Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 3 (153), martie 2008
Bani cu miros aromat
În 2007, ramura producerii de plante aromatice şi medicinale a fost printre cele mai afectate de secetă
Producerea uleiurilor volatile este o activitate pe cît de bănoasă, pe atît de nesigură. Or, nu odată condiţiile climaterice au dat peste cap planurile producătorilor. În consecinţă, deşi producătorii luptă pentru majorarea volumului producţiei, în anul 2007, de exemplu, aceasta a fost cu cca 70% mai mică decît în 2006.
În perioada sovietică, Moldova era unul din cei mai mari producători de plante aromatice şi uleiuri volatile. Pe atunci, în această sferă activau 20 de întreprinderi, care, pe lîngă speciile tradiţionale de plante aromatice, cum ar fi trandafirul, menta, levănţică, şerlaiul, mărarul, fenicul, mai cultivau, deşi pe suprafeţe mici, şi isopul, cimbrul de munte, stînjenelul, pelinul lămiios, pelinul anual. De altfel, în acea perioadă Moldova producea anual aproape 200 de tone de uleiuri. Însă, în zilele noastre situaţia este mult mai complicată. Anul 2007 a fost unul foarte greu pentru agenţii economici ce se ocupă cu cultivarea plantelor aromatice şi medicinale. Deşi nu există o statistică în domeniu, se afirmă că Republica Moldova ar fi produs în 2007 doar cîteva zeci de tone de uleiuri volatile.
Boris FILIP, cercetător ştiinţific la Institutul de Fizică, specialitatea tehnologii de procesare: La momentul de faţă de cultivarea plantelor medicinale şi aromatice în Moldova se ocupă şapte agenţi economici mari, inclusiv din Germania şi Austria. În total aceştia deţin cam 3,5 mii ha pe care cultivă plante aromatice şi medicinale. Deşi afacerea în domeniu ar trebuie să fie una profitabilă, lipsa tehnologiilor moderne de producere, determină costurile mari ale acestei producţii şi, respectiv, o rentabilitate scăzută. Cea mai dotată este întreprinderea din satul Cobusca, raionul Anenii-Noi, dar şi aceasta nu deţine tot utilajul necesar.
Majoritatea uleiurilor produse în ţară se exportă în Germania, Austria, Olanda, Canada, Ungaria şi Belgia. Preţurile de export variază de la $35 pentru un kilogram de şerlai, pînă la $250 pentru cel de trandafir. Se vehiculează însă că preţurile acestora în 2008 se vor dubla şi chiar se vor tripla.
Viorel CHIVRIGA, analist: Cultivarea plantelor medicinale şi aromatice are mari perspective, datorită faptului că există o cerere constantă atît pe piaţa internă, cît şi pe cea externă la majoritatea produselor, care pot fi obţinute în sector. Pe viitor, cererea de pe piaţa internă va creşte odată cu dezvoltarea sectoarelor conexe, adică a ramurii de parfumerie şi cosmetică (S.A. „Viorica-Cosmetic”), industriei de prelucrare şi de conservare a fructelor şi legumelor, sectoarelor specializate în fabricarea băuturilor alcoolice şi a băuturilor răcoritoare, celui specializat în producerea de medicamente şi produse farmaceutice. Totodată, este real ca R. Moldova, treptat, să-şi recapete poziţia de altă dată - de ţară exportatoare de uleiuri volatile şi de plante medicinale. Însă, pentru aceasta e necesar ca, în primul rînd, să fie restabilită întreaga filieră de la cercetare, producere pînă la reglementări de piaţă şi de promovare a exporturilor.
Se pare că în această ramură, ca şi în multe altele, lipsesc atît investiţiile, cît şi cunoştinţele. Ministerul agriculturii şi industriei alimentare susţine că va depune toate eforturile pentru a crea condiţii prielnice de lucru investitorilor şi va ajuta producătorii să achiziţioneze material semincer şi săditor de calitate superioară. În condiţiile în care statul nu va împiedica investitorii străini să lanseze afaceri în acest domeniu şi va crea condiţii oportune pentru exportarea producţiei, s-ar putea ca în anul 2010, Republica Moldova să devină din nou un lider în producerea de plante medicinale şi uleiuri volatile.
Din dosarul revistei „Profit”
În Moldova a fost elaborat Programul de relansare şi dezvoltare a producţiei de plante aromatice şi medicinale pentru anii 2003 – 2010. Conform acestuia, se prevede sporirea producţiei uleiurilor volatile de la 23 tone în 2000, la 170 de tone în 2010, iar a celei de plante aromatice - de la 125 de tone la 1000 de tone. Tot acolo se mai prevede asigurarea unui nivel de rentabilitate a producţiei de cel puţin 25-30%, iar volumul exportului să ajungă de la $510 mii în anul 2000, la $5 mln. în anul 2010.
Далее...Ce împiedică dezvoltarea business-ului în Moldova?
Rezultatele sondajului sînt prezentate în tabelul alăturat.Afacerile celor 33 de întreprinzători chestionaţi au fost împărţite în 6 grupuri, care pot fi găsite în partea de sus a tabelului. Acolo unde domeniul business-ului se intersectează cu factorii de influenţă este indicată suma rezultată din adunarea punctelor fiecărei companii care face parte dintr-un grup separat.
În următorul compartiment aflat în afara tabelului este indicat procentul celor chestionaţi din fiecare grup în raport cu totalul acestora. În ultima coloană a tabelului se dă media rezultatelor înregistrate în mod separat.
Datele din tabel sînt prezentate în funcţie de factorii de influenţă.
Conform rezultatelor celui de al doilea sondaj, factorul care a influenţat negativ în modul cel mai esenţial asupra business-ului a fost insuficienţa de cadre. Cu 50 de puncte a fost evaluat acest factor de către reprezentanţii din domeniul asigurărilor şi cu doar 5 puncte de cei din organizaţiile de microficnanţare. Al doilea factor ca importanţă a fost stabilită lipsa de independenţă în instituţiile judiciare. Factorul creditelor scumpe a cedat locul întîi în favoarea poziţiei a treia. Ceea ce este interesant e că pentru sectorul de producţie acest factor îşi păstrează întîietatea. Coruţia trece de pe locul trei pe poziţia a patra. Comerţul consideră că corupţia reprezintă factorul de bază în şirul celor care împiedică dezvoltarea business-ului. Nu li se acordă prea mare importanţă nici preţurilor la resursele energetice (locul 9 în tabel cu 7,06 puncte comparativ cu 5,05 puncte în sondajul precedent).
Aprecierea leului îi deranjează şi mai puţin pe cei chestionaţi (locul zece, ultimul, cu 2,54 puncte, ceea ce e de 1,67 ori mai puţin decît în sondajul precedent).
Conform recomandprilor respondenţilor noştri puterea trebuie să:
- creeze condiţii pentru dezvoltarea micului business, asigurînd condiţii de creditare preferinţială;
- elaboreze mecanisme de atragere a remitenţelor în economia reală;
- reducă semnificativ cota de impozitare a fondurilor de salarizare ceea ce ar readuce în ţară braţe de muncă calificate;
- elaboreze programe de pregătire a cadrelor calificate pe perioada anilor 2008 -- 2012;
- încurajeze prezenţa business-ului nostru peste hotarele ţării;
- promoveze o politică externă echilibrată orientată spre deschiderea (refacerea) pieţelor tradiţionale;
- interzică firmelor afiliate puterii să participe la tendere şi concursui investiţionale. Toate comenzile de stat să fie oferite pe bază de concurs şi în condiţii de transparenţă totală.
Organizatorii sondajului aduc mulţumiri oamenilor de afacere care au consimţit să participe, fiind pe deplin convinşi că desfăşurarea trimestrială a sondajelor şi publicare rezultatelor vor contribui la o prosperarea ţării noastre.
O nouă încercare
Preşedintele Vladimir Voronin a declarat că în 2008 în Moldova se va înregistra un boom investiţional. Dar, statul nu trebuie doar să aştepte investiţii, ci şi să întreprindă măsuri pentru a face Moldova mai atractivă pentru investitori. Iar cea mai mare „durere de cap” a investitorilor străini la acest capitol este că nu li se permite să achiziţioneze terenuri în Moldova.
Partidul de guvernămînt este din nou pus în faţa unui test serios – trebuie să decidă dacă elimină interdicţia impusă agenţilor economici străini în ceea ce ţine de cumpărarea pămîntului în Moldova sau o păstrează şi în continuare. La Biroul Permanent al Parlamentului a fost depusă o iniţiativă semnată de deputatul social-liberal Igor Klipii, care propune eliminarea acestei interdicţii. El atrage atenţie asupra faptului că procesul de consolidare a terenurilor agricole decurge anevoios. E şi normal, căci majoritatea ţăranilor nu au bani pentru a achiziţiona tehnică, seminţe, pentru a efectua lucrări pe terenurile consolidate etc. Unde mai pui că mulţi fermieri şi-au abandonat terenurile şi au plecat la munci peste hotare. Investitorii străini au bani, dar nu au posibilitate să achiziţioneze terenuri. S-a creat un cerc vicios care nu poate fi rupt nicidecum.
Acum cîţiva ani, cînd Parlamentul a introdus interdicţia faţă de investitorii străini de a achiziţiona terenuri în Moldova, argumentul forte a fost că pămîntul e o bogăţie care trebuie să aparţină doar poporului Moldovei. Astfel, ne-am pomenit în situaţia hoţului care a furat o ladă cu aur, însă doar se uită la ea, fără a o putea utiliza. El este încălzit de gîndul că e bogat, dar aceasta nu-l face să se simtă şi sătul.
Dintr-un anumit punct de vedere Parlamentul a avut dreptate cînd a introdus interdicţia respectivă. Nu este un secret că în sate terenurile se vînd cu cîteva mii de lei un ha, preţ care este cu mult mai mic decît cel real. Cîţiva investitori străini mari ar fi putut cumpăra practic întreaga republică. Astfel, Moldova ar fi devenit de facto dependentă în agricultură de agenţii economici străini, după cum este dependentă în prezent, spre exemplu, de agenţii economici care fac business cu resurse energetice. Nu este exclus că un asemenea pas ar fi pus în pericol la modul serios şi securitatea alimentară a statului.
Din alt punct de vedere, este o greşeală şi să te opui dezvoltării pieţei funciare din Moldova. Iar aceasta, în prezent, este într-o stare destul de dificilă.
Igor Klipii: Criza profundă cu care se confruntă de ani de zile satul moldovenesc nu permite relansarea potenţialului de altădată al agriculturii autohtone. Solul fertil şi braţele de muncă necesare pentru prelucrarea lui sînt condiţii indispensabile, dar insuficiente pentru succesul agrobusinessului. Un al treilea element al succesului îl constituie factorul financiar pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale. De aceea, se impune crearea unor condiţii reale de afaceri în acest domeniu pentru potenţialii investitori. Ridicarea interdicţiilor pentru investitorii străini la cumpărarea terenurilor agricole ar permite ca piaţa funciară a Republicii Moldova să devină atractivă pentru potenţialii investitori, iar agricultura autohtonă va deveni o afacere profitabilă, în loc să rămînă o gaură a economiei naţionale, consumatoare de subvenţii.
Atît argumentele pro, cît şi cele contra sînt foarte puternice. De aceea, este greu de spus cum va proceda Parlamentul. Pe de o parte, acesta simte asupra sa presiunea necesităţii de a crea condiţii optime pentru activitatea investitorilor străini, iar pe de altă parte – necesitatea de a proteja interesele ţăranilor, care, în condiţiile unei tranziţii interminabile, nu conştientizează ce bogăţie au în mîină şi că ceea ce astăzi costă cîteva mii de lei va ajunge să coste peste un timp zeci sau poate chiar sute de mii de dolari.
În aceste condiţii, soluţia optimă pentru Parlament ar fi respingerea proiectului de lege, în acelaşi timp fiind adoptat un altul la aceeaşi temă. Acesta ar urma să prevadă că interdicţia impusă agenţilor economici străini la achiziţionarea terenurilor este una temporară – de 10-15 ani. Pînă atunci, ei vor putea arenda aceleaşi terenuri, ştiind că în perspectivă le vor putea răscumpăra. Iar peste 10-15 ani va fi luată soluţia optimă în condiţiile care vor exista la acel moment. Astfel, şi lupul va fi sătul, şi oaia întreagă. Desigur, vor rămînea unele întrebări legate de asigurarea securităţii alimentare a statului, dar....
Nu este exclus însă că Parlamentul va găsi în final şi o soluţie mult mai bună decît cea enunţată mai sus. Esenţial e că problema se discută, că lucrurile nu stau pe loc, ceea ce înseamnă că oricînd e posibilă o soluţie ce va satisface toate părţile implicate.
Un as „în mîneca” Moldovei
Viorel CHIVRIGA, expert Coaliţia pentru dezvoltare economică rurală (CDER)
O iniţiativă de acest gen într-un an electoral, cum este 2008 riscă să fie politizată la maximum şi peste un an - doi să fie catalogată ca un pas făcut cu stîngul. Paşi de genul acesta am avut destui şi nu cred că agricultura, care se sufocă, să merite să devină din nou un poligon pentru experienţe. Această iniţiativă legislativă vizează direct peste 1,2 milioane de deţinători funciari, de acea această problemă este de o importanţă majoră şi poate deveni o problemă supusă referendumului naţional, care poate fi iniţiat de un număr de cel puţin 200 mii de cetăţeni ai R. Moldova cu drept de vot, un număr de cel puţin o treime din deputaţii în Parlament, de Preşedintele R. Moldova sau de Guvern.
Dacă este vorba de aspectele legate de evaluarea acestui proiect de act legislativ, atunci un răspuns ar putea fi dat uşor de expertizele din domeniu, inclusiv în ce priveşte compatibilitatea cu legislaţia comunitară, în funcţie de tipul raporturilor sociale reglementate. Aprobarea unei legi de acest gen, ar avea o semnificaţie deosebită în ulterioarele negocieri cu statele UE şi CSI în diferite aspecte, dacă acest lucru va fi condiţionat cu unele cedări din partea acestora. Mai simplu spus, aprobarea acestei legi este unul din puţinii aşi ai R. Moldova şi pe care-l poate scoate pe masa negocierilor cu statele pe care le-am menţionat.
O iniţiativă proastă
Ion BOTNARENCO, şef de direcţie consolidarea terenurilor agricole, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
Vinderea terenurilor agricole agenţilor economici străini este o problemă a poporului şi el trebuie să decidă. Cred că iniţiativa nu este bună. Ar fi bine să avem grijă mai mult de vînzătorii şi cumpărătorii moldoveni decît de cei străini. Atît timp cît capacităţile de cumpărare ale moldovenilor sînt inferioare decît ale celor străini, vînzarea terenurilor agricole persoanelor străine va fi în defavoarea localnicilor. Să nu uităm că prin vînzarea terenurilor agricole vom ceda terenul de sub picioare. Ce vom cumpăra în loc? În condiţiile unei crize economice nu se vinde terenul agricol, dar se implementează tehnologii avansate. Prin vînzarea terenurilor agricole Moldova poate pierde mult. Statul nu va avea de cîştigat nimic. Nici o ţară în lume nu soluţionează problemele securităţii alimentare etc. prin vînzarea terenurilor agricole străinilor. La momentul actual orice investitor străin poate arenda pe 30 ani teren agricol şi crea o fermă agricolă. Acest interval de timp este optimal pentru investiţii. Deci, nu trebuie să legăm investiţiile străine de vînzarea terenurilor agricole investitorilor străini.
Parlamentul şi-a spus cuvîntul?
Între timp, Parlamentul a respins un proiect de lege care prevedea că agenţii economici în al căror capital există investiţii străine vor avea dreptul să achiziţioneze terenuri agricole în Moldova, dacă vor îndeplini un şir de condiţii speciale. Proiectul a fost elaborat de deputatul Alianţei „Moldova Noastră”, preşedintele comisiei parlamentare pentru agricultură şi industria alimentară, Valeriu Cosarciuc.
Documentul prevedea că aceşti agenţi economici vor putea obţine dreptul de a achiziţiona terenuri numai în urma licitaţiilor publice organizate de Guvern şi numai după prezentarea unor proiecte investiţionale.
Agenţii economici cu capital străin urmau să încheie contracte de achiziţionare a terenurilor numai după primirea acestui drept de la Guvern.
Condiţiile, procedura de participare la licitaţie, precum şi capitalul minim al investiţiei pentru un ha de teren agricol urmau să fie stabilite printr-un regulament aprobat de Parlament la propunerea Guvernului.
Totodată, proiectul prevedea că suprafaţa maximă de teren cu destinaţie agricolă pe care urma să o poată achiziţiona un investitor nu putea fi mai mare de 500 ha.
Investitorii străini care nu implementau proiectul investiţional timp de un an, urmau să-l înstrăineze ulterior cetăţenilor Republicii Moldova.
Deputaţii comunişti s-au opus adoptării documentului. Gheorghe Popa, vicepreşedintele comisiei parlamentare pentru politică economică, buget şi finanţe, deputat din partea Partidului Comuniştilor, a declarat pentru „Profit” că Valeriu Cosarciuc singur a menţionat că pămîntul este o bogăţie a Republicii Moldova. El a spus că, evident, această bogăţie nu putea fi cedată străinilor.
Cum să supravieţuim recesiunii?
Optimiştii excesivi s-au grăbit să le prezinte pe cele dorite drept realitate, declarînd că pericolul de criză financiară a trecut. Aceasta însă, nu a influenţat în nici un caz poziţiile pesimiştilor, care rămîn aceleaşi: criza nu s-a terminat şi ameninţă economia cu noi neplăceri.
Cum să supravieţui m recesiunii?
Visarion CEŞUIEV,
economist
Situaţia se va înrăutăţi pînă în noiembrie-decembrie’2008. Se pare că preţurile la resursele energetice vor continua să crească, dacă tranzacţiile futures la sfîrşitul anului 2008 sînt atît de scumpe. Eu cred că această situaţie va deveni un catalizator pentru combustibilul biologic ieftin. Amintiţi-vă, a mai fost astfel în anii 70, cînd Germania a reuşit să ofere pieţei automobile care consumă 7-8 litri la 100 km.
În Moldova, cu gospodăria ei primitivă, nu se va produce nimic esenţial, fapt care, într-un sens anumit, ne promite anumite avantaje. Este ca în bancul „dormi mai mult – încalci mai puţin”. Noi nu avem producţii mari, care în perioadele de criză cer investiţii şi sprijinul financiar al statului.
Nu vom avea de pierdut mult. Noi avem un avantaj – forţa de muncă valoroasă, care deocamdată este solicitată peste hotare. Dar în legătură cu criza ipotecară, care după SUA a afectat deja Portugalia, Spania, Franţa, muncitorii vor începe să vină şi aceasta ar putea reduce afluxul de bani transmişi de ei în ţară.
Cred că băncile care insistă să vină în Moldova, vor fi urmate de infrastructura financiară – companii de asigurări, investiţii şi leasing, audit, consultanţă, şi noi vom deservi cu încetul economia mondială. Este trist că venirea băncilor, bunăoară, deocamdată nu determină diminuarea ratelor dobînzilor. Străinii nu vor să implementeze o marjă mică pe piaţa noastră şi se folosesc de dobînzile care mai rămîn ridicate.
Igor CRAPIVCA,
Director General al
ÎM „Orvento-Metal”,
preşedintele Clubului Oamenilor
de Afaceri „Timpul”
Nu este cazul să atragem o atenţie mare asupra consecinţelor triste care ar putea să urmeze dacă recesiunea din economia SUA va fi profundă. Sarcina autorităţilor şi a business-ului este să menţină indicatorii de creştere care au constituit, pînă în anul 2007, 7-8%. Chiar dacă prognoza Băncii Mondiale, potrivit căreia în 2008 economia Moldovei va creşte cu 5-6%, se va îndreptăţi, obiectivul nu se schimbă – pentru noi este important să menţinem tendinţa de creştere a PIB-ului.
Cum să facem acest lucru? În primul rind, trebuie să-i întoarcem acasă pe muncitorii calificaţi, să-i antrenăm în cîmpul muncii pentru ca ei să aibă salarii normale şi să fie alături de familii, în mijlocul rudelor şi celor apropiaţi. Fluxurile de capital care deja vin în ţară, precum şi cele care sînt acum la stadiul discuţiilor, trebuie reorientate de la consum către sfera producţiilor cu componentă de export.
De asemenea, este important să nu omitem investiţiile străine directe, precum şi investiţiile de portofoliu în acţiunile companiilor moldoveneşti. În anul 2007, în economie au intrat investiţii directe de $500 mln. – un indicator record pentru Moldova. Şi, în final, infrastructura pieţei muncii cere transformări neîntîrziate, care abia de vor fi realizate doar cu eforturile statului, dacă business-ul, care suferă de lipsa pieţei muncii, nu se va antrena în rezolvarea acestei probleme.
Comunitatea de afaceri trebuie să-şi asume rolul de locomotivă în acest sens, să dicteze tonul creării în sistem a pieţei muncii în Moldova.
Igor ŞCERBINSCHI,
vicepreşedintele grupului de companii „Daac-Hermes”
Criza de pe pieţele de valori nu trebuie să atingă economia moldovenească, care, din păcate, are un caracter de consum. Consider că temerile legate de eventuala criză vor conduce la un efect pozitiv pentru noi. Căci mărfurile din zona dolarului, în care nivelul consumului scade, devine atractiv pentru noi. Acum, ele sunt mult mai accesibile decît în urmă cu cîţiva ani. Aceasta are legătură cu raportul dintre dolar şi euro, care face aceste mărfuri vizibil mai ieftine.
În această situaţie, este trist faptul că consumul nostru va creşte şi mai mult. Astfel, este foarte importantă politica Băncii Naţionale a Moldovei (BNM). Acum, multe vor depinde de comportamentul leului şi, mai ales, de modul în care BNM va reacţiona la cursul acestuia. Or, frînările cursului leului sînt periculoase. Într-un moment anumit, ele sînt dăunătoare chiar, pentru că în zona dolarului, de exemplu, alimentele se ieftinesc, ceea ce nu se poate spune despre Moldova, în care leul este mai puternic decît dolarul, făcînd ca produsele alimentare moldoveneşti să fie scumpe.
Pînă acum, instituţiile financiare s-au ascuns după inflaţie, justificînd dobînzile mari la credite. Este bine pentru bănci şi e rău pentru piaţă, care nu se dezvoltă atunci cînd împrumuturile sunt scumpe, iar termenele lor – scurte. Eu cred că noi nu putem aştepta crezînd că toate se vor schimba de la sine, cum nu putem nici întări mult leul.
Produsele de export, de exemplu, vinul, pot avea de suferit din cauza leului puternic, care generează pierderea competitivităţii vinurilor. Dat fiind deprecierea dolarului SUA, vinurile de California, Australia, Chile, au obţinut avantaje de preţ mari pe pieţele mondiale, mai ales, pe piaţa rusă, care are o importanţă strategică pentru vinurile moldoveneşti.
Ricoşeul recesiunii
Atenuînd situaţia rezultată din criza ipotecară din SUA, Sistemul Federal al Rezervelor reduce dobînzile, făcînd banii mai accesibili pentru populaţie şi pentru business. Astfel, America le propune cetăţenilor săi să consume şi să cheltuiască mai mult, fapt care, în opinia autorităţilor financiare, trebuie să favorizeze dezvoltarea economiei şi, mai ales, asanarea ei.
Se pare că şi Banca Europeană nu se va opune mult timp şi îşi va arunca privirea asupra exportatorilor ţărilor Uniunii Europene, care pierd în faţa concurenţilor din cauza dolarului SUA slab în raport cu euro. Aceasta va avea impact asupra onorării de către Banca Centrală Europeană a altui obiectiv – menţinerea unui nivel relativ scăzut al preţurilor de consum.
Cît priveşte acţiunile SUA, este absolut cert că aici se încearcă rezolvarea problemelor economice cu resurse ieftine, comparabile cu o înghiţitură de aer curat pentru un om care se sufocă. Pentru a-l salva sau a-l ajuta să depăşească el însuşi maladia, aici se extinde accesul la finanţe. Cu alte cuvinte, beneficiarul de împrumut potenţial, pe care nu îl ţinea buzunarul să ia bani cu dobînda de 4,5-5%, obţine această posibilitate, luînd în calcul tendinţa de reducere a costului banilor. Dacă rezumăm cele expuse, rezultă că economia americană bolnavă este tratată cu bani ieftini.
Abia de va avea curajul să spună cineva că economia moldovenească s-ar simţi mai bine decît, bunăoară, cea americană, a cărei stare este redresată prin multe lucruri, inclusiv şi banii ieftini. Fireşte, comparînd economiile vorbim doar despre tonus, şi nu despre valori concrete sau indicatori ai economiilor celor două ţări. Dar nu se ştie de ce s-a decis ca economia moldovenească, care capătă an de an un caracter de consum accentuat, să fie tratată cu bani scumpi.
În avîntul masiv privind importanţa combaterii inflaţiei, care capătă, apropo, nu se ştie de ce, amploarea unei campanii adevărate, în Moldova se urmăreşte scopul de a face banii şi mai scumpi, pentru ca ei să nu influenţeze indicele preţurilor de consum. Drept unul dintre argumentele consilierilor principali ai BNM şi ai Guvernului, se realizează scopul – în condiţiile inflaţiei mari, populaţia cu venituri mici sărăceşte şi mai mult, iar persoanele cu venituri mari – devin mai bogate. Ca urmare a majorării ratei de refinanţare a BNM, dobînzile la credite urcă lent, făcînd ca banii să fie mai scumpi pentru sectorul real al economiei, deci, mai puţin accesibili pentru business,
Chiar şi partea din business care trage foloase azi, pe de o parte, din creşterea continuă a consumului în Moldova, iar pe de altă parte – din aprecierea leului în raport cu dolarul SUA, care este în avantajul importatorilor grupului de mărfuri din „zona dolarului”, înţelege că noi mergem pe un curs fals şi alarmant.
Reprezentanţii ei de seamă spun că măsurile antiinflaţie nu pot fi realizate cu o detaşare atît de mare de complexul larg de măsuri în transformările structurale ale economiei, care, apropo, de fapt, nu se fac. De altfel, aceste transformări trebuie să stimuleze activităţile de investiţii şi de inovare în economie.
Iar în schimbul acestora, business-ul a obţinut bani mai scumpi, care nu pot avea nicidecum un caracter investiţional. Este absolut cert că fără investiţii, şi încă durabile, pe trei-cinci-opt ani, în republică nu va putea fi lansată producţia competitivă, cel puţin, parţial orientată spre export. Ca rezultat, decalajul între importuri şi exporturi continuă să crească, căpătînd proporţii ameninţătoare. Dar decalajul de $1 mlrd. nu sperie Ministerul Economiei, pentru că există experţi care propun ca cei $1,3 mlrd., veniţi de la cetăţenii Moldovei de peste hotare, să fie consideraţi componentă de export!
Ca să alinăm şi, mai ales, să întărim şi mai mult o atare poziţie, vom spune că de fapt de la cetăţeni vin în ţară $2 mlrd. Şi dacă le înscriem la articolul exporturi, decalajul soldului „importuri-exporturi” nu trebuie să-i sperie pe economişti. Este adevărat că el sperie partea din business care încearcă să se ocupe de producţie în sectorul real al economiei, căutînd să producă măcar ceva, dacă nu pentru exporturi, cel puţin, pentru piaţa internă.
Iată acestor oameni de afaceri le seacă optimismul şi speranţa că în ţară se va face măcar ceva pentru sfera de producţie. Pentru business-ul care nu este antrenat în sfera consumului, care creşte ca pe drojdii în ultimii ani, este ne neînţeles de ce americanii rezolvă problemele din economia lor cu „bani ieftini”, iar noi cutăm să asanăm economia noastră cu bani „scumpi”?
Potrivit spuselor unui reprezentant al mediilor de afaceri, condiţiile actuale din economia moldovenească contribuie la prosperarea a doar două domenii ale economiei – comerţul şi sfera bancară, pe cînd sectorului de producţie aceste condiţii îi sapă groapa. Această parte de business percepe argumentul principal privind nevoia de „suprimare a inflaţiei” aproape ca dăunare sau intenţia rea a cuiva, în măsură să submineze definitiv potenţialul sferelor de producţie în economie. Fără să ia în calcul aceasta, setul de instrumente antiinflaţie se va dovedi o jumătate de măsură, care nu va da rezultatele aşteptate. Şi atunci toate consecinţele negative vor fi motivate prin ricoşeul recesiunii celei mai puternice economii a lumii şi prin impactul acesteia asupra tuturor ceilorlalţi.
Rating-ul siguranţei băncilor după anul 2007
Anul care a trecut a confirmat o dată în plus un adevăr cunoscut: indiferent de situaţia din exterior, băncile normale nu rămîn în pierdere. Oricum factorii externi ar strangula economia locală, oricum soarele arid a subminat speranţa Guvernului şi a sătenilor, banii au curs şi curg în conturile bancare în rîuri mari şi rîuleţe mici. Cele mici, dar numeroase, de la persoane fizice, s-au concentrat pe depozite, a căror valoare a crescut într-un an cu 17,1%. Persoanele juridice ne-au decepţionat uşor – depozitele lor au crescut de două ori mai puţin.
În total, în bănci au fost plasate depozite în lei mai multe cu 33,9% decît în anul 2006. Cota valutei străine în depozite a rămas neschimbată, de 49%, dovadă că principalele surse nu se modifică – banii vin, în principal, de la muncitorii de peste hotare. Conturile bancare s-au suplimentat datorită acţionarilor noi şi vechi, al căror capital a crescut cu 1,47 mlrd. lei sau 37,5%. Cea mai mare creştere, în termini procentuali, se atestă la BCR Chişinău (+75,47%), Eximbank (+69,98), Fincombank (+66,20). Noii acţionari străini ai acestora s-au dovedit a fi generoşi, chiar dacă aceasta nu a fost o surpriză pentru nimeni. Acţionarii străini îşi anunţau intenţiile de cucerire a pieţei moldoveneşti aproape la faza depunerii cererilor de cumpărare a acţiunilor şi trebuie să spunem că deocamdată se ţin de cuvînt.
BCR Chişinău şi Eximbank sînt între trei lideri la creşterea creditelor şi a leasing-ului şi, respectiv, a angajamentelor. Fincombank abia începe să ia amploare, înregistrînd într-un an o creştere a portofoliului de credite cu 327,69 mln. lei (+52%), dar a colectat totodată depozite în valoare de numai 254,34 mln. lei (+29%) mai mare decît în 2006. În conturile băncii circulă banii multor organizaţii obşteşti şi fonduri ca, de exemplu, Organizaţia pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), al cărei fond de garanţie, doar în 2007, s-a suplimentat cu 1,7 mln. lei, pînă la 3,7 mln. lei. Este adevărat că o parte din aceşti bani i-a revenit băncii Victoriabank. După aprobarea noii Hotărîri de Guvern privind transferarea finanţelor publice la Banca Naţională a Moldovei, nu se ştie ce va fi cu conturile de salariu ale structurilor de forţă, pe care le deservea Fincombank.
În decembrie 2007, Fondul European pentru Europa de Sud-Est (EFSE) a acordat Fincombank-ului o linie de credit pe 5 ani în valoare de $5 mln. Ceva mai devreme, la bancă venise un nou mare acţionar – fondul “Western NIS Enterprise Fund” (SUA) de la grupul financiar “Horizon Capital”, care deţine acum 25% din acţiuni. Se pare că acesta îşi va asuma formarea noii politici a băncii. În fond, datorită eforturilor comune, Fincombank a urcat de pe locul al nouălea din rating, la începutul anului 2007, la al cincilea pe sistemul bancar, devenind lider în grupul său.
În termeni, absoluţi, întîietatea la atragerea banilor acţionarilor aparţine băncilor Eximbank (+307,02 mln. lei), M-Agroindbank (+225,63 mln. lei), Banca de Economii (+187,23 mln. lei), totodată principala sumă a acestor mijloace a fost primită în trimestrul IV.
Activele au putere
Datorită injectărilor din exterior, activele în sistemul bancar nu au crescut proporţional. Cei mai dinamici la acest capitol au fost Eximbank, BCR Chişinău şi Investprivatbank. La cea din urmă bancă, ele au crescut cu 69,8%, în principal, datorită creşterii vertiginoase a portofoliului de depozite, care aproape că s-a dublat (+91%), chiar dacă suma, chiar şi la scara băncilor locale, nu e prea mare (+170 mln. lei). De exemplu, Moldova-Agroindbank şi Victoriabank şi-au suplimentat activele cu aproape 500 mln. lei.
O pierdere semnificativă (1,04 mlrd. sau 12,13%) la active a avut-o Banca de Economii. Motivul – aceeaşi decizie a Guvernului privind trecerea banilor publici în conturile de la BNM. Se ştie că majoritatea banilor publici erau în conturile de la Banca de Economii. Aceasta, fireşte, a pierdut din greutate, reducînd lichiditatea cu 30%, dar, precum afirmă administraţia sa, aceşti bani nu puteau funcţiona eficient şi erau într-o stare de suspans, iar inovaţia va ajuta Banca de Economii să îmbunătăţească unul dintre principalele criterii de a fi atractivă pentru investitorii potenţiali – va majora indicatorii de eficienţă a capitalului. Deocamdată banca menţine a doua poziţie în rating.
Au pierdut din lichiditate EuroCreditBank şi Unibank. Ultima foarte vizibil (-42,23%), eventual, în legătură cu schimbarea proprietarului şi, ca urmare, transferul banilor de la depozite, care au „slăbit” cu 180 mln. lei (-42,6%). Totuşi, banca a declarat un beneficiu 22,06 mln. lei.
În ansamblu, activele sistemului bancar s-au majorat cu 40,6%. Ponderea valorilor mobiliare în structura lor a crescut nesemnificativ pe parcursul anului (+0,05%), iar în septembrie-decembrie, acest indicator a fost chiar negativ – de minus 1,32 mlrd. (-36,94%). Aceasta face dovada că statul nu doreşte să majoreze datoria internă, şi aşa mare, iar BNM, profitînd de situaţie, şi-a corectat indicatorii. În aceste condiţii, băncile comerciale au fost nevoite să se reconcentreze asupra altor instrumente profitabile, chiar dacă profitabilitatea valorilor mobiliare rămîne atractivă pentru ele.
Piaţa continuă divizarea
Modificările în bine la cota de piaţă după active sînt vizibile, mai ales, la Moldindconbank şi Victoriabank, care în condiţii de concurenţă au făcut Banca de Economii să coboare două trepte. Ambele bănci şi-au crescut cotele cu peste 1%, iar la portofoliul de depozite indicatorii lor s-au majorat cu 2,2% şi 2,8% respectiv. Acum, Moldindconbank şi Victoriabank deţin împreună 27,6% din piaţa de depozite, 26,5% din piaţa de credite şi 24,4% din totalul activelor sistemului bancar. În urmă cu încă un an, aceşti indicatori erau mult mai mici.
Calitatea de lider la cota de piaţă la toţi indicatorii de capitalizare principali se menţine la M-Agroindbank. Dar, în ultima vreme, banca a devenit mai prudentă în acordarea creditelor, reducîndu-şi cota pe piaţa creditărilor cu 0,6%. dar aceasta nu a împiedicat-o să înregistreze cel mai mare beneficiu în noua istorie a sistemului bancar al Moldovei – 235,46 mln. lei (un spor anual de 29,4%).
Şi-au crescut activ beneficiul Eximbank , Banca de Economii şi BCR Chişinău. A rămas în minus doar Universalbank, care s-a plasat pe ultimul loc în rating. Comerţbank a înregistrat un beneficiu mai mic decît în urmă cu un an.
Perspectivele
Chiar dacă a trecut un an după modificarea noii politici a BNM de reducere a inflaţiei, băncile abia acum încep să conştientizeze şi să calculeze realist costul inovaţiilor. Bancherii afirmă că cifrele de profitabilitate în condiţiile anterioare erau mult mai mari. Dar datorită eforturilor BNM situaţia se corectează în sensul stabilizării sistemului. Nu este exclus că deja în acest an, vom auzi, cel puţin, despre două bănci moldoveneşti, achiziţionate de acţionari străini. La aceasta contribuie situaţia investiţională din ţările cu economii bine dezvoltate, care se înrăutăţeşte. Problema cu dolarul, iar în perspectivă – cu euro, va sustrage capitalul occidental pe pieţele în curs de dezvoltare, printre care se numără şi Moldova. Preferinţele economice europene trebuie să revigoreze industria locală, deci, nevoia de credite va creşte an de an. Este mare probabilitatea ca în condiţiile crizei financiare şi de producţie din Europa, fluxul de remitenţe se va reduce chiar în anul 2008. Acum, pentru băncile comerciale este tocmai timpul să purceadă la căutarea de noi parteneri şi donatori străini. Deocamdată, potrivit asigurărilor funcţionarilor de la BNM, acolo nu se intenţionează majorarea normativelor de suficienţă a capitalului, iar lichiditatea sporită va determina reducerea lentă iniţial a ratei de bază, apoi şi a ratei comerciale a creditărilor de către bănci.
Далее...
