unui cont bancar. Pe parcurs, aceasta a evoluat, iar în prezent, practic tot circuitul “Creator Iu. Borş” este concentrat la BCR Chişinău.
„Fiind prima bancă românească pe piaţa din Moldova, BCR Chişinău a fost mai aproape de noi chiar şi din punct de vedere spiritual, motiv pentru care ne-am ataşat din start. Totodată, pe atunci era una dintre băncile care nu avea un număr prea mare de angajaţi, lucru ce permitea ca fiecare client să fie tratat ceva mai individual. Această abordare individuală ne-a oferit foarte multă încredere şi a consolidat colaborarea noastră pe parcursul anilor”, explică Eduard Bunu relaţia dintre “Creator Iu. Borş” şi BCR Chişinău.
Această colaborare însă nu a fost întotdeauna de nota “10”. Au fost perioade cînd compania a vrut să renunţe la conlucrarea cu BCR Chişinău din cauza unor condiţii de creditare mai puţin avantajoase, iar alte bănci doreau să-i ocupe locul. Astfel, chiar dacă relaţia dintre „Creator Iu. Borş” şi BCR Chişinău a cunoscut atît urcuşuri, cît şi mici coborîşuri, Eduard Bunu consideră că cel mai important în cadrul unei astfel de relaţii este comunicarea, ce poate pune punct tuturor neînţelegerilor şi disensiunilor care pot apărea pe parcurs.
Compania „Creator Iu. Borş” este sigură că relaţia de parteneriat cu BCR Chişinău este una de durată şi că odată cu trecerea timpului aceasta doar se va consolida.
Afacere de succes cu susţinere excelentă
Colaborarea dintre compania „Impex Stepa” şi BCR Chişinău are, de asemenea, o istorie de durată. Aceasta a început în anul 2000 cînd BCR Chişinău i-a oferit un credit serios pentru procurarea utilajului tehnologic pentru fabricarea pungilor de hîrtie.
Afacerea iniţiată atunci s-a dovedit a fi una de mare succes, ţinînd cont de faptul că în prezent utilizarea produselor ecologice în întreaga lume este la mare căutare, inclusiv a pungilor de hîrtie.
„Banca mi-a acordat la acel timp un credit în condiţii foarte avantajoase, iar succesul afacerii mele a fost pus odată cu procurarea acelui utilaj. Ulterior, banca mi-a acordat o linie de credit pentru procurarea materiei prime, a hîrtiei, cernelii şi altor materiale. Astfel, pe parcurs, relaţia noastră doar s-a consolidat, iar astăzi nu-mi imaginez că aş putea colabora cu o altă bancă”, susţine directorul companiei, Anatolie Ştepa.
Mai mult decît atît, compania are planuri mari de colaborare cu BCR Chişinău pe viitor, de la care intenţionează să mai ia un credit pentru procurarea unui atelier propriu în care să-şi instaleze utilajul de producţie şi să renunţe, astfel, la spaţiul închiriat, costul căruia bate la buzunar. Speră din toată inima că banca îi va veni în întîmpinare, astfel încît să-şi poată dezvolta afacerea la cote maxime. Cu atît mai mult cu cît cerere pe piaţă există, iar pungile din hîrtie sînt la mare căutare, în special de supermarketuri, companii de panificaţie, cafenele, unităţi de alimentaţie publică etc. Deşi procesul tehnologic de fabricare a pungilor este unul destul de complicat, Anatolie Ştepa consideră că afacerea merită toţi banii şi tot efortul, deoarece astfel şi cu aportul lor, consumatorii sînt educaţi să treacă treptat de la pungile din plastic la cele din hîrtie.
BCR Chişinău a fost prima instituţie bancară cu care Impex Stepa a colaborat. Directorul companiei speră să-i rămînă fidelă şi în continuare, deoarece consideră că la o cooperare clădită de-a lungul anilor nu poţi renunţa aşa de uşor. Cu atît mai mult cu cît personalul calificat, precum şi calitatea serviciilor prestate de BCR Chişinău, sînt la cel mai înalt nivel.
