Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
№_3_2023 (305), martie 2023The transition, gold and crises
The title of this opinion could bring you the memory of the iconic Romanian movie "The Prophet, Gold and Transylvanians", shot in 1978, as the first episode from the well-known trilogy of the Centrala Romania Film.
Of course, we are not talking about this. The objective of this short article* is to explore some of the gold issues during the transition period of the former socialist countries to market economies which started after 1990 and especially its role during the last years when humanity was haunted by the most unexpected crises. These crises started with the pandemic in March 2020 (not yet finished), the geopolitical crisis provoked on 24 February 2022 by the aggression of the Russian Federation against Ukraine (with a very uncertain end as well), the energy crisis and its disastrous consequences on the living standards, Brexit (one of the largest crisis of European making, with a negative impact of more than 4% of Great Britain’s GDP), and many other health and sanitary crisis with major implications on inflation and macroeconomic equilibria. Clearly, we are living through a very turbulent time!
The transition, which started in 1990 after the falls (violent sometimes) of regimes in various socialist countries and the dissolution of the former Soviet Union in 1991, was a period which was wrongly predicted and aimed by some politicians (see also the case of Romania and its first transition program of Petre Roman Government) to last a limited period of just 2-3 years. In reality, in the cases of most countries, it lasted 2-3 decades or during one whole generation. Moreover, in some countries, the transition process to a market economy has not yet been closed. In some other cases of countries which declared themselves as "graduated" (see the case of Poland, Czech Republic, Slovenia, Hungary and others) or in other cases such as those of Ukraine, Bulgaria, North Macedonia, Albania, Republic of Moldova (Moldova in this article) etc., the current situation was gravely impacted by the Russian war in Ukraine and/or by regional political interests. The case of this latter country is a special one and would need a distinct analysis.
In October 2018, in an article called "Countries in transition should give more priority to gold", published by the prestigious magazine Emerging Europe, we advised a greater role for gold in the international reserves of some countries in transition, based on the refuge asset role played by gold even after the Smithsonian Agreement dated August 1971 when gold was "thrown out from the eternal city", to use a very adequate expression proposed by Academician Costin C. Kiriţescu. Throughout history, gold was permanently a way to preserve value. We believe that this role, despite being diminished and many times disputed, will continue to be played. Under these circumstances, the central banks from the transition or emergent countries need to find out an answer to the following question: how much gold is sufficient and what are the costs as compared to the benefits of holding this non-productive asset in the structure of the international reserves of the respective states?
Photo 1: Gold - the divine object or a "non-productive" monetary asset?
Source: National Bank of Romanian
During its convoluted history, gold price, which was used in various forms as means of payment for some 3,500 years, was frequently manipulated during contemporary times. Even during these last years, prestigious analysts of capital and precious metals markets think that the gold price was manipulated to make it easier for large international debtors (such as the USA) to continue to borrow at lower costs. The international crises mentioned already led to the case in which the shares, T-bills and cash do not offer strong guarantees anymore for investors/holders and pushed the quotations for gold to very unusual levels, as presented in Graph 1.
Graph 1: Gold quotations during the transition (USD/ounce, 1/1/70 -16/02/23, LME)
Source: Fast Markets, ICE Benchmark Administration, Thomson Reuters, World Gold Council
The actual increase in the quotations of the key precious metals (such as on the London Metal Exchange – LME) during the last five years was, at the same time, to the benefits of the transition countries which had reasonable gold holdings within their international reserves (as was also the case of Romania) or had conducted public monetary policies after 2018 aiming to increase gold holdings as was the case of Hungary or Serbia. Under the well-known assumption that gold is a non-productive reserve asset, one justified question could arise of how much gold is sufficient to be held by the transition countries? Data from Graph 2 will help us to respond to this question.
Graph 2: Share of gold holdings in total reserves (%) as of 30 September 2022
Source: Own computations based on data published by the central banks, IMF-IFS, World Bank and World Gold Council
Looking at the data, one can easily observe the large range of cases, starting with Kazakhstan and Uzbekistan which have gold holdings of over 50-60% of their total reserves up to the cases of other countries such as Croatia (country admitted on 1 January 2023 in the Euro Zone), Azerbaijan, Armenia, Moldova etc. in which cases the gold holdings are very modest or, from a monetary point of view, almost non-existent.
Based on the statistical data published by the World Gold Council, the central banks and the international financial organisation (IMF and World Bank) it is possible to compute a simple average of gold holdings within the total international reserves. As of end-September 2022, this share computed for a sample of 123 countries (including the USA) was at 12.21%. The USA case is, however, an unusual one and therefore we believe that it distorts the average for the whole group. If a new computation is done without the USA in the selected group, then the average was at 9.50% only, a level which we found more illustrative for the remaining 122 countries included in the computation. However, more illustrative is the case of the countries in transition where the average for 27 countries (inclusive of the Russian Federation) was as of the same date of only 6.92%. But even in this case, the presence in the group of the Russian Federation, which is indeed an important producer and holder of gold (together with China, Australia and South Africa) is distorting the result. Russia had major problems with the gold of other countries (see the case of 93.4 tonnes of gold and gold coins of Romania, sent for safekeeping to Moscow in 1916-1917 and which were never returned) and will also distort the average and the joint reality of many countries in transition. The exclusion of the Russian Federation from the group would result in an average of 4.80%, a level which we consider more representative and quite close to optimum.
Graph 3: Gold/total reserves (%) 2008 - Sept. 2022
Source: Own computations based on World Gold Council data
If we are to judge based on the data presented in Graphs 1 & 2, it will be easy to conclude that Romania has an adequate policy regarding its gold holdings (11.5% of total international reserves**, respectively 103.6 tonnes of gold or 3.33 mln fine troy ounces with a market value of €5.9 billion as of 31 January 2023), holdings which are in the country and abroad (of which 60 tonnes deposited with Bank of England). These reserves, especially those held abroad, have a major positive influence in determining the country's rating and standing, based on which Romania, like other states, borrows from the international markets. In this particular case of Romania, it is even more important than in the case of other states as the indebtedness level of the country has already overpassed 50% of its GDP. With an external debt of €142.7 bln (as of end-2022), Romania needs guarantees, independently assessed, that it will be able to repay all its outstanding amounts related to its external debt. From this point of view, Romanian gold plays the role of the key pillar in the country rating architecture. Moreover, the extremely turbulent context at the northeastern border of Romania is one more argument regarding the level and the place where the gold holdings are kept. The lesson of the Romanian gold sent to Moscow over one hundred years ago for safekeeping and never returned should not be forgotten.
The case of Moldova is quite different as compared to Romania’s one from a few points of view. This young state declared its independence on 27 August 1991, in the aftermath of the dissolution of the former Soviet Union. From a monetary point of view, a historical moment was that of 29 November 1993, when the Moldovan Leu was issued with the help of the International Monetary Fund (IMF). During those years, Moldova had no external debt, but, at the same time, it should be noted that it has no international reserves and/or gold holdings. It is well-known that in the dissolution process of the former Soviet Union, Moldova decided on the following option: "no part of the foreign debt, but no part of international assets either", which explain from the historical point of view the lack of gold holdings. The starting point in transition "without external debt" was a major positive factor, but the lack of any gold holdings has haunted this currency up to nowadays. Moldova’s gold holdings started to be gradually consolidated, but their level is still low (valued at $4.5 mln as of 10 February 2023, following the data published by the National Bank of Moldova (NBM)) if compared with other states with similar economic potential as Moldova’s one.
However, the extraordinary advantage of starting the transition without foreign debt was speedily lost during the years of transition to a market economy. Currently, the accumulated external debt during the first three decades of transition has reached a high level ($8.9 bln as of 30 September 2022, which represented 62.1% of its GDP, according to NBM), and the current geopolitical context is not favourable anymore as the one which prevailed after the independence declaration. More than other countries in the region, Moldova has suffered a strong economic, financial and humanitarian impact following the war started by the Russian Federation against Ukraine one year ago (24 February 2022). Moreover, Moldova needs to ensure its energy resources are from alternative sources, other than traditional ones. In all these undertaken efforts, Moldova was fully and constantly supported by the European Union (the country has currently a candidate status since 2022), international financial organisations (especially by the IMF, World Bank, EBRD, EIB and others), and the European and international community (especially the USA). Since 16 February 2023, Moldova had a new Government, with a new Program which will require special efforts and continuous, constant and consistent international support, in an extremely difficult geopolitical context.
Both in the article published back in 2018 and in the current one, we have recommended that transition countries should consolidate their gold holdings. Apart from a monetary impact as such, the presence of gold within the international reserves of a certain country has a powerful psychologic impact. This very fact has been even more valid under the current conditions when we are navigating through "uncharted waters".■
_________________________________________________________________________________
Alexandru M. Tanase, PhD, is an Author and Ex. Associate Director, Senior Banker at EBRD London and former IMF Advisor. 
Mihai Radoi is a Director of a specialised Investment Fund focused on Eastern Europe and former Executive Director of Anglo-Romanian Bank, London, and previously of the BFR Bank, Paris.
These represent the author’s personal views. The assessments and views expressed are not those of the EBRD and/or the IMF and/or indeed of any other institutions/sources quoted. The assessment and data are based on information available as of end-February 2023.
_________________________________________________________________________________
* A shorter version of this article written in the Romanian language, signed by the same authors, was published in Ziarul Financiar, Romania on 13 February 2023.
** Technically, the increase in the share of gold in Romania's international reserves is due to an increase in the price of gold in foreign markets. The physical amount of gold held has remained relatively constant.
Далее...
Tranziţia, aurul şi crizele
Titlul acestei opinii vă poate duce cu gândul la emblematicul film românesc „Profetul, aurul şi ardelenii”, realizat în 1978, ca un prim episod din vestita trilogie a Centralei România Film. Evident, nu despre aceasta este vorba.
Obiectivul acestui scurt articol* este de a explora unele dintre problemele aurului în perioada tranziţiei fostelor ţări socialiste la economia de piaţa începând cu 1990 şi mai ales rolul acestuia în ultimii ani, în care întreaga omenire a fost bântuită de cele mai neaşteptate crize. Acestea au început cu pandemia declarată în martie 2020 (dar neterminată), criza geopolitică declanşată la 24 februarie 2022 de agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei (cu un sfârşit incert, de asemenea), criza energetică şi consecinţele sale dezastruoase asupra nivelului de trai, Brexit (una dintre marile crize de sorginte europeană, cu un impact negativ de peste 4% din PIB-ul Marii Britanii), precum şi cu multe alte crize sanitar-veterinare cu implicaţii majore asupra inflaţiei şi echilibrelor macroeconomice. În mod clar, trăim într-o perioadă deosebit de tulbure!
Tranziţia, începută în 1990 după căderile (uneori violente) de regimuri în diverse ţări socialiste şi dizolvarea fostei Uniuni Sovietice în 1991, a fost o perioadă pe care în mod eronat unii politicieni (vezi şi cazul României şi a primului program de tranziţie al Guvernului Petre Roman) şi-au dorit-o pe durată limitată de 2-3 ani. În realitate, în cele mai multe ţări, aceasta a fost pe durata a 2-3 decenii sau a unei întregi generaţii. În unele ţări procesul de tranziţie la o economie de piaţă încă nu a fost încheiat. În unele din acele ţări care s-au considerat „graduate” (vezi cazul Poloniei, Cehiei, Sloveniei, Ungariei şi altele) sau în cazuri diferite cum ar fi cel al Ucrainei, Bulgariei, Macedoniei de Nord, Albaniei, Republicii Moldova (Moldova în acest articol) etc., situaţia actuală a fost grav afectată de războiul Rusiei în Ucraina şi/sau de interese politice regionale. Cazul acestei din urmă ţări este cu totul aparte şi va necesita o analiza distinctă.
În octombrie 2018, într-un articol publicat de prestigioasa revistă Emerging Europe intitulat „Countries in transition should give more priority to gold” am militat pentru un rol sporit al aurului în cadrul rezervelor internaţionale ale ţărilor în tranziţie, bazat pe rolul de activ de rezervă/de refugiu jucat de aur chiar şi după Acordul Smithsonian din august 1971 când aurul a fost „izgonit din cetatea eternă”, ca să folosim expresia plastică a academicianului Costin C. Kiriţescu. De-a lungul istoriei, aurul a fost în permanenţă un mijloc de păstrare a valorii. Credem că acest rol, deşi diminuat şi de multe ori controversat, va fi jucat în continuare. În aceste condiţii, paradigma pe care trebuie să o soluţioneze băncile centrale din ţările în tranziţie sau chiar emergente este legată de întrebarea: cât aur este suficient şi care sunt costurile comparativ cu avantajele menţinerii acestui activ neproductiv în rezervele internaţionale ale statelor respective?
Foto 1: Aurul - Obiect divin sau instrument monetar „neproductiv”?
Sursa: Banca Națională a României (BNR)
În zbuciumata sa istorie, preţul aurului, folosit în diferite forme ca mijloc de plată de circa 3 500 de ani, a fost adesea manipulat în perioada contemporană. Chiar în aceşti ultimi ani, analişti de prestigiu ai pieţelor de capital şi a celor de metale preţioase sunt de părere că preţul aurului a fost manipulat pentru a permite marilor debitori internaţionali (cum ar fi SUA) să se împrumute în continuare la costuri scăzute. Crizele internaţionale de care am amintit au făcut ca acţiunile, bonurile de tezaur şi cash-ul să nu mai ofere garanţii ferme pentru investitori/deţinători şi au a împins cotaţiile aurului la niveluri neobişnuit de mari, aşa după cum rezultă din Graficul 1.
Graficul 1: Prețul aurului în perioada de tranziție (USD/uncie, 1/1/70 -16/02/23, LME)
Sursa: FastMarkets, ICE Benchmark Administration, Thomson Reuters, World Gold Council
Creşterea efectivă a cotaţiilor de la principalele burse de metale preţioase (cum ar fi London Metal Exchange – LME) a ultimilor cinci ani a fost însă şi în beneficiul ţărilor în tranziţie care au avut deţineri rezonabile de aur în structura rezervelor internaţionale (cum a fost şi cazul României) sau care au condus politici monetare declarate public după 2018 de creştere a rezervelor de aur cum a fost cazul Ungariei sau al Serbiei. În condiţiile în care, aşa după cum se ştie, aurul este un activ de rezervă neproductiv se poate pune însă întrebarea, justificată de altfel, cât de mult aur este suficient să fie deţinut de ţările în tranziţie? Datele din Graficul 2 ne vor ajuta să răspundem la această întrebare.
Grafic 2: Ponderea aurului în rezervele totale (%) la 30 septembrie 2022
Sursa: Întocmit pe baza datelor Băncilor Centrale, FMI-IFS, Banca Mondială și World Gold Council
Din aceste date se observă o largă paletă de cazuri, începând cu Kazahstan şi Uzbekistan care au deţineri de peste 50-60% din rezervele totale până la cazurile unor ţări cum ar fi Croaţia (ţară admisă de la 1 ianuarie 2023 în Zona Euro), Azerbaidjan, Armenia, Moldova etc. în care deţinerile de aur sunt foarte modeste sau din punct de vedere monetar aproape inexistente.
Pe baza datelor statistice publicate de World Gold Council, băncile centrale şi organismele financiare internaţionale (FMI şi Banca Mondială) se poate calcula o medie simplă a ponderilor deţinerilor de aur în totalul rezervelor internaţionale. La finale lunii septembrie 2022, această pondere calculată pe un eşantion de 123 de ţări (inclusiv SUA) a fost de 12,21%. Cazul SUA este însă unul atipic şi ca atare credem că denaturează media eşantionului. Dacă se calculează aceeaşi medie fără a se include SUA în eşantion, media a fost numai de 9,50%, nivel pe care îl considerăm mai ilustrativ pentru cele 122 de ţări luate în calcul. Mai expresiv este însă cazul ţărilor în tranziţie unde media unui eşantion de 27 de ţări (inclusiv Federaţia Rusă) a fost, la aceeaşi dată, de numai 6,92%. Dar şi în acest caz prezenţa Federaţiei Ruse, într-adevăr mare producătoare şi deţinătoare de aur (alături de China, Australia şi Africa de Sud), care istoric a avut probleme majore cu aurul altor ţări (vezi cazul celor 93,4 tone de aur şi monede de aur ale României, transportate la Moscova în 1916-1917 spre păstrare, dar care nu au mai fost returnate), în calculul mediei, de asemenea, distorsionează realitatea comună celor mai multor ţări în tranziţie. Excluderea Federaţiei Ruse din eşantion conduce la o medie de 4,80%, nivel pe care l-am considera mai reprezentativ şi aproape de optim.
Grafic 3: Aur/rezerve totale (%) 2008 - sept 2022
Sursa: Calculat pe baza datelor World Gold Council
Din perspectiva datelor din Graficele 2-3 se poate desprinde uşor concluzia că România are o politică adecvată în ceea ce priveşte nivelul rezervelor sale de aur (11,5% din totalul rezervelor internaţionale**, respectiv 103,6 tone aur sau 3,33 mil. uncii aur fin cu o valoare de €5,9 mld. la 31 ianuarie 2023), deţinute în ţară sau depozitate în străinătate (din care 60 de tone la Banca Angliei). Aceste rezerve, mai ales cele din străinătate, au o influenţă pozitivă majoră în determinarea bonităţii de ţară, pe baza căreia România, ca şi alte state, se împrumută de pe pieţele internaţionale. În cazul României, acest aspect este poate chiar mai important decât în cazul altor state întrucât nivelul de îndatorare externă a trecut deja de 50% din PIB. La o datorie externă de €142,7 mld. (la sfârşitul anului 2022), România are nevoie de garanţii, independent cuantificate, că va putea să achite plăţile scadente ale datoriei sale externe. Din acest punct de vedere, aurul românesc joacă rolul de pilon de bază în arhitectura ratingului de ţară. Mai mult, contextul deosebit de tulbure de la graniţa de nord-est a României este încă un argument în ceea ce priveşte nivelul şi locurile de depozitare ale rezervei de aur. Lecţia aurului românesc trimis la Moscova acum mai bine de 100 de ani şi nerestituit nu trebuie uitată.
Cazul Moldovei este foarte diferit faţă de cel al României, din câteva puncte de vedere. Tânărul stat şi-a declarat independenţa pe 27 august 1991, în urma dizolvării fostei Uniuni Sovietice. Din punct de vedere monetar, momentul istoric a fost cel din 29 noiembrie 1993, când a fost pus în circulaţie leul moldovenesc cu ajutorul Fondului Monetar Internaţional (FMI). În acei ani, Moldova nu avea niciun fel de datorie externă, dar în acelaşi timp trebuie spus că nu avea nici deţineri de rezerve internaţionale şi/sau de aur. Se ştie că în procesul de dizolvare al fostei Uniuni Sovietice, Moldova a optat pentru varianta: „nici o parte din datoria externă, nici o parte din activele internaţionale”, ceea ce explică, din punct de vedere istoric, lipsa deţinerilor de aur. Punctul de pornire în tranziţie „fără datorie externă” a fost un factor pozitiv major, dar lipsa oricăror deţineri de aur a bântuit moneda până în zile noastre. Deţinerile de aur ale acestei ţări au început să fie consolidate treptat, dar nivelul actual este încă redus ($4,5 mil. la 10 februarie 2023, după datele Băncii Naţionale a Moldovei (BNM)) faţă de alte state cu potenţial economic similar celui al Moldovei.
Avantajul extraordinar al începerii tranziţiei fără datorie externă a fost însă pierdut repede în anii de trecere la economia de piaţă. În prezent, datoria externă acumulată în cele peste trei decenii de tranziţie a ajuns la un nivel ridicat ($8,9 mld. la 30 septembrie 2022, ceea ce reprezintă 62,1% din PIB, conform BNM), iar contextul geopolitic actual nu mai este ca cel care a prevalat imediat după declararea independenţei. Mai mult, ca oricare din ţările din regiune, Moldova a suferit un puternic impact economic, financiar şi umanitar în urma războiului declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei acum un an de zile (24 februarie 2022). În plus, Moldova trebuie să îşi asigure resursele energetice din surse alternative, altele decât cele tradiţionale. În toate aceste eforturi făcute, Moldova a fost sprijinită pe deplin şi constant de Uniunea Europeană (în prezent ţara are statul de candidat din anul 2022), de organismele financiare internaţionale (în special de FMI, Banca Mondială, BERD, BEI şi altele), precum şi de comunitatea europeană şi internaţională (în special SUA). Din 16 februarie 2023, Moldova are un nou Guvern, cu un nou Program care va solicita eforturi deosebite şi suport internaţional continuu, constant şi consistent, într-un context geopolitic extrem de dificil.
Și în articolul din 2018, precum şi prin acest articol, am militat pentru ideea că ţările în tranziţie trebuie să-şi consolideze rezervele de aur. În afara impactului monetar ca atare, prezenţa aurului în rezervele internaţionale ale unei ţări are un puternic impact psihologic. Acest fapt este şi mai valabil în condiţiile actuale în care navigăm prin „ape tulburi”.■
_________________________________________________________________________________
Alexandru M. TĂNASE, PhD, este un Autor Independent şi fost Associate Director, Senior Banker la BERD şi fost IMF Advisor. Mihai RĂDOI este Director al unui Fond de Investiţii specializat în Europa de Est şi fost Director Executiv al Anglo-Romanian Bank, Londra şi al BFR Bank, Paris.
Acestea reprezintă părerile personale ale autorilor. Analizele şi părerile exprimate nu sunt cele ale BERD şi/sau FMI şi/sau într-adevăr ale oricăror altor instituţii citate. Analiza şi datele sunt bazate pe informaţii existente la sfârşitul lunii februarie 2023.
_________________________________________________________________________________
* O versiune mai scurtă a acestui articol în limba română, semnat de aceiaşi autori, a fost publicată în Ziarul Financiar, România pe 13 februarie 2023.
** Tehnic vorbind, creşterea ponderii aurului în rezervele internaţionale ale României se datorează în mare măsură creşterii preţului aurului pe pieţele externe. Cantitatea fizică de aur deţinută a rămas relativ constantă.
Progrese satisfăcătoare
Misiunea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi autorităţile Republicii Moldova au ajuns la un acord la nivel de experţi privind politicile necesare pentru finalizarea celei de-a treia evaluări a Programului susţinut prin Mecanismul extins de creditare (ECF) şi Mecanismul de finanţare extinsă (EFF). Acordul urmează a fi aprobat de conducerea FMI şi Consiliul de directori executivi al FMI până la finele lunii aprilie. În urma finalizării evaluării curente, ţara noastră va putea accesa circa $94,40 mil. din cadrul Programului existent şi deja bugetaţi în acest an. Astfel, suma totală debursată în cadrul Programului va fi de circa $369,30 mil.
Șeful misiunii FMI pentru Republica Moldova, Ruben Atoyan, a menţionat că Programul se realizează, în linii mari, în parametrii conveniţi, în pofida unor circumstanţe dificile şi a unor crize ce se derulează concomitent.
Ruben ATOYAN: Autorităţile au respectat toate criteriile de performanţă cantitative. Reformele structurale avansează treptat, dar mai sunt necesare eforturi pentru a promova integritatea, capacităţile şi independenţa celor mai importante instituţii din domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei şi pentru a consolida aplicarea cadrului legal anticorupţie. S-au înregistrat progrese satisfăcătoare în ceea ce priveşte eliminarea ineficienţei şi a inechităţilor din sistemul fiscal, inclusiv prin instituţionalizarea procesului de evaluare a facilităţilor fiscale ca parte componentă a procesului bugetar anual. Noul Guvern a reiterat angajamentul ferm de a implementa Programul şi dat semnale clare că este hotărât să promoveze cu fermitate politici bugetar-fiscale prudente care să fortifice rezilienţa economiei. Dată fiind probabilitatea destul de mare de materializare a riscurilor, este în continuare extrem de important de promovat politici adecvate care să fie susţinute de partenerii externi prin acordarea suportului bugetar.
Șeful misiunii FMI a spus că economia ţării s-a contractat puternic în anul 2022, din cauza repercusiunilor războiului desfăşurat în continuare de Rusia în Ucraina, cererii scăzute pe fundalul inflaţiei înalte şi creşterii costurilor de trai, precum şi volumului producţiei agricole mai mic decât s-a aşteptat.
FMI prognozează o redresare modestă a economiei în 2023, susţinută de restabilirea cererii interne şi îmbunătăţirea perspectivelor de creştere economică în statele-parteneri comerciali ai Republicii Moldova.
Ruben ATOYAN: Inflaţia a încetinit, deoarece Banca Naţională a Moldovei (BNM) a reacţionat proactiv pentru a limita efectele secundare şi a ancora aşteptările inflaţioniste. Indicatorii bugetari în 2022 au rămas robuşti, reflectând veniturile bugetare mai mari, granturile mai substanţiale şi menţinerea în continuare a tendinţei de executare a bugetului sub nivelul prognozat. Rezervele internaţionale continuă să ofere garanţii adecvate împotriva şocurilor externe, în timp ce băncile bine capitalizate, lichide şi profitabile au rezistat cu bine impactului iniţial al războiului. Politica monetară promovată este adecvată. Începând cu decembrie 2022, BNM a început să relaxeze treptat politica monetară, dată fiind decelerarea mai rapidă a inflaţiei decât s-a prognozat, datorată cererii interne slabe şi a unui set de politici austere per ansamblu. Relaxarea în continuare va trebui să fie ghidată de manifestarea unor tendinţe de scădere continuă a inflaţiei măsurate prin indicele preţurilor de consum şi a inflaţiei de bază. În condiţiile unui mediu extern incert, autorităţile rămân ferme în intenţia de a asigura flexibilitatea cursului de schimb, iar intervenţiile BNM se vor limita doar la atenuarea volatilităţii excesive şi prevenirea fluctuaţiilor neordonate pe piaţa valutară.
Potrivit FMI, prelungirea şocurilor energetice sau manifestarea şocurilor noi în sectorul energetic ar putea duce la presiuni asupra balanţei de plăţi şi bugetului, reducerea consumului şi pierderea productivităţii, posibil punând la încercare coeziunea socială. Totodată, compromisurile la nivel de politici pot deveni şi mai grele în condiţiile sporirii presiunilor inflaţioniste, deteriorării încrederii sau apariţiei unor şocuri externe suplimentare. Escaladarea în continuare a războiului ar putea duce la noi valuri de refugiaţi sau la deteriorarea situaţiei economice şi de securitate.
Ruben ATOYAN: Cu toate acestea, o redresare mai rapidă a cererii interne şi o restabilire puternică a activităţii economice în statele-parteneri comerciali, precum şi susţinerea mai substanţială decât s-a aşteptat din partea partenerilor externi ar putea juca un rol favorabil pentru perspectivele de creştere economică. Progresele înregistrate de Moldova pe calea aderării la UE vor constitui un punct de sprijin esenţial pentru implementarea cu fermitate a reformelor. Autorităţile au o agendă ambiţioasă de reforme în ceea ce priveşte provocările asociate cu schimbările climatice şi şi-au exprimat interesul pentru obţinerea unei finanţări în baza Mecanismului pentru rezilienţă şi sustenabilitate (RSF) al FMI.
Misiunea a purtat discuţii preliminare cu privire la priorităţile de politici care ar putea fi sprijinite prin RSF, dar negocieri detaliate vor avea loc în contextul celei de-a patra evaluări a programului ECF-EFF din toamna anului 2023. Mijloacele acordate prin RSF ar putea ajuta Moldova să elimine lacunele de adaptare, sprijinind obiectivele politicilor de mediu şi de dezvoltare economică durabilă pe termen lung şi catalizând, în acelaşi timp, finanţarea publică şi privată pentru realizarea investiţiilor favorabile mediului.■
Далее...
