Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Profit Nr. 5 (167), mai 2009Preţul european al experimentului din Kosovo şi posibilitatea aplicării lui în Moldova
Acum un an, fosta periferie a Iugoslaviei, Kosovo, s-a autoproclamat „republică independentă”. Cu regret, Europa Unită, care şi-a asumat tutela asupra acestei regiuni, în zece ani de investiţii politice, militare şi economice, tot nu a reuşit să asigure statalitatea ţinutului, iar la independenţă acolo doar se visează.
Un grup din douăzeci de jurnalişti care scriu pe teme internaţionale, din Ucraina, Rusia, Belarus şi Moldova, sub patronatul şi cu finanţarea Fundaţiei Tomson din Marea Britanie, a studiat timp de o săptămînă „problema Kosovo”. Şi autorul acestor rînduri a avut prilejul să participe la activitatea grupului. Fiind adeptul ideii că orice conflict militar şi politic are la bază interese economice, pe noi ne-a interesat, în primul rînd, acest aspect al implementării proiectului american pe teritoriul Europei.
Pentru început, o mică excursie în trecut.
APARIŢIA CONFLICTULUI
În anii optzeci ai secolului trecut, Europa a fost cuprinsă de ideea creării monedei europene, în opoziţie cu dolarul. Din motive lesne de înţeles, aceste planuri nu conveneau SUA. Echipa Preşedintelui Reagan a elaborat un plan de destrămare a uniunii financiare a Europei, al cărei început a fost prăbuşirea lirei sterline britanice, care a amînat cu şapte ani instituirea monedei unice. Şi totuşi procesul de integrare europeană nu mai putea fi oprit. La sfîrşitul anilor nouăzeci, SUA a întreprins, prin intermediul influenţei NATO, ultima tentativă de prevenire a punerii în aplicare a lui euro – declanşarea războiului în Balcani. A fost uşor să convingă Europa de nevoia acestui pas: adică trebuie stins conflictul interetnic care ar putea să se extindă pe întregul continent. Şi al doilea argument: nu putea fi ratată şansa de a profita de slăbiciunea Rusiei şi a pune în genunchi Belgradul, iar apoi să fie anexat teritoriul Kosovo, bogat în resurse naturale. Mai departe, au urmat provocările, care s-au dovedit a fi doar o chestiune tehnică. Iniţiatorii aveau destulă experienţă în acest sens. Europa civilizată, care are o experienţă multiseculară de rezolvare a conflictelor prin metode paşnice, s-a lăsat influenţată de peste ocean, fapt pentru care va mai plăti încă mult timp un preţ moral şi material mare.
CU ZECE ANI MAI TÎRZIU
58 de state au recunoscut Kosovo, deocamdată. În ţară există, formal, parlament, preşedinte şi guvern, dar în realitate ea este guvernată de europeni prin intermediul organizaţiilor internaţionale şi constituite special. Una dintre acestea este Oficiul Civil Internaţional (EUSR), care stabileşte legislaţia şi, dacă ar dori, este capabilă să schimbe chiar şi componenţa guvernului. Organizaţia a fost formată şi este finanţată de 25 de ţări din Uniunea Europeană. Doar pentru elaborarea a 150 de proiecte de lege din Kosovo, aceasta a cheltuit deja 400 mil. euro. Potrivit spuselor conducătorului EUSR, Pieter Feith, organizaţia are ca scop principal „crearea bazelor noului stat şi pregătirea acestuia de aderarea la UE”. Şi imediat precizează – „pentru acceptarea în UE e nevoie de consensul tuturor membrilor acesteia, iar în această chestiune nu există, deocamdată, unanimitate. România, Slovacia, Grecia, Ciprul şi Spania nu au recunoscut Kosovo”. Intervenţia EUSR în proces nu ajută, ci împiedică crearea statalităţii Kosovo, pentru că această organizaţie nu a fost recunoscută de comunitatea mondială, iar Belgradul şi aliaţii săi refuză să colaboreze cu ea.
Poliţia, organele de urmărire şi judecata sînt înlocuite de EULEX în colaborare cu OSCE. Dar cea din urmă, ca şi ONU, nu mai este agreată de Priştina, pentru că din aceste organizaţii fac parte Serbia şi Rusia. Cei din Kosovo tolerează EULEX mai degrabă ca pe o putere care frînează violenţa internă şi externă. Criminalitatea în ţară este extrem de mare. Nici nu e de mirare: aici 70% din populaţia social activă (cu vîrste de sub 35 de ani) primesc în medie 2 euro pe zi. Şomajul oficial este la rata de 40%, iar salariul mediu al celor angajaţi nu depăşeşte 250 euro. “La ce bun să lucreze, cînd numeroasele rude de peste hotare transferă mai mulţi (la scara lor) bani, mărfuri şi alimente”, gîndesc mulţi locuitori ai Kosovo. “Chiar şi frunzele de salată se aduc în ţară din Grecia, deşi e destul să arunci seminţele în pămînt şi ele vor creşte singure”, a spus unul dintre interlocutorii localnici..
FINANŢELE ŞI ECONOMIA
Republica constituită artificial nu are o monedă naţională a ei – în circulaţie se foloseşte euro. Nu există bancă naţională, nici bănci proprii. Acestea au fost vîndute demult. Circuitul monetar este controlat în proporţie de 70% de două bănci europene - ProCredit Bank şi Raiffeisen Bank. Acestea au împărţit nu numai piaţa financiară, dar chiar şi străzile din Priştina. Iar suprasaturaţia oraşului cu reclamele lor este evidentă. Există o explicaţie simplă aici: băncile creditează activ businessul mic. Dobînzile, la scara moldovenească, sînt pe deplin acceptabile – pînă la 14%. Dar cei de acolo spun că asemenea cerinţe ale băncilor sînt exagerate, oamenii de afaceri vor 5% vest-europene, dar riscul de ţară le face imposibile, deşi rata creditelor compromise este pe deplin acceptabilă şi nu depăşeşte 2%.
Industrie, practic, nu există, fostele uzine stagnează sau au fost distruse, dintre produsele locale am putut găsi în magazine doar bere şi bomboane. Mai înainte în ţinut se extrăgea şi se exporta nichel, cupru şi cositor, pe cînd acum fierul vechi este principalul obiect de export.
Potrivit spuselor viceprim-ministrului Hajredin Kuci, bugetul regiunii constituie 600 mil. euro şi se completează, în principal, datorită impozitelor indirecte, dintre care o treime se alocă plăţilor sociale, în principal, a pensiilor - 50-90 euro la un pensionar. Sistemul de pensii pentru cei care lucrează este organizat după principiul fondurilor de pensii, cu defalcări directe din cele cîştigate.
Bugetul alocă comunităţilor sîrbe 18% din banii colectaţi. Banii se cheltuiesc parţial pentru achitarea costului agenţilor energetici, pentru că locuitorii regiunii de zece ani nu plătesc energia electrică care se prelevă din fluxul de tranzit al Sloveniei. Nu e de mirare că în asemenea condiţii populaţia refuză gazul şi încălzirea centralizată.
În acelaşi timp, pe tot teritoriul acestui ţinut a fost desfăşurată o construcţie grandioasă de obiective sociale, locuinţe, drumuri şi poduri. Judecînd după toate, Europa pregăteşte infrastructura pentru anexiunea ulterioară, deja economică, căci cheltuielile militare vor trebui justificate. Deocamdată, o piedică în acest sens este incertitudinea în problema proprietăţii pe teritoriul Kosovo, care juridic mai aparţine Serbiei, deşi de facto este gestionată demult de europeni şi americani.
Nici chiar locuitorii Kosovo nu cred că aceasta va fi lăsată să intre în UE, cu drepturi egale, „mai degrabă chiar UE se va destrăma”, deşi sînt convinşi că dacă aceasta se va întîmpla, mult mai devreme decît acolo vor fi acceptate Ucraina sau Moldova.
În opinia Preşedintelui Consiliului Naţional al Serbiei, Rada Traicovic, toată Kosovo s-a transformat într-o enclavă din care populaţia sîrbă de baştină a fost izgonită deja. Cei rămaşi, circa 150 mii de persoane, sînt concentraţi în partea de nord a regiunii şi oraşul Mitroviţa.
Îndoielile în privinţa aderării curînde a Kosovo la UE sînt pe deplin întemeiate, mai ales, pe fundalul presupunerilor serioase că europenii vor inventa, cu timpul, pentru această regiune un statut special, asemănător cu rezervaţiile aborigenilor în SUA. La ce bun UE să deschidă graniţele societăţii criminalizate a întreţinuţilor, dacă capitalul european, dacă va fi necesar, şi aşa va intra în ţară, mai ales că EUSR a pregătit deja legile, inclusiv fiscale, pentru o asemenea invazie. Peste încă cîţiva ani, pămîntul şi producţiile rămase se vor deprecia complet, iar populaţia aptă de muncă, ca să supravieţuiască, va fi gata de orice condiţii propuse de Occident. După exemplul Moldovei, pentru ca UE să aibă suficiente argumente împotriva acceptării Kosovo, la Mitroviţa va fi mereu menţinută tensiunea – „cu un conflict nerezolvat nu acceptăm”.
Indirect, aceste cuvinte le-a confirmat un locuitor în etate din Mitroviţa, care, aflînd de unde sîntem, ne-a povestit expresiv şi amănunţit despre viaţa sîrbilor în Kosovo. El crede că forţele internaţionale nu vor pleca niciodată din regiune – „de ce dacă ele sînt necontrolate, iar salariile lor sînt de cîte 10 mii de euro”. Despre faptul că „pacificatorii” însişi sînt cei care seamănă corupţia în regiune noi am auzit şi de la sîbri, şi de la albanezi. Iar oficial, reprezentantul Comisiei Europene, Renzo Davidi, sub presiunea jurnaliştilor, a recunoscut faptul că din 2,5 mlrd. euro pe care Comisia Europeană i-a alocat restabilirii Kosovo, 70% au fost valorificaţi pentru asistenţa organizatorico-tehnică.
RECUPERABILITATEA PROIECTULUI
Abia de ştiu europenii obişnuiţi ce preţ au de plătit pentru capacitatea lor excesivă de a fi convinşi. În pofida insistenţei noastre în această problemă, nu am reuşit să aflăm prea multe, iar viceprmierul Kosovo, fără să fie jenat de camerele de filmat, în genere a refuzat să enunţe, cel puţin, unele cifre privind investiţiile din exterior. A trebuit să calculăm noi singuri. Dacă adunăm cele menţionate, ies deja 2,8 mlrd. euro. La aceştia putem adăuga şi bugetul anual al EULEX de 200 mil. euro, care se cheltuieşte pentru întreţinerea personalului de 2,5 mii, şi 500 mil. euro de la Comisia Europeană pentru dezvoltarea energeticii şi a infrastructurii, o sumă similară vine în regiune de la diaspora europeană de 200 mii de albanezi.
În afară de Europa, în Kosovo trimit asistenţă financiară Arabia Saudită şi alte ţări ale lumii arabe, iar SUA finanţează prezenţa militară. Nici Belgradul oficial nu uită de conaţionalii săi, transferînd anual în regiunea în care locuiesc sîrbi circa 500 mil. care se cheltuiesc, în principal, pentru majorarea salariilor specialiştilor calificaţi, rămaşi pe teritoriul ostil.
Conform calculelor cele mai modeste, în zece ani, în Kosovo au intrat circa 10 mlrd. euro şi aceasta fără costurile militare. Împărţindu-i la 1,8-2,3 mil. de cetăţeni care locuiesc aici (cifra exactă nu există, pentru că ultimul recensămînt al populaţiei a fost efectuat acum 15 ani), iese că la fiecare locuitor al Kosovo au revenit deja cîte 0,5 mil. euro. De ce atunci 50% din populaţie sînt considerate sărace? Răspunsul este simplu: o parte din bani se întorc, iar cei rămaşi se folosesc pentru crearea infrastructurii, deocamdată, încă puţin eficiente.
Din planurile de perspectivă se ştie că pentru anii 2009-2010, consorţiul din 25 de ţări europene intenţionează să trimită în Kosovo, prin intermediul EUSR, 1,5 mlrd. euro, iar Comisia Europeană va aloca încă 190 mil. euro, din care 25 mil. vor fi cheltuiţi pentru construcţia caselor de justiţie, 20 mil. – în sectorul energetic şi 7 mil. euro – pentru construcţia de poduri.
Din punct de vedere emoţional se simte că populaţia a obosit de confruntare şi este gata de compromis cu foştii săi duşmani. Albanezii pot să-şi permită acest lucru, sprijinindu-se pe tutela din partea SUA, pe europeni şi pe pachetul de cerinţe privind aderarea la UE, ceea ce nu se poate spune despre sîrbi, a căror majoritate a fost izgonită din Kosovo. Ultimii îşi pun toată speranţa în Rusia şi ei pînă şi în pancartele din străzile Mitroviţei de Nord o îndeamnă la acţiuni active. Este interesant că sîrbii au o atitudine opusă faţă de Ucraina. Motivul e că administraţia Mitroviţei o reprezintă forţele pacificatoare ucrainene UNMIK, în frunte cu ex-viceprimarul de Lvov, care, în opinia sîrbilor, „fac tot posibilul ca să-i izgonească din locurile natale”. Şi, într-adevăr, şeful Mitroviţei, Iaroslav Kozak, un om extraordinar, dar dependent, se temea vizibil de vizitarea părţii de nord a oraşului.
Atitudinea faţă de Belarus şi Moldova este neutră din ambele părţi. Priştina speră la recunoaştere oficială, iar sîrbii – la asistenţă politică şi economică.
REPLICARE CU IMPLEMENTARE
Fiind la Kosovo, mă întrebam mereu: este oare posibilă transpunerea experienţei din Kosovo pe teritoriul Moldovei? Concluzia nu este calmantă: mai degrabă da, decît nu. De altfel, această operaţiune o poate efectua oricare dintre părţile interesate în destabilizarea republicii. Transnistria nu are nimic aici, cu ea şi aşa totul e destul de clar. Rusia abia de va dori vreodată să-şi slăbească influenţa asupra acestei regiuni, iar dacă şi va merge la acest pas – pentru un preţ foarte scump: renunţarea Moldovei la integrarea europeană. Iar „binevoitorii” pot zdruncina situaţia din sudul republicii, unde locuiesc compact turci etnici, care au reuşit deja să-şi constituie autonomia - Gagauz Yeri. Este cert că oricîtă libertate ar oferi Chişinăul acestui teritoriu, ea (libertatea) va fi mereu puţină. Nu va ajuta nici asemănarea religiilor – găgăuzii sînt ortodocşi. Primele semne ale intervenţiei din exterior, ca şi primele semne de nemulţumire a autorităţilor de radicaliştii găgăuzi, pot fi văzute chiar azi. Dar atît timp cît Chişinăul respectă neutralitatea în atitudinile faţă de cunoscutele două supraputeri şi promovează o politică loială faţă de regiune, situaţia va rămîne la limita stabilităţii. Studiul experienţei Kosovo de către noul parlament, incontestabil, va ajuta la fortificarea statalităţii moldoveneşti.
Р.S. Albanezii şi sîrbii din Kosovo rămîn prietenoşi faţă de Moldova şi cetăţenii săi, între două ţări există un regim fără vize şi, precum ne-a asigurat conducerea EULEX, cei de acolo nu plănuiesc să-l anuleze, deşi autorităţile moldovene sînt prudente faţă de vizitele cetăţenilor noştri în Kosovo criminogenă. În ansamblu, poziţia Moldovei oficiale a fost enunţată încă în februarie 2008. Laitmotivul ei este: „Atitudinea Moldovei faţă de acest teritoriu va fi determinată exclusiv pe baza luării în considerare a poziţiei statului recunoscut internaţional Republica Serbia, a prevederilor Actului Final de la Helsinki, a Statutului ONU şi a totalităţii principiilor în vigoare ale dreptului internaţional”.
ProCredit Bank – la început de cale
La sfîrşitul anului 2007, ProCredit Bank a primit de la Banca Naţională a Moldovei (BNM) licenţa pentru desfăşurarea activităţii bancare, devenind, astfel, cea mai tînără bancă din R. Moldova. Chiar dacă a apărut pe piaţă, practic, în ajunul crizei financiare mondiale, Banca Comercială ProCredit Bank S.A. a obţinut rezultate impresionante chiar în primul său an de activitate. Despre reuşitele anului 2008, precum şi despre planurile pentru 2009, corespondentul „Profit”, Mariana TABUNCIC, a discutat cu managerul general al ProCredit Bank, dr. Ilinca ROSETTI.
„Profit”: Stimată dnă Rosetti, care au fost rezultatele activităţii băncii ProCredit Bank în anul 2008, care a fost şi primul an de activitate al băncii?
I.R.: Anul 2008 a fost pentru noi unul extrem de intens, plin de expansiune, reuşind să deschidem 16 reprezentanţe bancare la Chişinău, Străşeni, Orhei, Hînceşti, Ialoveni şi Bălţi. Credem că, după numărul reprezentanţelor deschise, sîntem poziţionaţi destul de bine pe piaţă. Cît priveşte însă volumul depozitelor şi cel al creditelor, sîntem, deocamdată, o bancă mică, pentru că în primul an de activitate nu se poate acumula un volum foarte mare de depozite şi, respectiv, nu se pot acorda multe credite. La 31 decembrie 2008, activele băncii constituiau 324 mil. lei, capitalul - 110 mil. lei, depozitele totale – 156 mil. lei, dintre care depozitele persoanelor fizice - 40 mil. lei, creditele - 127 mil. lei, fondul de risc – 3,7 mil. lei. Reieşind din aceste cifre, considerăm anul 2008 ca fiind unul de succes pentru noi.
„Profit”: Aceste rezultate au fost la nivelul aşteptărilor acţionarilor băncii?
I.R.: Cu siguranţă, rezultatele au corespuns aşteptărilor noastre. Din punctul de vedere al dezvoltării instituţionale, am realizat 100% din ceea ce ne-am propus. Dacă însă în a doua jumătate a anului 2008 nu am fi avut parte de criza financiară mondială, probabil că lucrurile ar fi arătat altfel din punctul de vedere al acordării creditelor şi al acumulării depozitelor. Dar nu ne putem plînge, deoarece este o situaţie generală prin care trecem cu toţii. Avem însă suficiente forţe pentru a privi cu optimism în anul 2009.
„Profit”: În primele luni ale anului 2009, care este tendinţa băncii la capitolul oferirii creditelor şi acumulării depozitelor în contextul crizei, ţinînd seama de faptul că sectorul bancar este foarte receptiv la schimbările de acest gen?
I.R.: În ce priveşte acordarea de credite, cred că ceea ce se întîmplă pe piaţă este o situaţie generală şi ţine atît de modul în care clienţii cîntăresc deciziile de a lua un nou credit, cît şi de modul în care băncile cîntăresc deciziile de a acorda un nou credit. În prezent, clienţii se gîndesc de trei-patru ori înainte de a solicita un credit. Acest lucru este cît se poate de normal în situaţia actuală. De la finele anului trecut şi noi am început să privim riscurile puţin diferit şi să analizăm situaţia financiară altfel decît o făceam pînă atunci. Cu toate acestea, nu putem spune că lunile februarie sau martie au fost proaste la capitolul creditare. În continuare avem destul de multe cereri de credite şi, privind această situaţie din perspectiva actualei crize, considerăm că avem o situaţie relativ bună. La sfîrşitul lui februarie 2009 portofoliul de credite a atins un număr de 3430 credite în valoare de 130 mil. lei. În ceea ce priveşte depozitele, pot spune că acolo situaţia este şi mai bună. Noi nu am avut retrageri majore de depozite, nu am pierdut clienţi nici în ultimele luni ale anului trecut şi nici acum. Dimpotrivă, volumul depozitelor a crescut. Astfel, la 28 februarie 2009 portofoliul de depozite a atins volumul de 232 mil. lei.
“Profit”: Care sînt condiţiile de plasare a depozitelor?
I.R.: Chiar recent am schimbat ratele la depozite. Astfel, rata dobînzii la depozitele în lei este de 22% anual, în dolari şi în euro de 12%. ProCredit Bank se poziţionează drept o bancă pentru oamenii care vor să economisească. Unul din scopurile noastre este de a contribui la crearea unei culturi a economisirii în rîndul clienţilor.
„Profit”: Costul resurselor atrase de pe piaţa locală nu este prea mare, în condiţiile în care, de exemplu, în 2008 rata inflaţiei a fost de 7,3%, iar rata dobînzii la depozite a fost în medie de 24%?
I.R.: Într-adevăr, rata dobînzii la depozitele în lei este foarte mare în prezent. Una dintre cauzele acestei situaţii este nevoia de lichiditate a băncilor. Cu toate acestea, nu cred că situaţia va rămîne neschimbată pentru o perioadă lungă de timp. Deja se simt careva impulsuri pentru diminuarea ratelor la depozitele atît în lei, cît şi în valută. Nu cred că un sistem bancar poate exista pe termen lung cu rate înalte la depozite şi cu rate aproape similare la credite. În aceste condiţii, are de suferit profitabilitatea băncii. Principiul sănătos de funcţionare a sistemului bancar este să atragă fonduri mai ieftin şi să crediteze la un preţ mai ridicat.
„Profit”: Cine sînt clienţii ProCredit Bank?
I.R.: Sîntem o instituţie bancară care activează în spiritul grupului din care facem parte, adică finanţăm cu predilecţie domeniul afacerilor, atît businessul mic şi mijlociu, cît şi marile întreprinderi. De regulă, finanţăm afaceri care considerăm că au şanse de dezvoltare şi unde banii noştri pot contribui la dezvoltarea economică a comunităţii in care activăm.
„Profit”: Activitatea companiei de microfinanţare ProCredit avea condiţii de creditare mai lejere în comparaţie cu cele ale băncilor? Dacă da, atunci cum este să lucrezi în condiţiile în care activitatea, deja a băncii ProCredit Bank, este supusă unui control strict din partea BNM?
I.R.: ProCredit a fost o instituţie financiară care a avut în permanenţă relaţii foarte bune cu sistemul financiar-bancar. Condiţiile noastre, în special ca preţ, nu erau neapărat mai avantajoase decît cele propuse de bănci. Ceea ce făceam diferit şi ce continuăm să facem şi în prezent deja la ProCredit Bank era, probabil, faptul că reuşeam să atragem foarte mulţi clienţi. Drept rezultat, acum avem o bază de clienţi destul de mare, care solicită serviciile noastre şi în prezent, cînd activăm în calitate de bancă. Cred că întrebarea ţine mai mult de faptul, dacă există careva diferenţe dintre cum făceam creditarea în instituţia financiară şi cum o facem în prezent la bancă. Pot spune cu certitudine că nu există diferenţe majore, modificările fiind, practic, neesenţiale. ProCredit avea o tehnologie de creditare extrem de serioasă şi adaptată pentru piaţa moldovenească, iar în prezent procedura de creditare corespunde întru totul normelor şi regulamentelor BNM.
„Profit”: ProCredit Bank este cea mai nouă bancă deschisă în Moldova, cea de-a 16-a la număr. Care sînt avantajele şi dezavantajele acestei situaţii?
I.R.: Avantajul principal ar fi că sîntem noi pe piaţă şi, respectiv, venim cu o imagine nouă, cu o ambianţă şi cu un suflu nou. Însă trebuie să recunosc că chiar de la început nu prea am dorit să ne bazăm pe aceste avantaje, pentru că noul poate şi să îmbete. Mai degrabă ne-am uitat la dezavantaje, pe care le-am luat drept o provocare. Iar provocarea este, bineînţeles, să cîştigi încrederea pieţei, să reuşeşti să te poziţionezi pe piaţă conform identităţii tale ca instituţie financiară. De asemenea, cred că mai este vorba şi de greutatea de a începe de la zero şi de a nu avea la început un număr foarte mare de clienţi. Pe de altă parte, această provocare are şi gustul succesului, pentru că fiecare pas mic înseamnă, în acelaşi timp, şi unul mare.
„Profit”: Cine credeţi că sînt concurenţii de bază ai ProCredit Bank?
I.R.: Sistemul bancar ca atare reprezintă o concurenţă. Nu cred că se poate spune că o bancă anume este concurenta alteia. Fiecare bancă încearcă să-şi croiască drumul său propriu. O piaţă fără concurenţă nu este o piaţă sănătoasă. Aceasta te motivează şi reprezintă o bună premisă pentru o competiţie sănătoasă.
„Profit”: Acţionarii ProCredit Bank nu au dat greş cînd au decis să transforme instituţia de finanţare ProCredit în bancă anume în 2007, adică în ajunul crizei financiare?
I.R.: În nici un caz nu se poate pune problema în aşa mod şi asta pentru că intenţia de a crea o bancă în Moldova nu a fost luată în 2008 sau în 2007. Primele demersuri au fost făcute încă în 2003-2004, iar documentele au fost depuse la BNM în 2007, cînd am obţinut şi licenţa preliminară şi cînd nici nu era vorba de criză financiară. Cu atît mai mult, nu se poate pune problema astfel în condiţiile în care anul 2008 a fost unul de succes pentru noi. Cu siguranţă, nu a fost o decizie greşită, dimpotrivă, sîntem convinşi că, chiar şi în această perioadă de criză, Moldova are nevoie de o dezvoltare mai serioasă şi focusată pe susţinerea afacerilor mici şi mari. O instituţie de tipul nostru trebuie să fie alături de aceste afaceri, anume în condiţii dificile, iar pentru noi este o mare realizare să fim prezenţi pe această piaţă.
„Profit”: ProCredit Bank a simţit deja impactul crizei financiare internaţionale?
I.R.: Nu cred că există cineva care să nu fie influenţat de criză, cu atît mai mult să nu o ia în considerare. Impactul îl simţim prin faptul că clienţii devin ceva mai atenţi şi rezervaţi în a lua credite, în comparaţie cum o făceau acum doi-trei ani. Pe de altă parte, şi băncile au devenit mai atente şi analizează foarte bine riscurile de creditare. În ce priveşte grupul nostru internaţional, sigur că şi aici se simte acelaşi tip de dezvoltare, însă situaţia grupului este extrem de stabilă. Există suficientă lichiditate, astfel încît tuturor băncilor din cadrul grupului să le fie asigurată o dezvoltare a portofoliului de credit.
„Profit”: Tradiţional, atunci cînd pe piaţă apare o instituţie nouă, aceasta încearcă să atragă clienţi prin preţuri dumping. Este acest lucru caracteristic şi pentru ProCredit Bank?
I.R.: Acest tip de poziţionare şi strategie nu ne este caracteristic. Noi avem intenţia de a crea şi menţine nişte relaţii de durată cu sistemul bancar din Moldova. Or, asemenea strategii nu au succes decît pe termen scurt. Tot ce ne dorim este să avem o dezvoltare constantă şi stabilă pe termen lung şi să ne poziţionăm ca una dintre băncile principale din sistemul bancar moldovenesc. Iar aceste obiective pot fi atinse doar printr-o politică de preţ transparentă, stabilă şi serioasă, printr-o educare a clienţilor în sensul de a-i face să întrebe cît au de plătit, care sînt interesele şi avantajele lor. Clienţii nu trebuie să aibă teamă de acest dialog, pentru că numai clienţii care înţeleg care sînt costurile şi avantajele unui produs sînt mulţumiţi. Or, acest lucru nu se poate face cu o strategie de dumping.
„Profit”: Cît credeţi că va dura criza economică mondială? Ce a fost mai greu, a trecut sau încă urmează?
I.R.: Este extrem de dificil să stabilim acest lucru. Însă pot spune cu siguranţă că această criză este ceva care nu va trece mîine şi este o situaţie cu care va trebui să muncim şi să trăim. De asemenea, este dificil de apreciat dacă greul cel mare a fost depăşit sau urmează încă. În 2008 instituţiile financiare au trecut prin şocul de a încerca să se plieze, să se obişnuiască şi să-şi ajusteze acţiunile la noile condiţii de piaţă, în general referitor la lichiditate. Această situaţie a fost un anumit „tip” de greu. Ce urmează, este însă un alt „tip” de greu - unul de a munci, de a trăi şi de a persista în condiţii de criză şi de a reuşi să-ţi menţii cursul de dezvoltare. Abia după ce vom ieşi din criză vom putea stabili ce a fost mai greu şi cînd. De asemenea, abia atunci vom vedea dacă soluţiile aplicate în această situaţie de criză au fost cele mai bune.
„Profit”: Care sînt prognozele băncii pentru anul 2009?
I.R.: Cu siguranţă, unul din obiectivele noastre va fi continuarea extinderii regionale. Dacă anul trecut am fost concentraţi pe Chişinău şi în împrejurimi, atunci anul acesta intenţionăm să ne extindem în regiuni. În nici un caz nu vedem o stagnare în procesul de dezvoltare a băncii şi vom continua să realizăm ceea ce ne-am propus. Credem că anul 2009 va fi un an bun, chiar şi în contextul crizei financiare. Asta nu înseamnă că va fi un an, în care vom ajunge să fim suficient de profitabili. Ca bancă nouă, acesta nu este scopul nostru primar, pentru perioada imediat următoare. Acţionarii noştri sînt pregătiţi să ne susţină în faza de formare, extindere şi stabilizare a activităţii.
„Profit”: Vă mulţumim pentru interviu.
Activele dispar, iar datoriile rămîn
Subdezvoltarea ipotecii în Moldova a avut un rol pozitiv în economia moldovenească sub aspectul că rămînerea în urmă în dezvoltarea construcţiilor ipotecare faţă de alte state a minimalizat riscurile. În timp ce creditorii şi beneficiarii de credite trag învăţăminte din criza ipotecară, băncile care au depuse în gaj apartamente şi alte imobile, construite pe bani din împrumut, se pregătesc să iasă pe piaţa vînzărilor de locuinţe.
Piaţa creditării ipotecare a locuinţelor în Moldova se dezvoltă activ în ultimii ani. Băncile şi instituţiile financiare au desfăşurat o campanie de publicitate, au lansat oferte atractive, au extins termenele de creditare, reducînd mărimea cotei iniţiale etc. Adoptarea mult aşteptatei legi cu privire la ipotecă, în septembrie 2008, urma să confere un nou impuls ipotecii. Dar nu a fost să fie, a împiedicat criza financiară, volumele creditelor au început să descrească. Astfel, în semestrul I 2008, se putea obţine fără probleme mari un credit pentru cumpărarea imobilului la o dobîndă de 15-17% pe 10-15 ani şi cu o cotă iniţială de 30-40% din costul imobilului care se cumpără, pe cînd în 2009 creditele se acordă cu 25% şi pe un termen de 5-7 ani.
În condiţiile perioadei care a precedat criza, ritmul anual de creştere a preţurilor la imobile constituia circa 30%, acoperind cu vîrf şi îndesat dobînzile şi toate plăţile necesare deservirii creditului – comisioanele, asigurările anuale. Urcarea vertiginoasă a preţurilor la imobile făcea inutilă acumularea banilor în depozite pentru achiziţii de imobile, transformînd ipoteca în una avantajoasă şi chiar profitabilă din punct de vedere economic.
Nu e de mirare că cererea pentru credite era mare, dar băncile moldoveneşti mereu erau extrem de prudente în creditarea persoanelor fizice, preferînd să sporească volumele de creditare datorită persoanelor juridice. Numărul de refuzuri la acordarea creditelor persoanelor fizice era mereu semnificativ, cu atît mai mult cu cît nu toţi aveau posibilitatea de start de a achita cota iniţială de 30-40% din valoarea imobilului, confirmînd oficial veniturile.
Astfel, majoritatea beneficiarilor de împrumut erau persoane cu venituri peste medie, adică reprezentanţi ai industriei tehnologiilor informaţionale, angajaţi bancari, colaboratori ai reprezentanţelor unor companii străine. Cu alte cuvinte, băncile aveau o calitate foarte bună a beneficiarilor de împrumut, o particularitate care avantaja piaţa ipotecară moldovenească. Totodată, băncile erau echilibrate şi prudente atunci cînd acordau credite.
În SUA şi în alte ţări, precum se ştie, creditul era mult mai uşor de obţinut. Cota iniţială minimă sau inexistentă, vacanţa lungă la rambursare au provocat o cerere enormă pe piaţa imobiliară. S-a ajuns în situaţia în care plăţile lunare aferente creditului în cadrul unor programe ipotecare erau mai mici decît plata de arendă pentru un imobil analogic. Creditele ieftine şi simplitatea acordării permiteau speculaţiile cu imobile cu ajutorul creditului ipotecar şi încasarea unor venituri importante. A fost creată aşa-zisa „bulă” pe piaţa imobiliară.
Calitatea beneficiarilor de împrumut a început să se înrăutăţească şi nu e surprinzător faptul că atunci cînd dobînzile au crescut (la creditele cu dobînzi flotante), mulţi, pur şi simplu, refuzau să plătească creditul şi restituiau casele creditorilor. Pierderi nu suportau, cota iniţială nu exista, se rambursau doar dobînzile. Numărul refuzurilor de rambursare a creditelor creştea. În această situaţie, creditorii nu sînt prea amabili cu beneficiarii de împrumut. Nerambursarea creditelor a aruncat pe piaţă un mare număr de imobile girate, pentru care cererea şi aşa a început să descrească din cauza creşterii dobînzilor la credite.
Este posibilă criza datoriilor compromise la beneficiarii de credite ipotecare şi evoluarea situaţiei după scenariul american? Probabil, nu. Chiar dacă ipoteca se dezvoltă la noi după modelul american, repetarea unui asemenea scenariu este imposibilă ca principiu. Specificul pieţei imobiliare moldoveneşti constă în faptul că ea este legată slab de sectorul bancar, deci, depinde puţin de procesele care au loc acolo. Majoritatea covîrtşitoare a tranzacţiilor au fost efectuate pe bani proprii, iar dacă se apela la creditarea ipotecară, pe sume mici. Dovadă este şi faptul că în structura imobilelor care au trecut în posesia băncii, practic, nu sînt locuinţe. „Pentru beneficiarii de împrumut locali apartamentul ipotecar deseori era singura locuinţă şi el caută din răsputeri să respecte orarul plăţilor, iar dacă nu reuşeşte, caută să-l vîndă benevol ca să evite comercializarea silită. Iar în posesia băncii cel mai des trec imobile ipotecare şi utilaje de producţie”, spune şeful secţiei gajuri a unei bănci, Valentin Cogut.
Există două scheme principale de vînzare a imobilelor depuse în gaj la bănci – silită şi benevolă. Silită, precum se ştie este posibilă numai în temeiul deciziei judecăţii şi trebuie să aibă loc la preţul maxim al imobilului, luînd în calcul interesele beneficiarului de împrumut. La comercializarea benevolă, beneficiarul de împrumut, independent sau cu ajutorul realtorilor, vinde imobilul. Chiar dacă procedura de degrevare de obiectul gajului nu este complicată, pentru majoritatea cumpărătorilor problema creditului mai este încă un factor descurajant. Aşa că asemenea imobile se vînd cu un discont de 5-7%.
Deocamdată, nu avem o scădere bruscă a preţurilor pe piaţa imobiliară: ea are loc lent, cu 2-4% pe lună. Aşa că beneficiarii de împrumut care simt dificultăţi la rambursarea creditului, deocamdată, pot vinde gajul fără pierderi. Valoarea sumară a imobilului încă depăşeşte suma datoriei. Astfel, din motive obiective, “boala ipotecară” ne-a ocolit fără pierderi mari şi ne putem permite să învăţăm din experienţa altora, iar pentru sine să începem istoria nouă a ipotecii de pe o filă albă.
Sezonul adunărilor anuale ale acţionarilor
A început o etapă importantă în viaţa bancară. Acţionarii băncilor discută şi fac bilanţul activităţii pe parcursul anului, rezolvă probleme stringente privind distribuirea veniturilor, mărimea dividendelor, înnoiesc componenţa organelor de conducere, îşi planifică viitorul.
„Profit” a analizat informaţia care vine de la băncile comerciale din Moldova şi o prezintă cititorilor săi.
MOLDOVA-AGROINDBANK VA PLĂTI ACŢIONARILOR PENTRU ANUL 2008 DIVIDENDE DE CÎTE 36 LEI LA O ACŢIUNE
Mărimea dividendelor constituie 18% din valoarea nominală a acţiunii de 200 lei sau 3,13% din valoarea medie a activelor nete ale băncii la o acţiune.
Banca a încheiat anul 2008 cu un beneficiu net de 285,9 mil. lei, din care 12% au fost alocate plăţii dividendelor, 5% - în fondul de rezervă al băncii, iar partea rămasă va rămîne sub formă de beneficiu nerepartizat. În anul 2007, Moldova-Agroindbank a înregistrat un beneficiu de 234,6 mil. lei, plătind dividende de cîte 35 lei la o acţiune.
Preşedintele băncii, Natalia Vrabie, le-a comunicat acţionarilor că în condiţiile crizei financiare şi economice mondiale, Agroindbank nu va căuta să obţină o dezvoltare agresivă şi dinamică, care îi este proprie în toţi aceşti ani, ci va promova o politică conservativă, care are ca scop protejarea băncii de eventualele riscuri.
"Moldova este o ţară mică şi băncile ei nu pot miza pe sprijinul statului în caz de înrăutăţire a situaţiei financiare de pe piaţă”, a spus Vrabie, menţionînd că este posibilă o slăbire nesemnificativă a monedei naţionale în raport cu dolarul SUA şi euro în anul 2009.
Top-managerul celei mai mari bănci din Moldova nu a prognozat situaţia legată de criza globală, menţionînd că simptomele reale de însănătoşire a economiei mondiale se pot aştepta abia în anii 2010-2011.
Vrabie a constatat faptul că banca a încheiat anul 2008 cu un indicator de lichiditate bun de 25%, care i-a permis să-şi menţină poziţiile de lider pe piaţă, deşi la unii indicatori banca a admis o diminuare comparativ cu anul 2007.
După anul 2008, portofoliul de credite al băncii a atins nivelul de 5,4 mlrd. lei, cu 6% mai mare decît în 2007. Creşterea creditelor în nouă luni ale anului 2008 a fost mult mai mare, iar în trimestrul patru s-a conturat o reducere a acestuia, care a alcătuit 5%.
Adunarea anuală a acţionarilor a aprobat două scenarii de evoluţie a situaţiei în anul 2009 – optimist şi pesimist.
Potrivit primului, banca plănuieşte să obţină un beneficiu net de 150 mil. lei, iar dacă va fi realizată prognoza pesimistă - 60 mil. lei.
În 2009, banca planifică să treacă de hotarul de o jumătate de milion de clienţi, dar, totodată, nu intenţionează să extindă reţeaua.
Acţionarii au aprobat noua componenţă a Consiliului acţionarilor, în care au intrat şapte persoane, dintre care două sînt acţionari străini din Slovenia. În calitate de preşedinte al Consiliului acţionarilor a fost ales Victor Miculeţ, iar ca vicepreşedinte – Vasile Carauş.
În calitate de auditor al băncii adunarea a aprobat compania „Ernst & Young”.
ACŢIONARII BC VICTORIABANK AU INVESTIT BENEFICIUL DE 225 MIL. LEI ÎN DEZVOLTAREA BĂNCII
Acţionarii au aprobat la adunare modificări la statut, conform cărora planul de afaceri al băncii poate fi aprobat şi corectat de Consiliul acţionarilor.
Pentru anul 2009 este planificat un beneficiu de 180 mil. lei, dar în cazul în care situaţia în economie se va schimba, Consiliul acţionarilor ar putea să revadă acest indicator.
Victoriabank a fost prima dintre băncile autohtone care şi-a publicat rapoartele pe trimestrul I 2009. Banca a obţinut un beneficiu de 40 mil. lei, după ce în perioada similară a anului 2008 acest indicator a fost de 50 mil. lei.
La bancă s-a schimbat nesemnificativ indicatorul cotei creditelor neperformante – de la 4,5% la sfîrşitul anului 2008 pînă la 5,25% la 1 aprilie 2009. Ca rezultat, banca a direcţionat în fondul de risc 17 mil. lei, acesta, în opinia experţilor, fiind un pas conştient de asigurare a managerilor.
BANCA DE ECONOMII A DECIS SĂ LASE NEREPARTIZAT BENEFICIUL DE 210 MIL. LEI
Doar o parte mică, de 18,96 mii lei, va fi plătită sub formă de dividende pe 75,75 mii de acţiuni privilegiate ale băncii, ceea ce va constitui un venit de 25%.
Adunarea acţionarilor a renovat componenţa Consiliului băncii. În el au intrat trei foşti membri – Lucreţia Ciurea, Elena Matveeva, Nicolae Grosu - şi doi noi – Vadim Ceban (Ministerul Economiei şi Comerţului) şi Angela Voronin (şefa Trezoreriei de Stat).
Comisia de revizie a aprobat raportul financiar al băncii, conform căruia în anul 2008 Banca de Economii şi-a crescut activele pînă la 3,54 mlrd. lei, ceea ce este cu 16,65% mai mult decît indicatorul anului 2007, depozitele au crescut cu 15,82%, pînă la 2,64 mlrd. lei, portofoliul de credite - cu 19,97%, pînă la 1,99 mlrd. lei.
Rentabilitatea activelor (ROA) băncii pe anul 2008 a constituit 6,07%, iar rentabilitatea capitalului acţionar (ROE) – 28,59%.
Conform analizei efectuate de revista internaţională „Finance Central Europe”, Banca de Economii deţine locul şase la rentabilitatea activelor printre băncile din Europa de Sud-Est. La mărimea acestui indicator, în grupul băncilor mari, Banca de Economii ocupă primul loc printre băncile moldoveneşti, iar la rentabilitatea capitalului acţionar – locul al doilea.
În cadrul concursului „Marca comercială a anului 2008”, banca a obţinut Marele Premiu „Mercuriul de Aur”, iar Serviciul Fiscal i-a conferit titlul de „Cel mai bun contribuabil al anului 2008”.
Revista „Finance Central Europe” a declarat această instituţie financiară, conform bilanţului anului 2008, „Cea mai bună bancă din Moldova la rentabilitatea activelor”, iar revista economico-financiară „Profit”, - „Cea mai sigură bancă”.
În calitate de companie de audit pe anul 2009 adunarea a aprobat compania „Ernst & Young”.
ACŢIONARII MOLDINDCONBANK AU HOTĂRÎT SĂ NU PLĂTEASCĂ DIVIDENDE, DAR SĂ INVESTEASCĂ BENEFICIUL ÎN DEZVOLTARE
numeric de la 11 pînă la 9 persoane.
La şapte vechi membri ai Consiliului s-au adăugat doi noi – Serghei Cartaşov şi Nicolai Curoglo.
Adunarea a decis să-l elibereze pe Serghei Cartaşov din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie al Moldindconbank, iar în locul său a numit-o pe Svetlana Banari, care a exercitat funcţia de preşedinte interimar al consiliului de administraţie din iunie 2006 pînă în aprilie 2008.
Valeria Mîrzac a păstrat postul de preşedinte al Consiliului acţionarilor. În componenţa comisiei de revizie au intrat Leonid Neznaiko (şeful comisiei de revizie a băncii), Afanasie David (contabilul Combinatului Poligrafic din Chişinău), Aliona Timofeenko (directorul “Altimea”).
Adunarea a menţionat faptul că în anul 2008 activele băncii au crescut cu 25,5% şi au alcătuit 4,58 mlrd. lei, capitalul total a sporit cu 24,8%, pînă la 496,3 mil. lei, portofoliul de depozite - cu 25,3%, pînă la 3,76 mlrd. lei, cel de credite - cu 17,7%, pînă la 3 mlrd. lei.
În procesul-verbal al adunării se menţionează că „în condiţiile de criză, banca a depăşit cu succes riscurile de pierdere a lichidităţii, riscurile de scădere a suficienţei de capital şi riscurile valutare, acumulînd o rezervă considerabilă de lichidităţi”.
În planurile aprobate de adunare pe anul 2009 se specifică menţinerea activelor la nivelul de 4,23 mlrd. lei, ale portofoliului de credite - la 3,55 mlrd. lei, ale celui de depozite - la 4 mlrd. lei.
Suma totală a veniturilor pe anul curent este stabilită de 949 mil. lei, a cheltuielilor – de 839 mil. lei, în final beneficiul net trebuie să constituie 109,9 mil. lei.
Adunarea a hotărît că în anul 2009, unul jubiliar pentru Moldindconbank, care va aniversa 50 de ani, ca prioritate strategică să fie aleasă menţinerea nivelului suficient de lichiditate şi extinderea cotei de piaţă, care este acum de 11,3%.
Acum, clienţi ai băncii sînt circa 15 mii de întreprinderi moldoveneşti şi peste 200 mii de persoane particulare. Reţeaua de filiale este compusă din 71 de filiale şi reprezentanţe.
În calitate de auditor al băncii pe anul 2009, ca şi în băncile enumerate mai sus, a fost aprobată compania „Ernst&Young”, pentru ale cărei servicii banca va plăti 40,6 mii euro.
Conform rating-ului siguranţei băncilor pe anul 2008 al revistei „Profit”, Moldindconbank a ocupat poziţia a şasea între 16 bănci din Moldova, cu două poziţii mai jos decît în anul 2007.
EXIMBANK VA DIRECŢIONA 5% DIN BENEFICIU LA EXTINDEREA FONDULUI DE REZERVĂ ŞI VA LĂSA 95% CA BENEFICIU NEREPARTIZAT
Pentru extinderea fondului de rezervă al Eximbank Gruppo Veneto Banca vor fi direcţionaţi 5,7 mil. lei, iar în calitate de beneficiu nerepartizat - 107,6 mil. lei.
Adunarea generală anuală a acţionarilor băncii a avut loc în oraşul Montebelluna, provincia Trevizo (Italia).
Acţionarii au apreciat al doilea an de activitate în cadrul grupului bancar italian Veneto Banca pentru banca moldovenească drept unul de succes - "Eximbank a profitat din plin de posibilităţile grupului”.
Activele băncii au crescut cu 36,56% pînă la 3,72 mlrd. lei ($338 mil.), portofoliul de credite - cu 28% pînă la 2,33 mlrd. lei, cel de depozite - cu 26,7% pînă la 1,64 mlrd. lei. Ca rezultat beneficiul net a sporit cu 97,3%, alcătuind 113,3 mil. lei ($10,3 mil.).
Eximbank a menţinut poziţia de lider în sistemul bancar al ţării la valoarea capitalului social şi locul al doilea - la valoarea capitalului de nivelul I. Capitalul acţionar a crescut cu 15,2%, pînă la 866,6 mil. lei.
Adunarea a aprobat noua componenţă a comisiei de revizie şi extinderea teritorială a băncii prin inaugurarea de reprezentanţe noi.
Reprezentanţii băncii au precizat că EXIMBANK - Gruppo Veneto Banca a beneficiat în anul 2008 de linii de credit ale companiei mamă în sumă de 25 mil. euro, iar de la BERD - de $20 mil.
În calitate de companie de audit a băncii pe anul 2009 a fost aprobată „Pricewaterhouse Coopers Audit” SRL (Moldova).
COMERŢBANK VA INVESTI BENEFICIUL DE 14,9 MIL. LEI ÎN DEZVOLTARE
La adunarea generală a acţionarilor a fost ales Consiliul băncii din trei membri: Veaceslav Doroşko, Iuri Blinov şi Piotr Skovorodko, pe termen de patru ani. Adunarea generală a acţionarilor a aprobat, de asemenea, statutul BC "COMERŢBANK" S.A. în redacţie nouă.
Conform deciziei adunării generale, auditul băncii în anul 2009 va fi efectuat de compania KPMG Moldova.
ACŢIONARII EUROCREDITBANK VOR PRIMI UN VENIT DE 10% PENTRU ACŢIUNILE LOR
Adunarea generală a acţionarilor a decis să plătească cîte un leu pentru fiecare acţiune cu valoarea nominală de 10 lei, pentru aceasta se vor cheltui 46,1% din beneficiu. În dezvoltarea băncii vor fi investiţi 48,9% din banii cîştigaţi, pentru completarea fondului de rezervă - 5%.
Aşa cum statul deţine 21,02% din acţiuni, lui îi vor fi transferaţi peste 3,5 mil. lei.
Beneficiul net al băncii pe anul 2008 a constiuit 23,4 mil. lei, cu 98,9% mai mult decît în anul 2007. Veniturile totale - 51,4 mil. lei, cu o creştere de 75,6% faţă de anul precedent, cheltuielile – 31,9 mil. lei. Indicatorul rentabilităţii capitalului (ROE) a atins 15,85%.
În anul 2008, activele totale ale EuroCreditBank au crescut cu 15,9%, însumînd 228,8 mil. lei, inclusiv activele profitabile au sporit cu 4,6%, pînă la 129,9 mil. lei. Indicatorul rentabilităţii activelor a fost de 10,4%, mult mai mare decît în ansamblu pe sistem.
Capitalul de nivelul I la EuroCreditBank în 2008 a crescut cu 18,83% pînă la 145,3 mil. lei, datorită exclusiv beneficiului obţinut de bancă; în perioada de raport acţionarii băncii nu au efectuat emisiuni de acţiuni suplimentare.
În componenţa Consiliului acţionarilor ECB rămîn patru membri precedenţi: Valeriu Bulgari, Gheorghe Cucu, Gheorghe Gaberi, Nina Lupan. Pe al cincilea loc în consiliu din partea grupului acţionarilor greci adunarea a desemnat-o pe Karen Monro (conform regulilor, candidatura ei trebuie aprobată de BNM).
Rezultatele financiare ale ECB pe anul 2008 au fost confirmate de compania de audit „Moldauditing”, tot ea va rămîne auditorul exterior al băncii şi în anul 2009.
ACŢIONARII ENERGBANK VOR EFECTUA ÎN ANUL 2009 O EMISIUNE SUPLIMENTARĂ ÎN LIMITELE DE 50 MIL. LEI
Preşedintee consiliului de administraţie al Energbank-ului, Iurie Vasilache, a menţionat: „Acţionarii intenţionează să sporească considerabil activele băncii nu numai datorită emisiunilor de acţiuni suplimentare, dar şi prin atragerea unor împrumuturi importante de peste hotare”.
Top-managerul băncii a mai spus că acţionarii au acceptat fără ezitare să lase tot beneficiul pe anul 2008 ca beneficiu nerepartizat pentru dezvoltarea băncii; din 45,2 mil. lei 2% vor merge în fondul de rezervă al băncii.
Adunarea a aprobat business-planul de dezvoltare a băncii pe anul curent, conform căruia în anul 2009 banca plănuieşte să obţină un beneficiu de 50% faţă de indicatorul anului 2008.
"Nu e exclus că pe baza bilanţului semestrului I, Consiliul acţionarilor va opera la plan modificări a căror esenţă va depinde de rezultatele activităţii băncii în ianuarie-iunie 2009", a menţionat top-managerul Energbank.
BC Energbank, una dintre băncile tinere, a aniversat nu demult 10 ani.
Conform rating-ului siguranţei băncilor, pe care revista „Profit” îl publică regulat din anul 1997, după rezultatele anului 2008, Energbank a ocupat prima poziţie, între băncile cu active de 1-3,5 mlrd. lei, şi a şaptea - între 16 bănci din Moldova. Rentabilitatea activelor băncii (ROA) în 2008 a fost de 3,73%, iar a capitalului (ROE) - de 21,53%.
ACŢIONARII MOBIASBANCĂ AU HOTĂRÎT SĂ ALOCE ÎNTREGUL BENEFICIU DE 73,44 MIL. LEI DEZVOLTĂRII BĂNCII
Împotriva acestei decizii au votat o parte dintre acţionarii minoritari, care cred că astfel li se încalcă drepturile de proprietari şi intenţionează să atace în judecată decizia adunării.
Adunarea a aprobat principalii indicatori ai băncii, în particular rentabilitatea activelor (ROA) în 2008 - 2,3%, şi rentabilitatea capitalului acţionar (ROE) - 16,3%. Venitul net al băncii a constituit 311 mil. lei, sporind cu 20,3%.
Acţionarii au reales Consiliul băncii, noul membru al consiliului a devenit Frederic Aubet, în locul lui Hubert Pillet, care a părăsit banca.
Valoarea totală a activelor băncii a crescut faţă de anul precedent cu 44% pînă la 3,7 mlrd. lei, permiţînd băncii să-şi extindă cota de piaţă de la 1,4% la 9,6%, devenind a patra bancă pe piaţa Moldovei.
„Creşterea înregistrată în anul 2008 este legată de promovarea unei politici comerciale ferme, atît la nivelul pieţei cu amănuntul, cît şi în privinţa clienţilor corporativi”, a spus la adunare preşedintele consiliului de administraţie al băncii, Jean-Francois Myard.
Potrivit spuselor sale, rezultatele pozitive de creştere au fost obţinute, în principal, datorită creşterii volumului de creditare cu 39%.
Mobiasbancă face parte din grupul Societe Generale din anul 2007. Acesta este una dintre principalele instituţii financiare din Europa. Ea este prezentă în 82 de ţări în care muncesc 163 mii de angajaţi de 122 de naţionalităţi.
Salt în clasa Premium sau Atractivitatea investiţională a «Tutun CTC»
De obicei, instalarea conducerii noi la întreprindere este cauzată de o serie întreagă de sarcini. Pe acestea le pun nu numai acţionarii, dar şi însuşi top-managerul, succesul pentru el este o chestiune de onoare. În cazul «Tutun CTC» SA rolul de acţionar îl are statul, iar cel al managerului cu ambiţii - Pavel Filip, care are o reputaţie bună de conducător. Multitudinea de sarcini, pe care acţionarii le-au pus în faţa lui, poate fi exprimată cel mai plenar prin îmbinarea de cuvinte „atractivitatea investiţională”, care trebuie să apară la combinatul de tutun odată cu venirea sa. Istoria cunoaşte multe exemple de realizare cu succes a unor asemenea sarcini, dar toate acestea reprezintă cazuri în care acţionarii care aveau nevoie ca întreprinderile să le fie atractive investiţional acceptau orice preţ. Cît priveşte puterea de atracţie a «Tutun CTC», noul conducător este nevoit să o creeze mizînd doar pe posibilităţile potenţiale ale combinatului şi, mai ales, pe capacităţile echipei de manageri. Dar, vorba ceea, nici un început nu este uşor.
Scurta cunoştinţă cu «Tutun CTC» i-a permis lui Pavel Filip să tragă pentru sine concluzia pe deplin optimistă că, în principiu, nu există mare deosebire între fabricarea produselor de cofetărie şi a celor din tutun. „Probabil, unica deosebire este că eu mă pricepeam la bomboane mai bine, pentru că am început să lucrez la fabrică după institut, ca inginer mecanic, de aceea ştiam acolo toate subtilităţile profesionale”, îşi aminteşte el de începutul activităţii la combinatul de tutun.
Din primele zile, Pavel Filip a remarcat asemănarea problemelor prin care trec ambele întreprinderi: lupta istovitoare pe piaţa internă cu produsele de fabricaţie ucraineană. Şi asta pentru că corporaţiile transnaţionale au achiziţionat în Ucraina producţii de ţigări care au nevoie de pieţe de desfacere. Datorită funcţionării regimului de liber schimb între Moldova şi Ucraina, articolele de tutungerie din import nu se supun taxelor vamale speciale.
Cît priveşte formula în vigoare a accizelor la articolele din tutun, aceasta, precum au menţionat exact specialiştii de la «Tutun CTC», este orientată mai degrabă împotriva lor, punîndu-l pe producătorul autohton în condiţii inegale cu concurenţii. Luînd în calcul sarcina strategică spre care este orientat numerosul colectiv al combinatului – să creeze atractivitatea investiţională datorită resurselor proprii - acest detaliu are o importanţă de principiu. El capătă o actualitate şi mai mare, dacă vom compara accizele în vigoare, de exemplu, în România sau Ucraina. Aşadar, în Moldova la o mie de ţigări se aplică un acciz în mărime de 6,6 lei (mărime constantă), precum şi 3% din preţul maxim declarat al ţigărilor (mărime variabilă). Rezultă că, vînzînd ţigări „Temp” la un preţ de 3,25 lei pe pachet, combinatul plăteşte 6,6 lei pentru o mie de ţigări, şi importatorul care comercializează ţigări, să zicem, la un preţ de 18 lei, de asemenea, cade sub un acciz analogic.
Chiar şi cu ochiul neînarmat se vede că partea variabilă a accizului în Moldova este prea mică comparativ cu România, unde mărimea ei se ridică la 23%, iar în Ucraina - la 20%. Cele mai simple calcule aritmetice ne sugerează că formula ideală şi, principalul, echitabilă trebuie să prevadă ca articolele scumpe din tutun să fie supuse unui acciz variabil mai mare.
În prezent, cota combinatului pe piaţa moldovenească a ţigărilor nu depăşeşte 40%, pentru că cealaltă parte a ei revine produselor din import. Pînă în ultimul moment, producătorul de ţigări autohton era prezent doar în segmentul de preţuri inferior, unde preţul produselor nu depăşeşte şapte lei pe pachet.
Din primele zile de activitate în funcţia de director general al «Tutun CTC» SA, noul său manager, apelînd la teoria restricţiilor, s-a întrebat: „Care este aspectul cel mai vulnerabil la combinat?” Avînd experienţa managerului de succes al unei întreprinderi mari, Pavel Filip a putut stabili că aspectul respectiv îl constituie anume vînzările. Oricît ar fi dorit, era imposibil să rezolve această problemă dintr-odată, fără o pregătire complexă. Astfel, pregătind o străpungere în sfera vînzărilor de produse finite, managerul a făcut în paralel totul ca să reducă la maximum cheltuielile combinatului. Pentru aceasta a trebuit să schimbe din rădăcină structura organizatorică a întreprinderii. Fireşte, nu s-a reuşit fără reducerea aparatului administrativ şi de conducere.
Pavel FILIP: Administratorii au ajuns la concluzia că pentru combinat va fi mai avantajos să cumpere unele servicii de la companiile specializate. De exemplu, cantina am transmis-o în arendă profesioniştilor şi, în loc de pierderi, am început să obţinem venituri fără să fi majorat, totodată, cheltuielile pentru alimentaţia muncitorilor şi funcţionarilor noştri şi, principalul, îmbunătăţind considerabil calitatea prînzurilor.
O asemenea experienţă a fost aplicată şi în alte sfere. De exemplu, de curăţenia şi menţinerea ordinii în secţiile şi pe teritoriul combinatului, precum şi parţial de transport se ocupă firme specializate, ale căror servicii sînt mult mai ieftine şi mai calitative.
În toate aceste luni, top-managerul înţelegea că scopul strategic nu e economia, ci creşterea vînzărilor. Comercializarea crescîndă a produselor va spori veniturile care îi vor ajuta pe manageri să rezolve problemele de îmbunătăţire a imaginii şi lansare a noilor brand-uri de ţigări de clasele Premium şi Medium.
Pavel FILIP: Partea leului din timpul meu de lucru îl consumam pentru analiza şi prognoza situaţiei. După reflecţii îndelungate, am ajuns la concluzia că trebuie schimbată radical imaginea combinatului.
Colectivul şi-a propus scopul să rezolve cu ajutorul calităţii două sarcini importante: să schimbe percepţia şi să se lanseze pe piaţă cu ţigări noi de clasele Premium şi Medium. Dorinţa atît de îndrăzneaţă se explică prin faptul că întreprinderea vrea să fie prezentă în segmente mai scumpe şi mai calitative ale pieţei, pentru ca consumatorii să ştie că «Tutun CTC» este în stare să producă ţigări calitative. „Consumatorii se pot asigura că noi sîntem în stare să fabricăm ţigări care nu sînt cu nimic mai rele, iar, posibil, chiar cu un nivel superioare produsului Premium care este prezentat acum pe piaţa moldovenească”, spune Pavel Filip.
Pentru a îmbunătăţi radical calitatea ţigărilor, combinatul a încheiat un contract cu compania elveţiană „P.Lehmann Consulting” pe termen de un an. Specialiştii acesteia ajută la elaborarea noilor brand-uri de ţigări, a căror calitate va fi cu mult mai înaltă decît produsele care se fabrică acum. Este vorba despre îmbunătăţirea calităţii brand-urilor populare „Temp” şi „Doina”, dar la stadiul de parteneriat principal al combinatului şi elveţienilor, întreprinderea va ieşi pe piaţă cu noi brand-uri de ţigări în clasele Premium şi Medium, unde produsele «Tutun CTC» nu sînt prezente deloc.
Pavel FILIP: Noi trebuie să ne găsim locul în segmentul de preţ mediu al pieţei. Aceasta mai are legătură şi cu faptul că la acesta revin cele mai mari vînzări de ţigări. Totodată, colectivul va menţine poziţiile în segmentul de preţ inferior, îmbunătăţind considerabil calitatea ţigărilor care se produc. Eu cred că cumpărătorii acestui segment vor fi surprinşi plăcut cînd chiar în iunie-iulie vor proba mărcile de ţigări pe care le cunosc de o calitate îmbunătăţită.
Conducătorul combinatului este considerat ca fiind din categoria managerilor care ştiu din start că nu există probleme irezolvabile. El este adeptul ideii că soluţia poate fi găsită oricînd dacă problema este examinată în complex, ca să fie văzută şi analizată în întregime.
Pavel Filip povesteşte cu admiraţie despre o mare fabrică de ţigări din Croaţia al cărei exemplu îl inspiră. Datorită buchetului de componente ale managementului modern şi, principalul, politicii de stat corecte în sfera protecţiei pieţei, fabrica oferă statului defalcări de impozite mari, pentru că înregistrează un beneficiu de peste 100 mil. euro pe an.
Incontestabil, este încă prematur să comparăm indicatorii «Tutun CTC» cu fabrica croată prosperă. Dar aceasta nu înseamnă în nici un caz că de pe acum nu putem medita la timpul cînd o asemenea comparaţie va fi actuală. Echipa managerială actuală a combinatului de tutun lucrează exact în vederea apropierii timpului pentru o atare comparaţie. La această etapă, în faţa lor stă sarcina să facă întreprinderea atractivă pentru investiţiile care vor ajuta nu numai la dezvoltarea producţiei de ţigări, dar şi a întregii industrii a tutunului din Moldova după exemplul aceleiaşi Croaţii, unde 60% din tutunul în ţigări trebuie să fie obligatoriu de producţie autohtonă.
Meditînd asupra atractivităţii investiţionale a gigantului moldovenesc al producţiei din tutun, Pavel Filip, mai degrabă din falsă modestie, menţionează că persoana sa nu trebuie privită ca un făcător de minuni în acest plan. Deşi nu are pic de îndoială în privinţa potenţialului enorm al combinatului, crezînd în succesul răsunător al proiectului pe care acum îl realizează cu multă siguranţă numerosul colectiv al «Tutun CTC».
Fiind nevoiţi să mizeze doar pe propriile puteri şi resurse, managerii au ales varianta mai puţin costisitoare şi destul de optimă pentru apariţia ţigărilor în clasele Premium şi Medium. Deja pentru iunie este planificată apariţia produsului de clasa Premium, iar în iulie va fi fabricat un lot de «Temp» îmbunătăţit, în august – de «Doina», iar în septembrie pe piaţă va apărea noul brand de ţigări în clasa Medium.
Referindu-se la tema eventualei privatizări a «Tutun CTC», după ce acesta va deveni mai atractiv investiţional, top-managerul întreprinderii exclude apariţia vreunor impedimente pe această cale. „Eu pledez pentru privatizare cu ambele mîini”, recunoaşte el.
În acelaşi timp, Pavel Filip înţelege de minune că atunci cînd companiile transnaţionale au achiziţionat producţiile de ţigări în Ucraina, Rusia şi România, abia de este cazul să se mizeze pe venirea unui mare investitor de profil în Moldova. „Iar pentru un investitor de portofoliu combinatul poate fi o investiţie foarte atractivă şi, principalul, de mare rentabilitate”, spune el.
Totodată, Pavel Filip subliniază că pentru aceasta combinatul trebuie să rezolve trei sarcini: să menţină poziţiile în segmentul de preţ inferior, să se întărească în segmentul Medium şi să fie prezent în clasa Premium. “Sînt convins că consumatorul autohton va observa stăruinţele noastre şi, principalul, va aprecia la justa valoare calitatea îmbunătăţită a întregului sortiment de ţigări made in Moldova”, conchide el.
Mie personal, următorul fapt îmi dă siguranţa că atingerea acestor scopuri va fi pe puterile colectivului «Tutun CTC». În anul 2008, întreprinderea a obţinut după impozitare un beneficiu de peste 10 mil. lei. Şi aceasta avînd în vedere faptul că încă la mijlocul anului trecut, către momentul numirii ca director a lui Pavel Filip, el avea minus 12 mil. lei. Iar în anul curent acest indicator este planificat în sumă de peste 20 mil. lei. O asemenea creştere impresionează, dînd siguranţa celor care creează atractivitatea investiţională a «Tutun CTC» SA.
