Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 6 (156), iunie 2008
Ratingul siguranţei băncilor după trimestrul I 2008
Mulţi ştiau că lumea financiară, împreună cu inflaţia, este ameninţată de criza globală a lichidităţii. Dar nu prea ne venea să credem că aceasta poate avea un impact serios asupra pieţei locale – prea administrată şi autonomă este aceasta. Se pare că analiştii bancari prezentau cele dorite drept realitate. Băncile au simţit insuficienţa de bani, practic, odată cu focurile de artificii de Anul Nou – relaţiile interbancare s-au schimbat, s-a declanşat, expresia „ProCredit”, - «războiul depozitelor». În acesta se foloseşte activ cercetarea, relaţiile internaţionale şi banii. Se pare că populaţia va avea de cîştigat mai mult de pe urma acestei bătălii, decît băncile.
Pe piaţă a apărut jucătorul financiar vechi-nou, ProCredit Bank. Nici la bancă, nici în afara acesteia nimeni nu are curajul să spună că instituţia este capabilă să influenţeze serios situaţia de pe piaţă. Deocamdată, ea îşi mută încet afacerea cu credite pe un făgaş nou şi nu pretinde lauri, chiar dacă acţionarii ei au şi posibilităţi, şi tehnologii de acaparare a pieţei. ProCredit Bank are încă totul înainte. Deocamdată, însă în indicatorii săi se folosesc mai mult prefixele „cei mai mici”, cu excepţia fondului social (120 mln. lei) şi a activelor lichide (106 mln.). Din motive lesne de înţeles, noi nu am inclus-o, deocamdată, în rating.
Judecînd după active, cei mai mulţi vecini a împins banca Moldindconbank, care în trei luni şi-a extins cota capitalului de piaţă cu 0,7%, pînă la 12,1%; la creditări - cu 0,6%, pînă la 13,4%. Cu un ritm şi mai accelerat a crescut portofoliul de depozite al băncii (+375 mln. lei), devansînd aici chiar MoldovaAgroindbank şi Victoriabank. De remarcat că sporul atît de semnificativ la indicatori s-a produs în exclusivitate pe contul rezervelor interne, întrucît creditarea din exterior se mai aşteaptă încă.
Şi-au crescut intens activele, datorită atragerii depozitelor, Comerţbank (+14,2%), Investprivatbank (+12,3%) şi EuroCreditBank(+9,4%). Investprivatbank a antrenat cu acest scop şi banii acţionarilor, devenind lider pe sistem la creşterea relativă a capitalului acţionar (+18,2%). Sume considerabile (peste 50 mln. lei) au investit în băncile lor acţionarii M-Agroindbank, Băncii de Economii şi Victoriabank.
Amintim că în ultima perioadă de raport s-a încheiat tenderul de cumpărare a 4,8% din acţiuni ale MoldovaAgroindbank. Oferta a fost anunţată de „Tkanina” SA (Slovenia) şi a fost înregistrată la Comisia Naţională a Pieţei Financiare la mijlocul lunii decembrie 2007. Cumpărătorul intenţiona să colecteze 48,5 mii de acţiuni cu valoarea nominală de 200 lei la un preţ de 2 mii lei, dar a reuşit să cumpere în total 10144 de acţiuni (0,98%). Anterior, compania nu s-a numărat printre acţionarii Moldova-Agroindbank, dar trezea suspiciuni de afiliere acţionarilor străini existenţi ai acestei bănci. Tranzacţia a trecut, dar nu se ştie nici pînă acum cît de adînc au pătruns “slovenii” în componenţa acţionarilor. Toate acestea fac dovada că banca rămîne foarte atractivă şi pentru investitorii interni, şi pentru cei externi.
MoldovaAgroindbank continuă să domine pe piaţă, practic, la toţi indicatorii. Banca are o cotă de piaţă de 21,6% la active, 22,5% la credite şi 22,8% la depozite. Concurentul apropiat, Victoriabank, rămîne în urmă de lider cu, cel puţin, 8%.
În primele trei luni, M-Agroindbank a îmbunătăţit cu 0,8 puncte procentuale indicatorul suficienţei de capital ponderat la risc, în timp ce alte şase bănci l-au înrăutăţit. Ca urmare, banca a urcat o treaptă în rating.
Un fapt interesant este situaţia neobişnuită cu auditul, în anul 2007. Băncile au greşit atît de mult în calculele lor iniţiale încît au schimbat semnificativ principalii indicatori ai întregului sistem bancar. De exemplu, activele totale s-au majorat cu 23 mln. lei, capitalul normativ total - cu 10,8 mln., portofoliul de depozite - cu 12 mln., iar cel de credite s-a modificat în sensul diminuării, dar nesemnificativ (- 571,5 mii lei). Deosebit de vizibile sînt modificările la fondurile fixe (+32 mln.) şi activele lichide (+25 mln.).
Nu vom enumera aici băncile care au prezentat date eronate, vom menţiona doar că acestea există, practic, la fiecare, cu excepţia băncilor Moldindconbank, Investprivatbank, Unibank şi BCR Chişinău, ai căror manageri spun că nu sînt modificări la indicatorii publicaţi iniţial. Comerţbank a lăsat totul fără schimbări, majorînd doar cu 1,4 mln. lei, pînă la 15,3 mln. lei mărimea venitului pe anul 2007. Cel mai mare impact asupra indicatorilor pieţei l-au avut erorile băncilor mari, dar sub aspect procentual contabilii de la băncile mici le-au resimţit mai puternic.
Fireşte, odată cu schimbarea rapoartelor, urma să se schimbe şi tabelul ratingului pe anul 2007, pe care îl prezentăm în cele ce urmează (tab. 1).
Liderul ratingului nu se schimbă pe parcursul mai multor perioade de raport, după trimestrul I 2008, acesta rămîne a fi Victoriabank. Banca continuă să înregistreze o calitate bună a activelor, chiar dacă coeficientul suficienţei de capital, ponderat la risc, descreşte treptat (-0,93 p.p.). Dacă lucrurile vor continua să meargă astfel, nu este exclus că deja în trimestrul viitor banca va fi devansată de M-Agroindbank sau Banca de Economii, care şi-au sporit lichiditatea cu 86,98 mln. şi cu 73,86 mln. lei, respectiv. Aproape cu tot atît Victoriabank a redus propria lichiditate (-83,7 mln.).
Coeficienţii suficienţei de capital s-au redus la EuroCreditBank (-10,17 p.p.), Universalbank (-1,61), Fincombank (-0,38), Banca Socială (-0,53), Moldindconbank (-0,28). La prima, diferenţa este semnificativă, dar pe fundalul indicatorului ei de 115,9%, faţă de norma de, cel puţin, 12%, schimbarea cu vreo zece puncte nu schimbă puternic situaţia de acolo. Se pare că EuroCreditBank are posibilităţi bune, dar managementul şi acţionarii săi nu sînt pregătiţi, deocamdată, de acţiuni active.
După un start bun în noua componenţă a acţionarilor în 2007, Fincombank a cam frînat – a redus semnificativ lichiditatea (- 126 mln. lei sau 23,1%). Aceasta este una dintre două bănci din sistem, care şi-au redus portofoliul “de hîrtii” (-27,2 mln.).
În ultima vreme, de dragul banilor „vii”, băncile comercializează activ imobile şi active neprofil. Opt din 15 bănci au diminuat valoarea fondurilor fixe ale lor. Cel mai mult în acest sens au perseverat Banca Socială (-26,2 mln. sau 25,9%) şi M-Agroindbank (-10,6 mln. sau 2,8%).
Eximbank (+13,4 mln. lei) şi Universalbank (+10 mln. lei) au achiziţionat relativ multe imobile şi utilaje. Cea din urmă, a dublat, practic, valoarea fondurilor sale fixe.
În raport cu capacităţile sale, cel mai activ au creditat Comerţbank (portofoliul de credite a crescut cu 24,9%), Investprivatbank (+17,7%). Eventual, anume pe acest motiv ele au plătit cu locurile bune în rating. Riscul şi dorinţa de a cîştiga sînt bune, dar în măsură.
Practic, toate băncile, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2007, au înregistrat creşteri de venituri. Îşi vor bucura cu siguranţă acţionarii Energbank, Fincombank, BCR Chişinău, Comerţbank şi, mai ales, Eximbank. Toate au reuşit să-şi dubleze beneficiul (v. tab. 2).
Sperăm că în pofida vremurilor grele, băncile vor reuşi să se menţină în limitele normelor. După toate probabilităţile, momentul comercializării către investitorii străini, pe care mizau acţionarii băncilor din eşaloanele doi şi trei, se amînă cu, cel puţin, un an. Băncile, al căror capital se alimentează din străinătate în condiţiile deficitului de lichiditate, vor avea vădit de cîştigat. O dovadă în acest sens este Mobiasbancă, care, demonstrînd puteri şi capacităţi, s-a declarat deja dispusă să crediteze clienţii cu $1-10 mln. Problema constă în preţul resurselor care, pe semne, nu vor face decît să se scumpească, în următoarele şase luni. Dar acest factor va putea să influenţeze siguranţa băncilor doar în perspectivă – odată cu creşterea dobînzilor la credite se va reduce solicitarea acestora şi marja bancară, respectiv, veniturile şi posibilităţile potenţiale ale băncilor.
Rating-ul băncilor, pe care îl atribuie revista economico-financiară „Profit”, exprimă opinia redacţiei asupra capacităţii managementului băncii de a atrage eficient resurse şi a le plasa sigur, respectînd o lichiditate ridicată (dar nu excesivă) şi obţinînd, totodată, o rentabilitate maxim posibilă, dar onorîndu-şi onest, în acelaşi timp, toate angajamentele faţă de clienţi.
Rating-ul băncilor nu este o recomandare pentru iniţierea sau suspendarea colaborării cu o bancă anumită, şi nici o opinie asupra preţului de piaţă al acţiunilor lor. Prezentul rating se bazează pe rapoartele oficiale ale băncilor comerciale.
Cei care beau vinul ca apa nu-i cunosc preţul
A doua şedinţă a clubului preţuitorului de vinuri moldoveneşti „Top Wine” a avut loc la redacţia revistei financiare „Profit” şi a Agenţiei „INFOTAG”. Experţi şi degustători s-au adunat ca să poarte o discuţie interesată, gustînd cele mai bune vinuri moldoveneşti. De data aceasta, 12 companii autohtone au prezentat la degustarea neprofesionistă 11 mostre de «Chardonnay» şi 12 mostre de «Merlot». Acestea reprezintă vinuri seci din recoltele diferiţilor ani. În calitate de experţi au fost invitaţi academicianul Boris GAINA; directorul general al ÎM “Vismos”, Constantin OLARU; vicepreşedintele companiei “Lion Gri”, Neli SONIC; directorul fabricii “Aurvin” a companiei “DK-Intertrade”, Dora GOGAN, şi directorul general al “Romaneşti” SA, Constantin SÎRGHI.
Vinificatorii prezenţi şi-au exprimat doleanţa ca degustătorii neprofesionişti să simtă cîte puteri şi dragoste depun ei în munca lor, ca să obţină un vin excelent. Dar ca să înţelegi această băutură, trebuie să ai încredere în ea şi să o iubeşti.
Aşa cum «Cabernet-Sauvignon» este considerat regele vinurilor roşii, între cele albe rege este «Chardonnay». Expertul Dora Gogan, vinificator cu o vechime în muncă de 30 de ani, a povestit despre unicitatea acestui vin. Struguri de soiul «Chardonnay» au fost raionate în toate regiunile vinicole ale lumii şi pretutindeni se manifestă în mod diferit. Vinul tînăr din asemenea struguri în regiunile reci iese uşor, elegant, cu nuanţe de culori de lămîie şi citrice. În regiunile mai calde în el apar nuanţe de zemos, ananas şi piersică coaptă. Astfel, şi «Chardonnay»-ul moldovenesc diferă după organoleptică în funcţie de teritoriile de cultivare a strugurilor. În zona nordică a republicii se produc vinuri de masă uşoare. În cea de centru – vinuri spumante brute, care sînt o componentă ideală pentru cupajarea vinurilor spumante. În sud vinurile sînt mai pline, care transmit căldura soarelui sudic. Culoarea verzui-aurie a acestui vin înseamnă că el a fost preparat din struguri copţi pe deplin.
Cine sînt judecătorii?
Natalia VRABIE – пpreşedintele BC MoldovaAgroindbank S.A.;
Serghei CEBOTARI – vicepreşedintele BC MoldovaAgroindbank S.A.;
Nicolae DORIN – prim-vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al BC Mobiasbanca S.A.;
Mihail OGORODNICOV – vicepreşedintele Consiliului BC Energbank S.A.;
Douglass GRIFFITH – directorul proiectului USAID/CEED;
Olga DEMCENCO – traducător;
Anatoli DEHTEARCIUC – directorul general al companiei „Avantaj-AV”;
Aleksandr LUKIANOV – directorul companiei “Ampelus”
Constantin STRATAN – vinificator-şef la “Dionysos-Mereni” S.A.;
Vitalie PRONOZA – vicedirector de producţie la „Acorex Wine Holding” S.A.;
Nadejda MARDARI – şefă de producţie la compania “Lion Gri”;
Sergiu CHIRCĂ – director financiar al companiei “Gedeon Richter-Moldova”;
Anghelina TARAN – reporter al ziarului “Ekonomiceskoe obozrenie - Logos-Press”;
Mariana TABUNCIC – reporter special al Agenţiei de Presă “INFOTAG”;
Serghei RUSSOV – directorul companiei financiare Credit-Profit.
«Chardonnay» trebuie servit la gustări reci din legume, bucate din carne albă de pasăre şi de peşte, precum şi cu stridii. Este importantă şi temperatura vinului, cea optimă este de 8-10 grade, şi îi permite să-şi
dezvăluie cel mai bine calităţile aromatice şi prospeţimea gustului. Pentru degustătorii-diletanţi, a fost adus un exemplu de caracterizare a unei mostre concrete (nr.1), al cărui producător era necunoscut, pentru că testarea s-a făcut după metoda „oarbă” (sticle plasate în huse).
Constantin OLARU: Acesta este «Chardonnay» (din recolta anului 2007) de calitate înaltă, cu o culoare verzuie frumoasă cu nuanţă de paie, care arată că vinul are aproape un an. Are o aromă pură foarte interesantă, în care se pot găsi pere, nuanţe uşoare de chitru şi flori de dracilă. Ne cucereşte puritatea buchetului, deci tehnologia a fost respectată bine. Are un gust de vin proaspăt, nuanţe de maturare nu sînt. Aciditatea titrată nu iese în evidenţă, nu trezeşte emoţii negative, ci, dimpotrivă, conferă prospeţime acestui vin.
Boris GAINA: Vinul este armonios datorită echilibrării a trei componente – alcoolul, extractul şi aciditatea titrată. După înghiţitura făcută, apare senzaţia de alungire, rotunjime, datorită aplicării tehnologiei moderne. În acest fel este destul de multă glicerină, substanţe extractive. Este plin şi se bea uşor. Vinificatorii noştri au tins spre un asemenea nivel de calitate de-a lungul multor ani de activitate creativă. Şi are o particularitate – un uşor gust amărui picant.
Constantin SÎRGHI: Eu aş atrage atenţia la o nuanţă. În ultimii doi ani, se atestă o schimbare a modei la culoarea vinurilor albe – de la aproape incolore şi cu o nuanţă uşoară aurie spre vinurile cu o nuanţă verzuie, pe care nu le întîlneşti des. Aici, ea este prezentă şi deosebeşte acest vin de mulţimea de vinuri de acest fel, care se produc în republică. Peste trei-patru luni, acest vin tînăr va fi de o calitate foarte bună. Principalul e ca el să nu fie stricat atunci cînd va fi turnat în sticle. Aceasta depinde de condiţiile de îmbuteliere şi dopul cu care va fi astupată sticla. Este important ca el să fie adus pînă la cumpărător în acest aspect.
Unul dintre aspectele pozitive în organizarea testării a fost acela că fiecărui degustător i s-au pus la dispoziţie cîte 10 pocale speciale. Astfel, mostrele puteau fi comparate. Iar cu trecerea timpului, acestea se deschideau aidoma bobocilor de flori. Peste 15-20 de minute, revenind la probele precedente, găseşti în ele nuanţe noi de aromă şi culoare. Descoperirea te bucură şi de surprinde în acelaşi timp. De exemplu, în mostra nr.1, descrisă atît de amănunţit, mai tîrziu a apărut o notă aromatică accentuată de banană. Este interesant că toate vinurile sînt de acelaşi soi şi, totodată, sînt atît de diferite. Or, un nespecialist poate întrezări aceasta la asemenea testări comparative.
Din cele unsprezece mostre de «Chardonnay» unul era din recolta anului 2007, şase - din 2006 şi patru - din 2005. După gustul meu de diletant, cea mai mare atenţie au meritat prima şi ultima mostră. Nr.1 (mai tîrziu, s-a constatat că producătorul ei este „Romaneşti”) – pentru expresivitatea aromei complexe şi prospeţimea gustului, pe care vinificatorii noştri nu reuşeau să le obţină, pînă nu demult, la un nivel atît de înalt. De altfel, vinurile albe sînt mult mai greu de produs decît cele roşii, pentru că ele trebuie prelucrate rapid, altfel încep să se oxideze. Nr.11 (de la „Sălcuţa”) este bun pentru că a păstrat în el căldura soarelui de vară. În aroma lui domină perele tomnatice mustoase răscoapte pe fundalul florilor de cîmp. Pentru un vin din recolta anului 2005, el s-a păstrat excelent. În ansamblu, toate «Chardonnay» prezintă interes, doar nr.10 avea în aromă nuanţe murdare. Poate, dopul i-a jucat festa?
La vinurile albe, arta vinificaţiei se manifestă în aromă, pentru că în soiurile de struguri albe sînt mai puţine substanţe extractive decît în soiurile roşii. Iar la vinurile roşii, măiestria creatorilor rezidă în corpul vinurilor. Nu în zadar vinul alb este comparat cu o femeie fără fard, pe a cărei faţă se văd toate avantajele şi neajunsurile. Constantin Sîrghi a glumit că vinul roşu este o femeie care a vizitat nu numai machiorul, dar şi coaforul, cosmetologul. Iar potrivit spuselor lui Constantin Olaru, vinul roşu este un bărbat îmbrăcat în frac. Cîte metafore sugerează vinurile bune! Cu vinul roşu vinificatorii au posibilitatea să opereze mai mult. Dar ca să-i înţelegem esenţa, trebuie să-i acordăm mai multă atenţie decît vinului alb şi să „vorbim” mai mult timp cu el.
Dora Gogan a prezentat avantajele vinului «Merlot». Acest vin a ieşit pe arena mondială din umbra «Cabernet-Sauvignon» cu numai cinci ani în urmă. Şi an de an, interesul consumatorilor pentru acest vin creşte. Este un soi de struguri foarte demn, de elită, care transmite în vin nuanţele elegante de frişcă de lapte, prune uscate, pomuşoare roşii, în particular, a murelor. De exemplu, în prima mostră se resimt şi murele, şi frişca. Pe măsura înaintării în vîrstă, «Merlot» capătă nuanţe de cireşe coapte, de prune uscate veştezite. Şi, cu un gust echilibrat plin după indicatorii organoleptici nu cedează în faţa «Cabernet-Sauvignon», de aceea este interesant pentru consumator.
Apropo, Natalia Vrabie ne-a povestit o întîmplare despre un «Cabernet» moldovenesc: „În timpul unei deplasări de afaceri în Spania, am fost duşi la o fabrică de vin cunoscută. Între invitaţi era şi un degustător serios. Am gustat vinuri de calitate foarte bună, după care cineva din delegaţia moldovenească a propus să fie degustat un vin moldovenesc –«Cabernet-Sauvignon» de colecţie, produs la combinatul de vin din Taraclia. Iar oaspetele-degustător a spus: Este cel mai bun «Cabernet» pe care l-am gustat vreodată. Dacă îmi permiteţi, îl închid cu plută şi iau resturile cu mine, ca să le arăt colegilor mei ce fel de vin există în Moldova?» Ne-a fost foarte plăcut.
BC MoldovaAgroindbank S.A. a fost una dintre primele bănci care a început să acorde credite pe termen lung pentru plantarea viilor. Îmi doream foarte mult ca în republică să fie înfiinţate plantaţii noi, dar în calitate de bancher, la bine funcţiona un limitator dur. De unde să luăm bani pe termen lung? Via va creşte timp de cinci ani, iar în acest răstimp sînt atîtea riscuri! Dar pe de altă parte, îi spuneam unui bancher francez, care nu credea în vinificaţia moldovenească: «Noi am avut şi vom avea vinuri de unicat pentru că Moldova are o climă şi soluri unice, cu cel mai bogat spectru de microelemente». Şi am riscat să ofer primele credite. Noi trebuia să facem ceva, devansînd timpul. Cred că vinificaţia este una dintre cele mai reuşite direcţii strategice pe care a pus miza conducerea Moldovei. Noi putem produce vinuri care se deosebesc exclusiv de altele, după calitate».
Dar să revenim la tema degustării noastre. Cu «Merlot», într-adevăr, trebuie să „vorbeşti” mai mult timp. Peste o jumătate de oră, aceste vinuri parcă au aruncat de pe ele mantalele modeste şi au rămas în straie mai bogate – foarte expresive, atractive, interesante, ademenitoare. Îţi vine să revii la ele iar şi iar, să le inspiri aroma, să faci o nouă înghiţitură şi să le savurezi magia. Vinuri extraordinare, din unul dintre soiurile mele de struguri preferate. În aroma nr.4 („Lion Gri”) am găsit condimente, fructe roşii. Condimente la fel de bine exprimate în aromă au pus în evidenţă pentru mine şi nr.9 („Ampelos”) – un vin foarte interesant. În principiu, fiecare din cele 12 mostre, cu mici excepţii, era bună în felul ei.
Atunci cînd testarea s-a încheiat, fiecare dintre cei prezenţi şi-a expus opinia. Curios, dar chiar şi părerile profesioniştilor s-au împărţit. De exemplu, Constantin Olaru a remarcat pentru sine mostrele din eşalonul doi nr.9 şi nr.11 („Vismos”). Dora Gogan însă a pus note maxime mostrei nr.9 de rînd cu nr.8 („Romaneşti”), pe care le-a caracterizat ca vinuri interesante, cu gust rotunjit, cu nuanţe de maturare, în a căror aromă sînt prezente prunele uscate, condimentele, pomuşoarele roşii, care au un gust plin echilibrat şi un postgust durabil. Şi Constantin Stratan a atribuit între «Merlot» primul loc nr.9. Dar pentru vinificatori prezintă mai mult interes opinia consumatorilor obişnuiţi.
Serghei CEBOTARI: Mie mi-a plăcut ideea degustărilor de vinuri închise pentru consumatori, pe care Agenţia INFOTAG le organizează în colaborare cu revista financiară „Profit”. O atare abordare a popularizării şi prezentării celor mai bune mostre de vinuri moldoveneşti este necesară societăţii noastre. Noi trebuie să cunoaştem tradiţiile şi cultura consumului de vin, să ne descurcăm în conţinutul acestei băuturi nobile şi divine. Cred că discuţia interesată şi imparţială despre vin, la care participă şi vinificatorii, şi consumatorii, va contribui la îmbunătăţirea culturii consumului său. Cel mai important este că în ţară există mulţi vinificatori calificaţi, care sînt purtătorii acestei informaţii.
Cît priveşte aprecierile mele, mi-au plăcut cel mai mult mostrele de vin alb «Chardonnay». Probabil, pentru că sînt din nodrul Moldovei unde se cultivă mai mult struguri de soiuri albe. Am pus nota maximă şi pentru buchet, şi pentru gust, şi pentru aromă, mostrei nr.1, sub care era un «Chardonnay» proaspăt, produs la «Romaneşti» S.A. În mostrele roşii «Merlot» mi-a fost mai greu să mă descurc – erau multe. Mi se pare că pentru consumatori este prea mult să propui la degustare peste 20 de mostre de vin. 10-14 mostre, în opinia mea, ar fi pe deplin suficient.
Recunosc, că mie personal mi-a fost plăcut că între producătorii de vinuri degustate erau clienţi ai BC MoldovaAgroindbank S.A. Noi îi cunoaştem bine şi îi respectăm, le preţuim munca şi, mai ales, rezultatele pe care companiile vinicole le-au înregistrat în ultimii ani. De remarcat faptul că la unii dintre ei au apărut vii proprii. După calitate şi soiuri, acestea nu se deosebesc cu nimic de viile din ţările Europei Occidentale. Noi sperăm că succesele unor asemenea companii vor face ca dezvoltarea ramurii de bază a economiei moldoveneşti – viticultura şi vinificaţia – să fie durabilă şi dinamică.
Mihail OGORODNICOV: Experienţa mea de cunoaştere a vinurilor (pasiunea – microvinificaţie) a început de la o întîmplare. În anii 1994-95, la Moscova a venit un american de la Banca Mondială, care la hotel a făcut cunoştinţă cu un vinificator francez, care colabora cu „Vitis-Hînceşti”. Francezul i-a povestit americanului că în raionul Hînceşti, pe pantele sudice, în unii ani creşte un «Chardonnay» mai bun decît cel francez. Colegul american mi-a povestit despre aceasta, determinîndu-mă să cumpăr o sticlă de «Chardonnay». Pînă atunci, nu am băut vin de fabrică, pentru că are anhidridă. De atunci însă am început să mă familiarizez cu vinurile produse prin metoda industrială şi am încercat să mă lămuresc cu ele.
Atunci, totul era foarte simplu. Dacă luam «Cabernet», «Merlot» sau «Chardonnay», chiar şi un începător ar fi deosebit vinul de Comrat de cel de Hînceşti sau Cricova. Mostrele pe care noi le-am degustat azi sînt foarte echilibrate şi de o calitate destul de înaltă. Dvs. le-aţi caracterizat atît de nobil, iar eu, cu sufletul meu naiv, aveam impresia că undeva ieşea uşor în evidenţă acetona, undeva un pic cauciucul, un pic – butoiul. Dar aprecierile mele cele mai bune au coincis cu aprecierile lui Constantin Olaru. Mi se pare că vinificatorilor le-a jucat festa euforia apărută din cauza avantajelor vinului nostru în raport cu altele. Lor li se părea că astfel va fi mult timp şi au pornit în goană după creşterea exporturilor. Aşa că aş dori să-i avertizez împotriva euforiei care începe să apară acum în legătură cu faptul că vinificaţia este ramura cea mai necesară. Cu toate acestea, chiar dacă au apărut produse calitative, incontestabil, Dvs. nu aţi adoptat o poziţie activă, apărîndu-vă la bancă în perioada crizei. Cel mai important este să se ajungă de la mostrele bune la producţia masivă de vin de calitatea pe care noi am gustat-o azi.
Douglass GRIFFITH: Atunci cînd spun că în Moldova se produc vinuri excelente, oaspeţii deseori nu mă cred. Vinurile prezentate la degustare confirmă calitatea foarte bună a produselor moldoveneşti. Eu am apreciat «Chardonnay» la fel de înalt ca şi Constantin Sîrghi. Dar îmi plac mai mult vinurile roşii. «Chardonnay» moldovenesc diferă de cel american. În SUA se atestă tendinţa de a folosi mai mult stejarul la producerea acestor vinuri. Şi culoarea este mai mult galbenă, decît verzuie. Dar în afară de faptul cum să producă vinuri bune, fiecare vinificator trebuie să se gîndească cum vinurile lui vor fi apreciate la exportul către alte ţări. Moldova este interesantă prin vinurile „Rară-neagră” şi „Feteasca”, precum şi prin cele cupajate, care se pot produce doar în Moldova. O doleanţă la adresa vinificatorilor: să producă ceea ce sugerează piaţa, şi nu anumite structuri.
Anatoli DEHTEARCIUC: Eu sînt născut în Ucraina, de aceea am început să mă obişnuiesc cu vinurile mult mai tîrziu. Chiar dacă nu mă descurc încă prea bine în consumul vinului, el îmi place foarte mult. Dintre «Chardonnay» am evidenţiat mostrele cu nr.1 şi nr.11. Dintre «Merlot» am dat aprecierea cea mai înaltă vinului nr.9, l-am recunoscut – este vinul companiei “Ampelos”. Pe lîngă acesta, am menţionat nr.8 şi nr.10 („Basarabia vin Invest”).
După ce discuţiile s-au încheiat, două întreprinderi au oferit o surpriză plăcută: mostre în afara concursului – vinul roz sec «Merlot» de la “DK-Intertrade” (primul vin roz din acest soi, care a cucerit deja multe medalii în Europa) şi de la “Lion Gri” – vinul de desert “Nectar” din Game-freo (soiul aproape că a dispărut în republică, dar producătorul restabileşte plantaţiile). Ambele vinuri sînt, pur şi simplu, minunate. Pentru ca participarea la degustare să rămînă în memorie pe mult timp, tututor le-au fost înmînate diplome speciale de participant la degustarea “In vino veritas”.
TESTUL VINULUI EXPERIMENTAL “ETCETERA”
În afara degustării, consumatorii, experţii şi vinificatorii au evaluat vinul experimental „Etcetera”, pe care l-a prezentat tînăra companie “Ampelos”. El este produs din struguri de pe plantaţia proprie, care a fost procesat şi îmbuteliat ulterior în trei mii de sticle la fabrica “Chateau Vartely”. Conducătorul companiei, Aleksandr Lukianov, i-a comunicat reporterului “Profit” că vinul „Etcetera” este preparat potrivit tehnologiei obişnuite, respectînd toate regulile de producere a vinului. «Tot secretul constă în coacerea fiziologică a strugurilor, al cărei moment este important să nu fie scăpat şi să fie procesat vinul la timp”, a spus el.
Experţii şi vinificatorii profesionişti au atribuit vinului „Etcetera” de la compania „Ampelos” nota maximă, de 268,5 puncte. Numărul total al punctelor degustătorilor-consumatori a fost de 328. Aceasta este o ieşire în lume foarte bună. Nu ne rămîne decît să le urăm companiilor ca producţia industrială de loturi mari de vin “Etcetera” să fie de o calitate la fel de bună.
Era POS-terminalelor
Din 1 ianuarie 2009, cardurile bancare ar putea deveni cu adevărat mijloace de plată şi în Moldova. Pînă în prezent, ele au fost utilizate mai mult pentru scoaterea de numerar din cont.
A doua jumătate a anului 2008 va fi de maximă importanţă pentru băncile din Moldova. Ele vor trebui să lupte pentru acapararea unei noi categorii de clienţi – magazinele, al căror volum de vînzări anuale depăşeşte 10 mln. de lei anual. Căci, potrivit unei legi adoptate recent de Parlament, aceste magazine vor trebui să instaleze în mod obligatoriu, pînă la 1 ianuarie 2009, POS-terminale. Astfel, se poate de presupus că, în jumătate de an, Moldova va intra într-o nouă eră – cea a POS-terminalelor sau, i se mai poate de spus, era cînd cardurile bancare vor deveni cu adevărat mijloc de plată în Moldova, şi nu doar o posibilitate de a scoate numerarul din cont.
Statistica la acest capitol arată că, în prezent, doar 2% din operaţiunile efectuate prin intermediul cardurilor bancare sînt de plată. Celelalte 98% sînt operaţiuni de scoatere a numerarului.
Ion CHICU, viceministrul finanţelor: Scopul proiectului de lege este de a stimula utilizarea cardurilor bancare ca mijloc de plată. Un alt scop al proiectului de lege este de a diminua posibilităţile de evaziune fiscală.
Este greu de spus care din cele două scopuri a fost mai important pentru autorii proiectului de lege. Cert este că proiectul de lege convine de minune atît statului, cît şi băncilor, chiar dacă cele din urmă vor trebui să facă unele investiţii suplimentare, deoarece proiectul de lege prevede că POS-terminalele vor fi instalate din contul băncilor. Potrivit unor estimări, cheltuielile pentru instalarea POS-terminalelor în 2008 sînt de 13,4 mln. lei. Dar, oricare ar fi investiţiile, ulterior ele vor fi lesne de recuperat.
Marile magazine sînt obligate să solicite băncilor instalarea POS-terminalelor minimum cu o lună mai înainte. Aceasta pentru ca ele să aibă suficient timp la dispoziţie pentru efectuarea lucrărilor de ordin tehnic. Apropo, Guvernul a mai făcut un pas în întîmpinarea băncilor - a permis importul POS-terminalelor necesare pentru implementarea legii, fără achitarea TVA.
Deja la acest moment se poate de presupus că unele mici incomodităţi la prima etapă vor fi. În cadrul dezbaterilor pe marginea proiectului de lege, unii deputaţi de opoziţie au declarat că inovaţiile respective ar putea leza drepturile micilor antreprenori din mediul rural. Drept exemplu a fost invocat un caz arbitrar al unui antreprenor rural care va veni să facă cumpărături angro la un mare magazin din capitală. În zilele de odihnă el nu va putea face acest lucru, deoarece magazinul nu va accepta plata în numerar şi antreprenorul va trebui să aştepte o zi de lucru, să introducă bani pe card ca abia apoi să poate face cumpărături. Dar, la sigur, după ce va nimeri odată în această situaţie, antreprenorul va avea grijă pe viitor să introducă din timp banii pe card, ceea ce înseamnă că, dacă şi vor exista probleme, ele vor fi doar la prima etapă.
Instalarea POS-terminalelor în magazine va continua şi după 2009. Se poate de spus că atunci va interveni a doua etapă, care prevede condiţii puţin diferite de prima etapă.
Ion CHICU: Începînd cu 1 ianuarie 2009, agenţii economici al căror volum de vînzări cu ridicata, cu amănuntul sau în urma prestării serviciilor, va depăşi 2 mln. lei anual, de asemena, vor fi obligaţi să introducă POS-terminale pînă la data de 1 iulie a anului următor celui în care s-a înregistrat volumul de vînzări menţionat.
2 mln. lei nu este o cifră prea mare pentru comerţul din Republica Moldova. Cu atît mai mult cu cît volumul vînzărilor creşte destul de repede, inclusiv datorită majorării transferurilor de bani de peste hotare, importurilor, inflaţiei etc. Deci deja acum putem presupune că, în scurt timp, toată Moldova va fi „împînzită” de POS-terminale. Or, aceasta va impulsiona serios şi activitatea bancară.
Banii scumpi afectează inflaţia
În luna mai, goana după resurse a adus băncile în situaţia în care, cu scopuri de publicitate, au apărut dobînzi de atragere a depozitelor de 21,5% în lei şi de 14% - în dolari SUA şi euro. Dobînzile atît de mari au ca scop atragerea de către bănci a resurselor disponibile pe piaţă, de la populaţie şi agenţii economici.
Johan MATHISEN,
reprezentantul permanent al FMI în Moldova
În ultima vreme, în Moldova a crescut considerabil oferta de bani, iar oferta de mărfuri şi servicii rămîne,deocamdată, în urmă. Astfel, este pe deplin logic că Banca Naţională, prin acţiunile sale, caută să limiteze masa monetară, astfel ca ea să nu preseze atît de puternic nivelul preţurilor de consum. Noi sperăm că o asemenea situaţie nu va dura mult şi deja în lunile apropiate inflaţia va începe să scadă. În viziunea mea, costul real al banilor este mult mai mic decît ratele de atragere a banilor de la populaţie, care se publică cu scopuri de publicitate. Cu atît mai mult cu cît la bănci există diferite condiţii pentru plasarea avantajoasă a banilor. Astfel, depozitelor cele mai scumpe le revin doar 10% din resursele pe care băncile le atrag pe piaţă. Costul total al banilor pentru bancă este determinat de preţul mediu, pe care ea îl plăteşte pentru toate resursele – capitalul propriu, în care intră beneficiul nerepartizat, banii acţionarilor, resursele atrase de peste hotare în cadrul liniilor de credit, precum şi depozitele persoanelor fizice şi juridice.
Sergiu CHIRCĂ,
managerul companiei de consultanţă „MS-Capital”
În condiţiile dobînzilor actuale la creditele bancare, vor putea să supravieţuiască producătorii orientaţi spre credite pe termen lung – trei-cinci ani. Pe termen de un an, un producător nu va putea onora un atare credit. Sînt convins că o asemenea situaţie pe piaţă este provizorie şi băncile care atrag depozite la o dobîndă de 21,5% o fac cu o miză pe şase luni, cel mult, un an. Ele pot fi înţelese: pe piaţă există cerere pentru bani scumpi. Şi este pe deplin logic că băncile caută să acopere această cerere, împrumutînd bani de la populaţie în schimbul unor dobînzi atractive. Dar această situaţie se va schimba în curînd. Mai devreme sau mai tîrziu, în ţară vor veni investitori cu bani mulţi. Pentru ei ar fi, pur şi simplu, păcat să nu investească capital în economia moldovenească. Şi atunci cererea pentru bani scumpi va scădea considerabil, ceea ce urmează să aibă un impact benefic şi asupra ratei inflaţiei.
Valeriu Cosarciuc, preşedinte al Comisiei parlamentare pentru agricultură şi industria alimentară, deputat al Alianţei „Moldova Noastră”
Faptul că dobînzile la credite au crescut considerabil în ultimul timp nu este ceva straniu. Băncile reacţionează la ceea ce se întîmplă în economie, pentru că, dacă în primul trimestru inflaţia a constituit 5,8%, aceasta înseamnă aproape 2% lunar. Urmînd logica, putem presupune că, dacă situaţia nu se va schimba, vom avea o inflaţie anuală de 24%. Situaţia în economie este foarte proastă. Importurile în primele trei luni de zile ale anului în curs au constituit peste $1 mlrd., iar exporturile - doar $340 mln. Remitenţele de la cetăţenii aflaţi la munci peste hotare, venite oficial prin sistemul bancar, constituie $314 mln. Iar dacă mai adăugăm circa $100 mln. care au venit neoficial, vedem că remitenţele sînt mai mari decît exporturile. Evident, Guvernul actual nu posedă instrumente ce ar putea să influenţeze situaţia, astfel încît să avem creştere în activitatea economică. Din această cauză avem inflaţie. Apropo, dobînzile mari la credite sînt încă un indicator că în Moldova nu există activitate economică normală.
Gheorghe Popa, vicepreşedinte al Comisiei parlamentare pentru politică economică, buget şi finanţe, deputat al Partidului Comuniştilor
РCreşterea dobînzilor la credite nu ţine doar de inflaţie şi trebuie abordată din mai multe puncte de vedere. Pe noi, membrii comisiei, ne îngrijorează situaţia legată de mărimea dobînzilor la credite în ultimul timp, dar sperăm că aceasta e o situaţie vremelnică. Cînd facem astfel de afirmaţii, luăm în calcul şi ultimele evoluţii legate de mediul investiţional, şi activitatea economică care se desfăşoară în republică, facem unele comparaţii legate de nivelul PIB, cel al balanţei comerciale externe, care este şi care se aşteaptă să fie etc. Toţi aceşti factori trebuie luaţi în considerare, şi nu doar inflaţia.
Băncile care oferă asemenea dobînzi la depozite acţionează în mod adecvat cu situaţia care se creează pe piaţă. Bancherii simt cererea pentru resurse de credit, luînd în calcul costul acestora, care a crescut brusc. Băncile trebuie să facă tot posibilul ca să răspundă solicitărilor clienţilor. În caz de refuz, va exista o singură soluţie – pierderea clientului, care va profita neapărat de ofertele din alte bănci.
Încă nu demult, în mediile de afaceri din Moldova, proprietarii de business mari şi mici se plîngeau că în ţară nu se face simţită deloc intrarea capitalului străin în sectorul bancar. Aluzia viza în mod evident doi investitori – „Veneto Banca” (Italia) şi „Societe Generale” (Franţa). Dar în anul 2008, în condiţiile creşterii tradiţionale de primăvară a cererii pentru credite, aceşti investitori se manifestă fără declaraţii răsunătoare, oferind împrumuturi de valori mari clienţilor structurilor financiare ale acestora din Moldova.
Un fapt caracteristic este că şi băncile lor din republică participă activ la campania de atragere a banilor pe piaţă, oferind, de exemplu, persoanelor fizice condiţii foarte atractive de plasare a depozitelor. Involuntar, ai impresia că aceste bănci dictează într-un fel tonul, propunînd celorlalte instituţii de credit autohtone să se înscrie în această campanie-goană. Dar aceasta nu este cu totul inofensiv, dacă atragem atenţia la un astfel de factor ca valoarea resurselor – mamă. Instituţiile financiare din Moldova, care aparţin unor bănci occidentale, au posibilitatea să dizolve banii scumpi, atraşi pe piaţa internă, cu resurse mult mai ieftine de capital matern. Din amestecarea lor rezultă bani mult mai ieftini, care oferă acestor bănci un mare avantaj pe piaţă.
Cît priveşte ultimele tendinţe privind mărimea dobînzilor la depozite, acestea atestă vădit o cerere în creştere pentru resurse, pe de o parte, şi reducerea lichidităţii băncilor şi inflaţia crescîndă, pe de altă parte. Dobînda de 21,5%, avînd în vedere rezervarea obligatorie de 16% la BNM, arată că costul real al acestor resurse pentru bancă este de aproximativ 25%. Luînd în calcul marja medie pe sistemul bancar, de 5%, dobînda la creditele din aceste resurse poate constitui 29-30%.
Plasîndu-ne în locul beneficiarului de credit la acest preţ, trebuie să luăm în considerare rata inflaţiei. Aceasta înseamnă că la rambursarea creditului peste şase luni sau un an, la valoarea lui va trebui adăugat obligatoriu şi indicele preţurilor de consum. Dacă ne imaginăm o inflaţie anuală de 15%, rentabilitatea afacerii beneficiarului de credit trebuie să fie la nivelul de 45%, ca să se obţină aşa-zisa variantă zero fără pierderi. Iar dacă vorbim fie şi de o rentabilitate minimă, de 5 la sută, a afacerii pe care o face beneficiarul de resurse, resursele de împrumut la bancă trebuie să-i ofere, cel puţin 50%.
Ne întrebăm, care business în Moldova, cu excepţia comerţului, este în măsură să încaseze venituri atît de mari? Şi chiar dacă ne imaginăm că în sfera de producţie un atare împrumut va fi justificat, aceasta doar în cazul în care costul resurselor de împrumut va fi inclus în preţul mărfii sau al serviciului, pe care beneficiarul de împrumut îl produce sau îl prestează.
Aşadar, am revenit la ceea cu ce am început – inflaţia. Resursele financiare scumpe conduc la credite scumpe, a căror cost este inclus de beneficiarii lor în preţul mărfurilor şi serviciilor proprii. Dar aceasta nu înseamnă în nici un caz că pentru lupta împotriva inflaţiei nu trebuie aplicat un instrument ca banii scumpi. Anume cu ajutorul acestui instrument Polonia a reuşit să înfrunte inflaţia mare în anii 2001-2002. Se pare că în Moldova, acum, mulţi speră că datorită acţiunilor BNM, iar unele dintre acestea conduc tocmai la scumpirea resurselor pe piaţă (rata de bază care a crescut pînă la 17% şi rezervarea obligatorie – pînă la 16%), în ţară va surveni curînd reducerea indicelui preţurilor de consum. Un lucru uşor de crezut. Căci Banca Naţională, în istoria Moldovei contemporane, a demonstrat deja aceasta în practică, dar aşa cum au lipsit măsurile eficiente şi practice din partea Guvernului, inflaţia mică nu a putut să dureze mult. Şi acum, avem ceea ce avem, încercînd iarăşi să rezolvăm sarcina veche – inflaţia exprimată printr-o cifră.
Totaluri intermediare
Exact un an în urmă, au avut loc alegerile pentru autorităţile locale, în care toate partidele vedeau o repetiţie generală înainte de alegerile parlamentare din 2009. În funcţie de rezultatele din anul trecut, participanţii la campania electorală obţineau posibilitatea să opereze anumite corecţiuni, să modifice sau să păstreze strategia şi tactica comportamentului său cu scopul atingerii unor rezultate cît mai bune la principalele bătălii politice din perioada politică de patru ani. Acum, este tocmai timpul să facem totalurile preliminare, ca să prognozăm eventualele evenimente pe scena politică în aproximativ zece luni care au mai rămas pînă la alegeri.
Alegerile pentru autorităţile locale de modelul anului 2007 reprezintă acel caz rar în care rezultatele nu au evidenţiat lideri şi outsideri clari. Înainte de scrutin, era un favorit evident – Partidul Comuniştilor (PCRM). Şi erau partide de opoziţie, inclusiv Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) şi Partidul Liberal, aproape necunoscut.
După alegeri, comuniştii şi-aupierdut aspectul de favoriţi incontestabili. Chiar dacă ei nu au pierdut alegerile locale, în mod univoc, nu le-au cîştigat. Aveau la ce se gîndi şi trage concluzii. Partidul care pe parcursul a două mandate consecutiv a cîştigat alegerile parlamentare, care dispune de posibilităţi administrative, media şi financiare nelimitate ca să nu scape puterea din mîini nici a treia oară.
Partidul Popular Creştin Democrat a avut la alegerile locale o prestaţie peste aşteptările observatorilor politici, dovedind o dată în plus că PPCD şi liderul său, Iurie Roşca, ştiu să depăşească situaţiile cele mai dificile, păstrîndu-şi electoratul.
Pentru Partidul Liberal aceste alegeri au fost o oră astrală. El a înregistrat al doilea rezultat după numărul de mandate în Consiliul Municipal Chişinău, iar reprezentantul său, Dorin Chirtoacă, a devenit primar de Chişinău. Este un rezultat mai mult decît important pentru o formaţiune politică care pînă atunci nu numai că nu a trecut niciodată în Parlament, dar nici măcar nu a avut reprezentanţi în autorităţile din teritorii.
Celelalte partide – de orientare social-democrată şi liberală într-un sens, au confirmat presupunerile că au un electorat anumit, dar mai au la ce lucra. Şi ei au început să lucreze. Ca rezultat – apariţia Partidului Liberal Democrat cu liderul carismatic Vlad Filat. Partidul Democrat, care a pierdut o parte din membri şi din resursă, a încercat să compenseze pierderile prin „absorbţia” Partidului Social Liberal.
Se ştie bine că procesul de edificare partinică şi „restructurare” a vieţii de partid nu s-a sfîrşit aici. Şi în tabăra liberalilor, şi la social-democraţi continuă negocierile active în privinţa unirii eforturilor şi pregătirii cît mai bune de alegerile parlamentare. Mai înainte, am fi putut să spunem „negocierile de constituire a coaliţiilor”, pe cînd acum nu avem prilejul să vorbim astfel.
Partidul Comuniştilor, de guvernămînt, simţind pericolul care vine din partea partidelor mici, care ar putea să acceadă în Parlament, a anulat decizia de reducere a pragului electoral, adoptată după alegerile din 2005. Nu numai că «punctul de promovare» a fost majorat de la patru pînă la şase procente, dar s-a mai interzis şi constituirea de blocuri politice. Pe de o parte, aceasta sporeşte şansele „partidului de guvernămînt”, dar pe de altă parte – impune partidele de opoziţie să se unească.
Datorită acestui fapt, nu e exclus că, în timpul apropiat, Partidul Popular Republican, condus de Nicolae Andronic, va adera la Alianţa „Moldova Noastră”. Partidul Social Democrat şi Partidul Democrat poartă negocieri active. Liberalii caută să se înţeleagă, dar asocierea abia de este posibilă, pentru că ambiţiile lui Vlad Filat, Mihai Ghimpu şi ale Vitaliei Pavlicenco sînt o barieră considerabilă în procesul de unire a liberalilor într-un singur partid.
Precum şi era de aşteptat, comuniştii au demarat pregătirile cele mai active de alegeri. În primul rînd, precum s-a menţionat mai sus, ei au posibilităţi nelimitate în toate privinţele ca să prelucreze consecvent electoratul. În al doilea rînd, ei au ce pierde (de asemenea, în toate privinţele).
Partidul Comuniştilor şi-a revenit relativ rapid după şocul alegerilor pentru autorităţile locale. Chiar dacă nu se poate spune despre înfrîngere în anul 2007, rezultatele scrutinului au fost un şoc pentru comunişti, dar care au servit şi ca un doping bun pentru o activitate mai intensă. Acest lucru a devenit evident în luna martie, la congresul ordinar al Partidului Comuniştilor. Anume după congres a urmat schimbarea Guvernului – cu scopul pregătirii cît mai bune de alegerile din 2009.
Pe lîngă remanierile de cadre, s-au produs modificări în strategia şi tactica partidului de guvernămînt. Fără să se renunţe formal la obiectivul strategic de integrare europeană, politica externă a fost reorientată iarăşi (pentru a cîta oară!) spre Rusia. Autorităţile moldovene au înţeles că pînă la integrarea în UE mai este tot atît de departe ca pînă la Lună, iar alegerile trebuie cîştigate peste un an. Fără să aştepte semnarea unui nou acord politic cu Uniunea Europeană, Preşedintele Vladimir Voronin şi Guvernul nou-vechi poartă negocieri la Bruxelles, dar caută să se înţeleagă şi cu Moscova.
Comuniştii au tras învăţăminte nu numai din alegerile din anul 2007, dar şi din cele din 2005. De fiecare dată, înrăutăţirea relaţiilor cu Rusia a afectat rezultatele PCRM. Astfel, la alegerile din 2009, comuniştii vor rezolva o sarcină triplă: vor încerca să dovedească Occidentului că nu prea sînt comunişti şi pledează pentru integrarea europeană; vor demonstra Rusiei că Moldova vrea să păstreze neutralitatea, nu va adera la NATO şi este indiferentă faţă de Uniunea Europeană; şi, în final, va stabili cu toţi relaţii echilibrate şi, dacă nu va reuşi să obţină asistenţă, să obţină ca la alegeri forţe din exterior să nu împiedice actuala guvernare. În acest sens, e de aşteptat că în viitorul apropiat vor fi întreprinse eforturi pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Ucraina, şi, în măsura posibilităţilor, cu România.
Autorităţile moldovene mizează foarte mult pe ajutorul Rusiei în rezolvarea problemei transnistrene. Soluţionarea acestei probleme ar fi o mişcare electorală extrem de puternică a comuniştilor pe plan de politică internă. Acesta ar putea aduce un plus de dividende, dar şi, în anumite împrejurări, ar permite desfăşurarea alegerilor înainte de termen, cînd oponenţii încă nu vor fi pregătiţi. Dar, după cîţiva paşi hotărîţi şi întrevederea personală cu oponentul înverşunat, Igor Smirnov, se pare că s-au spulberat ultimele iluzii ale lui Vladimir Voronin privind rezolvarea problemei în termenele trasate de el.
Problema transnistreană acum a trecut iarăşi pe planul secund, iar autorităţile caută noi „argumente” pentru alegători. Comuniştii critică activ autorităţile din localităţile în care în 2007 au fost siliţi să treacă în opoziţie. Ei îi atenţionează pe alegători asupra neajunsurilor oponenţilor politici, sperînd, pentru sine, să corecteze situaţia în anul 2009.
În paralel, comuniştii clatină coaliţiile democratice, constituite în multe raioane, dovedind electoratului că este mai bine să dea preferinţă unui singur partid puternic decît să mizeze pe capacitatea de cooperare a mai multor forţe. Comuniştii au reuşit să realizeze deja acest plan în cîteva raioane. Ultimul lor succes semnificativ este demiterea lui Mihai Ghimpu din funcţia de preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău şi destrămarea coaliţiei democratice majoritare.
Nu se ştie cu ce se va încheia tot scandalul din Consiliul Municipal, dar este puţin probabil să fie în beneficiul Partidului Liberal, devenit o forţă politică serioasă la Chişinău. Avînd în vedere numărul alegătorilor din capitală, comuniştii trebuie să ia măsuri pentru a minimaliza influenţa primarului Chirtoacă, a lui Mihai Ghimpu şi a partidului acestora. Preşedintele Vladimir Voronin a lăsat să se înţeleagă că nu s-ar opune organizării la Chişinău a unui referendum de revocare a lui Dorin Chirtoacă din funcţia de primar. Deşi, pe de altă parte, el înţelege că un eventual eşec al unui atare plebiscit ar lovi ca un bumerang în Partidul Comuniştilor. Şi ar agrava situaţia şi aşa de neinvidiat a partidului de guvernămînt la Chişinău înainte de alegerile parlamentare. În plus, există o opinie potrivit căreia orice acţiuni ale comuniştilor împotriva lui Chirtoacă favorizează creşterea ratingului celui din urmă.
Cu carisma care îi este proprie, Vladimir Voronin i-a enumerat deja pe eventualii parteneri din viitoarea coaliţie, care ar putea fi constituită după anul 2009. Aceştia sînt Partidul Popular Creştin Democrat şi Partidul Democrat, despre care şeful statului a spus că sînt „partide serioase”, care pot fi votate. Nu este tocmai clar cui i-a fost adresat acest apel, întrucît alegătorii lui Voronin vor vota pentru PCRM, iar oponenţii lui abia de vor da ascultare acestui sfat.
Este cert că comuniştii vor trebui să formeze coaliţii în anul 2009 ca să aleagă Preşedintele ţării şi să formeze Guvernul. Viitorii parteneri au fost definiţi de pe acum, dar şansele lor de accedere în Parlament mai rămîn încă sub semnul întrebării.
PPCD, care a reîncercat să devină anticomunist după alegerile din 2007, a renunţat la această intenţie. Imediat cum Procuratura Generală a reluat dosarul privind dispariţia misterioasă a deputatului Vlad Cubreacov, în anul 2002, PPCD a abandonat cu desăvîrşire criticele la adresa autorităţilor. Şi ancheta a fost îngheţată iarăşi – pînă la un moment mai potrivit. Se presupune că un atare moment ar putea să survină înainte de alegerile din 2009 (sau după). Dar poate că şi nu, totul depinde de comportamentul lui Iurie Roşca şi tovarăşii lui de partid.
Accederea Partidului Democrat în Parlament, de asemenea, este sub un mare semn de întrebare. Partidul lui Dumitru Diacov a suportat pierderi serioase după plecarea lui Vlad Filat şi acum caută să găsească adepţi noi. Partidul Democrat ar putea să repete rezultatul din anul 2001, cînd nu i-au ajuns cîteva zecimi de procent ca să ajungă în Legislativ. Cu singura diferenţă că atunci Partidul Democrat vota pentru ridicarea pragului electoral pînă la şase procente, iar acum – împotrivă.
Acum, este evident că în Parlament trec Partidul Comuniştilor şi Alianţa „Moldova Noastră”. Partidul Liberal Democrat şi Partidul Democrat sînt aproape de aceasta. Dar a mai rămas încă destul de mult timp pentru ca distribuţia forţelor să se schimbe. Toţi au posibilităţi să-şi întărească poziţiile, dar şi să le slăbească.
Toate acţiunile partidelor politice în perioada viitoare vor avea un caracter electoral pronunţat. De reuşita acestor acţiuni va depinde, în mare măsură, şi succesul la alegeri. Dacă e să credem rezultatelor sondajelor de opinie, care nu merită încredere în Moldova, dar care arată că 42 la sută dintre alegători încă nu s-au determinat cu cine să voteze, pentru politicieni fiecare zi este mai scumpă ca aurul.
Далее...