Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr 10 (148), octombrie 2007
Oficiul nu este un loc de muncă, ci a doua casă
Cu ce începe business-ul? Fireşte, cu un oficiu modern. În secolul nostru rapid, oficiul a devenit nu, pur şi simplu, un loc de muncă, ci faţa unei companii, indicele statutului, prestigiului acesteia. Or, şi pentru angajaţii companiei condiţiile de muncă au un rol important: omul este fericit atunci cînd merge cu bucurie la serviciu şi se întoarce cu bucurie acasă. Aşa cum omul contemporan petrece la oficiu o parte destul de bună din viaţă, ar fi cazul să ne gîndim cum trebuie să fie „a doua sa casă”. Ce se întîmplă acum pe piaţa închirierilor de spaţii pentru oficii? Unde e mai bine sî arendăm un oficiu – într-un edificiu separat sau într-un centru de business? Căror lucruri trebuie să le dăm atenţie în primul rînd atunci cînd închiriem un oficiu şi ce va fi cu preţurile în următoarele şase luni?
Agitaţie pe piaţa oficiilor?
Acum, potrivit estimărilor specialiştilor în domeniu, pe piaţa moldovenească operează între 7 şi 10 companii cu activităţi de închiriere profesionistă de spaţii pentru oficii. Se oferă în arendă centre de business şi parcuri de business, centre de oficii şi de comerţ. Ele au administraţiile lor, care oferă chirie direct, fără ajutorul intermediarilor.
„Avem puţine companii care lucrează prin intermediul realtorilor”, spune Svetlana Taraban, directorul companiei de realtori „AnnaCom”.
Potrivit spuselor sale, chiar şi proprietarii spaţiilor – cămăruţelor mici preferă să plaseze reclamele exterioare chiar pe obiectiv şi nu apelează la intermediari.
„Timpurile subsolurilor şi ale vechilor numere de hotel, reamenajate „pentru oficiu” au trecut”, afirmă Oleg Varzari, directorul direcţiei imobile de la Bursa Imobiliară „LARA”.
„Acum, piaţa devine mai civilizată. Există realtori profesionişti, administratori de companie profesionişti, care, împreună, creează produsul solicitat pe piaţă. Iar piaţa spaţiilor pentru oficiu la noi parcurge o perioadă de agitaţie”, spune el.
Bineînţeles, şi hotelurile vechi, şi cele moderne, pe lîngă serviciile principale, continuă să ofere cu chirie şi spaţii pentru oficii. Dar, precum afirmă Oleg Varzari, în prezent pe piaţa imobilelor de oficiu se bucură de cerere spaţiile mari şi calitative. Companiile care s-au afirmat şi cele care intenţionează pornirea unor afaceri proprii în Moldova, studiază posibilitatea de închiriere pe temen lung în cadrul centrelor de business calitative, cu infrastructură şi reţele inginereşti necesare business-ului formate, şi nu doar în privinţa energiei electrice, a apei, a sistemului de canalizare, dar şi a legăturii telefonice, supraveghere video etc.
Pe acest segment al pieţei există concurenţă, dar în prezent aceasta devine loială şi onestă, spun experţii. Acum, pe piaţă nu sînt multe oferte calitative, pe cînd cererea pentru ele este mare. Spaţiile care se oferă cu chirie au suprafeţe variind de la 70 la 500 de metri pătraţi, dar există un deficit serios de spaţii pentru oficii mici. Pe piaţă sînt, practic, inexistente spaţiile de 200 de metri pătraţi, cu ieşire separată.
„Acum, companiile închiriază spaţii mari, de 200 - 500 metri pătraţi, ceea ce mai înainte era o raritate”, spune Ghenadie Gurdiş, responsabil de administrarea imobilelor comerciale la Bursa Imobiliară „LARA”.
Potrivit lui, circa 60% din arendaşii oficiilor sînt companii locale. Alte 40% - companii mixte sau întreprinderi cu capital străin, de regulă, italiene, româneşti, ucrainene.
O vilă sau un centru de business?
Vorbind despre avantajele pe care le oferă închirierea unei casevilă separate sau a unui spaţiu în centru de business, specialiştii pledează în favoarea celui din urmă. Deşi centrul de business este un băţ cu două capete, afirmă directorul direcţiei imobile de la Bursa Imobiliară „LARA”, Oleg Varzari.
„Nu toţi îşi doresc căminul care se observă uneori în centre: aici pot să apară dificultăţi de inginerie, parcare, acces, ecologie. Unora le place mai mult o vilă frumoasă în zona verde din Buiucani decît un oficiu dintre cele mai prestigioase pe Ştefan cel Mare”, meditează el.
Nu putem spune cu certitudine care ar fi mai bun. O companie de expediţie alege un mic oficiu aranjat cu căi de acces perfecte, necesare unor camioane de mare tonaj. O reprezentanţă care primeşte vizitatori străini nu are nevoie de căi de acces, ci de parcare şi un teren bun în parcul de business. Fiecare îşi face opţiunea în funcţie de activitate.
De altfel, cuvintele „centru de business” şi „parc de business” nu sînt sinonime. Parcul de business, potrivit specialiştilor, este un termen mai amplu decît centrul de business. Centrul reprezintă un edificiu care prestează servicii de arendare a spaţiilor calitative. Parcul este un edificiu cu o infrastructură foarte bine dezvoltată. El include obiective de menire socială, curăţătorie chimică, un restaurant şi chiar o casă de locuit, clasa „business”, situată în apropiere.
Specialiştii recomandă ca atunci cînd căutaţi un oficiu să daţi atenţie, în primul rînd, ecologiei: în centrul oraşului este prestigios, dar nu prea curat. Pe locurile doi şi trei sînt parcarea şi transparenţa relaţiilor financiare.
Cu 15% mai scump, an de an?
An de an, oficiile de clasa «A» se bucură de o popularitate tot mai mare, respectiv, sînt cele mai solicitate. Dar anume obiectivele de asemenea clasă nu se ajung acum pe piaţă. Preţul unui metru pătrat variază aici de la 25 la 30 euro. Acesta este indicatorul mediu al preţurilor de chirie, care nu include costurile de exploatare (pentru utilităţi, cheltuielile companiei de gestionare care deserveşte locurile de uz comun: ascensoarele, coridoarele, paza, amenajarea, parcarea şi multe altele).
O soluţie de îmbunătăţire a situaţiei ar fi darea în exploatare a unor centre de business de categoriile «A» şi «B»: SKYTOWER, ACCЕNT şi a turnurilor din regiunea Ministerului Agriculturii, fiecare cu cîte şapte etaje (ele deocamdată nu au denumire), a centrului de business din strada A.Mateevici şi a CC „Malldova”. Potrivit datelor Bursei Imobiliare „LARA”, volumele de construcţie a oficiilor de categoria «A» pe anii 2007-2010 constituie 100 mii de metri pătraţi.
Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2006, preţurile la imobilele de comerţ şi pentru oficii au crescut în medie cu 20-30%, în funcţie de categorie. Potrivit prognozelor experţilor, ele vor creşte anual cu 12-15% şi tendinţa de majorare se va menţine, cel puţin, pînă în primăvara anului 2008. Se aşteaptă doar majorarea planificată a preţurilor, ca urmare a inflaţiei şi a scumpirii imobilelor. Din cauza slăbirii poziţiilor dolarului, în semestrul I, aproape toţi au trecut la calculele în euro, şi aceasta de asemenea a influenţat preţul.
Svetana Taraban, director de companie de realtori, este de părere că un factor important de creştere a preţurilor este instabilitatea de la primăria capitalei, din cauza căreia autorizaţia pentru construcţia unui obiectiv nou este foarte greu de obţinut.
În plus, proprietarii nu se grăbesc să vîndă spaţiile pentru oficii, pentru că acestea le oferă un venit constant şi sigur. Astfel, acum nici nu se discută posibilităţi de închiriere pe termene de 12-24 de luni. Mijlocul de aur în Moldova sînt termene încadrate în 36-48 de luni. dacă comparăm cu Moscova, perioada minimă de colaborare în cadrul arendei constituie 84 de luni - 7 ani. O perioadă mai mică nici nu a fost abordată.
Analizînd piaţa arendei spaţiilor pentru oficii trebuie să luăm în calcul şi preţurile încăperilor din case individuale şi vile în care se oferă în chirie spaţii separate, iar de obicei şi etaje întregi. Preţurile în asemenea edificii variază de la 12 la 15 euro pe metru pătrat. Este adevărat că la asemenea variante de arendă există cazuri în care arendaşii nu plătesc pentru locurile de folosinţă comună (bucătărie, coridoare, toaletă, cămări, vestiar), dar în unele cazuri trebuie să plătească şi pentru asemenea spaţii, şi aceasta majorează tariful la arendă cu 30-40%. Experţii spun că analiza acestui tip de arendă arată că aceasta costă în medie 15- 20 euro pe metru pătrat. Deşi, de exemplu, în cel mai modern edificiu pentru oficiu din Chişinău, SKYTOWER, arendaşii plătesc doar suprafaţa oficiilor lor, fără locurile de folosinţă comună.
Ca să diferenţieze cumva spaţiile pentru oficii, Ghilda Moscovită a Realtorilor a întocmit un clasament al oficiilor, compus din 25 de puncte. Obiectivului care întruneşte 14-15 puncte i se atribuie categoria «C» sau «B» (hoteluri vechi refăcute în stil european, cu aer condiţionat, system de încălzire autonomă şi ventilare). Obiectivului care întruneşte 18 puncte i se atribuie categoria «A». Aceasta înseamnă că edificiul este amplasat fie că în centrul oraşului, fie că într-o zonă verde şi, pe lîngă căi de acces, mai are parcare pentru automobile, sisteme autonome de aer condiţionat, încălzire, alimentare cu energie electrică, ventilare, precum şi săli de conferinţe, restaurant. Or, pe piaţa Moldovei au apărut obiective care se poziţionează ca fiind de categoria «A+». Aceasta nu se încadrează în sistemul de clasificare internaţional – avantajelor categoriei «А» li se adaugă plăci de marmoră din India, lemn roşu din Africa. «A+» - reprezintă o excepţie arbitrară de la clasament, în scopul sporirii prestigiului obiectivului.
Conflict de interese sau De ce „Deloitte & Touche” iniţial vrea să evalueze BЕМ, iar apoi – să participe la cumpărarea băncii?
Către luna septembrie, în Moldova se aşteptau rezultatele preliminare ale evaluării BC Banca de Economii S.A., pe care urma să le elaboreze compania de audit cu renume mondial “Deloitte & Touche”. Aceasta activează în Moldova din a doua jumătate a anilor 1990, ajutînd guvernul să efectueze deetatizarea proprietăţilor sale. iar în primăvara anului 2007, cînd guvernul a organizat concursul internaţional pentru selectarea companiei care să evalueze activele Băncii de Economii, „Deloitte & Touche” a cîştigat tenderul.
Anticipînd lucrurile, vom menţiona că structurile financiare şi de audit internaţionale sugerează Moldovei să desfăşoare concursurile şi privatizările cu maximă transparenţă. Dar atunci cînd vine vorba chiar de aceste structuri sau de interesele unor companii apropiate lor, rezultatele oricăror acţiuni se pot afla cu mare dificultate. Aşa a fost şi cu concursul pentru desemnarea companiei care va evalua Banca de Economii. Abia peste un timp s-a putut afla că învingătoarea concursului este “Deloitte & Touche”.
Prin logica lucrurilor, compania cîştigătoare urma să se pună pe treabă şi să evalueze activele băncii. Cel puţin, majoritatea presupunea anume aceasta, sperînd să obţină, în septembrie-octombrie, informaţia că evaluarea a fost încheiată. Dar mare ne-a fost mirarea cînd ministrul Finanţelor, Mihai Pop, a anunţat că evaluarea băncii nici nu începuse.
Potrivit spuselor sale, Ministerul Finanţelor nu a semnat vreun contract cu compania pentru că aceasta intenţiona, după evaluare, să participe într-un anumit mod la privatizarea băncii. Fireşte, partea moldavă a bănuit că aici există un conflict de interese. Chiar şi personae îndepărtate de acest domeniu înţeleg că ar fi incorect ca evaluatorul care estimează valoarea activelor uneia dintre cele mai mari bănci din Moldova să participe la cumpărarea acestora.
Şi tot pentru că orice informaţie în acest sens este inexistentă, este greu să medităm asupra argumentelor pe care le invocă „Deloitte & Touche”, atunci cînd insistă asupra dreptului său de participare la cumpărarea activelor băncii, în mărime de circa 57%.
Poziţia Ministerului Finanţelor, dacă este aceea pe care a expus-o Mihai Pop, pare corectă şi avantajoasă, numai dacă în condiţiile concursului pentru dreptul de evaluare nu fusese vorba că, compania cîştigătoare va putea participa ulterior, într-un anumit mod, la comercializarea cotei statului la Banca de Economii.
În prezenţa noului şef de misiune al FMI pentru Moldova, Graeme Justice, ministrul Finanţelor, Mihai Pop, a lăsat să se înţeleagă destul de convingător că decizia finală în această chestiune va fi luată în luna octombrie. Aceasta ar putea însemna următoarele:
- „Deloitte & Touche” evaluează banca, dar fără dreptul de participare la cumpărarea acesteia ;
- Guvernul va anula rezultatele tenderului de primăvară, anunţînd un nou concurs internaţional în care va alege compania de audit care să evalueze activele BC Banca de Economii S.A.
Evoluţiile după unul dintre aceste scenarii înseamnă că procedura de comercializare a cotei statului la bancă se lungeşte. Un fapt characteristic este că aceasta are loc pe fundalul declaraţiilor despre „inoportunitatea comercializării Băncii de Economii de către stat”, banca, în opinia analiştilor, urmînd să rămînă în mîinile statului, ca să indexeze economiile pierdute de la Sberbank, al cărui succesor în drepturi a devenit ВЕМ.
În Memorandumul cu FMI, Guvernul s-a obligat să privatizeze B.C. Banca de Economii S.A. Pînă la sfîrşitul anului 2007, Guvernul intenţiona să evalueze activele băncii, ca ulterior să anunţe tenderul internaţional de comercializare a circa 57% din acţiuni.
Fenomenul moldovenesc al aprecierii
O întrebare preocupă azi opinia publică: cît de jos va fi coborît dolarul american şi în ce măsură se va aprecia moneda naţională? Este o nelinişte foarte logică, căci pe tot parcursul celor cincisprezece ani precedenţi, poporul moldovenesc s–a obişnuit cu gîndul că valoarea mobiliară de culoare verde este mai onorabilă decît cea roş-galben-brună. Moneda europeană a operat unele corectări la mentalitatea deţinătorilor de bani, dar pentru că obişnuinţa este un lucru greu de depăşit, poporul continuă să acorde mai multă atenţie usd. operaţiunile în usd au reprezentat, în luna august, 72% din totalul celor înregistrate. Acest factor trezeşte îngrijorare în legătură cu problemele americane, care cresc treptat pînă la un nivel general mondial.
Rolul BNM în apreciere
Principala bancă a ţării, alegînd pentru sine, în anul 2007, rolul de pompier pe teren străin, în ultima perioadă cam întîrzie cu deciziile sale. Sensul acestei fraze este acela că frînarea inflaţiei este o activitate mult mai dificilă decît simpla reglementare a cursului valutar şi include componente macroeconomice pe care Banca Naţională a Moldovei (BNM) nu este în măsură să le influenţeze. În special, potrivit declaraţiilor oficialităţilor, în anul 2007, principalul impuls pentru inflaţie a fost deficitul de produse agricole pe fundalul unei secete fără precedent. Intrările de la muncitorii moldoveni de peste hotare operează o corectare apreciabilă. Dar nu se ştie de ce, acolo nimeni nu a remarcat că în aspiraţia Guvernului şi a partidului de guvernămînt de a cîştiga noi dividende, în ţară s-a majorat activ salariul funcţionarilor publici, s-a făcut indexarea ordinară anuală a pensiilor, şi, în sfîrşit, chiar BNM a cumpărat active valută străină (sporind rezervele pînă la 1 mlrd. lei), situaţie din care a rezultat, în ansamblu, un excedent de masă în lei pe piaţă.
Nu putem spune că extinderea bruscă a masei monetare a fost surprinzătoare. În politica sa valutară pentru anul 2007, BNM preconizase un spor al ei de 30%(!). Încă la începutul anului, noi am întrebat administraţia băncii “cum principala autoritate de reglementare va putea frîna inflaţia, în această situaţie?”. Dar comentariile cu acest prilej tot nu au urmat, 2007 a devenit primul an din istoria nouă în care banca nu şi-a comentat public poziţiile referitoare la noua politică valutară.
După cîteva luni de scădere a dolarului pe piaţa internaţională şi apreciere a leului pe piaţa internă, cu 11%, şi a euro, cu 5%, BNM, în luna septembrie, a luat nu singura decizie posibilă, dar una corectă – a majorat rata de rezervare obligatorie pentru băncile comerciale şi rata de bază. Altfel vorbind, ea a încercat să retragă din circulaţie excedentul de valută şi totodată să crească rata dobînzilor la credite (aceasta se întîmplă aproape automat).
Or, aceste măsuri ar putea fi insuficiente, pentru că au fost întreprinse cu întîrziere şi, în plus, sînt prea extinse în timp. Nu- mai în august băncile şi-au majorat portofoliul total de depozite în valută cu aproape 224 mln. lei. Aceasta s-a produs datorită majorării treptate a dobînzilor la resursele atrase, care din ianuarie au crescut cu 0,54 puncte procentuale, pînă la 6,16%. Ratele la credite, practice, nu s-au schimbat – în august, ca şi în iulie, acestea au constituit 10,8%. Dar valoarea creditelor acordate a fost mai mare cu 488 mln. decît a banilor depozitaţi în această perioadă. Privind această dinamică, se putea afirma că toată diferenţa a ajuns pe piaţa internă, impulsionînd suplimentar inflaţia. Or, de dragul justeţii, vom menţiona că 147 mln. din aceste mijloace au revenit creditelor în valută străină, care, cel mai probabil, au fost cheltuite peste hotare.
Cît priveşte injectările de valută suplimentare de peste hotare, este adevărat că acestea rămîn o problemă mare pentru corectarea cursului leului. Se ştie că, în luna iulie, cetăţenii Moldovei au trimis în patrie de peste hotare $123,94 mln., o sumă dublă comparativ cu ianuarie 2007. În total, în perioada ianuarie-iulie, personae fizice au trimis în Moldova valută echivalentă cu $598,79 mln. (în trimestrul I - $209,53 mln., în al doilea - $265,29 mln.).
Unii înclină să creadă că şi tranzacţiile mari de cumpărare a acţiunilor unor companii şi bănci erau în măsură să sporească volumul de valută străină pe piaţa internă, dar istoria ne sugerează că în asemenea cazuri banii din străinătate, practic, nu se transferă în republică. Ei fie că apar de pe conturi din surse interne sau se convertesc datoriile, în cel mai bun caz, achitările mari cu participarea investitorilor străini se fac peste hotarele ţării. Stabilitatea leului, mai curînd, putea fi influenţată de asistenţa de donator a guvernelor, altor ţări, dar din sutele de mii de dolari promişi deocamdată a venit doar a suta parte, dar şi ea încălzeşte piaţa valutară, şi aşa supraîncălzită.
Guvernul e pe faza lui
Abia de va obiecta cineva la afirmaţia că preţul leului este influenţat de factori ca volumul produselor fabricate şi politica accizelor, care stimulează sau, dimpotrivă, încetineşte creşterea importurilor şi exporturilor. Restabilirea producţiei în condiţii de piaţă limitată este o problemă foarte complicată, a cărei rezolvare va ţine mai multe decenii, dacă, fireşte, este o problemă rezolvabilă ca principiu. Cel mai probabil, în continuare, noul Guvern va pune miza pe exporturile de servicii, inclusiv financiare. Dar acesta este un subiect separat.
Rolul Guvernului în dezvoltarea nui nou salt al inflaţiei pe fundalul aprecierii leului este acela că el nu a reuşit să asigure la timp cererea de consum, inclusiv pentru produsele alimentare. Mulţi vor crede – despre ce fel de asigurare din partea Guvernului poate fi vorba în condiţiile relaţiilor de piaţă? Dar Guvernul are tocmai menirea să prognozeze, ca şi BNM, să facă uz la timp de instrumentele care le-au fost încredinţate – impozitele, accizele, dotaţiile etc. Încă la începutul verii era cert că agricultura nu va livra pe piaţă cantitatea de produse suficientă. Dar toate au fost lăsate să meargă de la sine. Truditorilor de la sate nu le rămînea decît să majoreze preţurile, în condiţiile unui deficit general de produse agricole. Energia electrică, gazele şi motorina care tocmai se scumpiseră au stimulat şi ele creşterea preţurilor. Ministerele de resort nu au avut grijă nici să realizeze planurile de desfiinţare promisă a instituţiei mediatorilor „negri” în agricultură, cu reanimarea în parallel a punctelor de colectare. Ministerele au fost obsedate de smulgerea banelor de la donatori. În această situaţie, ele erau preocupate mai mult de declaraţiile răsunătoare despre bani grei şi încrederea altor state. Adică doreau foarte mult să cîştige dividende politice.
Dacă ne orientăm după luna august, cînd diferenţa dintre aprecierea leului şi inflaţie s-a manifestat deosebit de accentuat, putem menţiona că, potrivit statisticilor oficiale, cel mai mult s-au scumpit serviciile, cu 5,2%. Produsele alimentare s-au scumpit în această lună cu 2,2%, cele nealimentare – cu 0,9%. Cifrele vorbesc, totuşi, că principala forţă motrice a inflaţiei nu a fost seceta, ci excedentul de bani la populaţie.
Ce aşteaptă piaţa locală?
Dacă nimic nu se va schimba, pînă la sfîrşitul anului leul îşi va continua aprecierea lentă, dar nesemnificativă. În octombrie-noiembrie, el se va corecta uşor în jos, dar către luna decembrie îşi va relua aprecierea. BNM nu mai are dorinţă şi stimulente să cumpere valută străină, iar creşterea excesivă a ratelor de rezervare s-ar putea solda cu reducerea activismului băncilor – în final, diminuarea PIBului. Chiar acum este cert că profitabilitatea afacerilor bancare se va reduce, datorită descreşterii marjei dintre dobînzile plătite la depozitele atrase şi credite, care, în aceste condiţii, se vor scumpi neapărat. Or, surplusul de bani de pe piaţă va trebui retras ca şi mai înainte şi foarte activ, intrările de la muncitorii de peste hotare vor mai creşte, cel puţin, un an, nu este exclus că o parte din banii donatorilor va începe să intre, totuşi, în ţară.
Stabilizarea monetară şi creşterea concomitentă a economiei poate fi favorizată de înfiinţarea fondurilor nestatale de pensii şi reanimarea fondurilor de investiţii, intensificarea evidenţei circulaţiei banilor în asigurări şi construcţii, a remitenţelor. La retragerea excedentului de bani de pe piaţă va ajuta rezolvarea vechilor probleme ale sectorului bancar – înfiinţarea centrului de procesare (operaţiunile cu carduri se vor ieftini, făcînd mai atractive plăţile prin virament) şi majorarea plăţilor la fondul de garantare a depozitelor. Aceste măsuri vor transparentiza piaţa financiară şi îi vor fortifica stabilitatea.
Şi, în final, ar fi bine ca BNM şi Guvernul să-şi realizeze pe deplin acordul de activităţi conjugate, şi să nu se limiteze doar la audierile de rapoarte în şedinţe comune. Eventual, şi ştiinţa academică ar putea să-i ajute aici, prin sfaturile ei. Este timpul să ne reaşezăm de pe bicicleta pe care am inventat-o pe un scuter performant şi, totodată, să nu uităm să visăm la limuzină.
Primele luni după amnistia fiscală
Una din cele trei reforme de liberalizare a economiei, lansate de preşedintele RM Vladimir Voronin, s-a încheiat. la 1 august serviciul fiscal, în conformitate cu regulamentele aprobate, în mod centralizat, A efectuat în sistemul său de evidenţă, înscrierile de rigoare referitor la anularea restanţelor aferente bugetului de stat şi fondurilor de asigurări obligatorii de asistenţă medicală. Astfel, pentru 32 065 contribuabili au fost anulate restanţe faţă de bugetul de stat în cuantum de peste 3 mlrd. lei, dintre care 1,2 mlrd., plăţi de bază. de asemenea, pentru 7 029 de contribuabili au fost anulate restanţe faţă de fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală în cuantum de 8,3 mln. lei, inclusiv plăţi de bază, 2,7 mln. lei. şi cnas a anulat restanţe la plata contribuţiilor de asigurări sociale în sumă de circa 1 mlrd. lei pentru 267 655 contribuabili. Dar interviul Mariei Trifan cu Sergiu Puşcuţă, şeful IFPS, e despre restanţele radiate de IFPS şi despre cum s-a reflectat această „curăţare de bilanţuri corporative” asupra mediului de afaceri, bugetului şi economiei naţionale în ansamblu.
B&F-Profit: S-a afirmat că scopul amnistiei fiscale a fost de a oferi posibilităţi tuturor agenţilor economici să-şi relanseze activitatea, fără a fi presaţi de povara datoriilor vechi, acumulate de întreprinderi. Adică, tuturor să li se ofere şanse egale. În ce măsură a fost realizat acest obiectiv?
S. P.: În măsura cea mai mare. Legea a prevăzut condiţii egale de amnistiere pentru toţi agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, organizatorico-juridică, de genurile de activitate desfăşurate şi de alte particularităţi.
B&F-Profit: S-a spus şi înainte şi se spune şi acum după ce s-a încheiat amnistia fiscală, că, de fapt, ea a fost făcută pentru unele întreprinderi private, care au trecere la Preşedinţie sau la Guvern...
S.P: Este o afirmaţie incorectă. Desigur, sînt şi întreprinderi de stat, care au beneficiat de amnistie. Dar ele, ca şi alte întreprinderi, au acumulat aceste datorii ca urmare a unor condiţii obiective - criza financiară, crizele energetice (cîteva la rînd), reformele incomplete în agricultură, industrie şi energetică, a căror traiectorie a fost schimbată de mai multe ori. De altfel, noi am făcut o analiză conform căreia suma restanţelor, ce au nimerit sub amnistia fiscală, pentru întreprinderile de stat, municipale şi societăţile pe acţiuni, unde cota majoritară aparţine statului este de 258 mln. lei, mai puţin de 10 la sută din totalul restanţelor amnistiate.
B&F- Profit: Dar companiile mari, care sponsorizează ctitoria unor demnitari asupra mănăstirilor şi care fac acte de binefacere, să-i spunem aşa, ghidate de aceşti demnitari?
S.P.: Majoritatea companiilor care fac acte de binefacere lucrează profitabil şi nu au datorii faţă de buget. Ele nici nu au beneficiat direct de amnistia fiscală. Indirect, cred, că totuşi au beneficiat, datorită acelui fundal pozitiv, suflu de prospeţime adus în mediul de afaceri de amnistie.
B&F-Profit: Experţii independenţi susţin că amnistia s-a mai făcut şi de aceea că statul nu are capacităţi pentru colectarea datoriilor şi că în loc de amnistie trebuia aplicată Legea insolvabilităţii şi de soluţionat problema agenţilor economici înregistraţi care au datorii şi nu desfăşoară nici o activitate.
S.P.: Eficienţa se măsoară prin efectul obţinut. Procedura de insolvabilitate durează un an jumătate - trei. Dacă noi aplicam procedura de insolvabilitate, trebuiau redirecţionate eforturile instanţelor de judecată în administrarea unor întreprinderi care nu mai au active, nu au activităţi ce pot genera plusvaloare pentru ele şi pentru stat. În afară de acesta, procedura de insolvabilitate e costisitoare. Cea mai simplă variantă costă 6 mii lei - aceste cheltuieli ţin de publicarea avizului, salarizarea administratorului procedurii de insolvabilitate, alte plăţi. Nu era cazul ca să fie irosite resursele acestea băneşti şi umane pentru a aplica procedura de insolvabilitate, care nu va avea efecte financiare pentru buget. Noi am calculat că din cele 2 mlrd. lei, plăţi de bază care au fost anulate, suma restanţelor recuperabile nu poate să depăşească 15 la sută. Aceste 15% în bani ar constitui 300 mln. lei. Nu este o sumă semnificativă pentru buget în condiţiile în care ea ar fi fost încasată pe parcursul unui an, doi şi chiar trei. Şi cred că toată lumea cunoaşte că la aplicarea procedurii de insolvabilitate din penalităţi şi amenzi nu se încasează nimic – ele pur şi simplu sînt iertate.
B&F- Profit: Un şir de întreprinderi care aveau încheiate acorduri cu fostul Consiliu al creditorilor s-au trezit că, totuşi, au mai rămas datornice şi după amnistie...
S.P.: Am spus că Legea prevede condiţii egale de amnistiere pentru toţi agenţii economici. Inclusiv cei care aveau acorduri cu Consiliul creditorilor sau se aflau în procedură de insolvabilitate. Statul, în calitate de creditor, şi-a retras creanţele în mărimea sumelor căzute sub amnistia fiscală, respectiv şi-a micşorat rolul de creditor la aceste întreprinderi sau şi le-a pierdut definitiv în funcţie de mărimea datoriei întreprinderii.
De ce subliniez lucrul acesta? Pentru că sub amnistia fiscală au căzut doar datoriile faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi faţă de fondurile de asigurări obligatorii în medicină. Nu şi datoriile faţă de bugetele locale. Guvernul a recomandat autorităţilor publice locale să aprobe decizii similare. Şi din cele 845 autorităţi ale administraţiei publice locale (consilii raionale, primării de oraşe, sate) aproape jumătate au adoptat asemenea decizii. Suma datoriilor amnistiate în urma aplicării deciziilor este de 170 mln. lei din 360 mln. lei cît datorau la 1 ianuarie 2007 agenţii economici bugetelor locale de diferite nivele. Procesul continuă, dar nu putem spera că toate autorităţile locale vor aproba asemenea decizii. Puterea locală are autonomie şi decide cum crede ea că-i mai bine pentru teritoriul dat. IFPS e disponibil doar de a acorda consultaţiile de care au nevoie consiliile locale. Şi încă un moment - s-au anulat restanţele la impozitele şi plăţile faţă de bugetul de stat acumulate pînă la 1 ianuarie 2007 şi amenzile şi penalităţile aplicate pentru neachitarea la timp a acestora. E vorba de o listă de 50 de denumiri. Nu este vorba şi de restanţele la creditele acordate agenţilor economici de Ministerul Finanţelor, de exemplu. Lucrurile sînt diferite şi e necesar de a face un discernămînt. În afară de aceasta întreprinderile au şi alţi creditori, nu doar bugetul.
B&F-Profit: Una din temerile expuse de experţii independenţi, dar şi de agenţii economici a fost că amnistia fiscală va avea un impact negativ asupra disciplinei financiare a agenţilor economici. În special susţineau aceasta conducătorii întreprinderilor care au lucrat onest şi şi-au onorat toate obligaţiile fiscale.
S.P: Eu nu aş vorbi despre o destabilizare masivă a disciplinei financiare. În mai, cînd a fost anunţată amnistia fiscală, s-a simţit o încordare în acumularea veniturilor la buget, dar în iunieiulie situaţia a revenit la normal, în august - septembrie acumulările sînt mai mari decît aşteptările.. Pe luna august avem o depăşire cu 27 mln. Lei (mă refer la plăţile administrate de Serviciul Fiscal) în septembrie - cu 88 mln lei. La 1 octombrie erau încasate venituri cu 254 mln. lei mai mult decît indicatorii preconizaţi. Şi mă refer aici la indicatorii preconizaţi după rectificarea bugetului, deci mai mari decît cifra stabilită iniţial în Legea bugetului de stat pe anul 2007.
B&F-Profit. Şi întrebarea sacramentală. S-a spus că sancţiunile aplicate de organele fiscale şi alte organe pentru neplata la timp a impozitelor, cît şi pentru alte încălcări ale disciplinei fiscale, după amnistie vor fi mult cu mult mai dure.
S.P: Este o practică bine verificată şi în alte ţări. După amnistie e necesară eficientizarea administrării fiscale în raport cu restanţele admise de agenţii economici. Şi chiar partenerii de la FMI ne-au atenţionat: faţă de restanţele curente e necesar să se aplice toate pîrghiile de încasare forţată, poziţia statului trebuie să fie foarte principială şi corectă. Actualmente, în interiorul Serviciului fiscal de stat se fac nişte reforme de evaluare a riscurilor de restanţe, de divizare a restanţelor pe tipuri de riscuri şi informatizarea tuturor procedurilor de încasare forţată pentru a exclude factorul uman în încasarea lor. Totul se va face în regim automat. În afară de acesta, pînă la amnistie, pentru evaziuni fiscale se aplicau 35 tipuri de amenzi. Codul fiscal a fost modificat, amenzile au fost comasate, ele au devenit mai clare atît pentru contribuabil, cît şi pentru inspectorii fiscali. Dar aici trebuie să reamintim că şi cuantumul acestora s-a dublat şi chiar s-a triplat .
B&F-Profit: Se vorbeşte că unii dintre colaboratorii D-voastră fac exces de zel - stau peste agenţii economici şi nu le dau voie nici să respire, dar nu să comită evaziuni fiscale. La IFPS nu parvin asemenea semnale?
S.P.: Avem asemenea semnale, dar nu cred că între fisc şi agenţii economici trebuie să fie relaţii de dragoste. Există un conflict de interese. Poziţia noastră e să avem un comportament corect şi egal cu toţi agenţii economici.
B&F-Profit: De la 1 ianuarie va fi introdusă cota 0 la impozitul pe profitul companiilor. Ce pregătiri se desfăşoară în acest sens?
S.P.: Mediatizăm desigur această reformă importantă. Dar dacă aveţi în vedere că se elaborează regulamente conform cărora companiile vor fi controlate unde şi cum folosesc profitul - aşa ceva nu e necesar. Pentru că această cotă 0, conform legii, va fi aplicată la profitul nedistribuit al companiilor (nu reinvestit), care rămîne în companii inclusiv pentru completarea mijloacelor circulante, pentru alte scopuri şi nu este orientat la plata dividendelor .
B&F-Profit: Ce se mai aude cu legalizarea capitalului? Întrun studiu prezentat recent se afirmă că Moldova ar putea conta în urma legalizării pe o majorare a veniturilor bugetului cu doar 100 mln. lei pe parcursul a doi ani.
S.P.: Cred că suma va fi mult mai mare. Avem mai multe cazuri şi de legalizare a mijloacelor băneşti, sume mari şi a activelor.
Proiect de partid
Procesul de edificare partinică, despre care am început să scriem în numărul trecut, a cunoscut o continuare destul de surprinzătoare în toamna acestui an. Sergiu Mocanu, o persoană destul de bine cunoscută în cercurile politice şi care, la începutul verii, a fost eliberat din funcţia de consilier prezidenţial, în noul sezon politic s-a întors în politică. el a hotărît să intre în competiţie cu Vlad Filat – cine va constitui mai repede un partid propriu. Marian Lupu a decis să mai zăbovească, pe cînd ceilalţi doi politicieni şi-au declarat deja intenţiile.
Vlad Filat, plecat deocamdată din Partidul Democrat, formează o echipă şi meditează asupra denumirii partidului său; Sergiu Mocanu a prezentat ceea ce, deocamdată, a denumit modest proiectul politic „O strategie pentru Republica Moldova”.
Esenţa proiectului este simplă şi, totodată, capabilă să devină atractivă pentru cetăţenii moldoveni: Mocanu propune renunţarea, pe un timp, la Transnistria, de dragul accelerării procesului de integrare în Uniunea Europeană. „Pe termen scurt şi mediu, criza transnistreană nu are o soluţie. Un termen lung de rezolvare a problemei ar putea însemna pentru Republica Moldova o perioadă nedefinită de insecuritate, sărăcie şi izolare de comunitatea europeană”, a subliniat ex-consilierul prezidenţial, pornit pe un drum politic independent.
El a propus instituirea, de-a lungul malului drept al Nistrului, a unui hotar administrativ, dar cu toate atribuţiile frontierei de stat. Mocanu este convins şi caută să-I convingă şi pe alţii că “prioritatea numărul unu a Republicii Moldova este integrarea europeană, şi nu reîntregirea ţării”. El propune revenirea la rezolvarea problemei transnistrene după integrarea în Uniunea Europeană.
„O asemenea strategie nu este un atentat la independenţa Moldovei, ci singura soluţie de integrare în UE. Sloganul noii strategii, pe care o lansează grupul de iniţiativă, este „În Uniunea Europeană cu teritoriul pe care îl controlăm”, a spus fostul consilier.
Ideile lui Sergiu Mocanu sînt pe înţelesul şi aproape de sufletul cetăţenilor moldoveni, obosiţi să colinde drumurile Uniunii Europene, în căutarea unui trai mai bun. Ei demult nu se mai interesează de perspectivele rezolvării conflictului transnistrean, ci visează să obţină paşaport românesc sau orice alt act de identitate care să le ofere dreptul de circulaţie liberă în spaţiul Schengen.
Or, renunţarea la Transnistria nu garantează deloc că Moldova va putea reveni la rezolvarea problemei după integrarea în UE şi va cîştiga „competiţia economică” cu Transnistria, anunţată în noul proiect. Cu ajutorul UE ea ar putea să învingă în competiţie, dar nu există nici o garanţie că procesul de integrare a Moldovei fără Transnistria se va reduce pînă la 10-15 ani. El poate dura la infinit, iar Transnistria poată fi pierdută definitiv.
În plus, deocamdată nu se ştie cum va fi tratată această ofertă la Bruxelles, căci funcţionarii de acolo au obiecţii concrete nu faţă de Tiraspol, ci faţă de Chişinău. Partea din teritoriu, pe care autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova nu o controlează, ar putea deveni un obstacol pe calea integrării europene. Dar aceasta într-un viitor îndepărtat, pentru că acum problema transnistreană nu împiedică deloc autorităţile moldovene să îndeplinească Planul de Acţiuni R.Moldova- UE şi alte angajamente ale Chişinăului. În plus, Comisiei Europene îi este mai comod să controleze Transnistria, monitorizînd graniţa prin intermediul misiunii sale de asistenţă (EUBAM), decît să lase regiunea în voia sorţii în cazul în care strategia propusă de Mocanu va fi realizată.
Însuşi autorul recunoaşte că strategia sa nu este nouă, ci a „planat în aer”. Mai mult decît atît, cercuri politice interesate, cărora membrul de atunci al Frontului Popular, Sergiu Mocanu, le era foarte apropiat, au propus Chişinăului, încă în anul 1991, să se dezică de Transnistria şi să se unească cu România – să traseze „linia de demarcaţie” de-a lungul rîului Nistru. Bucureştiul încă nici nu visa să adere la UE, dar îşi dădea seama şi pe atunci de dificultăţile care pot exista în reglementarea transnistreană. Mai tîrziu, un cunoscut publicist moldovean a lansat această propunere cu titlu de subiect de discuţii, nimic mai mult.
Sondajele de opinie confirmă descreşterea interesului cetăţenilor Moldovei faţă de reglementarea transnistreană. Cetăţenilor moldoveni, plecaţi în Italia, Portugalia şi chiar în Rusia, nu le mai pasă de modul în care va fi rezolvată problema transnistreană. Or, nimeni la Bruxelles nu le poate garanta că dezicerea de Transnistria va accelera procesul de integrare a Moldovei în Uniunea Europeană. Cel puţin, pentru că Planul de Acţiuni R.Moldova – UE se îndeplineşte prost din cale afară, nu din vina separatiştilor de la Tiraspol, ci din vina funcţionarilor chişinăuieni.
Apoi apăruse planul politologului rus Stanislav Belkovski, care, în urmă cu cîţiva ani, nu numai că a propus, ci chiar a prezis apropiata unire a Moldovei cu România şi aderarea lor împreună la Uniunea Europeană, fără regiunea transnistreană. Previziunea a fost primită ca o provocare, iar Belkovski a atras critici dure din partea întregii elite politice moldoveneşti (şi române).
De menţionat că Sergiu Mocanu nu a putut răspunde întrebărilor jurnaliştilor despre deosebirea dintre „strategia” sa şi planul lui Belkovski. A scăpat cu gluma că planul lui Belkovski fusese întocmit în limba rusă.
Ar fi de remarcat faptul că nici oferta Preşedintelui României, Traian Băsescu, care, în vara anului 2006, a propus Republicii Moldova să adere la UE împreună cu România, pe 1 ianuarie 2007, şi abia după aceasta să revină la reglementarea transnistreană, nu se deosebea mult de aceste planuri. Iniţiativa lui Băsescu stîrnise o avalanşă de critici din partea Chişinăului oficial, în persoana Preşedintelui Vladimir Voronin. Apropo, anume această declaraţie a lui Băsescu a deteriorat definitive relaţiile dintre Moldova şi România, care rămîn nerefăcute şi acum.
Nu de alta, dar tocmai Sergiu Mocanu era pe atunci consilier prezidenţial responsabil de relaţia cu România. Şi atunci, şeful statului îşi reiterase poziţia potrivit căreia „reintegrarea Moldovei este prioritatea actualei guvernări”. De altfel, Voronin nu a trădat niciodată această poziţie, pe care a proclamat-o după investirea sa în funcţie, pe 7 aprilie 2001. Aceasta îi era poziţia şi în ziua următoare celei de intrare în exerciţiul funcţiunii, pe 8 aprilie, cînd Vladimir Voronin s-a întîlnit cu liderul Transnistriei, Igor Smirnov, şi la sfîrşitul anului 2003, cînd integrarea europeană a fost declarată obiectiv strategic al Republicii Moldova.
Astfel, sînt surprinzătoare afirmaţiile lui Mocanu că el „a încetat să-i mai fie loial şefului statului în momentul în care Voronin a schimbat accentele şi a declarat reintegrarea Moldovei un obiectiv mai prioritar decît integrarea europeană”. Se pare că nu loialitatea e la mijloc, ci faptul că Sergiu Mocanu a stat prea mult pe un loc şi s-a decis, în sfîrşit, să constituie un partid propriu. De altfel, el nu a ascuns mult timp acest scop sub haina proiectului „O strategie pentru Republica Moldova”. Chiar în prima conferinţă de presă, el şi-a anunţat intenţia de aşi transforma proiectul într-un partid politic.
În anul 1992, cunoscutul poet moldovean, Grigore Vieru, formulase oficial ideea renunţării la Transnistria. În anul 1999, a argumentat-o jurnalistul Boris Vieru, apoi Constantin Tănase, iar nu demult - Petru Bogatu. Propunerile jurnaliştilor au fost percepute ca „o invitaţie la discuţii”. Ele au stîrnit anumite reacţii, dar aici dezbaterile s-au sfîrşit.
Se pare că nu loialitatea e la mijloc, ci faptul că Sergiu Mocanu a stat prea mult pe un loc şi s-a decis, în sfîrşit, să constituie un partid propriu. De altfel, el nu a ascuns mult timp acest scop sub haina proiectului „O strategie pentru Republica Moldova”. Chiar în prima conferinţă de presă, el şi-a anunţat intenţia de aşi transforma proiectul într-un partid politic.
“De aceasta este nevoie inclusive pentru o concurenţă politică sănătoasă şi identificarea liderilor în aceste condiţii. Acum, nu există lideri politici care să poată să i se opună lui Vladimir Voronin – o personalitate politică puternică”, a spus Mocanu.
Greu de presupus că fostul consilier l-ar fi studiat pe fostul său şef „din interior” ca să i se poată opune eficient. Cum nu se poate spune că Sergiu Mocanu nu se teme de „concurenţă sănătoasă”. În anul 2002, el a luptat pentru postul de lider al opoziţiei liberale în coalizare, devenite ulterior componentă a Alianţei „Moldova Noastră”. Pierzînd alegerile într-o luptă onestă, Mocanu s-a retras din partidul de opoziţie şi, potrivit propriilor mărturisiri, s-a rugat să fie angajat în calitate de consilier al Preşedintelui Vladimir Voronin. După care l-a ajutat să lupte împotriva opoziţiei, a stabilit relaţiile cu România şi chiar a favorizat profitarea de Preşedintele Traian Băsescu pentru ca Preşedintele Voronin şi Partidul Comuniştilor să obţină succes în alegerile din anul 2005.
În mod evident, Sergiu Mocanu deja vede noul partid în fruntea căruia va merge în alegerile din anul 2009. Dar aceasta nu înseamnă că a decis să lupte pentru putere în mod independent. Fostul consilier prezidenţial, chiar dacă încearcă să-l critice pe fostul său şef, nu vrea în mod vizibil să se certe cu Vladimir Voronin şi cu PCRM. Astfel, observatorii politici nu exclud că la spatele său ar sta autorităţile actuale, care încearcă să „dezbine” electoratul. Se ştie că, cu cît mai multe partide participă la alegeri şi nu ajung în Parlament, cu atît mai multe voturi vor împărţi liderii, printre care, cu siguranţă, va fi PCRM.
Replica dură, dată de către fostul coleg de serviciu, consilierul prezidenţial Marc Tcaciuc, era menită să dezmintă această ipoteză. El i-a amintit lui Mocanu, cum acesta a venit la lucru la Preşedinţie şi cum a plecat – nu pentru că era „neloial” şefului statului, ci din cauza „unei încălcări de ordin disciplinar-organizatoric”.
De altfel, nu aceasta contează, ci existenţa unei replici din partea Preşedinţiei ca atare. S-ar putea ca declaraţia de răspuns să fi fost sinceră. Dar s-ar putea ca Sergiu Mocanu să fi „trecut de anumite limite” şi şi-a depăşit atribuţiile, atunci cînd l-a numit pe Voronin frînă pe calea integrării europene. Deocamdată, nu se poate afirma definitiv că proiectul politic al lui Sergiu Mocanu nu este decît o verigă din lanţul complicat de cucerire (sau menţinere) a puterii în alegerile din anul 2009. Numai campania electorală şi rezultatele acesteia vor oferi răspunsuri la aceste întrebări. Dar mai trebuie să ajungem cu zile pînă la ea. Partidele de pe eşichierul politic al Moldovei vor putea fi renumărate în toamna anului viitor. Mai aproape de alegeri, socoteala va fi mai exactă.
